Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.327/

Ședința publică din data de 02 iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Adriana Ispas

JUDECĂTOR 2: Maria Uzună

JUDECĂTOR 3: Viorica Lungu

Grefier - -

Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -

S-a luat în examinare recursul penal declarat de:

-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței penale nr.530 din data de 23 decembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-, privind pe inculpații - domiciliat în municipiul C,-, județul C, - domiciliat în comuna, județul T, - domiciliat în municipiul G, Strada - nr.6, - Ap.96, județul G, - domiciliat în localitatea Câmpina,-, județul P, - domiciliat în localitatea, Strada - nr.1, Bl.1, Sc.1, Ap.8, județul H și municipiul C,-, - Sc.A, Ap.306, județul C, - cu domiciliul ales în municipiul B,-,.2, Sector 5, trimiși în judecată pentru art.215 alin.1,2,5 Cod penal și Legea nr.39/2006.

În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare,se prezintă:

- intimatul inculpat Liga personal și asistat de avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.2067/2009, emisă de Baroul d e Avocați C;

- intimatul inculpat G personal și asistat de avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr.2065/2009, emisă de Baroul d e Avocați C;

- intimatul inculpat personal și asistat de avocat din oficiu - - în baza împuternicirii avocațiale nr.2064/2009, emisă de Baroul d e Avocați C;

Se constată lipsa:

- intimatului inculpat pentru care răspunde avocat din oficiu - - în baza împuternicirii avocațiale nr.2068/2009, emisă de Baroul d e Avocați C;

- intimatului inculpat și a apărătorului din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr.2066/2009, emisă de Baroul d e Avocați C;

- intimatei inculpate - pentru care răspunde avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;

- intimatelor părți vătămate - " Trans" SRL C, "" SRL B;

- intimatelor părți civile SC " " SA C, SC " "SA, SC " " SA - SC " R SA, SC "" SRL, SC " " SRL G, SC " " SRL - JUDICIAR, SC " " SRL DE SC ", SC " " SRL, SC " - " SRL, SC " SRL, SC 2 20022 SRL, SC "" SRL, SC" ROMÂNIA" SRL, SC " " SRL, SC " " SRL, SC " " SRL, SC " "SA, SC " AUTO"SRL, SC" "SRL, SC " - " SRL, SC " " SA, SC " " SRL C, SC " SRL, SC " " SRL, SC 2 " SRL, SC 2 " SRL, SC " " SA, SC " "SA, SC " " SRL, SC" " SRL, SC" "SA, SC " " SA, SC" ROMÂNIA" SRL, SC " " SRL, SC " " SRL, SC" SERV" SRL, SC " " SRL, SC " " SRL, SC " " SRL, SC" " SRL, SC" " SRL, SC" " SRL, SC" " SRL, SC " " SA, SC 2 " SRL, SC " "SA, SC 2 "SRL, SC " " SA, SC " " SRL, SC" " SRL, SC" " SRL, SC " SERV " SRL, SC" " SRL, SC " " SRL, t SC" " SRL, SC", SC" "SA, SC" " SRL, SC" " SA.

Curtea, față de lipsa intimaților inculpați, a apărătorului din oficiu al acestuia - avocat și a intimatei inculpate -, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare,se prezintă:

- intimatul inculpat Liga personal și asistat de avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.2067/2009, emisă de Baroul d e Avocați C;

- intimatul inculpat G personal și asistat de avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr.2065/2009, emisă de Baroul d e Avocați C;

- intimatul inculpat personal și asistat de avocat din oficiu - - în baza împuternicirii avocațiale nr.2064/2009, emisă de Baroul d e Avocați C;

Se constată lipsa:

- intimatului inculpat pentru care răspunde avocat din oficiu - - în baza împuternicirii avocațiale nr.2068/2009, emisă de Baroul d e Avocați C;

- intimatului inculpat pentru care răspunde apărătorul din oficiu - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.2066/2009, emisă de Baroul d e Avocați C;

- intimatei inculpate - pentru care răspunde avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;

- intimatelor părți vătămate - " Trans" SRL C, "" SRL B;

Procedura este nelegal îndeplinită cu intimata inculpată -, cu intimații inculpați, intimatele părți vătămate și intimatele părți civile, prin neexpedierea citațiilor din lipsă de fonduri.

În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.385¹¹Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.385¹³Cod procedură penală.

Procurorul, având cuvântul, precizează că motivul de recurs vizează greșita restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - A, urmare a admiterii ca fondată a excepției nelegalei sesizări a instanței, în baza art.300 Cod procedură penală raportat la art.197 alin.2 Cod procedură penală, în referire la art.332 alin.2 Cod procedură penală.

Arată că, instanța de fond la pronunțarea hotărârii a avut în vedere că urmărirea penală și actul de inculpare sunt nule, întrucât nu au fost întocmite de organul competent - A, conform art.18 din bnr.OUG134/2005 privind completarea art.13 alin.2 din nr.OUG43/2002, urmărirea penală a fost începută față de inculpat după intrarea în vigoare, la data de 07.10.2005, a modificării aduse prin OUG134/2005, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism păstrând o cauză cu care a fost investit în mod nelegal.

Precizează că este competent să efectueze urmărirea penală dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 Euro, în cazul infracțiunilor prevăzute la art.175, 177 și 178-181 din Legea 141/1997 privind Codul Vamal al României cu modificările și completările ulterioare și în Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Instanța de fond a apreciat că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat urmărirea penală și a întocmit actul de sesizare a instanței după data intrării în vigoare a modificării la care a făcut referire anterior, nemaifiind organ competent în raport de data începerii urmăririi penale, fără a lua în considerare datele la care acest organ a fost investit, respectiv datele la care au fost depuse plângerile penale, precum și intervalul de timp în care a avut loc activitatea infracțională, respectiv în cursul anului 2004.

Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând, să se dispună trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea continuării cercetării judecătorești.

Avocat, apărător din oficiu al intimatului inculpat Liga având cuvântul, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet, apreciind că hotărârea recurată este legală și temeinică întrucât s-a constatat de TRIBUNALUL CONSTANȚA că echivalentul în lei fiind de cca.16 miliarde iar Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție, în speță DIICOT, a început urmărirea penală față de inculpați la data de 06 martie 2006, deci după intrarea în vigoare la data de 07 octombrie 2005, modificării aduse prin Ordonanța de urgență 134 din 29 septembrie 2005. Nu se pune problema să nu se poată trimite cauza la organul competent, în speță,

Solicită cheltuieli judiciare.

Avocat, apărător din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de TRIBUNALUL CONSTANȚA.

Apreciază că în mod corect și temeinic, instanța de fond a dispus restituirea cauzei la Departamentul Național Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție întrucât atât urmărirea penală cât și actul de inculpare, nu au fost întocmite de organul competent.

Având în vedere prevederile ordonanței de urgență nr.134/2005, apreciază că DIICOT-ul nu era legal investit.

Avocat,apărător din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției recurate.

Apreciază că urmărirea penală și actul de inculpare sunt nule fiind întocmite de un organ necompetent.

Avocat, apărător din oficiu al intimatului inculpat G, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de instanța de fond având în vedere prejudiciul reținut care depășește un milion de euro.

Potrivit ordonanței de urgență nr.134/2005, care modifică și completează ordonanța 43/2002, rezultă că, DNA este organul competent să efectueze urmărirea penală în această cauză și nu DIICOT.

Avocat, apărător din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică soluției pronunțată de instanța de fond având în vedere că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, neținându-se seama de dispozițiile Ordonanței de Urgență nr.- de imediată aplicare și bineînțeles prejudiciul cauzat în cauză.

Avocat, apărător din oficiu al intimatei inculpată -, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de instanța de fond întrucât în mod corect a apreciat că actul de inculpare și urmărirea penală sunt lovite de nulitate, având în vedere dispozițiile Ordonanței de urgență nr.134/2005 de imediată aplicare avându-se în vedere prejudiciul reținut.

Intimatul inculpat Liga,având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului declarat de parchet, pentru refacerea urmăririi penale.

Intimatul inculpat G, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.

Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea cauzei.

După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțare dar nu înainte de finalizarea ședinței de judecată, se prezintă în instanță intimata inculpată - personal și asistată de apărător ales - avocat a - în baza împuternicirii avocațiale nr.64445/2009, emisă de Baroul d e Avocați B - Cabinet Individual de Avocat.

Avocat, apărător din oficiu al intimatei inculpate -, având cuvântul, solicită instanței a lua act că încetează împuternicirea avocațială din oficiu având în vedere că inculpata și-a angajat apărător.

Curtea, ia act că încetează împuternicirea avocațială a apărătorului desemnat din oficiu - avocat, motivat de împrejurarea că inculpata și-a angajat apărător.

Avocat, apărător ales al intimatei inculapte -, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond.

Intimata inculpată -, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.

Instanța ia cauza în pronunțare.

CURTEA

Cu privire la recursul penal de față:

Prin sentința penală nr.530/23.12.2008, TRIBUNALUL CONSTANȚAa hotărât:

În baza art. 300 Cod procedură penală raportat la art. 197 alin.2 Cod procedură penală în referire la art. 332 alin.2 Cod procedură penală:

A admis ca fondată excepția nelegalei sesizări a instanței.

A dispus restituirea cauzei care formează obiectul dosarului - privind pe inculpații Liga, G, -, la Departamentul Național Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

A respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul privind revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.

A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpații Liga, -.

În baza art. 189 Cod proc.pen.:

Onorariile apărătorilor din oficiu, s-au virat din fondul Ministerului Justiției către Baroul Constanța, pentru apărătorii (400 lei), ( 150 lei), a ( 150 lei), (300 lei).

În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală:

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:

"La termenul din 22 decembrie 2008, instanța a pus în discuția părților cererea de restituire a cauzei la parchet formulată în temeiul art. 332 Cod proc. pen. de inculpata, cerere la care s-a adăugat și completarea formulată de inculpatul.

Inculpata - a invocat prin apărător nerespectarea dispozițiilor privind legala sesizare a instanței având în vedere că rechizitoriul nu a fost confirmat de procurorul-șef secție dl. ci de procurorul șef al Direcției, domnul, fiind încălcate dispozițiile art. 20 alin.3 din Legea 508/2004.

S-a mai invocat nerespectarea competenței după materie a DIICOT având în vedere că activitatea infracțională s-a desfășurat în perioada 23.04.2004- 25.11.2004,Legea 508/2005 a fost publicată în MO.1089/23.11.2004 și a intrat în vigoare la data de 26.11.2004, adică după terminarea activității infracționale. Se susține că întrucât nici o faptă nu a fost săvârșită după intrarea în vigoare a Legii 508/2004, competența nu aparține DIICOT.

Au mai fost invocate în motivarea cererii de restituire a dosarului la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, neclarități cu privire la modalitatea de sesizare a DIICOT, denunț sesizare din oficiu sau plângere penală având în vedere trimiterile care apar în rechizitoriu la toate aceste modalități și, în final menționarea la capitolul probe din actul de sesizare a procesului verbal de sesizare din oficiu, a denunțului sau plângerii.

Inculpatul prin apărător a invocat de asemenea nelegala sesizare a instanței întrucât prejudiciul este de 59.835.407.587 lei, deci mai mare de 1.000.000 euro, ceea ce potrivit OUG 134/29.09.2005 care modifică și completează OUG 43/2002,atrage competența Departamentului Național Anticorupție.

S-au mai invocat și dispozițiile art. 12 alin.2 lit. din Legea 508/2004 modificată prin OUG 7/2004.

În ceea ce privește cererea inculpatului de restituire a cauzei la DNA, instanța are în vedere următoarele aspecte:

Prejudiciul reținut în rechizitoriu a fi produs de inculpați este de 59.835.407.587 lei,sumă rezultată din însumarea valorii filelor cec emise prin intermediul a trei societăți comerciale ( prin SC SRL suma de 3.533.098.398 lei; prin SC SRL suma de 3.913.411.530 lei; prin SC SA suma de 37.675.857.646 lei ) și rămase neacoperite.

Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea 508/2004 modificată prin OUG 7/2005, sunt de competența DIICOT, următoarele infracțiunicu excepția celor date în competența Parchetului Național Anticorupție:art. 215 Cod penal, dacă s-a produs o pagubă mai mare de decât echivalentul în lei a 500 000 lei.

Potrivit art. 17 din OUG 134/29.09.2005 care a modificat art. 13 din OUG 43/2002 prin adăugarea aliniatului 1/2,Departamentul Național Anticorupție este competent să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin.1,2,3,5 Cod penal.

Instanța mai constată că echivalentul în euro al prejudiciului este de aproximativ 16.000.000 euro și în plus Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație de Justiție - DIICOT a început urmărirea penală față de inculpați la data de 6.03.2006 respectiv 27.02.2006, deci după intrarea în vigoare la data de 7.10.2005 a modificării aduse prin OUG 134/ 29.09.2005 astfel că nu se pune problema de a păstra o cauză cu care fusese investit pentru că investirea nu era legală.

Față de aceste aspecte instanța va constata că urmărirea penală și actul de inculpare sunt nule întrucât nu au fost întocmite de către organul competent, DNA, conform art. 18 din OUG 134/ 29.09.2005 privind completarea art. 13 alin. 2 din OUG 43/2002 astfel că cererea formulată de inculpatul, prin apărător, este fondată.

Deși admiterea cererii de restituire face ca cealaltă solicitare să rămână fără obiect, totuși instanța va analiza și această cerere punctând argumentele aduse de inculpata - .

Cu privire la primul motiv pentru care se solicită restituirea cauzei la parchet, instanța constată că rechizitoriul 227/D/P/ 2005 din 3 august 2006 întocmit de,procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată Serviciul Central a fost confirmat de procurorul-șef al Direcției ( așa cum se menționează pe rechizitoriu, lângă ștampila și semnătură) sau al Biroului din cadrul DIICOT a(șa cum apare în organigrama- fila 415, vol. IV).

Apreciem că în oricare dintre aceste situații sunt respectate dispozițiile art. 20 din Legea 508/2004 în sensul că a existat un control de legalitate exercitat de șeful biroului DIICOT (șef direct) sau de șeful Direcției care putea confirma sau infirma actele efectuate de orice procuror din subordinea sa. În această ultimă situație, neconfirmarea rechizitoriului de către procurorul-șef direct al celui care a întocmit actul de sesizare nu atrage vreo nulitate, nereprezentând în sine o vătămare a vreunui drept al inculpaților,care să nu poată fi înlăturată decât prin restituirea cauzei.

Cât privește competența după materie care se susține de inculpată că nu a fost respectată, instanța constată că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni prevăzute de art. 7 alin.1 din Legea 39/2003, art. 23 lit. a din Legea 656/2002 modificată prin Legea 230/2005, ceea ce potrivit art. 12 din legea 508 /2004 atrage competența materială a DIICOT iar împrejurarea că perioada vizată ar fi anterioară intrării în vigoare a legii nu este relevantă având în vedere că legea 508/2004 se afla în vigoare la data începerii cercetării judecătorești, era de imediată aplicare fiind legală desfășurarea urmăririi penale de către acest organ, de altfel în lege prevăzându-se chiar că vor trece în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Cauzele aflate pe rolul Secției de combatere a criminalității organizate și antidrog, deci cause privind infracțiuni comise anterior pentru care s-a declanșat deja procesul penal (art. 28).

Întrucât acest dosar este complex, fiind cercetate infracțiuni multiple și continuate comise asupra mai multor părți vătămate, este normal ca organele judiciare să fie sesizate în mod repetat și eventual diferit, prin denunț sau plângere aspecte ce nu constituie nici pe departe un motiv de nelegalitate.

Rechizitoriul cuprinde o inventariere a probelor dar și a denunțurilor și plângerilor formulate în cauză.

Nu are nici o relevanță din perspectiva cererii de restituire formulată de apărare, modul în care au fost sesizate organele de cercetare penală, important este că instanța a fost sesizată cu un singur rechizitoriu, conform art. 263 alin.4 Cod proc.pen. chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte. În plus, includerea la finalul părții expositive a rechizitoriului a procesului -verbal de sesizare din oficiu, a denunțaului sau plângerii printer mijloacele de probă pe baza cărora procurorul a stabilit situația de fapt expusă este și mai insignifiantă raportat la cererea de restituire căci nu încalcă nici un drept al inculpaților și nu produce nici o vătămare.

Pentru aceste motive,instanța apreciază că nu există nici o nerespectare a dispozițiilor legale care să justifice o restituire a cauzei la Parchet.

La același termen s-a solicitat și revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea din 13.03.2007, dispusă față de inculpatul.

Anterior, în intervalul 31.03.2006 - 13.03.2007 inculpatul a fost arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin.1 din Legea 39/2003, art. 215 alin.1,4,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Inculpatul s-a plans de stagnarea cercetării judecătorești,situație de natură să îl prejudicieze prin prelungirea duratei procesului și implicit a măsurii preventive dispuse.

Instanța apreciază că este regretabilă amânarea repetată a începerii cercetării judecătorești dar amintește că acest fapt se datorează fie refuzului transferării unui inculpat arestat, fie procedurii anevoios de efectuat termen de termen cu părți aflate pe teritoriul întregii țări, fie soluționării unei excepții de neconstituționalitate invocate de inculpați în apărare sau pentru cereri repetate de amânare formal justificate de unul dintre apărătorii aleși.

Chiar dacă amânarea efectuării cercetării judecătorești nu este imputabilă inculpatului totuși instanța apreciază că indiciile temeinice existente la momentul luării acestei măsuri subzistă și în prezent, ceea ce presupune o inerentă îngrădire a dreptului de liberă circulație a inculpatului asupra căruia plaenază bănuiala comiterii unor infracțiuni.Trebuie remarcat că inculpatul nu a menționat o situație concretă în care s-ar afla și care ar impune prezența acestuia în străinătate aducând mai mult argumente de principiu.

Și în privința inculpaților Liga, - temeiul prevăzut de art. 143 Cod proc.pen. subzistă nemodificat și se impune menținerea măsurii preventive.

Așadar, urmează a respinge cererea ca nefondată.

În baza art.332 alin. 3 Cod proc.pen, va menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpații Liga, -.

În baza art. 189 Cod proc.pen. onorariile apărătorilor din oficiu, se vor vira din fondul Ministerului Justiției către Baroul Constanța, pentru apărătorii (400 lei), ( 150 lei), a ( 150 lei) (300 lei).

Împotriva sentinței penale nr.530 din data de 23 decembrie 2008 Tribunalului Constanțaa declarat recurs în termen legal, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.

În esență, parchetul a criticat hotărârea Tribunalului Constanța pentru greșita admitere a excepției nelegalei sesizări a instanței și restituirea cauzei la Departamentul Național Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, susținându-se că, activitatea infracțională s-a derulat anterior intrării în vigoare a modificărilor aduse prin nr.OUG134/2005, paguba creată, raportat la fiecare făptuitor și parte vătămată, este sub 1.000.000 Euro iar momentul investirii organului de urmărire penală este anterior datei de intrare în vigoare a nr.OUG134/29.09.2005.

În concluzie s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale nr.530/2008 a Tribunalului Constanța și trimiterea cauzei la instanța de fond, respectiv TRIBUNALUL CONSTANȚA, pentru continuarea cercetării judecătorești.

Inculpații intimați au solicitat respingerea recursului parchetului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate motivat, în esență, de împrejurarea că, în cauză începerea urmăririi penale s-a făcut la data de 06 martie 2006, respectiv după data de 07 octombrie 2005, când a intrat în vigoare nr.OUG134/29.09.2005, act normativ care este de imediată aplicare în condițiile în care nu prevede norme tranzitorii de aplicare.

Examinând sentința penală nr.530/23 decembrie 2008 Tribunalului Constanța în raport de critica din recursul parchetului, de probatoriul administrat, cât și din oficiu, curtea constată că recursul este nefondat iar hotărârea atacată legală și temeinică pentru următoarele considerente:

Așa cum a reținut și instanța de fond, prin sentința penală nr.530/23.12.2008, de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a început urmărirea penală, în cauză, în anul 2006, respectiv după data de 07 octombrie 2005, când a intrat în vigoare nr.OUG134/29.09.2005, nr.OUG134/29.09.2005 nu conține prevederi tranzitorii de punere în aplicare, astfel că ea trebuie să producă efecte imediate.

De asemenea, în condițiile în c are urmărirea penală nu era începută la data intrării în vigoare a OUG134/29.09.2005, cu atât mai mult cauza trebuie înaintată organului competent să efectueze urmărirea penală și care este în speță din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Câtă vreme investirea nu era legală cu atât mai puțin se punea problema păstrării unei cauze și după intrarea în vigoare a nr.OUG134/2005.

Pentru considerentele menționate, curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod just că actele de urmărire penală și rechizitoriul, sunt lovite de nulitate absolută, întrucât au fost întocmite de un alt organ de urmărire penală decât acela prevăzut de art.18 din nr.OUG134/29.09.2005.

Și din punct de vedere al valorii prejudiciului, urmărirea penală era de competența, nu a așa cum temeinic și legal a reținut și instanța de fond.

Conform prevederilor art.17 din nr.OUG134/29.09.2005, care modifică prevederile art.13 din nr.OUG43/2002, este competent să efectueze urmărirea penală în cauzele în care s-a produs un prejudiciu mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 Euro, în cazul infracțiunilor prevăzute de art.215 al.1,2,3,5 Cod penal.

Câtă vreme, în speță, prejudiciul este aproximativ 16.000.000 Euro și din acest punct de vedere, nu era competent să efectueze urmărirea penală. Totodată, câtă vreme textul de lege nu distinge în legătură cu modul de calcul al prejudiciului, nu se justifică susținerea parchetului în sensul că prejudiciul trebuie calculat și raportat la fiecare făptuitor și parte vătămată.

Această interpretare pe lângă faptul că adaugă nepermis la lege este inaplicabilă în speță, câtă vreme activitatea pretins infracțională s-a derulat prin acțiuni conjugate ale presupușilor făptuitori, fiind deci vorba de o activitate continuată, care trebuie fie avută în vedere pe ansamblul ei la momentul când se va judeca pe fond cauza.

Raportat la cele ce preced, curtea constatând că sunt întemeiate criticile din recursul parchetului, iar alte motive de reformare a hotărârii recurate, care să poată fi invocate din oficiu, nu au fost identificate, va respinge recursul ca nefundat, menținând ca legală și temeinică sentința penală nr.530/23 decembrie 2008 Tribunalului Constanța.

Văzând și dispozițiile art.189 Cod procedură penală, curtea va dispune ca plata onorariilor cuvenite avocaților din oficiu, să se facă din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați C, pentru avocați, și, în sumă de câte 400 lei fiecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385¹⁵pct.1 lit."b" Cod procedură penală,

Respinge recursul penal declarat de:

Onorariile în sumă de câte 400 lei pentru avocat, avocat, avocat, avocat, avocat se vor plăti, conform art.art.189 Cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.309 alin.ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Jud.fond

Red.dec.Jud./11.09.2009

Tehnored.Gref.-/ 2 ex.

Data: 14.09.2009

Președinte:Adriana Ispas
Judecători:Adriana Ispas, Maria Uzună, Viorica Lungu

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Constanta