Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 322/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 322/R/2009
Ședința publică din 19 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Iuliana Moldovan, Delia Purice, Maria Boer Președinte secția penală
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 101/A din data de 10 decembrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, inculpații fiind trimiși în judecată după cum urmează:
inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen. fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen. și uz de fals, prev. de art. 291 pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
inculpata - pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2 și 3 pen, complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 pen. rap. la art. 288 alin. 1 pen. și uz de fals, prev. de art. 291 pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpata apărător ales, avocat din cadrul Baroului B, cu delegație la dosar, pentru inculpatul se prezintă apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpații și părțile civile și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea aleasă a inculpatei solicită admiterea recursului declarat de inculpată, fiind incidente cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 2 și 18 proc.pen. casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea inculpatei, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. respectiv faptei îi lipsește unul din elementele constituitive ale infracțiunii. Susține că instanța de fond a dat o greșită interpretare a excepției nulității actului de sesizare a instanței, conf. disp. art. 197 alin. 2 proc.pen. Parchetul a fost sesizat inițial cu săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals, pronunțând o soluție de scoatere de sub urmărire penală. S-a formulat plângere care a fost respinsă de către instanța de fond, însă instanța de recurs a admis recursul formulat în cauză și a dispus trimiterea cauzei la parchet. Părțile vătămate din acest dosar au mai formulat o nouă plângere, ce a fost conexată la acest dosar. Urmărirea penală în cauzele conexate a fost efectuată de același procuror care a dat inițial soluție de scoatere de sub urmărire penală. Solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la parchet, în vederea sesizării în mod legal a instanței.
A doua excepție pe care înțelege să o invoce se referă la greșita încadrare juridică a faptei, respectiv s-a reținut art. 215 alin. 2 și 3 pen. deși în realitatea este vorba doar de art. 215 alin. 1 pen. Inculpata nu a folosit nume și calități mincinoase și nu este vorba de un contract în formă autentică, ci de un înscris sub semnătură privată. Solicită achitarea inculpatei, apreciind că este vorba de un dosar de natură civilă și nu penală. Probele administrate în cauză nu pot să conducă la vinovăția inculpatei, nu a avut niciun amestec în această tranzacție. Depune concluzii scrise.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat și arată că înțelege să mențină excepțiile ridicate de apărătoarea aleasă a inculpatei, respectiv instanța de fond nu a fost legal sesizată, cu consecința trimiterii cauzei la parchet. Apreciază că suntem în prezența unui dosar de natură civilă.
Pe fondul cauzei solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. respectiv faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. S-a reținut greșit că părțile vătămate au fost induse în eroare.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate. În ceea ce privește excepția invocată, arată că e adevărat că prin rezoluția din data de 19 mai 2003 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 3.pen. Soluția a fost menținută de către prim procuror. S-a formulat plângere împotriva rezoluției, iar prin sentința penală nr. 166 din data de 15 iunie 2004 Judecătoria Bistrițaa repins plângerea. Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs și prin decizia nr. 83 din data de 27 aprilie 2005 Tribunalul Bistrița Na admis recursul și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bistrița, reținând comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3.pen. fals material în acte oficiale și uz de fals. Înainte de pronunțarea acestei hotărâri, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița sesizează cu rechizitoriu instanța la data de 15 aprilie 2005 și trimite pe inculpați în judecată, astfel că cele două cauze s-au reunit. Apreciază că nu există niciun impediment ca la o altă plângere procurorul de caz să ajungă la o altă soluție. În urma administrării unui probatoriu complet procurorul de caz a ajuns la concluzia că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii de înșelăciune.
Apreciază că în această cauză s-a pronunțat o soluție temeinică și legală, singurul caz în care procurorul este incompatibil să efectueze urmărirea penală este cel prevăzut de art. 49 alin. 4 proc. pen. când s-a dispus refacerea urmăririi penale de către instanța de judecată.
Încadrarea dată prin rechizitoriu este cea reținută de către instanța de fond și pentru care s-a dispus condamnarea. Nu există nulități care să ducă la casarea ambelor hotărâri și trimiterea dosarului în vederea refacerii actului de sesizare a instanței.
Cu privire la fondul cauzei, susține că faptele au fost corect încadrate și pedepsele corect individualizate. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpații au fost prezenți în locuința părților vătămate și au avut intenția de a le induce în eroare. Starea de fapt a fost corect reținută, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate în cauză.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1505 din 19 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr- s-a dispus:
În baza art. 215 al.1,2 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal condamnarea inculpatului, fiul lui us și, născut la 07.09.1971 în, județul B, cetățean român, domiciliat în D,-, -. 54, județul B, recidivist, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în dauna părților vătămate - și, domiciliați în B,-,. A,. 12, județul B-N, la 3 ani închisoare.
În baza art. 288 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. c Cod penal, același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, la 8 luni închisoare, iar în baza art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat că faptele au fost comise în forma concursului real, iar în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art.71 rap.la art.64 lit."a-c" Cod penal.
II. În baza art. 215 al. 1,2 și 3 Cod penal cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal, rap. la art.76 lit. c Cod penal, condamnarea inculpatei -, fiica lui și, născută la 04.10.1970 în G H, județul S, cetățean român, studii superioare, fără ocupație, domiciliată în comuna, nr. 443, județul S, fără antecedente penale, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 26 Cod penal, rap. la art. 288 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 74 lit a Cod penal rap. la art. 76 lit. e Cod penal, aceeași inculpată a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, la 2 luni închisoare, iar în baza art. 291 Cod penal cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal, rap. la art. 76 lit. e Cod penal inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului real, iar în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71 rap.la art.64 lit. a-c Cod penal, pe toată durata executării pedepsei.
În baza art. 14 al. 3 Cod penal rap. la art. 348 Cod penal, s-a dispus desființarea actelor falsificate.
În baza art. 998 cod civil rap. la art. 1003 Cod civil, art. 14 și 346 Cod penal inculpații au fost obligați să plătească în solidar, suma de 3.800 dolari sau echivalentul în lei la data efectuării plății, în favoarea părților civile reprezentând despăgubiri materiale, respingându-se celelalte pretenții civile, ca neîntemeiate.
În baza art. 191 Cod procedură penală fiecare inculpat a fost obligat să plătească, în favoarea statului, câte 340 lei cheltuieli judiciare, din care câte 40 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu,.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Potrivit contractului nr. 62512/10.12.1999, martorul a cumpărat în rate, pe un termen de 5 ani, de la "" Pitești, un autoturism marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare -, rata lunară stabilită fiind în sumă de 221 USD (23 din dosarul de urmărire penală nr. 698/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița ).
Pe cartea de identitate a autovehiculului la rubrica "mențiuni", era specificat " CU PLATA ÎN PRIMULUI PROPRIETAR. NU POATE FI . DECÂT DUPĂ ACHITAREA CONFIRMATĂ DE CĂTRE VÂNZĂTOR ()".
Martorul a încheiat un contract de gaj cu deposedare cu "" având ca obiect autoturismul în cauză.
Întrucât în a doua Jaa nului 2001, a început să se afle în imposibilitate de a mai achita ratele lunare, a luat hotărârea de a ceda autoturismul prin preluarea contractului de către o persoană care urma să achite următoarele 40 de rate, astfel că a dat în cotidienele locale mai multe anunțuri prin care și-a anunțat intenția.
În luna noiembrie 2001, a fost contactat telefonic de către inculpata - care s-a arătat interesată de preluarea contractului. Urmare a discuțiilor purtate cu martorul, inculpata s-a deplasat la domiciliul acestuia însoțită de inculpatul, care s-a prezentat ca fiind soțul inculpatei, spunând că este preot evanghelic ce urma să preia G H și că se numește, astfel cum rezultă din declarațiile martorului. Potrivit depoziției aceluiași martor, inculpata a afirmat că este învățătoare în localitatea.
În 20 noiembrie 2001, inculpata - a încheiat cu un contract de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificat de notarul public, prin care ceda folosința autoturismului, iar inculpata s-a obligat să achite ratele următoare, în cuantum de câte 221 USD pe lună, timp de 40 luni și să încheie actul de vânzare-cumpărare autentificat până la data de 21.04.2005.
Odată cu predarea mașinii, i-a înmânat inculpatei, cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale acesteia.
În luna ianuarie 2002, a fost somat de către " ASIGURĂRI" să achite ratele restante și, luând legătura cu inculpatul, acesta le-a achitat până în ianuarie 2002, ulterior nemaiputând fi găsit de către.
Inculpatul a falsificat cartea de identitate a autoturismului prin radierea mecanică a consemnărilor de la rubrica "mențiuni", astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică și din raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică întocmite de Biroul Criminalistic din cadrul IPJ B-N.
La începutul anului 2002, părțile vătămate - și -, au dat anunțuri în ziarul "", intenționând să cumpere un certificat de înmatriculare pentru un autoturism Renault, fiind contactate de către inculpatul care le-a propus să facă un schimb, respectiv să le dea un autoturism DAEWO CIELO, în schimbul autoturismului Renault (pentru a-l folosi ca piese de schimb) și a unei diferența de bani.
Părțile vătămate au fost de acord cu propunerea, astfel că în data de 1.03.2002 inculpații s-au deplasat la domiciliul acestora, spunându-le că au cumpărat autoturismul propus pentru schimb de la din Pitești, însă nu l-au mai trecut pe numele lor, întrucât au intenționat să-l vândă, cei doi prezentându-se ca fiind soți.
Pentru a fi mai convingători că sunt proprietarii mașinii, au arătat părților vătămate un proces-verbal de contravenție încheiat pe numele inculpatei, la data de 23.11.2001, de Postul de Poliție, județul N, în care erau menționate și avariile autoturismului.
Ajungând la un consens, părțile vătămate le-au dat inculpaților, în schimbul autoturismului marca DAEWO CIELO cu nr. de înmatriculare -, un autoturism marca Renault, neînmatriculabil, precum și suma de 750 Euro, între partea vătămată - - și inculpata, încheindu-se un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, în data de 1.03.2002.
În momentul în care inculpații au predat părților vătămate cartea de identitate, au observat că la rubrica "mențiuni" sunt niște, motiv pentru care i-au întrebat pe cei doi despre cauza prezenței acestora, inculpatul spunându-le părților vătămate că este șofer pe și probabil a umblat cu cartea de identitate când era murdar pe mâini.
Pentru că autoturismul DAEWO CIELO era avariat, ulterior părțile vătămate l-au reparat și l-au folosit până în august 2002 când, intenționând să-l înmatriculeze pe numele lor, au luat legătura cu care le-a relatat situația reală a mașinii, astfel încât părțile vătămate au luat legătura telefonic cu inculpații, aceștia asigurându-le că ratele sunt achitate la zi, lucru neadevărat.
Datorită neachitării ratelor, în 09.06.2003, " ASIGURĂRI", prin executorul judecătoresc, a procedat la ridicarea autoturismul de la părțile vătămate.
Întrucât pentru repararea autoturismului avariat, părțile vătămate au cheltuit bani, intenționând să-l păstreze au solicitat societății de asigurări să facă o reevaluarea a acesteia, astfel cum s-a întâmplat, după reevaluare, părțile vătămate achitând suma de 3.800 USD, pentru a intra din nou în posesia autoturismului.
Fapta inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, folosindu-se de nume și calități mincinoase, cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare, în scopul de a obține un folos material injust, cauzând părților vătămate o pagubă, astfel cum a fost reținută de către instanță, prin prisma probatoriului administrat în cauză, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. De art. 215 al. 1,2 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, fapta fiind comisă în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin SP nr. 376/1999 a Judecătoriei Bistrița, pentru care instanța îl va condamna la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Fapta aceluiași inculpat, de a falsifica cartea de identitate a unui autoturism prin radierea consemnărilor de la rubrica "mențiuni", săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului astfel cum a fost reținută, întrunește elementele constitutive al infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, pentru care a fost condamnat la 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor, persoana făptuitorului, limitele speciale prevăzute de lege pentru faptele comise, starea de recidivă postcondamnatorie, faptul că a mai fost condamnat pentru infracțiuni similare, perseverând în câmpul infracțional, întinderea prejudiciului cauzat.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat că faptele au fost comise în forma concursului real, iar în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Totodată s-a făcut aplic.art.71 rap.la art.64 lit."a-c" Cod penal.
S-a reținut că fapta inculpatei de a induce în eroare părțile vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, astfel cum a fost reținută mai sus, s-a apreciat că întrunește în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al. 1,2 și 3 Cod penal, fiind condamnată la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, reținându-se în favoarea acesteia circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cod penal rap. la art. 76 lit. c Cod penal, iar pentru fapta de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 288 al. 1 Cod penal, a fost condamnată la pedeapsa de 2 luni închisoare, cu aplic.art.74 lit. a Cod penal rap. la art. 76 lit. e Cod penal.
Fapta inculpatei de a folosi certificatul de înmatriculare falsificat s-a apreciat că întrunește elementele constitutive al infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, pentru care instanța de fond a condamnat-o la pedeapsa de 2 luni închisoare reținând în favoarea sa disp. art. 74 lit. a Cod penal rap. la art. 76 lit. e Cod penal.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat că faptele au fost comise în forma concursului real, iar în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplic.art.71 rap.la art. 64 lit. a-c Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 din Codul civil, întrucât prejudiciul cauzat părților vătămate în sumă de 3.800 USD, nu a fost recuperat, instanța de fond, în temeiul art. 1003 Cod civil rap. la art. 14 și 346 Cod procedură penală, i-a obligat pe inculpați să plătească părților civile, în solidar, această sumă sau echivalentul în lei, la data efectuării plății, respingând celelalte despăgubiri materiale solicitate ca nedovedite, pretențiile civile reprezentând daune morale, solicitate de părțile civile, fiind respinse ca neîntemeiate.
În baza art. 14 al. 3 Cod procedură penală rap. la art. 348 Cod procedură penală, s-a dispus desființarea actelor falsificate.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, inculpații.
Prin decizia penală nr.101/A din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N s-au respins ca nefondate recursurile declarate, inculpații fiind obligați să plătească câte 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt, dându-i acesteia încadrarea juridică corespunzătoare, vinovăția inculpaților fiind în afara oricărui dubiu stabilită.
Astfel, este evident că cei 2 inculpați se cunosc inculpatul fiind manager general la SC " tur Europa "SRL, firmă la care inculpata avea calitatea de director executiv.
Totodată, din declarația martorului a rezultat că cei doi s-au prezentat împreună la domiciliul acestuia, unde s-a perfectat înțelegerea dintre ei, prilej cu care li s-au predat și actele mașinii, ce s-au aflat, fără îndoială în posesia inculpatului câtă vreme pe cartea de identitate a autovehiculului s-a găsit o urmă papilară aparținând inculpatului.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, faptul că părțile vătămate nu au cunoscut situația juridică a autoturismului rezultă nu doar din declarația aceluiași martor, care se coroborează cu declarația părților vătămate, dar și din chiar conținutul contractului de vânzare-cumpărare în care nu se face nici o mențiune despre achiziționarea autoturismului în rate și, mai mult, ulterior ridicării mașinii de către SC" Asigurări"SA părțile vătămate au solicitat o reevaluare a autoturismului și au achitat prețul pentru a reintra în posesia acestuia.
S-a reținut că în aceste condiții este evident că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată instanța de fond aplicându-le pedepse corect individualizate atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare având în vedere și conduita procesuală a acestora, soluționând, în mod corect, și latura civilă a cauzei.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs inculpații,solicitând admiterea recursului, fiind incidente cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 2 și 18.proc.pen. casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea lor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. respectiv faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Susține că instanța de fond a dat o greșită interpretare a excepției nulității actului de sesizare a instanței, conf. disp. art. 197 alin. 2.proc.pen. Parchetul a fost sesizat inițial cu săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals, pronunțând o soluție de scoatere de sub urmărire penală. S-a formulat plângere care a fost respinsă de către instanța de fond, însă instanța de recurs a admis recursul formulat în cauză și a dispus trimiterea cauzei la parchet. Părțile vătămate din acest dosar au mai formulat o nouă plângere, ce a fost conexată la acest dosar. Urmărirea penală în cauzele conexate a fost efectuată de același procuror care a dat inițial soluție de scoatere de sub urmărire penală. Solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la parchet, în vederea sesizării în mod legal a instanței.
A doua excepție invocată în motivarea recursului se referă la greșita încadrare juridică a faptei, respectiv s-a reținut art. 215 alin. 2 și 3.pen. deși în realitatea este vorba doar de art. 215 alin. 1.pen. întrucât nu s-au folosit de nume și calități mincinoase și nu este vorba de un contract în formă autentică, ci de un înscris sub semnătură privată,prin urmare solicită achitarea lor, apreciind că este vorba de un dosar de natură civilă și nu penală.
Analizând recursurile formulate pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
În baza materialului probator administrat în cauză, instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului, din care a rezultat că inculpații recurenți se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale (în forma complicității pentru inculpatul ) și uz de fals.
Raportat la motivul de recurs prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 pen. acesta este neîntemeiat, încadrarea juridică dată faptei de către instanțe fiind corectă.
S-a reținut în sarcina inculpaților infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2 și 3.pen. În motivele de recurs s-a susținut că inculpații nu s-au folosit de nume și calități mincinoase și că e vorba de un înscris sub semnătură privată. Din actele dosarului a rezultat însă că atunci când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului Daewo Cielo la data de 1.03.2002 între partea vătămată și inculpata, inculpații au folosit cartea de identitate a mașinii de pe care inculpatul a radiat anterior consemnările de la rubrica "mențiuni" (în care se arată și că autoturismul nu putea fi înstrăinat decât după achitarea integrală a prețului către vânzătorul ), în aceasta constând manopera frauduloasă folosită de inculpați. De asemenea, împrejurarea că inculpații au încheiat un contract sub semnătură privată și nu autentică, nu are nici o importanță pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune,textul de lege nedistingând,folosit fiind doar termenul generic de "contract", ceea ce evident nu exclude categoria contractelor sub semnătură privată.
Pentru existența înșelăciunii în convenții este necesar ca inducerea în eroare să se fi produs în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat contractul în condițiile stipulate. Ori, în speță este evident că părțile vătămate dacă ar fi știut că autoturismul este cumpărat în leasing și că nu s-au plătit toate ratele și că nu poate fi înstrăinat până la achitarea acestora, nu ar fi încheiat acel contract de vânzare-cumpărare din 1.03.2002.
Prin urmare inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2 și 3.pen.
În ceea ce privește excepția nulității actului de sesizare pe motivul că același procuror a dat inițial scoatere de sub urmărire penală a inculpaților, iar apoi a întocmit rechizitoriu în cauză, invocată în recursul inculpaților și aceasta este nefondată,raportat la împrejurarea că această situație nu constituie nici un caz de incompatibilitate dintre cele prevăzute de lege, respectiv în art.49 al.4 proc.pen. text din care rezultă că procurorul care a efectuat urmărirea penală este incompatibil să procedeze la refacerea urmăririi penale atunci când s-a dispus refacerea de către instanță,situație ce nu se regăsește în speță.
De asemenea,raportat la gradul de pericol social al faptelor comise,la modalitatea de săvârșire a acestora,la persoana inculpaților,dintre care inculpatul este recidivist,Curtea apreciază că pedepsele aplicate acestora sunt individualizate în mod judicios,atât în ceea ce privește durata acestora cât și modalitatea de executare.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază decizia tribunalului ca fiind legală și temeinică, astfel că în baza art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen. va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
- obliga inculpații să plătească în favoarea statului suma de câte 600 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei și 300 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații ȘI împotriva deciziei penale nr.101 din 10 decembrie 2008 Tribunalului Bistrița N.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 150 lei și 300 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru inculpații și.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 600 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei și 300 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.IM
Dact./4ex.
09.06.2009
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Delia Purice, Maria Boer
