Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 333/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.333
Ședința publică din 15 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Nimineț judecător
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Valerica Niculina
GREFIER: -
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.592/A/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat asistat de apărător ales, avocat și reprezentantul intimatei parte civilă SC SA, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, av., arată că primul motiv de recurs îl constituie faptul că în mod nelegal a fost sesizată ca instanță de fond Judecătoria Onești, fiind încălcate normele de competență. Precizează că instanța de fond și cea de apel a ignorat două hotărâri. Afirmă că prin hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea Tribunalului București pentru efectuarea unei expertize contabile. Tribunalul București, sesizat cu rejudecarea cauzei, dispune efectuarea expertizei și pentru că a considerat că nu poate realiza un proces echitabil inculpatului a dispus restituirea cauzei la Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru efectuarea expertizei. După efectuarea expertizei, Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.215 al.4,5 în cea prev. de art.215 al.1,3,4, considerându-se aplicarea legii mai favorabile. Datorită acestei schimbări de încadrare juridică Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că competența revine Judecătoriei Onești. Precizează că din textele ce reglementează restituirea cauzei organului de urmărire penală pentru efectuarea unei probe, competența revine instanței care a dispus restituirea, chiar dacă organul de urmărire penală a dispus schimbarea încadrării juridice, în urma căreia competența ar reveni altei instanțe. Arată că era normal ca organul de urmărire penală să resesizeze aceeași instanță. Sub acest aspect solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și să se constate că competența materială aparține Tribunalului București. Învederează instanței faptul că al doilea motiv de recurs vizează nelegalitatea actului de sesizare a instanței. Precizează că împotriva inculpatului s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al.4,5 Cp reținându-se că a emis un CEC fără a avea provizionul necesar, în calitate de administrator. După restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție există o ordonanță prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, prin actul de sesizare al instanței inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al.1,3,4 Cp, reținându-se că a emis un CEC de 887.507.608 lei fără acoperire și a luat marfă în valoare de 583.160.107 lei, inducând în eroare partea civilă, dispunându-se, totodată, neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art.84 din Legea nr.59/1934 întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale și neînceperea urmăririi penale față de. Arată că prin actul de sesizare al instanței s-a extins nelegal acțiunea penală. Pentru a se dispune această extindere pentru alte elemente materiale și pentru încetarea procesului penal prin prescripție precum și extinderea pentru alte persoane; această extindere a acțiunii penale trebuia făcută prin ordonanță motivată și cum acest lucru nu s-a făcut rezultă nulitatea actului de sesizare. În ce privește al treilea motiv de recurs, arată că s-a dispus efectuarea unei expertize, fiind efectuate două la Tribunalul București și una la urmărirea penală. Precizează că Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că pentru o bună rezolvare a cauzei era obligatorie efectuarea unei expertize. Toate expertizele au ajuns la aceeași concluzie, că marfa a fost ridicată și comercializată în mod legal, banii fiind datorați firmelor inculpatului. Precizează că cei patru experți concluzionează că din nici o situație contabilă nu rezultă că inculpatul a săvârșit vreo faptă penală și că a dorit să înșele partea civilă. Mai arată că s-a reproșat inculpatului faptul că a emis un CEC fără a avea acoperire, însă acea societate nu datora suma de bani. Concluzia experților este aceea că societatea nu datora și nu avea obligația de a avea acoperire. Mai precizează că CEC-ul a fost completat nelegal de angajații societății parte civilă. Solicită admiterea recursului și desființarea celor două hotărâri, nici sub aspect subiectiv nici obiectiv nefiind întrunite elementele infracțiunii de înșelăciune și în baza art.11 pct.2 lit.b și art.10 lit.d CPP achitarea inculpatului. Al patrulea motiv de recurs vizează faptul că s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art.84 din Legea CEC-ului pentru intervenirea prescripției. Arată că pentru această infracțiune concluziile expertizelor sunt edificatoare. Precizează că acel CEC nu îndeplinea condițiile minime de fond și formă pentru a putea fi dat în plată. Solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului. Arată că după ce s-a dispus condamnarea inculpatului s-a dispus și computarea arestului preventiv în perioada 17.08 - 05.09, însă această perioadă nu poate fi dedusă, fiind în afara mandatului de arestare preventivă.
Reprezentantul intimatei parte civilă SC SA, consilier juridic, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat ca neîntemeiat. Precizează că sesizarea instanței s-a făcut cu respectarea normelor procedurale. Motivele invocate - de nulitate a actelor procedurale - vizează nulități relative și nu au fost invocate la primul termen de judecată. Arată că în cauză există elemente de vinovăție. Inculpatul a emis acea filă CEC cu intenția de a induce în eroare reprezentantul părții civile. Afirmă că este dovedită și reaua credință în comiterea acestei infracțiuni. Hotărârea este legală și temeinică și solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, cu privire la latura penală, solicită achitarea în baza lit.a, dat fiind că fapta nu există. Arată că nu a săvârșit infracțiunea de înșelăciune. Cu privire la latura civilă, precizează că există patru expertize prin care s-a constatat că nu există prejudiciu, afirmând că a achiziționat marfă de 400 milioane, care a fost achitată prin ordine de plată. Depune la dosar două înscrisuri reprezentând situația plăților. Mai arată că partea civilă nu are dreptul la despăgubiri, fiind acționat și pe cale civilă. Afirmă că nu a săvârșit fapta, nu este vinovat și solicită achitarea.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.592/A din 11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1442 din 19.12.2006 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr.1920/2006 s-au dispus următoarele:
In baza art. 215 alin. 1,3,4 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, la 29.01.1961 în or., jud.H, cetățean român, studii superioare, căsătorit, domiciliat în B,-, - se.2,. 5,. 52, sector 6,. - la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune".
În baza art. 81. penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durata de 5 ani, reprezentând termen de încercare, potrivit art.82 penal.
În baza art. 359.proc.penală s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83. penal.
În baza art. 88. penal s-a dedus din pedeapsa aplicata durata arestului preventiv, respectiv de la 22.03.2000 până la 05.09.2000.
În baza art. 13 alin.3 Cod procedura penala raportat la art. 11 pct.2 lit.a combinat cu art. 10 litg. s-a dispus încetarea procesului penal de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 alin.l pct.2,3 din Lg.nr. 59/1934.
S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit asupra averii mobile și imobile a inculpatului prin încheierea din 08.11.2000 a Tribunalului București secția I-a penală și îndeplinită de către exec. judecătoresc la 18.01.2001.
În baza art 14, 346.proc.penală raportat la art. 998 și urm. cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în suma de 147.066,7715 lei Ron către partea civila SC. SA.
În baza art. 19 alin. 4 Cod procedura penala s-a respins acțiunea civila de partea responsabila civilmente SC. 2000 B - prin lichidator judiciar SC. EXPERT SRL. B, deoarece aceasta a fost soluționată definitiv de către o instanța civilă anterior punerii în mișcare a acțiunii penale în prezenta cauza.
În baza art.191 alin.l a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în suma de 5.500 lei Ron.
S-a luat act ca inculpatul a avut avocat ales.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
În actul de sesizare s-a reținut in esență că în lunile noiembrie si decembrie 1998 doua din firmele pe care inculpatul le administra, respectiv SC. SRL. și 2000 SRL. aveau de achitat datorii scadente către partea civila SC. SA. în sumă de 887.576.608 lei Rol, reprezentând c/v unor produse petroliere achiziționate de la aceasta din urma, motiv pentru care - fiind si condiționat de către partea civila-inculpatul a remis prin intermediul martorului, asociatul său din cea de-a doua firma, 2000 SRL, dar la indicația inculpatului, o fila cec nr.H 000 - de aceasta suma, semnata de către el personal si stampilata de firma SC. SRL, in data de 11.01.1999.
În prezența numitului, contabila șefa a SC. SA, a completat fila cec cu suma de 887.576.608 lei Rol, după ce anterior reprezentantul pârtii civile SC. SA., a discutat si telefonic cu inculpatul ocazie cu care a primit si garanțiile necesare de solvabilitate si acceptul de a introduce in banca fila cec si, ca urmare a acestei operațiuni condiție, a mai ridicat de la O la ordinul pârtii civile alta cantitate de produse petroliere, de 93 motorina si 27 benzina, in valoare de 583.160.107 lei Rol, fapt care nu ar fi fost posibil fără operațiunea prealabila de emitere a filei cec si câștigarea astfel a încrederii creditoarei-parte civila in solvabilitatea acestor societăți al căror asociat si administrator era inculpatul.
Astfel, in esența, inculpatul a emis in data de 11.01.1999 o fila cec in valoare de 882.507.608 lei, prin confirmarea eronata si in mod intenționat a existentei disponibilului in contul bancar al firmei pe care o administra SC. SRL.B, prin această manoperă urmând sa creeze aparenta efectuării unei plați reale si a solvabilității firmei, aparență absolut obligatorie pentru ca partea civila sa livreze cantități suplimentare de produse petroliere, produse cu privire la care încheiase deja convenții de vânzare către alți beneficiari.
După mai multe cicluri procesuale, prin nr.454/28.03.2005 rămasa definitivă pronunțată de către Tribunalul București in dosarul penal nr.1423/2003 s-a dispus in temeiul art.333 Cod proc.penală restituirea dosarului la Parchetul General de pe lingă Curtea Suprema de Justiție în scopul efectuării unei noi expertize judiciare financiar-contabile, având ca obiective principale: determinare și examinarea cronologic, in ansamblu si separat a raporturilor contractuale derulate între cele două firme administrate de către inculpat si partea civilă cu specificarea practicilor curente între aceste societăți, a modului de executare a contractelor comerciale si a modului de plată, determinarea in concret a debitelor celor doua firme ale inculpatului către partea civila și determinarea sumelor obținute de către cele doua firme din revânzarea produselor achiziționate de la partea civilă precum si a tuturor veniturilor celor doua firme ulterior emiterii filei cec in cauză, determinarea, după analiza modalității concrete de derulare a raporturilor comerciale intre părți, a prejudiciului produs pârtii civile prin operațiunile desfășurate de inculpat. In consecința, pe parcursul urmăririi penale după restituirea dosarului, s-a efectuat un nou raport de expertiză, expert, aflat la fl. 146-183 si prin rechizitoriul Parchetului de pe lingă Înalta Curte de Casație și Justiție din data de 24.02.2006 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,3,4 cu aplicarea art.13 Cod penal.
In faza cercetării judecătorești, in conformitate cu prev. art.323 proc.penala, și art.69-74.proc.penala, s-a procedat la audierea inculpatului care nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care este cercetat si a învederat in principal ca într-adevăr datorează părtii civile sumele solicitate de către aceasta, insa el nu a săvârșit infracțiunile reținute in sarcina sa prin rechizitoriu deoarece in realitate sumele in cauza reprezintă debite izvorâte din contracte comerciale ale celor doua firme administrate de către el in perioada 1998-1999, debite pe care nu a putut sa le achite in termenele convenite de părți datorita blocajului financiar si deci niciodată nu a avut intenția de a induce in eroare partea civila, fiind in permanenta de buna-credință in relațiile cu aceasta, declarația inculpatului fiind consemnată în scris si atașata la dosarul cauzei fl. Nr.73-74.
Instanța a procedat la audierea martorilor din lucrări, -a,., ale căror declarații au fost consemnate in scris si atașate la dosarul cauzei (fl.nr.25-29,99, 132,133,140,141dosar), audierea martorilor si nemaifiind posibila deoarece prima a plecat la munca in Italia si a doua nu are domiciliul cunoscut (procese-verbale poliție - fl. 142-143 dosar), instanța urmând sa seama de
declarațiile acestora de la urmărirea penala.
Prin cererea de la fl.nr.42 si urm. partea vătămata SC. SA.B s-a constituit parte civila cu suma de 2.356.298,20Ron, reprezentând c/v produse livrate si neachitate, precum si penalitățile contractuale aferente, cf. sentințelor civile nr. 1622/1999, 3966/2002 pronunțate de Tribunalul București - secția comerciala si contractele comerciale încheiate intre părți.
Prin cererea apărătorului inculpatului la termenul din data de 11.12.2006, de soluția de scoatere de sub urmărire penala a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.84 alin. 1 pct.2,3 din Lg.nr.59/1934 motivat de faptul ca s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, a solicitat continuarea procesului penal in temeiul art. 13 Cod procedura penala.
In urma coroborării ansamblului probator de la dosar, instanța retine următoarea situație de fapt:
Inculpatul a desfășurat prin firma SC. SRL o activitate de intermediere produse petroliere achiziționate de la SC. SA. și revândute altor societăți comerciale, pe parcursul anului 1998, câștigat încrederea partenerilor derulând contracte de mare valoare, și-a respectat inițial obligațiile asumate, pentru ca ulterior sa recurgă la diverse manopere frauduloase. Astfel, in data de 16.06.1998.inculpatul a înființat o noua societate comerciala, foarte asemănătoare ca denumire cu firma inițiala - SC. 2000 SRL.- cu același obiect de activitate, unde inculpatul era administrator si asociat cu martorul.
Deoarece firma inițiala avea de achitat către SC. SA. 12 facturi scadente in luna ianuarie 1999, in valoare de 887.576.608 lei Rol, pentru marfa achiziționată in lunile noiembrie - decembrie 1998, si deoarece a fost condiționat de către partea civila sa le achite daca dorește achiziționarea altor cantități de produse, inculpatul, fiind presat si de către clienții săi cu care deja perfectase contracte de revânzare si care isi trimisese deja autocisternele la SA.O pentrua a incarca marfa, acesta a fost determinat sa recurgă la diverse manopere frauduloase, respectiv a emis o fila cec nr.H 000 -/11.01.1999 in valoare de 887.576.608 lei Rol, emitent fiind SC. SRL. firma care își înceta de drept existenta in aprilie 1999 si care nu mai avea in fapt activități comerciale, profitând de încrederea pe care si-o câștigase de partea civila SC. SRL. deși știa ca societatea era in curs de desființare si deci nu va pute achita suma respectiva, apelând la aceasta manopera in scopul de a putea achiziționa si cantitatea de 93 motorina si 27 benzina, in valoare de 583.160.107 lei Rol pe care nu ie-a achitat ulterior nici pe acestea.
Fiind audiat, inculpatul a invocat in apărare ca la data emiterii filei cec in 11.01.1999 firma SC. SRL avea către partea civila o datorie infima si deci nu avea nici o obligație comerciala de aceasta care sa-1 determine sa emitea o fila cec de valoare atât de mare, respectiv 887.576.608 lei Rol. De asemenea, inculpatul susține ca "au rămas trei file cec in alb aparținând lui SC. SRL", iar " pe data de 06.01.1999 fără a avea acceptul meu si fără a discuta in prealabil, SC. SA. a introdus la plata ultima fila cec pentru 300.000.0001ei". Mai mult, susține inculpatul ar fi avut si justificare pentru a nu debite restante către parte civila deoarece acestea erau aproximativ egale cu "suma de 1 miliard lei vechi pe care SC. SA i-ar fi datorat-o la sfârșitul anului 1998 cu titlu de comision de intermediere - in cuantum de 10%.
Apărările inculpatului nu pot fi reținute deoarece tocmai faptul ca deși SC. SRL nu avea datorii la partea civila in luna ianuarie 1999, aceasta firma urmând sa își înceteze existenta - situație de care inculpatul știa potrivit declarațiilor acestuia date in instanța: "întrucât SC. SRL urma ca in februarie sa fie dizolvata" si "Pe data de 11.01.1999 nu avea disponibilități pentru ca urma sa își înceteze activitatea.") - 1-a determinat pe inculpat sa emită o fila cec de o suma considerabila având reprezentarea ca nu va achita aceasta suma deoarece firma nu avea disponibilități financiare ea urmând sa își înceteze existenta. Faptul ca inculpatul invoca ca si justificare a neplății acel comision de intermediere, a cărui existenta de altfel nu a dovedit-o cu nici un mijloc legal de proba deși i s-a pus in vedere sa o facă - si pe care partea civila nu il recunoaște, întărește convingerea ca a avut un motiv suplimentar sa emită acea fila cec tocmai pentru a-si recupera aceasta suma presupus datorat dar printr-o modalitate frauduloasa. Susținerile inculpatului, potrivit cărora in ziua de 11.01.1999 nu a discutat telefonic cu reprezentantul pârtii civile pentru a-si da acordul la completarea filei cec, si fila cec in cauza se afla deja la partea civila încă din 1998 si aceasta a completat-o abuziv, de asemenea nu poate fi reținuta deoarece nu se coroborează cu declarațiile martorilor audiați in cauza. Astfel, martorul a precizat permanent, atât la urmărirea penala si in instanța fără a se contrazice, ca in ziua de 11.01.1999 - înainte de a preda si cealaltă cantitate de marfa delegatului lui SC. 2000 SRL - a discutat telefonic cu inculpatul care i-a dat asigurările necesare ca are sumele disponibile pentru a face plata filei cec si deci poate sa aprobe si ridicarea celorlalte cantități de combustibil, iar practica curenta intre părți in cursul anului 1998 fost permanent aceea de a nu se aproba furnizarea unor noi cantități de marfa până nu se achita toate datoriile restante iar niciodată inculpatul nu a lăsat la dispoziția sa sau a altor salariați ai pârtii civile file cec in alb. Această situație a confirmat-o si martora. De asemenea, martorul si au confirmat prezenta lui -delegatul inculpatului - la filiala din O a SC. SA in ziua de 11.01.1999 -(in ciuda poziției oscilante a acestuia care a dat declarații contradictorii, inițial recunoscând si ulterior infirmând prezenta sa la sediul pârtii civile din ), care a predat fila cec nr.H 000 -/11.01.1999 semnata si stampilata de către inculpat si care in urma asigurărilor primite telefonic de la inculpat martora a completat-o cu suma datorata si scadenta. Martorii au susținut ca tocmai remiterea unei file cec de o asemenea suma a fost de natura sa producă si o întărire a convingerii reprezentaților SC. SA. ca firmele inculpatului sunt solvabile si au disponibilitățile bănești necesare pentru a achita si cantitățile de combustibil ce urma sa le ridice in zilele următoare, fiind astfel induși in eroare si in consecința au dispus furnizarea unei cantități de 93 de motorina in
valoare de 583.160.107 lei Rol. Aceasta din urma operațiune este evident ca nu ar fi fost posibila daca inculpatul nu ar fi emis o fila cec de o suma mare, creând astfel aparența de solvabilitate a firmelor sale. Astfel, prin emiterea filei cec respective inculpatul a urmărit nu numai neplata sumei restante dar si obținerea unui folos material injust respectiv cantitatea de 93 motorina si 27 benzina.
Realitatea acestei situații este întărită si de atitudinea ulterioara a inculpatului care a valorificat toate cantitățile de mărfuri petroliere achiziționate de la partea civila atât in 1998 si în 1999. încasat o parte din sume insa fără a plăti la rândul sau părții civile, acumulând o datorie totala de 100.063.842 lei Rol plus penalitățile de întârziere, iar toate demersurile inculpatului de acoperire a prejudiciului in 1999 au fost doar formale, acceptând chiar si derularea unor litigii civile știind că oricum firma sa fiind in incapacitate nu va plăti sumele solicitate. De asemenea, reaua - credință a inculpatului reiese si din faptul ca deși avea creanțe de încasat de la diverși clienți, e adevărat ca pe SC. 2000 SRL si nu pe firma emitenta a filei cec, cf. raport expertiza, si avea si posibilitatea efectuării unor compensări a datoriilor reciproce cu SNP. - firma cu o mare lichiditate financiară - inculpatul nu a efectuat concret nici un demers real de stingere a datoriilor către partea civila, aceste omisiuni constituind in ansamblul probator al cauzei, elemente care sa susțină reaua credința a inculpatului, întrunindu-se astfel si sub aspect subiectiv conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune in modalitățile obiective mai sus prezentate.
Starea de fapt relatata a fost dovedita prin următoarele mijloace de proba: plângerea penala a părții civile-vl.I, fl.42-44, act de control întocmit la sediul SC. 2000 SRL. -vl.I fl.54-55, minuta încheiată între SC. 2000 SRL si SC SA.- -vl.I fl.57-58, extrase de cont ale 2000 SRL si SRL.-vl.l fl.92-103, fila cec nr. H 000 - -vl. I fl. 144-145 raport de expertiza judiciara contabila - vl.I fl. 146-182, relații BCR vl.I fl. 184-189, documente contabile, vl.VII fl.265, liste apeluri telefonice vl.I fi.225-246, procese-verbale confruntare vl.I fl.247-256, declarațiile martorilor vol.I fl.264-332 si fl.nr.25-29,99, 132,133,140,141dosar.
Având in vedere situația de fapt reținuta ca dovedita prin probatoriile administrate in cauză, in drept, fapta inculpatului constând in aceea ca a emis in data de 11.01.1999 o fila cec in valoare de 882.507.608 lei, prin confirmarea eronata si in mod intenționat a existentei disponibilului în contul bancar al firmei pe care o administra SC. SRL B, prin aceasta manopera urmând sa creeze aparenta efectuării unei plați reale si a solvabilității firmei, aparenta absolut obligatorie pentru ca partea civila sa livreze cantități suplimentare de produse petroliere in valoare de 583.160.107 lei Rol, produse cu privire la care încheiase deja convenții de vânzare către alți beneficiari, depășind astfel cu buna știință limitele unor raporturi comerciale normale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută si pedepsită de art. 215 alin. 1,3,4 (Probele administrate in cauza demonstrează ca sunt întrunite toate elementele specifice conținutului infracțiunii de înșelăciune, atât in modalitatea prev. la alin.4 cât si cea de la alin.3 art.215 Cod penal, precum si condițiile generale ale infracțiunii de înșelăciune prev. la alin 1 respectiv prezentarea ca adevărata a unei fapte mincinoase, in scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust si pricinuirea astfel a unui prejudiciu total părtii civile in valoare de 147.066.7715 lei Ron). Deoarece in cursul procesului penal a intervenit o modificare a conținutului infracțiunii mai favorabilă inculpatului sub aspectul cuantumului pedepsei s-a făcut si aplicarea art-13 Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe deduse din aceea ca a avut reprezentarea a faptelor săvârșite și a rezultatului, urmărind producerea acestuia si acționând cu rea credință în raporturile cu partea civilă.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, anume limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social generic și concret al faptelor, împrejurările concrete ale săvârșirii acestora, dar și datele personale ale inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale.
de cele arătate anterior, ținând cont si de dispozițiile art. 215 alin. 1,3,4 cu aplicarea art. 13 Cod penal, instanța urma să condamne pe inculpatul la o pedeapsa de 3 ani inchisoare.
Din analiza fisei de cazier judiciar rezulta ca inculpatul nu are antecedente penale.
Instanța a apreciat, in baza acelorași criterii, ca scopul prevăzut de art.52 Cod penal, poate fi atins si fără executarea efectiva a pedepsei si, având in vedere ca sunt întrunite si condițiile prevăzute de art. 81.penal, a dispus suspendarea condiționata a executării pedepselor pe o durata 5 ani, acesta reprezentând termen de încercare, stabilit in condițiile art.82 Cod penal, si in baza art. 359.proc.penala a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83. penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
In baza art. 88.penal a dedus (computat) din pedeapsa aplicata durata arestului preventiv, respectiv de la 22.03.2000 până la 05.09.2000.
de cererea inculpatului prin care la termenul din data de 11.12.2006, de soluția de scoatere de sub urmărire penala pentru infracțiunea prev de art.84 alin.1 pct.2,3 din Lg.nr.59/1934 motivat de faptul ca s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, a solicitat continuarea procesului penal, având in vedere probele administrate in cauză instanța a apreciat ca erau întrunite elementele constitutive si ale acestei infracțiuni pentru care se impunea condamnarea, insa faptul ca s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale determina ca în baza art.l1 pct.2 lit.a combinat cu art. 10 lit.g raportat la art. 13 alin.3 Cod procedura penala sa se dispună încetarea procesului penal de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.84 alin.l pct.2,3 din Lg.nr.59/1934.
Sub aspectul laturii civile, de înscrisurile depuse la dosarul cauzei-fl.42 si urm. respectiv sentințele civile nr. 1622/1999, 3966/2002 pronunțate de Tribunalul B - secția comerciala, in baza art. 19 alin.4 Cod procedura penala instanța a respins acțiunea civila de partea responsabila civilmente SC. 2000 B - prin lichidator, deoarece aceasta a fost soluționata definitiv de către o instanța civila anterior punerii in mișcare a acțiunii penale, insa in baza art 14, 346.proc.penala raportat la art. 998 si urm. Cod civil instanța va admite in parte acțiunea civila, in sensul ca va obliga inculpatul la despăgubiri civile in suma de 147.066,7715 lei Ron către partea civila SC. SA.B, reprezentând 887.57,6.608 lei Ron c/v produse petroliere pentru care s-a emis fila cec nr.H 000 - /l 1.01.1999 si 583.16,0.107 lei Ron c/v 93 motorina si 27 benzina, produse petroliere livrate si neachitate.
privește restul pretențiilor pentru care partea vătămata a exercitat acțiune civila, respectiv diferența de suma până la 2.356.298,201ei Ron solicitate de către aceasta cu titlu de preț neachitat si penalități de întârziere, instanța a constatat ca sunt neîntemeiate deoarece, potrivit art. 14 Cod penal, temeiul răspunderii delictuale a inculpatului ii reprezintă infracțiunea, iar in speța obiectul acțiunii penale ii reprezintă inducerea in eroare a pârtii vătămate cu prilejul emiterii unei file cec in 11.01.1999 ceea ce i-a cauzat la momentul consumării faptei un prejudiciu de 147.066,7715 lei Ron, restul sumelor, nereprezentând un beneficiu nerealizat ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, acestea putând fi obținute pe temeiul răspunderii civile contractuale de la debitoarea SC. 2000 B, cum de altfel s-a si procedat, după cum dovedesc hotărârile judecătorești civile definitive aflate la dosarul cauzei.
A menținut măsura sechestrului asigurător instituit asupra averii mobile si imobile a inculpatului instituit prin încheierea din 08.1.2000 A Tribunalului București secția a Ia penala si îndeplinita de către ex. Judecătoresc competent la data de 18.01.2001.
Împotriva sentinței penale inculpatul a declarat apel.
Prin decizia penală nr.238/A din 03.05.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art.379 pct.2 lit.b Cod proc.pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1442/19.12.2006 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul -.
S-a desființat în totalitate sentința apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria Onești.
S-au menținut actele procedurale efectuate în cauză până la termenul din 11.12.2006 inclusiv.
S-a luat act că apelantul inculpat a avut apărător ales.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Așa cum rezultă din actele dosarului, cauza s-a aflat pe rolul instanței mai multe termene și la data de 11.12.2006 s-a judecat pe fond, pronunțarea fiind făcută însă la 19.12.2006.
Din analiza încheierii de amânare a pronunțării și din dispozitivul sentinței penale rezultă că s-a amânat la data de 19.12.2006 iar ulterior la data de 19.12.2006/19.11.2006 s-a dat pronunțarea. În atare situație diferențele de date constituie nulitate prev. de art.197 alin.2 Cod proc.penală întrucât nu se poate verifica compunerea instanței, participarea procurorului, publicitatea ședinței de judecată, prezența părților și concluziile acestora și, ca atare, legalitatea și temeinicia sentinței.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul.
Prin decizia penală nr.625 din 13.09.2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, în baza art.38515pct.2 lit.c Cod proc.pen. s-a admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.238/A din 03.05.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău.
S-a casat în întregime decizia și pe fond s-a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Bacău, pentru soluționarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.1442 din 19.12.2006 a Judecătoriei Onești.
Onorariul de avocat oficiu în sumă de 100 lei, a fost achitat din fondul MJ și a fost inclus în cheltuielile judiciare către stat.
În temeiul art.192 al.3 Cod proc.penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Judecătoria Oneștia judecat dosarul pe fond la data de 11.12.2006, așa cum rezultă din încheierea aflată la fila 148.
Datorită complexității cauzei, pronunțarea sentinței a fost amânată la 19.12.2006.
Așa cum rezultă din hotărârea pronunțată și aflată la fila 157 dosar instanță fond, minuta poartă data de 19.12.2006.
Dintr-o eroare materială, în finalul minutei s-a trecut ca fiind pronunțată hotărârea la 19.11.2006, eroare ce a fost preluată și în dispozitivul sentinței după motivare.
Instanța de control judiciar apreciază în acest context că în mod netemeinic și nelegal Tribunalul Bacăua casat sentința și a dispus trimiterea dosarului la Judecătoria Onești pentru rejudecarea cauzei, fiind vorba despre o eroare materială ce poate fi îndreptată, sentința nefiind lovită de nulitate absolută așa cum se susține.
Pentru aceste considerente, Tribunalul Bacău urma să soluționeze apelul inculpatului pe fond, reluarea formală a procesului, așa cum a dispus tribunalul, nefiind oportună, ceea ce ar duce și la soluționarea cu mare întârziere a dosarului.
Procedând la rejudecarea cauzei, Tribunalul Bacău, prin decizia penală nr.592/A din 11.12.2007, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod proc.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de apelant inculpat împotriva sentinței penale nr.1442/19.12.2006 pronunțată în dosarul penal nr.- al Judecătoriei Onești.
A constatat că apelantul inculpat a fost asistat de avocat ales.
În temeiul art.192 al.2 Cod proc.pen. a obligat apelantul la plata sumei de 50 lei RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Un prim motiv de apel vizează nelegalitatea sentinței pe motiv că instanța competentă să judece cauza era Tribunalul București, care inițial a dispus prin sentința penală nr.454/2005 restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea efectuării unei expertize contabile, astfel că s-a apreciat că această instanță a rămas competentă în a judeca cauza.
S-a apreciat că motivul invocat nu este fondat întrucât noua sesizare a instanței s-a făcut cu respectarea normelor de procedură penală în vigoare la data sesizării, care dădeau în competența judecătoriei soluționarea infracțiunilor deduse judecății.
Un al doilea motiv de apel privește nulitatea actului de sesizare pe motiv că inițial s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.40 din Legea nr.82/1991 și art.13 din Legea nr.87/1994 iar prin ordonanță ulterioară s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al.4,5 Cp. deși organul de urmărire penală nu a dat ordonanță de extindere a acțiunii penale. S-a reținut că aspectele invocate nu afectează sesizarea instanței, prezentarea materialului de urmărire penală fiind efectuată față de inculpat pentru ambele infracțiuni, și nu se regăsesc printre cazurile de nulitate absolută expres prevăzute de art.197 al.2 Cpp. S-ar putea aduce în discuție cel mult prezența unei nulități relative care nu a fost însă invocată în condițiile prevăzute de art.197 al.4 CPP.
Pe fondul cauzei s-a invocat nevinovăția inculpatului, faptul că martorii audiați au arătat că toate operațiunile privind preluarea cantității de combustibil au fost efectuate de martorul și că nu s-a dovedit intenția inculpatului de a induce în eroare partea civilă.
S-a constatat că aspectele invocate intră însă în contradicție cu probele administrate. În acest sens în mod judicios prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, faptul că acesta a acționat cu intenție în vederea inducerii în eroare a reprezentanților părții civile prin faptul că a emis o filă CEC pe numele unei societăți care urma să fie desființată și care nu putea să achite acest CEC, astfel cum și s-a întâmplat ulterior.
În ceea ce privește ultimul motiv de apel s-a observat că prima instanță a dedus în mod legal întreaga perioadă în care inculpatul a fost arestat, faptul că acesta invocă că după data de 17.08.2000 a fost arestat nelegal nefăcând obiectul cauzei de față.
Împotriva deciziei penale inculpatul a declarat recurs în termen legal.
În motivarea recursului a arătat următoarele:
În mod greșit s-a dispus prin rechizitoriu sesizarea Judecătoriei Onești, în mod corect trebuia sesizat Tribunalul București, cel care dispusese restituirea cauzei la parchet.
S-a mai susținut că actul de sesizare este nul, întrucât organul de urmărire penală nu are calitate să procedeze la schimbarea încadrării juridice, cauza fiind restituită pentru efectuarea unei expertize contabile.
Inculpatul a mai arătat că este nevinovat pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat motiv pentru care a solicitat achitarea, nefiind întrunite elementele laturii obiective și subiective a infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 al.4 Cp.
A solicitat achitarea și pentru infracțiunea prev. de art.84 din Legea nr.59/1934, soluția de încetare prin prescrierea răspunderii penale fiind greșită.
Ultimul motiv de recurs a fost acela al deducerii greșite a arestării preventive și pentru perioada 18.07 - 17.08.2000, când susține că a fost lipsit de libertate în mod nelegal.
Instanța de control judiciar, examinând hotărârea atacată în temeiul art.38514Cod proc.pen. pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate și din oficiu conform art.3859al.3 Cod proc.pen. constată că aceasta este legală și temeinică.
Motivele invocate de recurent sunt neîntemeiate, de altfel acestea sunt identice cu motivele de apel care au fost respinse în mod corect de tribunal.
Sesizarea Judecătoriei Oneștia fost legală în raport de normele de procedură penală în vigoare la acea dată.
Actul de sesizare a instanței, respectiv rechizitoriul, nu este lovit de nulitate, așa cum susține în mod greșit inculpatul, întrucât a avut loc punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al.4,5 Cod penal, împrejurarea că nu s-a făcut extinderea acțiunii penale, neafectând actul de sesizare a instanței din moment ce a avut loc prezentarea urmăririi penale pentru ambele infracțiuni.
Situația invocată nu constituie o nulitate absolută, aceasta neregăsindu-se printre cele prevăzute în mod expres de art.197 al.2 Cod proc.pen.
Din probele administrate în cauză și care au fost arătate pe larg de prima instanță și de instanța de apel, rezultă în mod cert vinovăția inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatul a acționat cu intenție în vederea inducerii în eroare a părții civile prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, producând astfel o pagubă SC SA
În ce privește deducerea arestării preventive aceasta s-a făcut corect, cuprinzând toată perioada în care a fost lipsit de libertate.
Susținerea că în perioada 17.08 - 05.09.2000 a fost deținut nelegal excede obiectului cauzei.
Față de cele ce preced și neconstatându-se cazuri din cele care examinate din oficiu să ducă la casarea hotărârii atacate, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va constata că inculpatul a avut apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 al.2 Cod proc.pen,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE
În baza art 38515al.1 pct.1 lit. b Cpp respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.592/A din 11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Constată că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi 15.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- -
GREFIER
-
Red.sent.pen.
Red.
Red. NS
Tehnored.
Ex.2
02/04.06.2008
Președinte:Ștefan NiminețJudecători:Ștefan Nimineț, Bogdan Adrian, Valerica Niculina
