Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 301/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 301
Ședința publică de la 25 Martie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Iriza Membri Doru Filimon VicePREȘEDINTE: Constantin Iriza Membri Doru Filimon
- - - - JUDECĂTOR 2: Onița
- - Judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror,din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și partea civilă Banca Comercială Română - B, împotriva deciziei penale nr. 145 de la 27 august 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat în substituirea avocat, apărător din oficiu, pentru inculpatul, lipsă și avocat pentru inculpatul lipsă, lipsind și părțile civile Banca Comercială Română - B și Finance
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpatul, dezvoltă oral motivele scrise ale recursului în raport de care solicită reținerea de circumstanțe atenuante personale cu consecința redozării pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege. Scoate în evidență situația familială precară a inculpatului, regretul faptelor comise și atitudinea cooperantă la cercetări. Pentru aceleași considerente ce vizează justa soluționare a laturii civile, solicită respingerea recursului părții civile, ca nefondat.
considerente similare, avocat pentru inculpatul, solicită reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor aplicate scoțând în evidență faptul că are trei copii minori în întreținere și a fost sincer la cercetări. Apreciază că recursul declarat de partea civilă este nefondat și trebuie respins ca atare.
Reprezentantul parchetului apreciază că pedepsele stabilite de instanța de fond și confirmate de instanța de apel, sunt bine individualizate, neimpunându-se atenuarea regimului sancționator. Față de poziția adoptată de partea civilă, solicită și respingerea recursului acesteia, apreciind că despăgubirile acordate reprezintă o justă și integrală reparație.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr.350/ 11.04.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina, s-a dispus, în baza art.215 alin.2 și 3.Cod Penal cu aplic. art.41 alin.2 și Cod Penal art.37lit.a s Cod Penal-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunii de înșelăciune.
În baza art.26 rap.Cod Penal la art.290 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2 și Cod Penal art.37lit.a a Cod Penal fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii de complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.33 lit.a și Cod Penal art.34 lit.b s Cod Penal-a dispus contopirea pedepselor stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.61 alin.2 teza a II-a s Cod Penal-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă neexecutat de 191 zile din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sent. pen. nr.3312/ 7.07.2005 pronunțată de Judecătoria Craiova.
În baza art.61 alin.1 teza a III-a rap.Cod Penal la art.39 alin.1 și 2.Cod Penal s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu restul de pedeapsă neexecutat de 191 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani, la care s-a adăugat un spor de 3 luni, urmând ca în final să execute 3 ani și 3 luni.
În baza art.26 rap.Cod Penal la art.215 alin.2 și 3.Cod Penal cu aplic. art.41 alin.2 și Cod Penal art.37 lit.b s Cod Penal-a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune.
În baza art.290 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2 și Cod Penal art.37 lit.b inculpatul Cod Penal a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea în stare de recidivă postexecutorie a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.33 lit.aC.p. și art.34 lit.b s Cod Penal-au contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.26 rap.Cod Penal la art.215 alin.2 și 3.Cod Penal cu aplic. art.41 alin.2 și Cod Penal art.37 lit.a s Cod Penal-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune.
În baza art.26 rap.Cod Penal la art.290 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2 și Cod Penal art.37 lit.a a Cod Penal fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii de complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.33 lit.a și Cod Penal art.34 lit.b s Cod Penal-a dispus contopirea pedepselor stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.61 alin.1 teza a II-a s Cod Penal-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă neexecutat de 455 zile din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sent. pen. nr.809/ 26.05.2004 a Judecătoriei Slatina.
În baza art.61 alin.1 teza a III-a rap.Cod Penal la art.39 alin.1 și 2.Cod Penal s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu restul de pedeapsă neexecutat de 455 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani, la care s-a adăugat un spor de 6 luni, urmând ca în final să execute 3 ani și 6 luni.
S-a interzis fiecăruia dintre cei trei inculpați exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod Penal- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata prev. de art.71 Cod Penal, respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
S-a admis în totalitate acțiunea civilă formulată de partea civilă SC Finance și în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Banca Comercială Română, iar în baza art.14 alin.3 lit.bC. rap. la art.346 alin.1 și C.P.P. art.998 și urm. civ. s-a dispus obligarea inculpaților, și, în solidar, la plata către partea civilă SC Finance SA a sumei de 3.615,75 lei la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere calculate până la achitarea integrală a debitului și la plata sumei de 2900 lei care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere calculate până la achitarea integrală a debitului către partea civilă Banca Comercială Română - Sucursala Județeană
În baza art.191alin.2 au C.P.P. fost obligați inculpații la plata sumei de 300 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă ce include onorariile apărătorilor din oficiu, d-na avocat de 150 lei pentru fiecare dintre cei doi inculpați asistați și d-na avocat de 150 lei pentru inculpatul asistat,din Baroul O l t,care sunt avansate din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În primăvara anului 2006 inculpatul a găsit o ștampilă a SRL și mai multe acte ale acestei societăți, în copie xerox. Ulterior,prin intermediul inculpatului, inculpatul și s-au întâlnit într-un bar și în două rânduri inculpatul a completat cu datele lui adeverințele de salariat ca cum acesta din urmă ar fi fost angajat la SC SRL, împrejurare infirmată de - administrator al acestei societăți.
La data de 4.12.2006 inculpatul a obținut de la BCR - Sucursala O contractul de împrumut nr.10532/ 4.12.2006 în valoare de 2219,44 lei încheiat prin intermediul magazinului de unde împreună cu ceilalți doi inculpați potrivit declarației martorului și a facturii fiscale seria - nr. - a ridicat o mașină de spălat, un aragaz, un TV și un telefon mobil în valoare totală de 2086 lei.
În același mod a procedat și cu ocazia contractării împrumutului în cuantum de 3549,91 lei acordat de SC Finance, prin contractul de credit nr.-/ 28.12.2006 ridicând conform facturii fiscale seria - nr.-/ 28.12.2006 emisă de SC SRL un frigider Arctic, o combină Arctic, un aragaz Arctic, un TV Daewoo și o combină muzicală în valoare de 3290 lei iar din declarația martorei, angajata SC SRL, a rezultat că la ridicarea bunurilor s-a prezentat împreună cu ceilalți inculpați, împrejurare confirmată și prin declarațiile acestora.
S-a mai reținut că la dosarele de creditare au fost identificate două adeverințe de salariu completate pe formulare de inculpatul,conform raportului de constatare tehnico științifică grafică nr.41924/ 11.06.2007 constatându-se de asemenea că scrisurile de pe contractul nr.10532 de la rubricile "condiții generale de creditare", împrumutat și de pe documentul "grafic de rambursare" au fost executate de inculpatul, iar semnăturile de pe cele două contracte și de alte acte necesare acordării creditului aparțin lui.
Prima instanță a arătat că această situație de fapt a rezultat din recunoașterea inculpaților coroborată cu declarațiile martorilor audiați în ambele faze ale procesului penal și înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală.
În raport de situația de fapt expusă, instanța de fond a apreciat că în drept faptele inculpatului de a se prezenta în două rânduri ca angajat al SC SRL contrar realității cu intenția de a induce în eroare părțile vătămate, de a încheia două contracte de credit și a ridica bunurile aferente săvârșite în așa fel încât fără această eroare cei înșelați nu ar fi acordat împrumuturile și nu i-ar fi permis ridicarea bunurilor și de a ajuta la săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 alin.2 și 3 cu aplic. art.41 alin.2 și Cod Penal complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.26 rap. la art.290 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2
Cod PenalFapta inculpatului de a contribui în două rânduri la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune de către inculpatul și a falsifica adeverințele de salariat folosite la acordarea creditelor întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.26 rap.Cod Penal la art.215 alin.2 și 3.Cod Penal cu aplic. art.41alin.2C.p. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2
Cod PenalFapta inculpatului de a contribui la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată de către inculpații și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.26 rap. la art.215 alin.2 și 3.Cod Penal cu aplic. art.41 alin.2 și Cod Penal complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.26 rap.Cod Penal la art.290 p cu aplic. art.41 alin.2
Cod PenalSub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpații au acționat cu vinovăție în forma intenției directe deduse din atitudinea acestora de a prevedea rezultatul faptelor și de urmărire a acestuia prin săvârșirea lor și apreciindu-se că săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpaților au fost dovedite, prima instanță a dispus condamnarea fiecăruia dintre cei 3 inculpați proporțional gradului de pericol social al faptelor comise și periculozității făptuitorilor.
La alegerea pedepsei și individualizarea acesteia, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 reținând Cod Penal că gradul de pericol social concret este determinat în primul rând de obiectul juridic al infracțiunilor săvârșite iar sub aceste aspect a avut în vedere relațiile sociale care implică încrederea și buna credință a celor ce intră în aceste raporturi și relațiile sociale privind încrederea pe care o au oamenii în înscrisurile sub semnătură privată, datele privind persoana inculpaților care deși au avut o atitudine sinceră și de cooperare cu organele judiciare, au dovedit perseverență infracțională.
Cu privire la inculpatul a rezultat că din fișa de cazier judiciar, acesta a mai fost condamnat anterior pentru alte infracțiuni contra patrimoniului, ultima fiind sentința penală nr.3312/ 7.07.2005 pronunțată de Judecătoria Craiova prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă din a cărui executare a fost liberat condiționat la data de 18.08.2006, având un rest neexecutat de 191 zile.
Față de această situație, s-a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite de acest inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a Cod Penal, respectiv în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei; în raport de toate considerentele expuse s-a apreciat că prin aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.2 și 3.Cod Penal cu aplic. art.41 alin.2 și Cod Penal 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.26 rap. la art.290 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2 se Cod Penal vor atinge scopurile prev. de art.52 Cod Penal, iar în baza art.33 lit.a și art.34 alin.1lit.b au Cod Penal fost contopite aceste două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În raport de mențiunile din fișa de cazier judiciar a inculpatului, de gravitatea faptelor deduse judecății, de întreaga activitate infracțională a inculpatului și de cuantumul ridicat al prejudiciului, prima instanță a dispus conform art.61 alin.1 teza II-a revocarea Cod Penal beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă neexecutat de 191 zile din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.3312/ 07.07.2005 pronunțată de Judecătoria Craiova, iar în baza art.61 alin.1 teza a contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză - 3 ani închisoare - cu restul de pedeapsă neexecutat de 191 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani l-a care s-a adăugat un spor de 3 luni, urmând ca în final să execute 3 ani și 3 luni în regim de detenție.
La aplicarea sporului s-a avut în vedere și atitudinea inculpatului din trecut față de exigențele legii penale, faptul că deși a beneficiat de clemență fiind liberat condiționat înainte de terminarea executării pedepsei,acesta nu a conștientizat pe deplin comportamentul antisocial ci dimpotrivă a adoptat o atitudine de indiferență și sfidare a valorilor comunității și a săvârșit infracțiunile deduse judecății.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, s-a constatat de asemenea că și acesta a fost condamnat anterior, ultima sentință de condamnare fiind sentința penală nr.1411/2003 pronunțată de Judecătoria Slatina prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare din a cărei executare a fost eliberat la data de 10.02.2006, cu un rest rămas neexecutat de 308 zile, condamnare față de care la data comiterii infracțiunilor deduse judecății acest inculpat se afla în stare de recidivă postexecutorie în cauză fiind incidente dispozițiile art.33 lit.b
Cod PenalFață de aceste considerente, prima instanță a apreciat că prin aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune și un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în stare de recidivă postexecutorie, se vor atinge scopurile prev. de art.52
Cod PenalÎn baza art.33 lit.a și art.34 lit.b s Cod Penal-a dispus contopirea celor două pedepse stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Referitor la inculpatul instanța de fond a reținut că din fișa de cazier rezultă că și acesta a mai fost condamnat anterior, ultima condamnare fiind la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare prin sentința penală nr.809/ 26.05.2004, din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 2.06.2006 având un rest neexecutat de 455 zile, împrejurare față de care s-a constatat că infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a Cod Penal, respectiv în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei.
Prima instanță a apreciat că prin aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.26 rap.Cod Penal la art.215 alin.2 și 3.Cod Penal cu aplic. art.41 alin.2 și Cod Penal 3 luni închisoare pentru săvârșirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii de complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.26 la Cod Penal art.290 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2 se Cod Penal vor atinge scopurile prev. de art.52 Cod Penal, iar în baza art.33 lit.a și art.34 alin.1lit.b s Cod Penal-a dispus contopirea celor două pedepse stabilite pentru infracțiunile deduse judecății aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În raport de mențiunile din fișa de cazier judiciar a inculpatului, de gravitatea faptelor deduse judecății, de întreaga activitate infracțională a inculpatului și de cuantumul ridicat al prejudiciului, instanța de fond conform art.61 alin.1 teza aII-a a Cod Penal revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă neexecutat de 455 zile din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin nr.809/ 26.05.2004, iar în baza art.61alin.1 teza a III-a s Cod Penal-a dispus contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză - 3 ani închisoare cu restul de pedeapsă neexecutat de 455 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani la care s- adăugat un spor de 6 luni,urmând ca în final să execute 3 ani și 6 luni în regim de detenție.
La aplicarea sporului s-a avut în vedere și atitudinea inculpatului din trecut față de exigențele legii penale, faptul că deși a beneficiat de clemență fiind liberat condiționat înainte de terminarea executării pedepsei, acesta nu a conștientizat pe deplin comportamentul antisocial ci dimpotrivă a adoptat o atitudine de indiferență și sfidare a valorilor comunității și a săvârșit infracțiunile deduse judecății.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a apreciat că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților conduc la concluzia existenței nedemnității în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art.64 alin1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod Penal, respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Prin urmare în baza dispoz. art.71 au Cod Penal fost aplicate fiecăruia dintre cei trei inculpați această pedeapsă accesorie, apreciindu-se că în raport de tipul de infracțiunii săvârșite, limitarea exercitării acestor drepturi pe durata executării pedepsei este o măsură necesară pentru protejarea societății și urmărește un scop legitim.
În raport de hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 6.10.2005, de datele cauzei și persoana inculpaților s-a reținut că deși drepturile electorale pot face obiectul unor limitări implicite, interzicerea de drept a acestora încalcă art.3 din Protocolul nr.1 fiind supusă unei largi marje de apreciere din partea statelor, astfel ca orice restricție să vizeze un scop legitim iar mijloacele restrictive utilizate să fie proporționale, apreciindu-se că în cauză nu se impune și interzicerea dreptului de a alege. S-a mai arătat că infracțiunile deduse judecății nu au legătură cu vreo profesie, funcție ori activitate desfășurată de inculpați și prin urmare că indiferent de durata pedepsei și natura infracțiunii care a atras pedeapsa, nu se justifică interzicerea dreptului prev. de art.64 alin.1 lit.c
Cod PenalAvând în vedere și hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 28.09.2004 în cauza Sabou și împotriva României, prin care statul român a fost condamnat pentru încălcarea dreptului la respectarea vieții de familie reglementat de art.8 din CEDO prin interzicerea automată cu titlul de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii a drepturilor părintești, s-a dispus ca drepturile prev. de art.64 lit.d și e să Cod Penal rămână neinterzise cu privire la cei 3 inculpați.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că sunt întrunite condițiile prev. de art.998 civ. privind angajarea răspunderii civile delictuale a celor 3 inculpați în sensul că aceștia au săvârșit fapte cu caracter ilicit, s-au produs prejudicii în patrimoniul părților civile, între faptele ilicite săvârșite și prejudiciul cauzat există o legătură de cauzalitate iar autorii acestor fapte sunt în culpă.
Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului și înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptului ilicit și culpabil în scopul repunerii pe cât posibil în situația anterioară victimei (restitutio in integrum) în baza art.14 alin.3 lit.b rap. la art.346 alin.1C. și art.998 și urm. civ. instanța de fond a admis în totalitate acțiunea civilă formulată de partea civilă SC Finance SA și în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă BCR și a dispus obligarea celor 3 inculpați în solidar, la plata sumei de 3615,75 lei la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere calculate până la achitarea integrală a debitului către partea civilă SC Finance SA și la plata sumei de 2900 lei la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere calculate până la achitarea integrală a debitului către partea civilă BCR Sucursala Jud.
La admiterea în parte a acțiunii civile promovată de BCR prima instanță a reținut că sumele menționate în cererea precizatoare din faza judecății privind pe inculpații și, respectiv sumele de 2910 lei și 3300 lei, nu decurg din contractul de credit nr. 10532/ 4.12.2006 încheiat de inculpatul și care face obiectul cauzei deduse judecății.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, Banca Comercială Română SA B și cei 3 inculpați.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatinaa criticat sentința sub aspectul nelegalității în sensul că deși prima instanță a dispus condamnarea celor 3 inculpați, în mod netemeinic nu a dispus anularea documentelor fictive falsificate de inculpați în baza cărora au obținut creditele și au achiziționat bunurile, respectiv adeverințele de salariu pentru inculpatul. S-a susținut că instanța de judecată stabilind vinovăția celor 3 inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.215 și art.290 trebuia Cod Penal să dispună și anularea documentelor fictive în baza cărora inculpații au obținut creditele.
Inculpații și, cu criticat sentința cu privire netemeinicia pedepsei, invocând situația familială, că au copii minori și sunt singurii întreținători ai familiei, inculpatul solicitând executarea pedepsei la locul de muncă pentru a putea întreține cei doi copii minori și soția care suferă de o boală nervoasă atașând la dosar certificatul de căsătorie și certificatele de naștere pentru cei doi copii, înscrisuri în xerocopie.
Inculpatul nu a formulat în scris motive de apel, acestea fiind susținute oral la termenul din 2.08.2008 prin intermediul apărătorului din oficiu în sensul netemeiniciei pedepsei aplicate, solicitând aplicarea unei pedepse mai mici.
Apelanta parte civilă Banca Comercială Română nu a formulat motive de apel.
Prin decizia penală nr. 145 de la 27 august 2008, Tribunalul Olta admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, a desființat în parte sentința în sensul că în baza art.14alin.3 corob. cu art.348 desființează C.P.P. în totalitate înscrisurile falsificate, respectiv adeverința de salariu nr.10/ 04.12.2006 emisă de S pentru inculpatul și adeverința de salariu nr.19/ 28.12.2006 emisă de aceeași societate pentru același inculpat.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-au respins apelurile declarate de apelanta parte civilă Banca Comercială Română SA B și apelanții inculpați, și, împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 și 4C.au fost obligați apelanții Banca Comercială Română SA B, și la plata sumei totale de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul soluționării apelului, respectiv a sumei de câte 150 lei fiecare dintre acești apelanți, din care 300 lei onorarii apărători din oficiu avansate către Baroul Olt pentru asigurarea asistenței juridice a celor trei apelanți inculpați.
Examinând apelurile declarat prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina și apelanții inculpați, iar cauza sub toate aspectele de fapt și de drept conform efectului devolutiv prev. de art.371 alin.2 C.P.P. Tribunalul a apreciat că, prima instanță a procedat conform dispozițiilor legale ce reglementează judecata și aprecierea probelor, a cercetat existența faptelor și elementele constitutive ale infracțiunii corespunzătoare în raport de care s-a dispus trimiterea în judecată a fiecăruia dintre cei trei inculpați, a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților în forma intenției directe privind infracțiunile de înșelăciune prev. de art.215alin.2 și 3C.p., respectiv complicitate la această infracțiune în raport de apelanții inculpați și și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290C.p.,respectiv complicitate la această infracțiune cu privire la apelanții inculpați și, cu aplic. art.41 alin.2 și Cod Penal art.37 alin.1 lit.a și b
Cod PenalÎn cauză s-au constatat realizate cerințele art.345 alin.2 iar C.P.P. probele administrate examinate în ansamblu și în vederea stabilirii adevărului conform art.63 alin.2 au C.P.P. fost apreciate în mod just de prima instanță și acestea au demonstrat implicarea celor trei inculpați în comiterea infracțiunilor menționate.
În raport de situația de fapt reținută, se constatat că în mod corect instanța de fond a apreciat că în drept faptele inculpatului de a se prezenta în două împrejurări,la data de 4.12.2006 și 28.12.2006, ca angajat al SC SRL contrar realității, cu intenția de a induce în eroare părțile vătămate, de a încheia contracte de credit și a ridica bunurile aferente, săvârșite în așa fel încât fără această eroare cei înșelați nu ar fi acordat împrumuturile și nu i-ar fi permis ridicarea bunurilor și de a ajuta la săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 alin.2 și 3 cu aplic. art.41 alin.2 și Cod Penal complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.26 rap. la art.290 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2 Cod Penal; fapta inculpatului de a contribui în două rânduri la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune de către inculpatul și a falsifica adeverințele de salariat folosite la acordarea creditelor întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.26 rap.Cod Penal la art.215 alin.2 și 3.Cod Penal cu aplic. art.41alin.2C.p. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2 Cod Penal, iar fapta inculpatului, fratele inculpatului, de a contribui la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată de către inculpații și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.26 rap. la art.215 alin.2 și 3.Cod Penal cu aplic. art.41 alin.2 și Cod Penal complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.26 rap.Cod Penal la art.290 p cu aplic. art.41 alin.2
Cod PenalNatura și cuantumul pedepselor stabilite de instanța de fond pentru infracțiunile deduse judecății, au denotat că operațiunea de individualizare judiciară a fost efectuată conform criteriilor generale prev. de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite-atât cel abstract stabilit de legiuitor prin incriminarea unor asemenea fapte ca infracțiuni și limitele de pedeapsă, cât și cel concret rezultat din toate circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile, dar și faptul că niciunul dintre inculpați nu se află la primul conflict cu legea penală, inculpatul săvârșind infracțiunile deduse judecății în forma recidivei postexecutorii prev. de art.37 lit.b Cod Penal, iar inculpații și în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37lit.a Cod Penal, respectiv în perioada liberării condiționate, după condamnarea de mai multe ori atât pentru infracțiuni de același gen - infracțiuni contra patrimoniului, inculpații manifestând și după aceste condamnări aceeași lipsă de respect față de valorile sociale ocrotite de lege. Pe de altă parte prima instanță în cadrul operațiunii de individualizare a pedepselor aplicate a avut în vedere și atitudinea sinceră manifestată de inculpați.
S-a constatat însă că ulterior, apelantul inculpat a manifestat o atitudine contrară în mod nejustificat și a declarat că revine asupra tuturor aspectelor relatate anterior în cauză pe parcursul procesului.
Astfel, motivul de apel invocat de apelanții inculpați în sensul că pedepsele nu au fost just individualizate sub aspectul cuantumului este neîntemeiat, având în vedere toate circumstanțele reale ale comiterii faptelor care denotă un grad de pericol social ridicat, starea de recidivă a tuturor celor trei inculpați care denotă perseverența infracțională a acestora și forma continuată a infracțiunii care reprezintă o cauză de agravare.
Pe de altă parte s-a constatat că și în condițiile reținerii acestor circumstanțe, pedepsele stabilite de prima instanță au fost orientate spre minimul special prevăzut de legiuitor în textul legal incriminator al fiecăreia dintre infracțiuni, respectiv a pedepsei rezultante aplicate, având în vedere că limitele pedepsei stabilite de lege pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.2 și 3.Cod Penal sunt de la 3 la 15 ani închisoare, iar pedepsele aplicate de prima instanță sunt de 3 ani și 3 luni închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare. Mai mult, starea de recidivă, respectiv perseverența infracțională demonstrată de cei trei inculpați, forma continuată a infracțiunii, revocarea liberării condiționate în cazul inculpaților și pentru restul neexecutat de 191 zile în cazul inculpatului și 455 zile în cazul inculpatului, justifică sporirea pedepsei, care se putea face până la maximul special 15 ani închisoare, la care se mai putea adăuga un spor de 7 ani conform art.39alin.1C.p.,art.42 rap la art.34 alin.1lit.b și Cod Penal art.61 alin1.Cod Penal, astfel că maximul pedepsei care putea fi stabilit în cauza dedusă judecății pentru inculpații menționați putea fi de 22 ani închisoare, ceea ce denotă o dată în plus că pedeapsa stabilită de prima instanță este orientată mult spre minimul special.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată apelantului inculpat s-a reținut că și aceasta putea fi sporită până la maximul special al pedepsei la care se putea adăuga un spor conform art.39 alin.4, 42 și art.61 alin.1 Tribunalul Cod Penal apreciază că pedeapsa aplicată are un cuantum prea redus și s-ar fi impus o pedeapsă mai mare, însă având în vedere principiul neagravării situației în propria cale de atac prev. de art.372 C.P.P. în cadrul apelurilor declarate de cei trei apelanți inculpați nu se poate majora pedeapsa închisorii aplicată acestui inculpat. Aceasta nu este posibil nici în cadrul apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina întrucât acesta a vizat exclusiv latura civilă și nici al părții civile BCR având în vedere dispozițiile art.372 alin.1 Pentru C.P.P. aceste considerente, Tribunalul nu va dispune majorarea pedepsei aplicate de prima instanță inculpatului.
În ceea ce privește motivul de apel privind executarea pedepsei la locul de muncă, Tribunalul a apreciat că este nefondat întrucât nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege în acest sens, respectiv art.86/7 lit.b care Cod Penal impune lipsa unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. Ori din fișa de cazier a acestui inculpat s-a constatat că a fost condamnat prin mai multe hotărâri judecătorești anterioare, ultimele două pedepse fiind de 6 ani închisoare prin nr.736/ 21.04.1998 pronunțată de Judecătoria Slatina și 2 ani și 6 luni închisoare prin nr.1411/ 11.11.2003 pronunțată de Judecătoria Slatina.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, și partea civilă Banca Comercială Română - B, inculpații solicitând ca prin decizia ce se va pronunța să se rețină circumstanțe atenuante personale, cu consecința redozării pedepselor aplicate, avându-se în vedere situația familială precară și recunoașterea faptelor, iar partea civilă solicită majorarea despăgubirilor.
Recursurile declarate de inculpați și de partea civilă sunt nefondate și urmează a fi respinse în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, pentru următoarele considerente.
În cauză, analiza obiectivă a probelor dosarului relevă justețea convingerii instanței de fond și de apel, cu privire la existența faptelor și vinovăția inculpaților și, în egală măsură, evidențiază caracterul adecvat al pedepselor aplicate atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, prin privare de libertate.
Operațiunea juridică de individualizare a pedepselor de către instanțe, trebuie să aibă în vedere, pe de o parte pericolul social al faptelor și persoana infractorului, iar pe de altă parte stabilirea pedepselor trebuie să fie rezultatul corelării tuturor dispozițiilor legale referitoare la sancțiunile de drept penal.
Stabilirea pedepselor trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, după criterii bine determinate, acestea fiind limitativ prevăzute în art. 72 Cod penal și urmând a fi avute în vedere atât în ceea ce privește pedepsele principale cât și cele complementare.
Aplicarea pedepselor la limita minimă prevăzută de lege, este în concordanță cu pericolul social concret al faptelor comise, determinat de modul de concepere și de realizare a activității infracționale, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, trimiși în judecată în stare de recidivă, unul postcondamnatorie iar celălalt postexecutorie.
Edificatoare în acest sens, sunt mențiunile fișei de cazier ce demonstrează condamnările anterioare ale celor doi inculpați, astfel: suferind nu mai puțin de 8(opt) condamnări, iar, la rândul său condamnat prin 5(cinci) hotărâri definitive, cele mai multe prin privare de libertate, neimpunându-se în consecință atenuarea regimului sancționator ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante.
Și latura civilă a procesului penal a fost corect soluționată în sensul că cei trei inculpați, în baza art. 14 alin.3 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 346 alin.1 Cod procedură penală și art. 998 și următoarele cod civil, au fost obligați la despăgubiri către BCR B, în solidar la plata sumei de 2.900 lei despăgubiri, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere aferente până la achitarea efectivă a debitului, sumă dovedită conform probatoriului aflat la dosarul cauzei.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și partea civilă banca Comercială Română - B, împotriva deciziei penale nr. 145 de la 27 august 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Obligă inculpații și, la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare statului din care câte 300 lei reprezentând onorariu apărător oficiu va fi avansat din fondurile către Av.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 25 martie 2009.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.CI.
Gh.
IB/ 31.03.2009.
25 martie 2009,
Emis două extrase.
S - O va urmări și încasa de la inc., suma de 850 lei, cheltuieli judiciare statului.
S - O va urmări și încasa de la inc., suma de 850 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Constantin Iriza Membri Doru FilimonJudecători:Constantin Iriza Membri Doru Filimon, Onița
