Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 356/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.356
Ședința publică de la 14 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Monica Vadana
*
GREFIER - -A -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - legal reprezentant de PROCUROR -
*
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU împotriva deciziei penale nr.44/A din 27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat intimații-inculpați - asistat de avocat ales și - asistat de avocat oficiu, lipsă fiind intimații-inculpați - - pentru care a răspuns avocat oficiu și, pentru care a răspuns avocat, precum și intimata-parte civilă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Li s-a adus la cunoștință intimaților-inculpați și că au posibilitatea de a da declarații în fața instanței de recurs, atrăgându-li-se totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva lor.
Intimatul-inculpat a arătat că nu dorește să dea declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere.
Intimatul-inculpat a arătat de asemenea că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, prevalându-se de dreptul la tăcere.
Nefiind alte cereri, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, casarea deciziei penale recurate și menținerea sentinței penale pronunțate de instanța de fond, pentru motivele invocate în cererea de recurs. A susținut că inculpații au fost în mod eronat achitați de instanța de apel, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat respingerea recursului declarat de parchet, ca neîntemeiat, arătând că inculpații nu au acționat niciodată cu intenția de a nu restitui împrumutul. A susținut că în cauză lipsește intenția. La data încheierii contractului de împrumut societatea avea o situație financiară bună. S-a încheiat și un contract de garanție imobiliară, în condiții acoperitoare. Ulterior s-a intrat în insolvență, dar paguba a putut fi recuperată prin executarea garanției imobiliare. A solicitat menținerea soluției de achitare a inculpatului.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, a arătat că susține aceleași concluzii ca și colegul său. A solicitat respingerea recursului ca nefondat; în speță nu se conturează intenția, iar inculpatul și-a achitat toate obligațiile. A solicitat menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Bacău.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, a solicitat respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat. A susținut că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanța de apel reținând corect situația de fapt.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, a solicitat de asemenea respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu a existat intenția de a induce în eroare partea civilă; intenția părților a fost de vânzare, respectiv cumpărarea instalațiilor respective, creditul fiind pentru crearea locurilor de muncă. Condiția creării unei pagube părții civile nu este dovedită, întrucât a pus o ipotecă asupra imobilului, iar creditul a fost corect achitat. A susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat și în final respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Bacău.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat menținerea deciziei recurate întrucât este nevinovat. A precizat că în societate a avut rolul de acționar, nu de administrare efectivă.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, a susținut că tranzacția a fost făcută cu bună intenție, dar utilajele respective erau vechi și nu putea fi folosite. A susținut că este nevinovat.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 430/16.05.2007 a Judecătoriei Onești pronunțată în dosarul penal nr-, în baza art.215 al.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.b,c Cod penal 76 lit. c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, au fost condamnați inculpații și la pedepse de câte 1 (un) an închisoare și în baza art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 74 b,c Cod penal, 76 lit. e, Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată la pedepse de câte 1(una ) lună închisoare.
Conform art.33 a-34 b cod penal au fost contopite pedepsele și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1(un) an închisoare și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani. S-a atras atenția inculpaților asupra nerespectării art.83 Cod penal.
Conform art.334 Cod pr.penală s-a schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul, din infracțiunile prev. de art. 215 al.1,2,3 Cod penal, 290,291 Cod penal, cu 33 Cod penal, în infracțiunile prev. de art. 215 al.1,2,3, Cod penal, 290 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și s-a aplicat pedeapsa de 1 (un) an închisoare. În baza art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 74 b, c, 76 lit. e Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri private, a fost condamnat același inculpat la 1 lună închisoare.Conform art.33 a-34 b Cod penal s-au contopit pedepsele și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 1 an. S-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării art. 83 Cod penal.
În baza art. 26 raportat la art. 215 al. 1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 b, c Cod penal, 76 c Cod penal, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, a fost condamnat inculpatul -, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare. În baza art. 290 Cod penal, cu aplicarea art.74 b, c Cod penal, 76 lit.e Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată a fost condamnat pe același inculpat la 1 (una) lună închisoare. Conform art.33 a - 34 b Cod penal s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare și s-a dispus suspendarea executării acesteia. S-a atras atenția asupra nerespectării art. 83 Cod penal.
S-a dispus anularea facturii fiscale definitivă -/26.10.2001.
Conform art. 14, 346 Cod pr. penală, 998 cod civil s-a constatat acoperit prin plată prejudicial creat părții civile - Sucursala O și a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere faptul că nculpații au avut calitatea de asociați ai societății comerciale cu răspundere limitată SC " " SRL O, aflată în procedură de insolvență, numindu-se lichidator judiciar SC SRL Prin actul adițional autentificat la nr. 1288/30.06.1999 - a fost desemnat administrator și reprezentant al societății. Problemele financiare ale societății i-au determinat pe inculpați să ia hotărârea de a contracta un împrumut bancar în condiții avantajoase, prin procedeul inducerii în eroare a mai multor instituții.
Societatea se încadra în categoria întreprinderilor mici și mijlocii care îndeplinind anumite condiții legale puteau beneficia de credite din bugetul pentru plata ajutorului de șomaj, conform Legii 1/1991 modificată, cu dobândă foarte mică. Aceasta se obliga să creeze un anumit număr de locuri de muncă, iar un anumit procent din cei angajați să fie în rândul șomerilor. Mai mult, aceste locuri create trebuiau să fie menținute o anumită perioadă de timp. De asemenea, suma împrumutată trebuie cheltuită numai pentru crearea unor noi capacități de producție, pentru investiții. Numai după ce societatea făcea dovada investiției, banca achita suma împrumutată care nu ajungea în numerar la societate ci de fapt se achitau cheltuielile cu noile capacități de producție.
Documentația pentru credit a fost avizată de către Agenția județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, iar BCR - Sucursala Oaa probat creditele în valoare de 700 milioane destinat achiziționării de instalații de debit verticale, orizontale și pentru un autocamion R 8135.
Cei trei inculpați nu au intenționat niciodată să investească împrumutul, aveau însă nevoie de acte pentru a putea induce în eroare banca că împrumutul este destinat investițiilor.
Asemenea facturi au fost întocmite în fals și predate celor 3 inculpați de către inculpatul, administrator al SC SRL, jud. În acest sens, nculpatul a întocmit în fals factura fiscală (proformă), seria - - A - din 11.09.2001, care a fost semnată și de inculpatul. În factură se preciza că SC SRL vinde către SC SRL O: instalați de debit verticală, instalație de debit orizontală, autocamion R 8135 cu prețul total de 987.462.000 lei. Diferența dintre această sumă și suma împrumutată de bancă o reprezenta "aport întreprinzătorului individual", care era o altă condiție pentru obținerea creditului.
, și au predat această factură la BCR - Sucursala O, cu care s-a încheiat contractul de împrumut nr. 349 din 25.10.2001, semnat de cei trei inculpați asociați la firma SC SRL La punctul 1 din acest contract se menționa că banca acordă împrumutatului un credit pentru echipament - investiții construcții, conform Legii nr. 1/1991, în sumă de 700 milioane lei, pe termen de 3 ani, cu perioadă de grație de 3 luni, cu o dobândă curentă de 17,5 % pe an, iar la punctul 2 din contract, se menționa că "creditul va fi utilizat numai pentru achiziționare instalație de debit verticală, instalație de debit orizontală, autocamion R 8135, conform facturii proforme - din 11.09.2001, emisă de, jud. "
Prin adresa nr. 13783 din 06.06.2006, - Sucursala Oac omunicat că dobânda curentă practicată de BCR la momentul respectiv pentru un credit de investiție obișnuit, era de 45 % pe an și că în lipsa unor garanții privind respectarea destinației, creditul nu ar mai fi fost acordat.
Inculpatul a întocmit în fals, factura definitivă - - din 26.10.2001, care este identică cu factura proformă, dar care a făcut dovada că bunurile au fost predate la SC SRL Factura definitivă a fost depusă la bancă, care a virat în contul SC SRL, 700 milioane lei. SC SRL nu a predat bunurile pentru că nu le avea în patrimoniu, iar înțelegerea era de fapt să predea bani. La solicitarea celor 3 inculpați asociați ai SC SRL O, cu ordinul de plată nr. 2 din 29.10.2001, a virat suma de 314 milioane lei în contul SC SRL deschis la Post, iar cu ordinul de plată nr. 3 din 31.10.2001, a transferat suma de 240 milioane lei în contul SC SRL, care era administrată de inculpatul. Diferența până la 700 milioane lei, a scos-o din bancă în numerar și a predat-o inculpaților asociați ai SC SRL
Pentru reglarea contabilității SC SRL O, factura emisă de a fost stornată.
Conform adresei BCR - Sucursala O, din credit nu a fost rambursată suma de 28.718,86 lei, reprezentând credit și dobânzi, sumă cu care banca s-a constituit parte civilă.
S-a mai reținut de prima instanță că în perioada 2002-2004 au fost angajate 14 persoane din care 7 șomeri și că SC SRL avea în perioada anterioară contractului de împrumut o situație financiară acceptabilă pentru funcționarea activității normale.
În timpul soluționării procesului, s-a pus în discuție și s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru inculpatul, din complicitate la infracțiunea de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals,în complicitate la înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, motivat de faptul că falsul sub semnătură privată absoarbe și uzul de fals. Acesta a întocmit și a încredințat celor 3 inculpați spre folosire factura proformă (provizorie) și facturile definitive.
Inculpatul a recunoscut faptele comise.
Inculpații și s-au apărat și au transferat răspunderea către inculpatul - care avea calitatea de administrator al societății. Reprezentarea este un procedeu tehnico-juridic prin care reprezentantul lucrează cu terții în numele reprezentatului însă în speță. În cauza de față, însă din declarația lui a rezultat că cei trei inculpați i-au propus să întocmească factura proformă în vederea obținerii împrumutului, lucru cu care a fost de acord și pe care l-a întocmit chiar în prezența celor 3 inculpați. Ulterior a fost întocmit înscrisul definitiv.
Față de situația mai sus expusă prima instanță a reținut vinovăția celor 4 inculpați și a dispus sancționarea acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și, care au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul netemeiniciei soluției de condamnare, întrucât în ceea ce privește pentru infracțiunea de înșelăciune nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective, respectiv a intenției, iar în ceea ce privește infracțiunea de fals prevăzută de art.290 Cod pr.penală, fapta nu există.
Tribunalul Bacău, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, prin decizia penală ne.44/A/27.01.2009 în temeiul art.379 pct.2 lit. a Cod pr. penală, a admis apelurile formulate numai în ceea ce privește latura penală a cauzei, a desființat sentința apelată sub aspectul arătat, a reține cauza spre rejudecare și în fond a extins efectele apelului și pentru inculpații și.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod pr.penală, s-a dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal pentru primii trei inculpați și art. 26 raportat la art. 215 alin.1,2,3 Cod penal pentru inculpatul -.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod pr.penală cu referire la art. 181Cod penal, s-a dispus achitarea inculpaților, și - pentru art.290 cod penal, în ceea ce privește pe inculpatul pe prin schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 cod pr. penală din art. 290 Cod penal și art. 291 Cod penal în art. 290 Cod penal întrucât faptele reținute în sarcina acestora nu au prezentat gradul de pericol social al unor infracțiuni. În temeiul art. 91 lit. c Cod penal, s-a aplicat fiecărui inculpat sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 RON.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
La pronunțarea deciziei de mai sus, Tribunalul Bacăua reținut că prin contractul de creditare încheiat la data de 25.10.2001, a rezultat că a primit un credit de 20.000 lei de la partea civilă, condiționat de asumarea de către împrumutat a două obligații: - achiziționarea unei instalații de debitare verticală și orizontală și a unui camion 8135 și înființarea a 14 locuri de muncă din care 7 pentru angajarea unor șomeri și menținerea acestor locuri de muncă pe o perioadă minimă de 3 ani.
Inducerea în eroare a părții civile trebuia să fi existat la data încheierii contractului. Din probele administrate a rezultat că societatea Laa vut intenția achiziționării utilajelor menționate, dovada în acest sens constituind-o nu numai întocmirea facturii de către inculpatul, ci și înregistrarea acestora în contabilitatea societății. La data încheierii contractului de împrumut avea o situație financiară acceptabilă funcționării activității comerciale, având un activ net contabil pozitiv, o lichiditate pozitivă în lunile iulie 2001 și august 2001 și o rentabilitate financiară pozitivă în toată perioada analizată, astfel că nu se poate reține concluzia la care a ajuns instanța de fond în considerentele hotărârii, cum că "datorită unor probleme financiare", s-ar fi realizat acest împrumut.
Un alt argument al lipsei intenției de inducere în eroare la data încheierii contractului de împrumut se bazează pe concluziile expertului la obiectivul nr.4 - pag.8 - raport de expertiză, concluzii, din care a rezultat că împrumutul acordat a fost utilizat potrivit condițiile din contractul de împrumut, prin plata efectuată cu nr.1 din 26.10.2001, în valoare de 70.000 lei către, cu acceptul băncii finanțatoare și B, iar beneficiarul a respectat și obligația înființării a 14 noi locuri de muncă din care 7 șomeri. Împrejurări ulterioare care nu aveau cum să fie cunoscute de inculpatul au făcut ca vânzarea instalației de debitare verticală și orizontală, precum și a camionului să nu mai aibă loc datorită vechimii utilajelor (!?). Chiar dacă s-ar admite că sub aspectul primei clauze, creditul a fost folosit în alt scop decât cel care a fost acordat, această faptă ar fi constituit cel mult infracțiunea prevăzută de art.10 lit.c din Legea 78/2000 (de altfel prin Ordonanța de declinare a competenței, faptei i s-a dat această încadrare juridică). Realitatea concretă a economiei de piață din țara noastră l-a determinat pe legiuitor să aprecieze că o astfel de faptă nu intră în sfera ilicitului penal, așa încât prin Legea 69/2001 a fost dezincriminată infracțiunea de utilizare a creditului în alt scop.
Pe de altă parte, s-a impus precizarea că principala clauză în considerarea căreia s-a acordat împrumutul, a constituit-o crearea de 14 locuri noi de muncă din care 7 pentru șomeri și menținerea lor pe o perioadă minimă de 3 ani. Așa se explică de ce în toate procesele verbale de verificare efectuate de B s-au făcut referiri doar la această obligație. Creditul s-a acordat în condițiile Legii nr.1/1991, privind protecția șomerilor și reintegrarea lor socială. Din procesele verbale menționate a rezultat că imediat după primirea creditului societatea a înființat 14 locuri de muncă din care 7 pentru șomeri, iar angajarea a durat până în luna ianuarie 2004, inclusiv (a se vedea și concluziile raportului de expertiză, obiectivele nr.6,7, pag.11 - 14 din raportul de expertiză). Ar mai fi fost necesară menținerea locurilor de muncă încă 9 luni până în octombrie 2004, pentru ca această obligație să fie realizată în totalitate. Este evident că nu reaua - credință a determinat întreruperea îndeplinirii obligației, ci dificultățile financiare cu care s-a confruntat societatea după anul 2003, care au apărut pe parcurs și pe care inculpatul nu avea cum să le prevadă de la început, în așa fel încât să se rețină existența intenției de inducere în eroare la data încheierii contractului de împrumut.
Semnificativ este și faptul că pentru neîndeplinirea acestei clauze, respectiv pentru faptul că nu a ținut cei 7 șomeri angajați pe 3 ani de zile, societatea a fost penalizată cu amendă egală cu valoarea creditului conform art.24 alin.2 lit.a din Legea nr.1/1991 și în aceste condiții instanța de apel și-a pus întrebarea dacă pentru aceeași faptă se poate aplica și o sancțiune penală asociaților societății sancționate contravențional.
Lipsa intenției de inducere în eroare este dovedită și de împrejurarea că societatea a rambursat regulat, lunar până la 1.01.2004 mai mult de J din credit, respectiv 484.295.726 lei (ROL), fila 16 raport de expertiză.
Esențială pentru existența infracțiunii de înșelăciune este crearea unei pagube în patrimoniul părții civile. La acordarea creditului, banca a instituit ipoteca pe un imobil aparținând societății evaluat chiar de bancă la suma de 1.175.593.671 lei ROL, deci cu mult peste valoarea creditului și cu foarte mult peste debitul rămas nerambursabil la 01.01.1004, respectiv 215.704.274 lei ROL. Era suficient pentru bancă să treacă la executarea silită și vânzarea imobilului, operație din care s-ar fi acoperit existența unei pagube în patrimoniul băncii decât motivat doar de pasivitatea sa. Că este așa, rezultă și din faptul că în urma vânzării acestui bun pe parcursul procesului la fond, banca și-a recuperat diferența de credit nerambursată și nu s-a mai constituit parte civilă.
Instanța de apel a considerat că nu există raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul produs deoarece societatea nu și-a mai putut îndeplini clauzele contractuale, nu datorită atitudinii frauduloase a inculpatului, ci blocajelor financiare intervenite pe fondul unei economii de piață fragile, precare, care nu oferă suficientă siguranță pentru dezvoltarea mediului de afaceri. Nu se poate ignora nici faptul că în schimbul unui credit mic pentru o firmă, societatea a creat 14 locuri noi de muncă din care 7 pentru șomeri și a depus diligențele să le mențină timp de peste 2 ani și să restituie în mod regulat din împrumutul acordat, în ciuda dificultăților financiare, ceea ce exclude orice intenție de inducere în eroare.
Cât privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reținută a fi comisă de către inculpați, tribunalul a apreciat că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Pericolul social al infracțiunii, stabilit în abstract de legiuitor în momentul incriminării faptei trebuia să existe, să se verifice prin fiecare faptă săvârșită, pentru a caracteriza fapta respectivă ca infracțiune. Este posibil ca în concret fapta săvârșită, deși formal să îndeplinească toate trăsăturile pentru a fi caracterizată ca infracțiune, adică este prevăzută de legea penală, este săvârșită cu vinovăția cerută de lege, dar pericolul social să nu evidențieze o periclitare a valorilor sociale ocrotite, să fie minim, să nu fie suficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune.
Cu alte cuvinte, este posibil ca, în concret, fapta săvârșită să fie lipsită de importanță prin pericolul social minim pe care-l prezintă, iar pentru combaterea ei, nu este necesară aplicarea unei pedepse. În astfel de situații, când pericolul social concret al faptei săvârșite este minim, când nu este suficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune - este înlăturat caracterul infracțional al faptei și, pe care de consecință, este înlăturată și răspunderea penală. Cum însă, la incriminarea unei fapte, legiuitorul ia în considerare printre altele și pericolul social ce-l reprezintă fapta, tot legiuitorul trebuie să prevadă în ce condiții fapta concretă nu are gradul de pericol social necesar al unei infracțiuni.
În art.18 Cod penal, se prevede că "nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni". Fapta prevăzută de legea penală, care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, potrivit art.18/1 Cod penal, este o faptă lipsită în mod vădit de importanță, concluzie ce rezultă din atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de legea penală și din conținutul ei concret.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social - potrivit dispozițiilor art.18/1 al.2 Cod penal - se ține seama de: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de făptuitor de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana și conduita făptuitorului.
Pornind de la aceste criterii obligatorii pentru instanță în aprecierea gradului de pericol social concret al faptei, tribunalul a apreciat că se regăsesc întrutotul aceste dispoziții în atitudinea și urmarea activității inculpaților, atât prin prisma considerentelor arătate cu prilejul explicării situației judiciare ca urmare a contractării creditului de la. cât și față de urmările sociale produse, care au fost minime și care nu se pot circumscrie sferei penalului sub aspectul condamnării inculpaților.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că apelurile declarate sunt fondate.
Împotriva deciziei penale nr.44/a/27.01.2009 a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău care a considerat ca netemeinică soluția de achitare a inculpaților pentru infracțiunea de înșelăciune și complicitate la înșelăciune și de aplicare a unei sancțiuni administrative pentru celelalte infracțiuni.
Recursul declarat este întemeiat.
Curtea analizând probatoriul administrat în cauză constată că instanța de apel nu a făcut o analiză completă și complexă a cauzei mărginindu-se sa analizez vinovăția inculpaților doar prin prisma faptului că au creat locuri de muncă. Instanța de apel a ignorat faptul că, creditul nu a fost utilizat conform scopului pentru care a fost solicitat, iar banii proveniți de la bancă s-au întors la inculpați pe căi ocolite, ceea ce dovedește tocmai intenția delictuoasă a acestora. Dacădin împrejurări ulterioare care nu aveau cum să fie cunoscuteinculpații nu au achiziționat utilajele comandate, deși atunci când o comandă se prezumă că ai văzut ceea ce dorești să achiziționezi, inculpații ar fi trebuit să restituie creditul și nu să îl utilizeze.
În raport de aceste aspecte, Curtea consideră că în mod eronat instanța de apel a apreciat ca fiind lipsite de pericol social faptele inculpaților, în condițiile în care este evidentă intenția acestora de a se folosi în mod fraudulos de un credit bancar.
Curtea consideră că probele administrate dovedesc cu prisosință existența infracțiunilor, motiv pentru care în baza art.38515pct.2 lit.a cu art.3859pct.18 pr.pen va admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂGĂ TRIBUNALUL BACĂU împotriva deciziei penale nr.44/A/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul de mai sus, se va casa decizia penală nr.44/A/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău și se va menține sentința penală nr.430/16.05.2007 a Judecătoriei Onești.
Se va lua act că inculpatul a avut apărător ales la recurs.
În baza art.189 pr.pen, onorariul apărătorilor din oficiu din cadrul Baroului B în sumă de câte 300 lei - av., av., av., pentru faza de recurs și av. și av. pentru faza de apel, se suportă din fondul și se vor include în cheltuielile judiciare.
În baza art.192 al.2 pr.pen se vor obliga inculpații și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
În baza art.192 al.3 pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct.2 lit. a cu art. 385/9 pct.18 admiteC.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva deciziei penale nr. 44/A/ 27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul de mai sus.
Casează decizia penală nr. 44/a/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău și menține sentința penală nr. 430/16.05.2007 a Judecătoriei Onești.
Ia act că inculpatul a avut apărător ales la recurs.
În baza art. 189 onorariul C.P.P. apărătorilor din oficiu din cadrul Baroului B, în sumă de câte 3oo lei- avocat, avocat, av. a, pentru faza de recurs și avocat și avocat pentru faza de apel, se suportă din fondul și se vor include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 192 alin. 2 obligăC.P.P. inculpații și la câte 4oo lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 14 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
-A -
Red.
Red../
Red.
Tehnored. /25.05.2009
4 ex.
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Bogdan Adrian, Monica Vadana
