Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 404/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.404/
Ședința publică din data de 12 Iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de Parchetul DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva Deciziei penale nr.75/04.03.2009 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr. 246/28.11.2008, pronunțată de Judecătoria Panciu în dosarul nr-) privind pe intimatul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1,3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: intimatul-inculpat, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.27/03.06.2009 emisă de Barul V - Cabinet individual avocat, depusă la fila 14 dosar, precum și intimatul-parte vătămată G personal. a lipsit intimatul-parte vătămată
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că este primul termen de judecată; la data de 05.096.2009 intimatul-parte vătămată Gad epus concluzii scrise; Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 10 iunie 2009, au fost respinse cererile de abținere formulate de domnii judecători, și, după care;
Avocat, față de concluziile depuse de partea vătămată G, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune înscrisuri în apărarea intimatului-inculpat în sensul că acesta a achitat prejudiciul și sumele de bani solicitate de
Curtea pune în discuție cererea de amânare formulată.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordării unui nou termen de judecată în măsură în care există înscrisuri care să dovedească cele susținute în fața instanței.
Întrebat fiind, avocat precizează că inculpatul a plătit părții vătămate Gos umă de bani, în plus față de ceea ce s-a constatat în decizia Tribunalului Vrancea sens în care s-a încheiat o chitanță de mână, act sub semnătură privată.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de inculpatul, prin apărător ales, motivat de faptul că, prin Decizia penală nr.75/4.03.2009 a Tribunalului Vranceaa fost lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei având în vedere și că inculpatul a fost achitat în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală în referire la art.10 lit.b Cod procedură penală. De asemenea, se are în vedere că potrivit regulilor aplicabile procesului penal nu pot fi depuse concluzii în combaterea concluziilor puse de una dintre părți.
Întrebat fiind, față de dispozițiile de achitare cuprinse în Decizia instanței de apel, potrivit dispozițiilor art.38514alin.21Cod procedură penală, intimatul-inculpat, personal, arată că nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de recurs, menținând declarațiile date anterior.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Avocat nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se dispună admiterea recursului promovat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA împotriva Sentinței penale nr. 246/28.11.2008 pronunțată de Judecătoria Panciu și Decizia penală nr. 75/4.03.3009 a Tribunalului Vrancea având în vedere că soluția de achitare a inculpatului se fundamentează pe o analiză greșită a probelor administrate în cauză.
Din activitatea desfășurată în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească rezultă că inculpatul, deși nu era moștenitor al suprafeței de 1 hectar situată la punctul "", a înstrăinat la 21.05.2006 pe baza unei chitanțe de mână către G a 0,6 ha. din acest teren și pentru această acțiune a și primit un avans de 200 lei, obligându-se în scris în prezența a trei martori, și să-i restituie cumpărătorului valoarea triplată a prețului convenit dacă vânzarea nu va avea loc.
La trei luni, inculpatul a încheiat un act de vânzare-cumpărare în formă autentificată către cealaltă partea vătămată și prevede o condiție similară privind returnarea prețului în sensul că se obliga să restituie prețul în caz de nerealizare efectivă a vânzării.
Având în vedere această activitate infracțională, rezultă în mod clar că cele două părți vătămate au fost induse în eroare cu ocazia perfectării actului de vânzare și cumpărare, inculpatul asigurând cele două părți vătămate că este singurul moștenitor și că este singurul act de vânzare cumpărare încheiat la momentul acela.
Astfel, părții vătămate G i-a ascuns faptul că nu era unicul moștenitor și că nu putea vinde termenul pentru că acesta era doar o cotă indiviză din proprietate iar părții vătămate G i-a ascuns faptul că în urmă cu 3 luni a încheiat cu un alt cumpărător, G, un act de vânzare-cumpărare pentru același teren.
Apreciază, in consecință, că s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată și, în concluzie, se impune condamnarea inculpatului pentru această infracțiune, în cauză fiind incidente dispozițiile art.37 lit.a Cod penal, raportat la starea de recidivă a inculpatului.
C de-al doilea motiv de recurs invocat de parchet vizează nelegalitatea soluției referitor la încadrarea juridică a faptei, modalitatea concretă în care a fost menționată infracțiunea în sensul că din încadrarea juridică a art.215 alin.1 - 3 Cod penal, fără a se individualiza variantele de săvârșire a acesteia (folosindu-se "cratima" în loc de nominalizarea alineatelor corespunzătoare, au fost înlăturate nejustificat prevederile art.41 alin.2 Cod penal.
În concluzie, reprezentantul Ministerului Public solicită să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, potrivit prevederilor art.346, 14 Cod procedură penală, solicită să se dispună restabilirea situației anterioare prin anularea celor două acte încheiate de inculpat cu cele două părți vătămate și obligarea inculpatului la despăgubiri civile în măsura solicitării părților vătămate și a prevederilor contractuale încheiate.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și menținerea ca legală și temeinică a Deciziei penale nr. 75/4.03.2009 a Tribunalului Vrancea, decizie în baza căreia inculpatul a fost achitat, conform art.11 pct.2 lit. a în ref la art.10 lit a Cod procedură penală.
Arată că inculpatul, în 21 mai 2006, încheiat un antecontract cu partea vătămată G, a fost o simplă convenție dintre ei, a incasat o anumită sumă de bani.
Ulterior, pentru faptul că nu s-a mai înțeles cu partea vătămată, a promis spre vânzare acel teren părții vătămate Ulterior, inculpatul a perfectat acel contract, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare autentic la notariat, prin care s-a transmis dreptul de proprietate asupra acelui teren către ultimul cumpărător.
Astfel, apreciază că trimiterea inculpatului în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune a fost un act nelegal din partea organelor de cercetare penale; inculpatul nu a încheiat decât două promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare prin care s-a obligat ca în viitor să transmită dreptul de proprietate asupra parcelei de 1 ha. teren dintr-un sat de M din județul V, fără o valoare economică foarte mare.
Ulterior, inculpatul a achitat prejudiciul, a prevăzut o clauză penală în prima chitanță încheiată cu partea vătămată G, a achitat toți banii, atât avansul pe care l-a încasat cât și alte sume de bani solicitate de către Acesta s-a prezentat în fața Tribunalului Vrancea, a recunoscut faptul că prejudiciul i-a fost recuperat, astfel că nu se justifică condamnarea intimatului-inculpat.
Deși inculpatul are o condamnare anterioară de 2 ani închisoare cu suspendare, Judecătoria Panciu, prin Sentința penală nr.246/28.11.2008, după ce dosarul a fost trimis în rejudecare, l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare cu executare.
Învederează că aceasta este o situație clară în care legea se aplică mai mult în spiritul decât în litera ei. Inculpatul are 62 ani, are grave probleme de sănătate, urmează să se interneze în spital.
Formulează concluzii de achitare a inculpatului, așa cum s-a stabilit prin Decizia penală nr.75/4.03.2009 a Tribunalului Vrancea, în temeiul art.10 lit a Cod procedură penală - fapta de înșelăciune nu există.
Solicită respingerea recursului Parchetului.
În subsidiar, avocat solicită să se dispună achitarea inculpatului conform art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.1Cod procedură penală cu referire la art.181Cod penal - fapta fiind lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Intimatul-parte vătămată G, personal, precizează că el a cumpărat prima dată, fiind acte legale. Chitanța din 21 mai a fost făcută după ce în august a făcut act de vânzare cumpărare iar Gaf ăcut în octombrie o modificare în sensul că el a cumpărat înaintea sa, aspect care nu este adevărat.
Susține că Gai ntervenit intre el și inculpat, pe care "l-a prins pe picior greșit" pentru a nu-i mai vinde lui G terenul, să i-l vândă lui.
În ceea ce privește prețul, în loc de suma de 7 milioane pe care a stabilit-o prima dată cu inculpatul, Gaz is că ii dă acestuia 10 milioane, insă nu i-a dat această sumă ci doar 2 milioane, inculpatul fiind nevoit să vândă terenul.
Deoarece a făcut înmormântări și alte cheltuieli, inculpatul a rămas ultimul și nu se poate dezbate moștenirea. Arată că partea vătămată G nu s-a prezenta nici la F, nici la P trimițând doar înscrisuri.
Arată că are 67 ani și a fost primul cumpărător și nu renunță la dreptul său.
Intimatul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513alin.3 Cod procedură penală, arată că nu este vinovat, nu a văzut nicio chitanță, nu a semnat nicio chitanță.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAa formulat recurs împotriva Deciziei penale nr.75/04.03.2009 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-.
Prin Decizia penală nr.75/04.03.2009 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 246 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Panciu - dosar nr-.
A desființat sentința penală nr. 246/2008 a Judecătoriei Focșani și în rejudecare:
În baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală comb. cu art. 10 lit.b Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped.de art. 215 al.1-3 Cod penal.
A lăsat nesoluționată acțiunea civilă intentată de partea civilă
Cheltuielile judiciare au rămat în totalitate în sarcina statului.
A fost respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lîngă Judecătoria Panciu.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel, TRIBUNALUL VRANCEAa avut în vedere că Parchetul de pe langa Judecătoria Focsani si inculpatul au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 75/2009 a Judecătoriei Panciu, pronunțată in dosarul penal nr-, pe care a criticat-o ca fiind netemeinică si nelegală.
In motivele de apel ale procurorului se arata, in esența, următoarele: hotărârea este nelegală sub aspectul omisiunii instanței de fond de a hotărî obligarea inculpatului la plata cheltuielilor făcute de partea vătămată G cu ocazia judecării cauzei.
În conformitate cu prevederile art. 193 alin. 1 Cod procedură penală instanța trebuia să dispună obligarea inculpatului la plata de cheltuieli către partea vătămată când se hotărăște condamnarea inculpatului.
Partea vătămată Gas olicitat instanței de judecată într-un memoriu depus la ultimul termen de judecată obligarea inculpatului la plata de cheltuieli ocazionate cu judecarea cauzei, contravaloarea venitului nerealizat în perioada de timp cât a fost prezent la judecată (30 lei x 10 zile) și contravaloarea transportului - 200 lei. Or, instanța nu s-a pronunțat așa cum prevede art. 394 Cod pr. Penală și art. 193 Cod pr. Penală cu privire la cheltuielile de judecată efectuate de partea vătămată G, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
Inculpatul a arătat in scris ca din actele și lucrările dosarului rezultă că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de înșelăciune. Susține acest punct de vedere față de cele două contracte încheiate cu părțile vătămate, respectiv că în 2006 inculpatul a promis verbal părții vătămate G că-i va vinde suprafața de 0,50 ha fâneață cu prețul de 650 lei sumă din care a primit la data încheierii convenției 200 lei, iar în luna octombrie 300 lei. Între aceste date - inculpatul a încheiat un antecontract, legalizat la notariat, prin care a promis că-i vinde întreaga suprafață de 1 ha fâneață cu obligația încheierii autentice a contractului până în iulie 2007. considerat că în raport de împrejurările concrete a săvârșirii faptei, prin atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret, fapta este lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Nu se poate discuta despre vinovăție atâta timp cât au fost simple promisiuni. Mai mult a încercat să restituie sumele de bani, iar părțile vătămate au refuzat.
Analizând sentința penală apelata prin prisma motivelor de apel, cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept TRIBUNALUL VRANCEAa retinut următoarele:
Prima instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal la 1(un) an închisoare.
În temeiul art. 83 Cod penal a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 899/24 nov.2004 a Judecătoriei Panciu pedeapsă ce urmează a fi executată în cumul aritmetic cu pedeapsa nou aplicată; în total inculpatul urmând să executate pedeapsa de 3(trei) ani închisoare.
Pe durata pedepsei rezultante s-a dispus ca inculpatul să fie lipsit de drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a ipot. a II-a, lit. și e Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal.
S-a constatat nulitatea absolută a chitanțelor sub semnătură privată încheiată de inculpat cu partea vătămată G la 21 mai 2006 și respectiv 14 oct. 2006.
A obligat inculpatul să plătească părții vătămate G despăgubiri civile în sumă de 500 lei reprezentând c/ sumelor achitate cu titlu de preț inculpatului.
A obligat inculpatul la 850 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariu de avocat pentru apărare din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că inculpatul locuiește în com. și acesta împreună cu o nepoată a sa moștenesc 1 ha. teren fâneață situat în pct. "" și pentru acest teren nu s-a dezbătut încă succesiunea.
În luna mai 2006 inculpatul a promis verbal părții vătămate G vânzarea suprafeței de 0,50 ha. fâneață ( din totalul de 1 ha. descris mai sus) primind un avans de 200 lei din totalul prețului convenit de 650 lei.
La data de 14.10.2006 inculpatul a mai primit de la partea vătămată G încă 300 lei încheind de această dată o chitanță olografă ce cuprindea înțelegerea dintre ei.
Între lunile mai și octombrie 2006, perioadă în care a primit sumele de bani de la partea vătămată G pentru suprafața respectivă de teren, inculpatul a încheiat la notariat un antecontract de vânzare - cumpărare cu partea vătămată G, la 03.08.2006, prin care promitea acestuia vânzarea întregii suprafețe de 1 ha. fâneață cu prețul de 1000 lei, primind ca avans suma de 700 lei. În acest act, inculpatul își lua obligația încheierii actului autentic de vânzare - cumpărare a suprafeței respective până la data de 31.07.2007, termen ce însă nu a fost respectat ba, mai mult, așa cum s-a arătat, chiar după încheierea antecontractului de partea vătămată G, inculpatul a continuat să primească o sumă de bani de la partea vătămată Procedând astfel, inculpatul a indus în eroare pe ambii cumpărători, ascunzându-le realitatea cu privire la dubla arvunire a terenului.
Din cercetări a mai rezultat că nici până în prezent nu a avut loc dezbaterea succesiunii pe suprafața de teren în litigiu.
S-a apreciat că faptele săvârșite de inculpatul de a induce în eroare pe părțile vătămate G și G, cărora le-a promis vânzarea aceleași suprafețe de teren pe care nu era proprietar, primind diferite sume de bani și încheind acte cu privire la înțelegerile survenite, constituie infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1, 3 Cod penal cu aplicarea prev. art. 41 al. 2 Cod penal, text de lege în baza căruia inculpatul urmează să fie condamnat.
Având în vedere că inculpatul, la scurte intervale de timp a comis acțiunile ce reprezintă elementul material al infracțiunii de înșelăciune în forma prevăzută de art. 215 al. 1 și 3 Cod penal, instanța a reținut forma continuată a infracțiunii și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 41 al. 2 Cod penal.
Din antecedența penală a inculpatului instanța a reținut că inculpatului nu este infractor primar, astfel că la data comiterii faptei era deja condamnat definitiv la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (sentința penală nr.899/24 nov.2004 a Judecătoriei Focșani ), termenul de încercare stabilit în favoarea sa de instanță nefiind îndeplinit și cum pentru noua infracțiune pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 1 an, instanța a făcut aplicarea în cauză, a dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal și a dispozițiilor incidente.
Față de antecedența penală a inculpatului, de pericolul social concret al infracțiunii relativ sporit, întrucât prin fapta sa inculpatul a adus atingere siguranței circuitului civil, ținând cont și de prezența inculpatului la urmărirea penală și cercetarea judecătorească dar și de sinceritatea acestuia instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse privative de libertate, orientată spre minimul special al acesteia, este îndestulătoare.
Sub aspectul laturii civile a infracțiunii și având în vedere și decizia nr. 311/R/29 mai 2008 Curții de APEL GALAȚI, instanța de apel a reținut, în esență următoarele: conform legislației civile, în principiu, vânzarea este un contract consensual ("vinderea este perfectăîndată ce părțile s-au învoit", art. 1295 Cod civil), putând fi încheiată prin simplul acord de voință al părților (consensu), fără îndeplinirea vreunei formalități și fără remiterea lucrului vândut și a prețului în momentul încheierii contractului.
Numai prin excepție de la principiul consensualismului, în cazurile special prevăzute de lege vânzarea devine un contract solemn (în cazul vânzării terenurilor, indiferent că sunt situate în extravilanul sau intravilanul localităților) conform dispozițiilor Legii nr.18/1991 modificată și completată prin Legea nr.169/1997, Legea nr.1/2000 și Legea nr.247/2005, art.2 din Legea nr.54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, cerință imperativă a legii menită să asigure siguranță în circuitul civil a cărui nerespectare atrage nulitatea absolută a actului juridic.
Prin urmare, după regulile civile aplicabile în materie, instanța de apel a reținut că inculpatul a încheiat ambele acte juridice (atât chitanța sub semnătură privată cu partea vătămată G cât și actul autentic) cunoscând că terenul vândut este bun succesoral și nu bun propriu inducând în eroare pe cei 2 cumpărători, instanța chiar și în această situație nu a putut aplica în mod necondiționat principiul "fraus omnia corumpit"ci a trebuit să interpreteze cele 2 acte juridice în sensul salvgardării actului juridic.
S-a arătat că, pe de o parte este vorba de o promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare ce cuprinde în ea însăși o altă convenție accesorie (clauza penală) neinterzisă de lege.
Astfel, chitanța de mână are dată modificată, dar chiar și în atare situație, coroborând această chitanță cu materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că aceasta a fost încheiată de inculpat cu partea vătămată G la 21 mai 2006 iar pe cea de-a doua la 14 oct.2006, dată la care partea vătămată cu rea-credință a insistat să plătească diferența de preț deși cunoștea că inculpatul primise arvună de la partea vătămată
Instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, ambele părți vătămate fiind asigurate de către inculpat că vor primi terenul în discuție (astfel cum reiese din declarațiile părților vătămate de la urmărirea penală și de la instanță.
Astfel, chiar dacă în chitanța de mână încheiată cu partea vătămată G este inserată o clauză penală ce permitea inculpatului să se răzgândească în privința vânzării cu consecința plății de 3 ori a avansului, acesta trebuia să respecte convenția făcută inițial, nu să permită părții vătămate G să supraliciteze pentru terenul în discuție, lucru recunoscut de inculpat, așa cum rezultă din plângerea părții vătămate G, adresată Poliției.
În consecință instanța a dat eficiență juridică antecontractului de vânzare - cumpărare legalizat prin încheierea din 3 august 2006 de " " și a constatat nulitatea absolută a chitanțelor sub semnătură privată încheiate de inculpat cu partea vătămată G la 21 mai 2006 și respectiv 14 oct. 2006.
A dispus ca inculpatul să fie obligat să plătească părții vătămate G despăgubiri civile în sumă de 500 lei reprezentând c/ sumelor achitate cu titlu de preț.
Observând soluția instanței de fond, atât prin prisma motivelor invocate, cat și din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept tribunalul a considerat ca apelul declarat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente:
S-a apreciat că prima instanță a soluționat cauza reținând in mod corect situația de fapt căreia insa i-a reținut o relevanță penală care nu se justifica. In concret, inculpatul a încheiat cu în luna martie si august cu părțile vătămate doua antecontracte de vânzare-cumpărare pentru același teren 1 ha de fâneață. Cu privire la antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu partea vătămata G s-a preconstituit înscrisul sub semnătură legalizata nr. 3031 din 03.08.2006 la BNP din P, iar cu partea vătămata inculpatul a întocmit înscrisul sub semnătură privata.
Din conținutul înscrisului sub semnătura legalizată rezulta ca inculpatul se obliga ca pana la 31.07.2007 sa încheie cu partea vătămata G contractul de vânzare-cumpărare asupra terenului menționat, după dezbaterea succesiunii si efectuarea operațiunilor de înscriere in cartea funciară; prin urmare, partea vătămata, la data încheierii antecontractului cunoștea situația juridica a terenului, in sensul ca aceasta făcea partea din masa succesorala rămasa după defunctul, tatăl inculpatului si sorei acestuia. Mai mult, s-a constatat că obligația asumata de inculpat, prin antecontractul de vânzare-cumpărare, nu este una si simpla, ci afectata de o modalitate și anume "termenul", a cărui efecte juridice trebuie analizate din perspectiva dreptului civil, întrucât suntem in prezenta unei chestiuni prealabile a cărei regim juridic este fixat prin art. 44 Cod procedură penală.
Fără a intra in amânunte, tribunalul a reținut că obligația civila afectata de un termen extinctiv nu mai poate fi executata benevol, după împlinirea lui, ci doar la cererea creditorului, întrucât s-ar putea ca după acest moment executarea obligației sa nu mai prezinte interes pentru el. Prin urmare, inculpatul în cauza de fața nu mai era in măsura sa execute benevol obligația asumata prin contract după data de 31.07.2007, ci doar la cererea părții vătămate -creditoare-
Inculpatul a mai încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu cealaltă parte vătămata G in aceleași condiții ca si cu partea vătămata G, care a declarat ca la data încheierii convenției cunoștea situația juridica a terenului asupra căreia se purta promisiunea transferul de proprietate.
S-a reținut că împrejurarea că inculpatul a primit de la fiecare dintre părțile vătămate sume de bani cu titlu de avans nu schimba datele problemei, întrucât prin natura sa acest demers nu reclama intenția sa frauduloasa a inculpatului.
Esențial in cauza este faptul ca trebuie dedus din probele de la dosar daca inculpatul a acționat cu intenția de a se obliga civil sa transfere proprietatea asupra terenului sau a încercat sub aceasta aparentă sa spolieze părțile vătămate de sumele încasate cu titlu de avans.
Din probele administrate in cauza TRIBUNALUL VRANCEAa constatat că nu se conturează intenția frauduloasa a inculpatului de amăgire si păgubire a părților vătămate sub aparenta încheierii unui antecontract de vânzare cumpărare; ca inculpatul nu era moștenitor unic al terenului nu poate conduce la concluzia, din acolo de orice îndoiala rezonabila ca acesta a inițiat un atare demers, ci mai degrabă ca a socotit, nu fara temei, ca la partaj terenul pe care il poseda de altfel va cădea in lotul sau. Chiar in materie civila un atare context contractual este uzitat frecvent recunoscându-se validitatea actului juridic de dispoziție făcut de un coerede asupra bunurilor moștenirii, cu amendamentul de a fi pus sub semnul unei condiții rezolutorii, constând in aceea ca la partaj bunul sa cada in lotul actantului coerede.
Mai mult, vânzările succesive ale aceluiași bun imobil constituie sub aspectul liceitati un stelionat - orice delict civil căruia legea civila nu i-a consacrat o denumire proprie - fiind in căderea instanței civile sa dea prioritate unuia sau altuia dintre dobânditori. Cert este ca din perspectiva penală fapta inculpatului de a încheia doua antecontracte succesive cu partile vătămate, fara a finaliza pe vreunul si de a incasa cu titlu de arvuna sumele precizate in înscrisurile constatatoare a actelor juridice încheiate nu prezintă relevanta penală cată vreme nu s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoiala rezonabila ca inculpatul a acționat nu cu intenția de a se obliga civil, ci de a spolia partile vătămate.
In atare condiții, TRIBUNALUL VRANCEAa apreciat ca soluția primei instanțe apare ca fiind neîntemeiata, prima instanță penala reținând fără temei că fapta inculpatului este prevăzută de legea penală când ea constituie delict civil de tipul stelionatului in sensul precizat astfel ca se impune achitarea inculpatului, după admiterea apelului sau si reformarea soluție primei instanțe potrivit dispozitivului prezentei.
Pe latura civila tribunalul a făcut aplicațiunea art. 346 alin. 4 Cod procedură penală in sensul ca lasă nesoluționata acțiunea civila.
Cu privire la apelul procurorului tribunalul l-a găsit nefondat, întrucât in condițiile in care inculpatul a fost achitat iar soluția de achitare se afla in relație funcțională cu obligația de plata a cheltuielilor judiciare avansate de părți potrivit art. 193 alin. 1 Cod procedură penală de aceea apelul procurorului nu poate fi primit favorabil câtă vreme inculpatul a fost achitat, iar acțiunea civila a nu a fost soluționată, partea civila se va putea regresa fata de inculpat intr-un eventual proces civil pe care este în drept sa-l intenteze in temeiul antecontractelor daca, firește termenul de prescripție extinctivă nu se va fi împlinit.
Împotriva Deciziei penale nr.75/04.03.2009 a Tribunalului Vranceaa declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat în recursul formulat că instanța de apel a făcut o analiză sumară superficială a probelor administrate până la această dată și a dat o interpretare eronată a acestora în aprecierea naturii juridice a actelor încheiate de inculpat cu fiecare parte vătămată din dosar.
După cum este menționat și în actul de sesizare a instanței, inculpatul, deși nu era unic moștenitor al terenului de 1 ha. fâneață, situat în punctul "" la data de 21.05.2006, a încheiat o "chitanță de mână" cu G, prin care vindea 0.50 ha. din acest teren la prețul de 650 lei (fila 14 din dosarul de urmărire penală), la acea dată inculpatul a primit un avans de 200 lei și s-a obligat în scris, în prezența martorilor și să restituie cumpărătorului ( părții vătămate G) valoarea triplată a prețului convenit dacă vânzarea nu se va mai înfăptui.
La nici trei luni de la acest eveniment, inculpatul a vândut același teren, de data aceasta în formă autentificată (fila 13 din dosarul de urmărire penală) cu obligația-condiția să depună toate diligențele necesare în vederea dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului tată și a defunctei - sorei.
O condiție similară în ce privește returnarea prețului, în caz de nerealizare efectivă a vânzării, a regăsit-o și în acest act (inculpatul se obliga să restituie arvuna îndoit în conformitate cu prevederile Codului civil).
S-a arătat că din declarațiile părților vătămate G (fila 12) și G (fila 11) reiese faptul că inculpatul i-a asigurat pe fiecare în partea că-i va vinde terenul respectiv, că vor fi proprietari și pentru că în luna mai 2007 cele două părți vătămate s-au certat cu privire la autenticitatea vânzării-cumpărării terenului, inculpatul "s-a hotărât să nu mai vândă nici unuia terenul", urmând să se înțeleagă cu aceștia cu privire la pretenții (fila 22 din dosarul de urmărire penală). mai spunea inculpatul atunci că nu este de acord să plătească pretențiile formulate de aceștia, întrucât le consideră prea mari (deși a fost de acord cu valoarea la momentul încheierii actelor de vânzare).
În aceste împrejurări, s-a arătat că nu se poate reține că inculpatul nu a intenționat să fraudeze sau să aducă prejudicii vreunei părți vătămate, atâta timp cât acțiunea de inducere în eroare (promisiunea că va vinde fiecăruia dintre ele, în exclusivitate și o va face "proprietară pe teren") s-a plasat în timp nu numai la încheierea actelor, cât și după, transformându-se practic într-o "acțiune de menținere în eroare" cu prilejul executării celor două convenții civile. Fără promisiunea fermă din partea inculpatului, cum că "îi face proprietari pe teren", cei doi cumpărători succesivi nu ar fi încheiat convențiile civile cu, deci inducerea în eroare a avut un caracter hotărâtor și caracterizează acțiunea inculpatului ca infracțiune de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 și3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Părții vătămate G i-a ascuns faptul că nu era unic moștenitor și nu putea vinde singur terenul, ci doar cota indiviză, iar părții vătămate G i-a ascuns faptul că în urmă cu trei luni a încheiat un alt cumpărător (în persoana lui G) un act de vânzare-cumpărare pentru același teren.
De altfel, cu excepția celei de-a doua instanțe de apel, toate celelalte instanțe de judecată au caracterizat activitatea inculpatului ca fiind de natură penală, dovadă fiind și sancțiunile la care s-au oprit în diferitele etape ale cercetării judecătorești (aplicarea unei sancțiuni administrative sau o pedeapsă sunt măsuri ce pot fi luate numai în cazul constatării unei fraude la lege, deci a reținerii vinovăției sub forma intenției). Iar declarația inculpatului, în sensul că nu este de acord să mai vândă terenul niciuneia dintre părțile civile până nu se înțeleg cu privire la pretențiile formulate dovedește intenția clară a acestuia de a înșela părțile vătămate.
Dacă inculpatul era de bună credință, ar fi restituit părților vătămate măcar prețul încasat și ar fi căutat soluții pentru restul pretențiilor civile consemnate în actele de vânzare-cumpărare.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAa considerat că probele administrate până la această dată dovedesc vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, motiv pentru care a solicitat condamnarea inculpatului și obligarea la repararea prejudiciului creat părților vătămate.
Totodată, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAa apreciat că soluția instanței de apel este nelegală și în ce privește încadrarea juridică dată faptei: art.215 alin.1 - 3 Cod penal, fără a se individualiza variantele de săvârșire a acesteia (folosindu-se "cratima" în loc de nominalizarea alineatelor corespunzătoare), înlăturându-se prevederile art.41 alin.2 Cod penal, fără a se pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice dintr-o infracțiune în formă continuată în înșelăciune în formă simplă, cum prevede economia art.334 Cod procedură penală, precum și a stării de recidivă, prev. de art.37 lit.a Cod penal.
S-a arătat că, în condițiile în care instanța s-a pronunțat asupra acțiunii intentată de partea vătămată/partea civilă G, se subînțelege, deși este greșit în opinia Parchetului că inculpatul a încheiat un act de vânzare-cumpărare valabil, care produce consecințe juridice doar în ce-l privește pe G, când de fapt contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentificată cu Gaa vut la bază inducerea în eroare de către inculpatul asupra faptului că terenul îl mai vânduse o dată altei persoane, în baza unei chitanțe.
Și starea de recidivă prev. de art.37 lit.a Cod penal a fost înlăturată de către instanța de apel, fără o motivare anume, motiv pentru care, în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAa solicitat admiterea recursului pe care l-a promovat împotriva Deciziei penale nr.75/04.03.2009, pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr-, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la TRIBUNALUL VRANCEA în vederea discutării încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul și pronunțării unei soluții legale și temeinice (în opinia Parchetului, condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1,3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal), iar pe latură civilă restabilirea situației anterioare conform art.346 Cod procedură penală și art.14 Cod procedură penală.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Așa cum în mod corect a apreciat instanța de apel, ne aflăm în fața unui litigiu civil, pentru a cărui soluționare părțile au deschisă calea unei acțiuni civile la instanța competentă.
În speță, ne aflăm în prezența a două antecontracte de vânzare-cumpărare, unul încheiat în formă olografă (partea vătămată G) și unul incheiat în formă autentică, cu dată certă (partea vătămată G).
În antecontractul încheiat cu partea vătămată Gaf ost stipulată clauza penală expresă în caz de neexecutare a obligației asumate.
Din analiza materialului probator nu rezultă că inculpatul ar fi utilizat de mijloace frauduloase sau de alte manopere dolozive, în sens penal, cu atât mai mult cu cât partea vătămată G nu făcuse publicitate imobiliară la cadastru și nu realizase opozabilitatea "erga omnes" astfel încât era liber să vândă sub sancțiunea restituirii dublului sumei primite de la G, iar G liber să cumpere.
Întrucât primul motiv de recurs se dovedește nefondat, cel de-a doilea motiv de recurs, ținând mai mult de acuratețea juridică, se dovedește nefondat.
Așa fiind și văzând și prevederile art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA împotriva Deciziei penale nr.75/04.034.2009 a Tribunalului Vrancea, cheltuielile judiciare urmând să rămână în sarcina statului, conform art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de Parchetul DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva Deciziei penale nr.75/04.03.2009 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr. 246/28.11.2008, pronunțată de Judecătoria Panciu în dosarul nr-) privind pe intimatul-inculpat (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 27.03.1947 în comuna Cîmpuri, județul V, cu domiciliul în comuna Cîmpuri, sat F, județul V)
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
A în
Conf. art.312 alin.2 PP
Președinte complet
JUDECĂTOR - -
Grefier,
- -
Red. /15.06.2009
Tehnored. -/ 2 ex./29.06.2009
Fond: /Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
