Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.32/
Ședința publică de la 12 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței penale nr. 36 din 22 ianuarie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, privind pe inculpata - trimisă in judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 Cod penal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 28 februarie 2008, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 5 martie 2008, respectiv 12 martie 2008.
A,
Asupra apelului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că prin sentința penală nr.36 din 22.01.2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr- ( nr. în format vechi 1898/2005) s-a hotărât:
In baza art. 11 pct. 2 lit. a cod pr. penală, raportat la art. 10 cod pr. penală:
A achitat pe inculpata - fiica lui și - născută la data de 16.09.1974, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art 26 cod penal raportat la art. 215 al 1,3,5 cod penal.
A constatat că partea vătămată SA nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
In baza art. 192 alin. 3 cod pr. penală:
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție prima instanța a reținut următoarele:
În actul de inculpare s-a arătat că inculpata, în calitate de administrator la SC " 96"SRL,a contribuit în luna septembrie 1998, prin prezența sa și prin angajare de raporturi comerciale cu SC SA, la inducerea în eroare a rafinăriei, în scopul obținerii pentru sine și pentru soțul său, de foloase materiale injuste.
Instanța reține că în perioada 1996-1998, SC COM- Bad esfășurat activități de comerț cu piese auto și carbid. În ce privește produsele petroliere, instanța reține că acestea nu au făcut obiectul activității acestei societăți până la contractul cu. Societatea administrată de inculpată nu avea în proprietate și nici închiriate spații de depozitare destinate produselor petroliere și nici alte mijloace de transport specifice acestui gen de comerț.
Din declarațiile inculpatei, ale soțului acesteia a rezultat că în anul 1998 le-a propus ca SC 96 SRL să încheie un contract de achiziție produse petroliere cu SC SA, cu plata la 20 de zile, spunând că ar cunoaște pe cineva la societatea vânzătoare,care i-ar putea ajuta la încheierea contractului.
Potrivit înțelegerii cu, inculpata în calitate de administrator al societății l-a însoțit pe acesta la sediul SA. Pe drum, inculpata susține că martorul i-a cerut să susțină că este soție de parlamentar, că societatea deține mai multe mașini de transport al mărfii și microbuze pentru transport pasageri, având parc auto.
a mai arătat că pe drum s-au întâlnit și cu omul de legătură, care a discutat cu și care le-a spus că pot merge să încheie contractul. Acolo a intrat în biroul martorului G iar când a ieșit i-a asigurat că încheierea contractului este asigurată. Acea persoană le-a cerut actele societății, inculpata a susținut în fața lui că este soție de parlamentar, că reprezintă o firmă serioasă, că dețin parc de mașini și taximetre și că doresc să facă plata la 20 de zile, cu ordin de plată.
Inculpata a mai susținut că a fost prezentă la încărcarea mărfii în mai multe rânduri, care ulterior a fost preluată de soțul său și de și vândută pe la diverse stații.
Ulterior a aflat că banii obținuți astfel au fost cheltuiți de soțul său și,iar când i-a întrebat pe aceștia cu privire la efectuarea plății, i-ar fi răspuns că nu o privește acest aspect. Ulterior inculpata a și părăsit domiciliul comun.
Martorul a arătat că a aflat de la că SC SA caută clienți pentru vânzare de produse petroliere și l-a sfătuit pe să contracteze prin intermediul inculpatei, pentru ca astfel să îi poată plăti o datorie de 300.000.000 lei ROL, pe care o avea la acesta. Împreună cu au mers la G care a solicitat actele societății, inculpata a completat comanda pentru 200 tone benzină și 400 tone motorină. După ridicarea combustibilului și revânzarea acestuia, martorul și-a primit datoria iar după 6 luni de la încheierea contractului l-a întâlnit pe și l-a întrebat dacă a achitat marfa dar acesta i-a răspuns că nu e lui.
În declarația dată la data de 16.10.2006, același martor arată în fața instanței că înțelegerea privind contractul cu a făcut-o cu, care avea o datorie la martor. A mai susținut că nu cunoaște pe și pe nimeni altcineva în conducerea.
Soțul inculpatei, susține că înțelegerea cu a fost ca acesta să se ocupe de plata contravalorii mărfii achiziționate de la SA SA și tot acesta a fost cel care s-a ocupat de vânzarea mărfii.
Martora a declarat că a lucrat la Serviciul Rețele Comerciale din cadrul SC SA, iar în baza atribuțiilor de serviciu edita contracte de vânzare cumpărare, emitea dispoziții de livrare.
Cu privire la contractul încheiat cu SC COM- B, martora își amintește că a primit dispoziție scrisă de la G să întocmească contractul de vânzare-cumpărare, cu plata ce se va face la maxim 20 de zile de la livrarea produselor petroliere, cumpărătorul garantând cu fila cec.
Martora a mai arătat că a nu a cunoscut pe nici un reprezentant al societății dar din auzite sau " bârfele ce se vehiculau (pag.119 dosar urmărire penală)" a înțeles că inculpata ar fi soție de parlamentar.
La dosar există numeroase declarații date de martori care au cunoscut în calitatea lor de șoferi auto, aspecte legate de vânzarea produselor petroliere, dar din depozițiile acestora nu reiese că au perceput prezența inculpatei la vânzarea combustibilului ci doar la ridicarea mărfii de la SC SA. Martorul a declarat că a discutat cu un care s-a recomandat drept reprezentant al SC COM-
Martorul a arătat că la data încheierii contractului cu inculpata, deținea funcția de șef rețele comerciale. La acesta au venit împreună cu și, aceasta din urmă manifestându-și intenția de a cumpăra produse petroliere, întrucât dețin în C și B mai multe autovehicule. Carnetul cu file CEC a fost lăsat de inculpată lui, acesta lucrând la Serviciul Financiar. La 20 de zile, de la încheierea contractului s-a sistat livrarea iar după plata parțiala, livrarea s-a reluat.
Martorul a susținut că l-a cunoscut pe prin intermediul lui și l-a rugat să îl ajute să deruleze o afacere. Martorul i-a introdus pe și pe la G și i-a spus acestuia că inculpata s-ar putea să fie soție de parlamentar, calitate care îi fusese făcută cunoscută de către și de către. Martorul mai susține că nu a primit nici un carnet de CEC-uri, dar bănuiește că a fost lăsată o filă CEC pentru că altfel nu s-ar fi încheiat contractul. După ce a fost livrată marfa și obligația de plată a ajuns la scadență, după reluarea livrării, martorul a încercat să ia legătura cu ca să îl determine să execute obligația dar a aflat de la că acesta se ascunde de teama răzbunării lui.
La judecata în acest ciclu procesual, martorii au menținut cele declarate cu prilejul audierilor anterior, mai ales că trecuseră deja 8 ani de la data la care s-au petrecut cele relatate. Au existat însă și nuanțări. De exemplu, martorul a arătat că este posibil ca acea femeie ( inculpata) să îi fi fost prezentată ca soția unei anumite persoane dar nu își mai amintește (fila 71, dosar 1210/2004). Ulterior, în declarația dată la 27.02.2006 (fila 48,dosar 1898) a arătat că a auzit un zvon, la momentul încheierii contractului, cum că inculpata ar fi soție de senator darnu i-a dat importanță.
Același martor a mai arătat că la vremea respectivă, la momentul încheierii contractului cu SC 96, important era să găsească clienți întrucât societatea se desprinsese din alta mai mare și nu aveau clientelă. Precizările cu privire la modul în care urma să fie valorificat combustibilul nu aveau o greutate prea mare. Se verificau însă actele privind societatea -potențial cumpărător, de către Serviciul Rețele Comerciale, condus de către martor, dar și de Serviciul Finanțe, Serviciul Juridic, Serviciul Comercial, directorul comercial. Despre rolul acelorași compartimente în încheierea contractului, face vorbire și martora.
Se reține în actul de inculpare că inculpata a indus în eroare SC SA la încheierea contractului afirmând că are o activitate prosperă, că are un parc de mașini și taxiuri, că este soție de parlamentar.
Pentru a aprecia că inculpata a înșelat reprezentanții societății vânzătoare, este necesar ca acțiunea inculpatei de inducere în eroare să fie determinantă asupra celui înșelat, astfel încât dacă inculpata nu ar fi întreprins o anumită acțiune ( în cazul de față dacă nu ar fi făcut niște afirmații ) reprezentanții societății înșelate nu ar contractat sau executat contractul.
În plus, din afirmațiile inculpatei trebuie să transpară reaua credință - intenția de inducere în eroare a vânzătorului.
Instanța remarcă examinând declarațiile martorilor, că nici una din declarațiile făcute de inculpată cu prilejul încheierii contractului nu a convins reprezentanții să încheie contractul.
Contractul a fost semnat din partea societății vânzătoare de 4 persoane din cadrul Serviciului Rețele Comerciale, de Serviciul Finanțe, Serviciul Juridic, Serviciul Comercial. Toate aceste persoane aveau o răspundere în analizarea bonității și credibilității clientului potențial astfel încât niște afirmații nu puteau avea mai multă greutate decât verificările pe care acești factori de decizie și aceste compartimente erau datori să le întreprindă.
Aceste verificări fie nu au fost făcute sau, din contră, s-au efectuat, fără ca societatea inculpatei să fie înregistrată în vreo bancă de date ca fiind rău-platnică.
În plus, așa cum o arată declarațiile martorilor, momentul în care s-a încheiat contractul, corespunde unei perioade în care SC SA se desprinsese dintr-o altă societate și era interesată în a-și găsii proprii clienți, în a-și forma propria piață de vânzare a produselor petroliere, scop la care conlucrau toți angajații, aducând clienți, care nu erau chiar atât de drastic selectați. Reprezentanții societății SA și-au asumat riscul contractului, riscul de a contracta cu un cumpărător poate nu suficient verificat.
Cât privește "greutatea" și natura determinantă a acelor afirmații, instanța remarcă din chiar declarațiile martorilor, că aceștia nu le-au dat importanță. Astfel, circula zvonul că inculpata ar fi soție de senator, dar martorii au declarat că nu în considerarea acelei calități au încheiat contractul. De asemenea, martorul Gas usținut că nu interesa ce va face cumpărătorul cu marfa pe care i-o vindea, dacă avea posibilitatea de valorificare rapidă, dacă exista în realitate acel parc de taxiuri și mașini.
Instanța mai apreciază că nu există o dovadă certă a intenției inculpatei de a induce în eroare firma vânzătoare prin afirmațiile făcute câtă vreme cunoștea faptul că există o posibilitate de valorificare rapidă a combustibilului, prin înțelegerea existentă între și, potrivit căreia primul punea la dispoziția soților, mai multe mașini de transport a mărfii. A afirma că derulează o afacere prosperă nu este neapărat dovada relei-credințe ci poate fi o susținere animată doar de dorința de a părea un partener cât mai puternic, din dorința de a încheia acel contract importantfără să rezulte și intenția inculpatei de a induce în eroare contractantul prin neplata prețului.
Nu rezultă din actele dosarului că inculpata ar fi avut cunoștință și despre o eventuală înțelegere a lui cu de a nu executa contractul, că ar fi fost parte la o astfel de înțelegere.
Împotriva sentinței penale nr.36 din 22.01.2007 a Tribunalului Constanțaa declarat apel, în termen, motivat Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că, în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d cod pr.penală, câtă vreme din probele administrate în dosar rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune atât sub aspectul laturii obiective cât și al laturii subiective.
Se motivează că, inculpata a acționat cu intenția prevăzută de legiuitor, încheierea contractului cu SC SA datorându-se inducerii în eroare a acestei părți de către SC 96 SRL B reprezentată prin inculpata în calitate de administrator, în așa fel încât, fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat contractul, inducere în eroare care s-a menținut și pe parcursul executării contractului cu privire la achitarea prețului, furnizorul fiind prejudiciat cu suma de 11.668.051.799 lei.
În temeiul art.379 pct.2 lit.b cod pr.penală, se solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și, în urma reaprecierii materialului probator administrat să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică în sensul condamnării inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii dedusă judecății prin actul de inculpare.
În apel, a fost audiată inculpata și martorul
Curtea, examinând potrivit art.371 și art.378 cod pr.penală apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, constată următoarele:
Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Tribunalu nr.60/P din 16 iunie 2004 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei - ( ) pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii în înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art.26 rap. la art.215 alin.1,3,5 cod penal, constând în aceea că în calitate de administrator la SC 96 SRL B, în luna septembrie 1998 contribuit prin prezența sa și prin angajarea de raporturi contractuale cu SC SA la inducerea în eroare a rafinăriei în scopul obținerii pentru sine și soțul său, de foloase materiale injuste.
Procedând la soluționarea cauzei, TRIBUNALUL CONSTANȚAa pronunțat sentința penală nr.1 din 4.01.2005 prin care a dispus schimbarea încadrării juridice din art.26 rap. la art.215 alin.1,3,5 cod penal în infracțiunea prev. de art.215 alin.1,3,5 cod penal.
Apelul declarat de inculpată împotriva acestei sentințe penale a fost admis prin decizia penală nr.229 din 13.09.2005 a Curții de APEL CONSTANȚA care a desființat sentința penală atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la T IBUNALUL CONSTANȚA pentru rezolvarea fondului cauzei cu respectarea dispozițiilor privind procedura de citare și dreptul la apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că sentința penală apelată nr.36 din 22.01.2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în cel de-al doilea ciclu procesual este legală și temeinică.
Curtea, își însușește motivele prezentate de instanța de fond în pronunțarea soluției criticate de parchet.
Față de mijloacele de probă existente la dosar, în mod corect prima instanță a dispus achitarea inculpatei în temeiul art.11 pct.2 lit.a cod pr.penală rap. la art.10 lit.d cod pr.penală pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art.26 cod penal rap. la art.215 alin.1,3,5 cod penal.
Se reține că, TRIBUNALUL CONSTANȚA analizând temeinic materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, a apreciat în mod corect că în cauză nu rezultă cu certitudine intenția inculpatei de a induce în eroare prin afirmațiile sale pe contractantul vânzător SC SA pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare produse petroliere și nici intenția acesteia de a nu plăti prețul mărfii în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.
Apelantul susține că inculpata ar fi indus în eroare pe SC SA prin prezentarea ca profitabilă a activității societății cumpărătoare, afirmând că aceasta avea parc de mașini în scopul transportării carburantului și că ar fi fost soție de parlamentar.
Pentru existența infracțiunii de înșelăciune în convenții este necesar ca acțiunea inculpatului de inducere în eroare să fi determinat încheierea sau executarea contractului în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul.
În cauză, din probele administrate și din declarațiile martorilor invocați de apelant, G, nu rezultă că afirmațiile inculpatei cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare ar fi convins pe reprezentanții vânzătorului sa încheie contractul în condițiile date.
Reiese că, dimpotrivă, în acea perioadă societatea vânzătoare era interesata în crearea unei piețe proprii de desfacere a mărfii după desprinderea dintr-o altă societatea, iar activitatea de verificare a bonității si credibilității clientului făcându-se superficial.
Cum în speță nu s-a făcut dovada relei credințe a inculpatei cu ocazia încheierii si executării contractului, nu se poate reține nici existența unei acțiuni de inducere sau menținere în eroare a SC SA și, deci, nici săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Drept urmare, cererea parchetului de condamnare a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art.215 alin.1,3,5 cod penal este neîntemeiată și nu poate fi primită.
Față de cele ce preced, curtea, constată că apelul parchetului este nefondat și în baza art.379 pct.1 lit.b cod pr.penală, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit.b cod pr.penală,
Respinge apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței penale nr. 36 din 22 ianuarie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
Cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele care au lipsit.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref. -
2 ex./07.05.2008
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Maria Uzună
