Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 41/
Ședința publică din data de 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpatul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, și de partea vătămată ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - - SUCURSALA G, cu sediul în G,-, bloc 5 U2, împotriva sentinței penale nr. 291 din 01.06.2007 a Tribunalului Galați.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 martie 2009 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 30 martie 2009, apoi la data de 07 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală 291/01.06.2007 a Tribunalului Galația fost condamnat inculpatul G la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a, b, c Cod penal.
Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea vătămată SC Românească - - Sucursala
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 81.614.000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.
S-a menținut măsura sechestrului asigurător prin poprire dispusă prin ordonanța 185/P/2004 din 28.09.2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul G este administrator la SC SRL G, cu sediul în G,-.
Firma administrată de inculpat este proprietara unui autobuz marca, cu nr. de înmatriculare GL.02. Autovehiculul are următoarele date de identificare: serie șasiu -, culoare maro - bej iar anul de fabricație este 1984.
În anul 2002 inculpatul a încheiat contractul de asigurare obligatorie nr. -/30.05.2002 la SC SA La data de 11.07.2002 autobuzul GL.01. condus de martorul (angajat în calitate de conducător auto la SC SRL G) a fost implicat într-un accident de circulație.
Urmare evenimentului, autovehiculul a prezentat următoarele avarii: bară protecție, spate, dispersor triplă, mască spate, aripa stânga spate, filtru aer, radiator. În baza unor oferte prezentate de inculpat, SC SA Sucursala Gaa cordat despăgubiri în cuantum de 196.500.000 lei. La cererea inculpatului G, suma de 196.500.000 lei a fost virată în contul SC SRL
De la data accidentului, autocarul - a fost garat în curtea SC SA, paza acestuia fiind asigurată atât de paznicii din cadrul SC SA cât și de paznicii angajați ai SC SRL G - punct de lucru.
Până la repararea autocarului GL.02. martorul, din dispoziția inculpatului G, a luat în primire alt autocar, cu nr. de înmatriculare GL.01..
La momentul luării în primire, acest din urmă mijloc de transport avea motorul demontat. Din dispoziția inculpatului G, a fost demontat motorul de pe autocarul GL.02. și s-a montat pe autocarul GL.02. În perioada următoare, de pe autocarul - s-a demontat și cutia de viteze și fost mutată pe autocarul GL.02.
Din declarațiile martorilor, OG, și rezultă cu certitudine că de la data de 11.07.2002, data procedurii evenimentului rutier, autocarul - a stat garat în curtea SC SA, nefăcând nici o cursă și nici o deplasare. Tot martorii audiați în cauză au confirmat faptul că autocarul nu a fost pus în circulație deoarece nu se afla în stare de funcționare și mai mult decât atât, era folosit ca și piese de schimb pentru celelalte autovehicule ale SC SRL
În baza contractului de agent - (persoană fizică) nr. 126 A/01.01.2000, învinuita a fost desemnată de către partea vătămată SC SA G să încheie contractele de asigurare cu persoane fizice sau juridice, în numele SC SA.
Conform contractului de agent, învinuita nu putea negocia sau tranzacționa, în nici un fel, asupra condițiilor de asigurare și nici nu putea efectua operațiuni de evaluare și expertizare tehnică în vederea contractării formelor de asigurare. La cap. I al. 2 din contract se specifică că, în cazurile în care aceste operațiuni sunt necesare acestea urmau să se efectueze de către o persoană abilitată de în acest scop. La capitolul II litera c din contract, printre alte obligații ale agentului de asigurare trebuia să se ia măsuri ca declarațiile de asigurare să fie completate conforme cu realitatea.
Din adresa nr. 1286/04.02.2004 a SC SA Sucursala G rezultă că învinuita nu avea calitatea de angajat cu contract individual de muncă, fiind mandatar în baza contractului de agent. Ca atare, nu există o fișă a postului, dar învinuita trebuia să urmărească, conform contractului de agent persoană fizică, respectarea condițiilor de asigurare.
Cu privire la modalitatea și condițiile de asigurare tip CASCO, SC SA a emis o serie de circulare care erau transmise sucursalelor din țară. Astfel, conform circularei nr. II/VII-21/18.02.2002, începând cu această dată s-au stabilit noile condiții de asigurare facultativă de avarii și furt a autovehiculelor. Prin decizia nr. 49/2002 s-a stabilit ca, în contractul de asigurare să se înscrie suma asigurată (valoarea reală a autovehiculului la data încheierii asigurării), pentru toate categoriile de autovehicule.
De asemenea, s-a stabilit ca în inspecția de risc să se consemneze starea autovehiculului din momentul asigurării, inclusiv eventualele mici avarii existente la acea dată care nu sunt de natură a periclita siguranța circulației, ca de exemplu: parbriz fisurat, zgârieri ale unor elemente de caroserie sau zone înfundate, bară protecție spartă, etc.
Prin aceeași circulată s-a stabilit că prevederile circularei nr. II-70/05.05.1999 (în cazul asigurării facultative) privind obligativitatea efectuării de fotografii în încheierea/reînnoirea de asigurări CASCO pentru autovehicule peste o anumită valoare rămân valabile începând cu sumele asigurate de peste 7.000 euro sau echivalentul în altă valută.
În raport de contractul de agent persoană fizică și în raport de dispozițiile circularelor aplicabile în anul 2000, învinuita avea obligația întocmirii de fotografii ale autovehiculelor pentru care valoarea de asigurare era mai mare de 7.000 euro, obligativitatea verificării integrității autovehiculului. Învinuita și inculpatul G se cunoșteau din anul 1995, dat fiind faptul că învinuita lucrase până în anul 1993, pe bază de contract de muncă la SC SA G și în această calitate, mai încheiase contracte de asigurare cu SC SRL G sau cu inculpatul.
În luna mai 2002, inculpatul Gaf ăcut cunoscut învinuitei că dorește să asigure facultativ 2 autobuze. În acest sens, învinuita s-a deplasat la sediul societății SC SRL G unde a vizionat autobuzele - și -.
La acel moment, mai 2002, autobuzele nu prezentau urme de avarii. A preluat cele 2 cărți de identitate ale autovehiculelor, a mers la martorul HG- inspector la Serviciul din cadrul SC SA - Sucursala G în vederea stabilirii sumei asigurate. În funcție de indicii stabiliți prin circulare și în raport de gradul de uzură al autovehiculului (75%) pentru autobuzul - s-a stabilit valoare de nou a asigurării de 306.775 euro din care s-a scăzut gradul de uzură (75%) rezultând o sumă asigurată de 76.694 euro (la momentul mai 2002).
Datele respective, învinuita le-a prezentat inculpatului G care însă a solicitat amânarea încheierii asigurării CASCO, din lipsă de bani.
A solicitat învinuitei să revină în luna iulie 2002. În luna iulie 2002, la revenirea învinuitei, inculpatul G i-a adus la cunoștință că autobuzul - a fost implicat într-un accident rutier și că îl va repara pe răspunderea civilă obligatorie a proprietarului mașinii care a lovit autobuzul. Cu aceeași ocazie, inculpatul a făcut cunoscut învinuitei Dumita că autobuzul a fost lovit în partea spate și în zona motorului.
Cu intenția vădită de a încasa o asigurare necuvenită în condițiile în care autobuzul - din luna iulie 2002 nu mai fusese pus în mișcare și avea piesele descompletate, inculpatul Gac ontactat-o pe învinuita în luna decembrie 2002 în vederea încheierii contractului de asigurare facultativă pentru autobuzul mai sus-menționat.
Aceasta s-a deplasat la sediul SC SA unde era parcat autobuzul și, prin simpla vizionare și fără a efectua fotografii, a apreciat că autobuzul are caroseria intactă.
Conform uzanțelor, învinuita a completat contractul de asigurare facultativă seria - nr. -/05.XII.2002 și inspecția de risc aferentă.
Contractul avea o valabilitate de 1 an, respectiv până la 06.XII.2003, cu prime de asigurare plătibile în 10 rate (câte 384 euro/lună).
Inculpatul Gac ompletat formularul "cerere chestionar" anexă la contractul de asigurare facultativă.
La rubrica "valoare declarată" inculpatul a trecut suma de 76.694 euro, sumă stabilită de martorul în HG luna mai 2002.
La rubrica "utilizare autovehicul" inculpatul Gab ifat căsuțele corespunzătoare "activități firmă" și "transport persoane".
De subliniat faptul că, din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că, la momentul 05.XII.2002, autobuzul - nu era funcționabil și ca atare nu putea efectua transport persoane.
În executarea rezoluției infracționale, inculpatul Gap lătit primele de asigurare până în luna iunie 2003 (inclusiv). La data de 11.07.2003, în jurul orelor 1530la sfârșitul programului, inculpatul Gas olicitat martorului să rămână peste program și să pregătească autocarul pentru a fi vizionat de eventuali cumpărători.
Din declarația martorului rezultă cu certitudine că ultima persoană care a urcat în autocar în ziua de 11.07.2003 a fost inculpatul
Acesta a urcat în autobuz în ideea de a verifica "stadiul lucrărilor". După ce a coborât din autocar, tot inculpatul Gaî nchis ușile iar, după plecarea sa, nicio altă persoană nu a mai urcat în autocar. Este de necontestat că inculpatul G nu avea de ce să verifice stadiul lucrărilor în interiorul autocarului, atâta timp cât starea fizică a părților componente-motor era deplorabilă.
Inculpatul Gar ămas să se deplaseze în municipiul G să aducă cumpărători și a dat martorului suma de 100.000 lei pentru a cumpăra lichid de frână. După plecarea inculpatului, martorul l-a trimis să cumpere lichid de frână pe martorul (paznic la SC SRL G).
Cât timp martorul a fost plecat, martorul a rămas împreună cu martorul (paznic la SC SA ). La un moment dat, cei doi au văzut ieșind fum din zona în care se afla garat autocarul și apoi a auzit o bubuitură.
S-au apropiat de locul respectiv și au constatat că partea din față a autocarului era în flăcări iar geamurile erau sparte.
Au anunțat pompierii care au reușit să incendiul.
Din procesul-verbal de incendiu nr. 16/11.07.2003, întocmit de Grupul de Pompieri "General " al Jud. G reies următoarele: locul focarului a fost instalația electrică bord iar sursaprobabilăde aprindere a fost un scurt-circuit electric la bord (pr-vb. - 92 ds.up).
Pentru că existau suspiciuni cu privire la cauza producerii incendiului, s-a procedat la efectuarea unei expertize tehnice (ordonanță - 257 ds.up).
Concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară au fost următoarele:
- cauza incendiului produs la autocarul cu nr. de înmatriculare - a fost acțiunea intenționată a unei persoane, în scopul încasării despăgubirii de către societatea proprietară a autocarului de la societatea de asigurări;
- scurt circuitul a fost efectul incendiului produs și nu cauza acestuia în condițiile în care acesta nu a fost provocat intenționat (nu rezultă din dosarul cauzei);
- protecția prin siguranțele fuzibile a instalației electrice a autocarului nu era corespunzătoare, prezentând inclusiv improvizații, fapt rezultat din adresa nr. 119/25.07.2003 a Grupului de Pompieri G, aceste improvizații putând declanșa un scurt circuit doar în parcurs sau imediat după oprirea motorului;
- locul de pornire al incendiului (focarul/focarele inițial/inițiale), îl localizează în partea a autocarului (mijlocul acestuia) având în vedere documentele existente la dosar, observațiile pe timpul inspecției la fața locului, fotografiilor făcute de expert, precum și celor puse la dispoziție de G;
- norii de fum observați de către martori s-au datorat arderii urilor din partea a autocarului și a tapițeriei interioară acestuia;
- cauza "bubuiturii puternice" putea fi acumularea bruscă de gaze de ardere în interiorul autocarului sau utilizarea unor substanțe explozive, urmare a unei acțiuni intenționate. Propagarea rapidă a incendiului la întregul autocar a fost posibilă datorită afluenței de aer proaspăt din atmosferă;
- timpul necesar producerii exploziei (bubuiturii auzite de martori) nu se poate preciza, dar în condițiile unei acțiuni intenționate, acesta putea fi de ordinul minutelor;
- în condițiile întreruperii contactului general electric, producerea unui scurt circuit nu mai era posibilă având în vedere că la un astfel de autocar rămân alimentate permanent cu energie electrică, doar tahograful și computerul de bord (dacă autocarul era dotat cu astfel de aparate), doar dacă acest scurtcircuit nu a fost provocat intenționat (raport de expertiză, 264 - 303 ds. up).
La raportul de expertiză tehnică, inculpatul Gaf ormulat obiecțiuni. Inculpatul a apreciat că expertul tehnic a făcut aprecieri de ordin personal, că nu a procedat la verificarea tehnică a autocarului și la cercetarea amănunțită a condițiilor și împrejurărilor în care acesta a luat foc (obiecțiuni, 305 - 313 ds.up).
La obiecțiunile formulate, expertul a răspuns prin a-și menține concluziile din raportul de expertiză (răspuns obiecțiuni, 314 - 317 ds.up).
De precizat că martorul, a declarat că la câteva zile după producerea incendiului a fost chemat în biroul martorului OG(șef Punct de lucru al SC SRL G).
Aici, inculpatul G i-a dat dispoziție să semneze pe cotorul unei foi de parcurs pentru data de 09.07.2003.
Cu aceeași ocazie, martorul i OG-a precizat că dacă va fi întrebat de această foaie de parcurs să răspundă că nu știe nimic, iar dacă va fi întrebat despre cursă să spună că a efectuat un traseu până în municipiul
În mod evident, foaia de parcurs nu a mai putut fi identificată și atașată la dosar.
Despre existența acestei foi de parcurs și despre condițiile în care a fost întocmită există contradicții între martorul și martorul și OG inculpatul
Martorul a OG susținut că foaia de parcurs a fost întocmită la data de 09.07.2003 din dispoziția inculpatului G, în ideea de a fi pregătită pentru o eventuală cursă a autocarului. Același martor susține că deși această foaie de parcurs s-a emis în data de 09.07.2003, nici în acea zi și nici în zilele următoare autocarul nu a fost pus în mișcare.
De altfel, acest lucru era practic imposibil în condițiile în care, autocarul nu avea montate axul cardanic, grupul diferențial, electromotorul și conducta de alimentare a injectorului nr. 2.
Inculpatul Gad eclarat însă, contrar afirmațiilor făcute de martorii și că OG nu cunoaște nimic despre întocmirea vreunei foi de parcurs pentru autocarul - și nu a dat niciun fel dispoziție cu privire la acest aspect (decl.inc. - 338 - 352 ds.up).
Afirmațiile inculpatului sunt absolut contrazise de martorii și OG, iar în raport de întreg materialul probator administrat în cauză se poate concluziona că o astfel de foaie de parcurs a fost întocmită.
În mod cert, inculpatul Gad orit prin întocmirea acestei foi de parcurs să facă dovada faptului că autocarul - era în stare de funcționare și desfășurare transport de persoane ca și activitate a firmei și putea astfel să confirme propriile mențiuni din cererea chestionar a contractului.
La data de 12.07.2003, cu adresa nr. 111, inculpatul G administrator la SC SRL G, a adus la cunoștință părții vătămate SC SA incendiul autocarului -, obiect al contractului de asigurare facultativă nr. -/05.XII.2002.
În aceeași adresă, inculpatul Gap recizat că "incendiul a avut loc în cursul pregătirii pentru cursa ce urma a fi efectuată de șoferul, angajat al societății".
Pentru că, condițiile în care s-a produs incendiul dădeau naștere unor suspiciuni, angajații SC SA G au demarat propria anchetă și au formulat plângere pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit la cererea SC SA G, rezultă că motorul autocarului la momentul producerii incendiului nu era în stare de funcționare (raport 40-43 ds.up).
Din raportul de evaluare extrajudiciară, întocmit la cererea SC SA G rezultă că valoarea actualizată (la data de 11.07.2003) a autocarului marca, nr. - este 100.017.648 lei ( 44-46 ds.up).
De subliniat faptul că, în luna decembrie 2002, inculpatul Gaî ncheiat două contracte de asigurare facultativă tip CASCO pentru daune autocare - (autocarul incendiat) și - (cu privire la care a propus incendierea martorul ).
Primul autocar era asigurat la suma de 76.694 euro, iar al doilea la suma de 33.042 euro (acesta din urmă era producție românească). În mod evident inculpatul a hotărât incendierea celui dintâi autocar dat fiind faptul că valoarea sumei asigurate era mai mare decât la autocarul -.
De asemenea, la momentul incendierii autocarului -, inculpatul G nu a mai făcut plata primelor de asigurare facultativă nici pentru autocarul -, motiv pentru care contractul de asigurare facultativă având ca obiect acest autocar s-a reziliat.
Fiind audiat, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească, inculpatul G nu a recunoscut comiterea faptei. În apărarea sa a susținut că nu a încercat fraudarea societății de asigurare, că nu a incendiat autocarul, respectiv nu a determinat pe altcineva să îl incendieze.
În declarația olografă dată în calitate de învinuit la 17.10.2003, acesta susține că după accidentul rutier din iulie 2002, fără știrea sa, conducătorul auto de la societatea sa ar fi luat piesele de pe autocarul - (autocarul în speță) și le-ar fi montat pe autocarul GL-O1- și că, astfel, motorul de pe - ar fi rămas descompletat.
Inculpatul a susținut în aceeași declarație că a aflat despre acest lucru abia cu ocazia cercetărilor preliminare efectuate după incendiu de către inspectorii SC SA
Afirmațiile inculpatului sunt contrazise pe deplin de către toți martorii audiați în cauză.
Aceștia au precizat că nu puteau să procedeze la schimbarea de piese între autocare fără dispoziția expresă a inculpatului
În aceeași declarație din data de 17.10.2003, inculpatul Gam ai susținut că, după accidentul rutier, la autocarul - reparațiile au fost finalizate în luna noiembrie 2002 și că aceste reparații au fost efectuate de către numiții și.
Afirmațiile inculpatului nu sunt dovedite cu nici un mijloc de probă, ba dimpotrivă sunt infirmate de declarațiile martorilor și de copiile din dosarul de dezdăunare (în luna aprilie 2003, când inculpatul a încasat ce parte din dezdăunare, chiar el consemnează în cerere că restul sumei urmează să fie virată la SC SRL G, după finalizarea reparațiilor).
De altfel, nu întâmplător inculpatul Gas usținut în faza de urmărire penală că reparațiile au fost efectuate de numiții și deoarece cei doi nu aveau cum să fie audiați: primul a decedat, iar cel de-al doilea (rudă de-a sa) a părăsit România la 05.03.2005 (liste intrări-ieșiri - 318-320 dosar ).
De asemenea, în aceeași declarație inculpatul Gaa firmat că deși autocarul, în opinia sa, era în stare perfectă de funcționare, nu l-a folosit din pricina vremii nefavorabile.
Pe tot parcursul declarației, inculpatul a susținut că autocarul era în perfectă stare de funcționare și că afirmațiile martorilor și legate de propunerea de incendiere sunt "tâmpenii".
În aceeași declarație, inculpatul a mai susținut că nu știe nimic de vreo foaie de parcurs pentru autocarul -.
În declarația pe formular tip, din data de 17.03.2004, inculpatul G face afirmații care contrazic susținerile sale anterioare. Astfel, din această declarație rezultă că inculpatul cunoștea la demontarea pieselor de la autocarul - (după accidentul rutier) și de montarea lor pe autocarul -. Tot în această declarație inculpatul susține că i-ar fi spus martorului și OG martorului să pregătească mașina pentru probe, cu toate actele în regulă, inclusiv foaie de parcurs. Inculpatul Gap lasat în timp această întocmire de foaie de parcurs, înainte de incendiu, tocmai pentru a motiva cumva că autocarul era în stare de funcționare.
În mod cert această foaie de parcurs a fost întocmită după incendiu (a se vedea declarația martorului ).
În aceeași declarație, inculpatul G susține că după terminarea programului de lucru, la data de 11.07.2003 (ziua incendiului) a plecat în municipiul G pentru a se întoarce cu "clienții care făceau excursia" respectiv o persoană și un client din V D, dar nu a putut să-i identifice.
De altfel, martorul a susținut că inculpatul i-a spus că merge în G pentru a aduce clienții pentru cumpărarea autocarului.
În faza de cercetare judecătorească, a menținut declarațiile date anterior, arătând că a dispus efectuarea de reparații la autocar de către lucrătorii de la SC SA sub îndrumarea fratelui său și a numitului. A susținut că are cunoștință că a fost întocmită o foaie de parcurs înainte de incendiu de către martorul întrucât OG autocarul trebuia să meargă să alimenteze. A precizat că autocarul ar fi plecat într-o excursie peste o săptămână dacă profesoara - pe nume - ar fi fost de acord.
Referitor la declarațiile numiților și a precizat că acestora li s-au luat declarații de către inspectorii și au fost supuși la presiuni psihice (decl. inc. - 56-57 dosar inst.).
La termenul din 23.05.2006 inculpatul a invocat excepția de necompetență materială a tribunalului în soluționarea cauzei și excepția nemotivării rezoluției de către procuror cu privire la începerea urmăririi penale - excepții ce au fost respinse prin încheierea motivată de la acel termen ( 58, 59 dosar inst.).
Totodată, a solicitat probe cu martorii, și - probe ce au fost încuviințate.
Partea vătămată, prin reprezentant, a solicitat audierea în calitate de martori a numiților și - care au participat la constatarea daunei și - în prezența căreia s-au purtat discuții cu inculpatul referitor la incident - probe încuviințate (încheiere - 58 dosar instanță).
Martorul (fratele inculpatului) - care în faza de urmărire penală nu a putut fi audiat, fiind plecat din țară - a declarat că în vara anului 2002 s-au efectuat reparații la autocar sub îndrumarea sa și că acesta era în stare de funcționare, fiind făcute și probe.
Referitor la martorii și a declarat că aceștia au fost concediați de la SC SRL G întrucât au creat probleme (decl. - 83 dosar instanță).
Martorul, ofițer specialist în cadrul Centrului de Pompieri - șeful echipei de intervenție la incendiul autocarului, referitor la cauza incendiului, a declarat că poate confirma cu probabilitate că aceasta a fost un scurt circuit a panoul de comandă de la șofer. A precizat că a fost avansată această cauză probabilă a incendiului deoarece persoanele pe care le-a găsit la fața locului le-au spus că autocarul a fost ieșit în probe și că la întoarcere șoferul uitase cheile pe poziția de contact, astfel încât exista posibilitatea scurtcircuitului.
A menționat că în ipoteza în care cheia nu era pusă în contact și deci sistemele electrice ale autocarului nu ar fi fost activate, nu exista posibilitatea unui scurt circuit, astfel că singura posibilă cauză ar fi rămas acțiunea intenționată a unei persoane.
A mai arătat că, întrucât li s-a spus că au fost lăsate cheile în poziția contact, au indicat în procesul-verbal ca posibilă cauză a incendiului doar scurtcircuitul (decl. - 84 dosar instanță).
Martorul și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală, susținând că autocarul era pregătit să plece într-o cursă și a aflat că ar fi ars din cauza unui scurt circuit.
Martorul - inspector general la SC SA - în cadrul grupului de control, a declarat că a fost desemnat să investigheze incendiul la autocarul ocazie cu care a constatat că de la autocar lipseau o parte din piese, în absența cărora era imposibilă, respectiv electromotorul de pornire, axul cadranic de pornire, grupul diferențial și conducta injector. Și-a dat seama că aceste piese lipsesc de la autocar la momentul incendiului pentru că, capetele pieselor și zonele de îmbinare cu care aceste piese lipsă ar fi trebuit să fie în contact prezentau urme de arsură.
De asemenea, a precizat că i s-a arătat un grup diferențial din magazia firmei, care prezenta spărturi, spunându-i-se de către șoferul și o persoană mai în vârstă că acel grup fusese al autocarului și că a fost dat jos înainte de incendiu fără a se pune altul în loc. Astfel, deplasarea ar fi fost imposibilă fără acel grup diferențial.
A mai arătat că i s-a părut suspect că șoferul a spus că a rămas să facă aerisire la ambreiaj în ziua incendiului, câtă vreme autocarul nu putea să se deplaseze în starea în care se afla și nici motorul nu putea fi pornit în lipsa electromotorului.
Martorul a declarat că a fost sunat cât a rămas în G, de către inculpat care i-a propus să discute despre acest eveniment la un restaurant însă nu a mai revenit cu un telefon pentru a stabili locațiile întâlnirii.
A mai arătat că a încheiat un proces-verbal asupra pieselor constatate lipsă, semnat și de către inculpat (declarație martor - 87, 88 ds. inst.).
Martora, secretar la Sucursala G a SC a declarat că inculpatul a solicitat daune pentru autocarul incendiat (decl. - 88 dosar inst.).
Martorul a declarat aceleași împrejurări ca și martorul, susținând că lipsa pieselor a fost consemnată într-un proces-verbal semnat și de inculpat și la care acesta nu a formulat obiecțiuni.
Martorul și-a exprimat convingerea că motorul nu era în stare de funcționare la momentul incendiului deoarece atunci când a fost desfăcut, s-a constatat o defecțiune la unul din butonii de bilă, un astfel de motor neputând fi pornit fără să se defecteze.
A mai precizat că de la început a suspectat că incendiul nu a izbucnit datorită unor defecțiuni ci a fost pus intenționat (decl. Martor - 89 dosar instanță).
Inculpatul a depus la dosarul cauzei declarații extrajudiciare notariale date de martorii și care revin asupra declarațiilor date anterior ( 53, 54, 102, 121 ds. inst.) - declarații care fiind extrajudiciare, nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei.
Martorii OG, și, audiați în faza de cercetare judecătorească, au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală.
Astfel, martorul a OG precizat că din neștiință a declarat în faza de urmărire penală că grupul diferențial a fost mutat pe autocar, iar după incendiul din 11.07.2003 a aflat că fusese mutat dinainte de incendiu - de fapt acesta nu a fost mutat pe autocar. La data de 09.07.2003 inculpatul l-a chemat pe el și pe șoferul în birou și le-a spus că trebuie să finalizeze reparațiile și să întocmească o foaie de parcurs care să fie în orice moment - foaie ce a fost completată cu data de 09.07.2003.
A mai declarat că autocarul nu a circulat niciodată până în 11.07.2003 și s-a lucrat încontinuu până la această dată la repararea lui. S-a completat foaia de parcurs cu data de 09.07.2003 pentru ca șoferii să fie oricând pregătiți să poată pleca cu acest autocar.
S-a constatat că martorul nu și-a motivat temeinic revenirea asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală și nici nu și-a dovedit convingător această poziție.
Totodată, declarația sa este contrazisă de declarația martorului, dar și de declarația inculpatului, astfel încât s-a dat eficiență declarației martorului dată în faza de urmărire penală.
Martorii și, audiați în faza de cercetare judecătorească, au revenit asupra declarațiilor date anterior, precizând că au dat aceste declarații sub presiunea exercitată de reprezentanții SC, martorul afirmând că era în stare de ebrietate și i s-au făcut promisiuni de angajare din partea reprezentanților.
Au precizat că au mers și au dat declarație la notar la solicitarea inculpatului care a și achitat taxele notariale.
Martorul a mai arătat că la momentul la care a dat declarații în faza de urmărire penală era în relații de dușmănie cu inculpatul și de aceea a afirmat că inculpatul i-a propus în schimbul unei sume de bani să îl ajute să incendieze autocarul.
S-a constatat că cei doi martori nu și-au motivat temeinic revenirea asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, afirmațiile referitoare la presiunile psihice la care au fost supuși de reprezentanții SC SA nefiind dovedite pe de o parte și pe de altă parte, aceștia au fost audiați și au semnat declarația în fața organelor de cercetare penală.
Martorii nu au dovedit convingător cele susținute, astfel încât nu s-a dat eficiență declarațiilor date de aceștia în faza de cercetare judecătorească.
Martorul, audiat în faza de cercetare judecătorească a arătat, de asemenea, că nu își menține declarațiile date în faza de urmărire penală întrucât i-au fost dictate de procuror - declarație care nu a fost avută în vedere la soluționarea cauzei, întrucât nu este verosimilă, nu este temeinic motivată și convingător dovedită, martorul fiind influențat ca și martorii și de către inculpat - pe cei din urmă determinându-i să meargă la un notar public și să dea alte declarații, suportând taxele notariale - deși martorii erau citați în instanță și nu era necesară darea unei astfel de declarații notariale.
Raportat la probatoriul administrat în cauză, inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a pr. pen. în referire la art. 10 lit. c pr.pen. incendiul fiind datorat unui scurt circuit, în cauză neexistând probe care să dovedească în mod clar și logic vinovăția inculpatului, cerere ce nu a fost primită pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
S-a constatat că declarațiile inculpatului, făcute pe parcursul procesului penal, pe lângă faptul că sunt contradictorii, nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, contrar disp. art. 69. pr. pen.
S-a constatat că vinovăția sa este dovedită cu declarațiile date în faza de urmărire penală de martorii OG, și, precum și de declarațiile date atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească de martorul.
Astfel, martorul, șofer la SC SRL G, a precizat în declarațiile date că, în luna aprilie 2003, inculpatul i-a propus, în schimbul sumei de 10.000.000 lei să dea foc la autocarul nr. Gl-02- precizându-i că are asigurare Casco pe acest autocar și că plătește ratele degeaba; martorul a mai declarat că a refuzat categoric acest lucru și, ulterior, în discuțiile pe care le-a purtat cu colegii săi, martorii și a aflat de la aceștia că și lor le-a propus inculpatul același lucru. ( 222 - 227 ds. ).
Martorul, fost șofer la SC SRL G, a precizat că în luna aprilie 2003, inculpatul i-a propus în mai multe rânduri ca, în schimbul sumei de 15.000.000 lei, să dea foc la autocarul - pentru că oricum are asigurare Casco la el; același martor a precizat că inculpatul cunoștea că are probleme familiale, astfel, propunerea a venit în ideea în care martorul avea nevoie de bani; în aceleași declarații martorul a arătat că inculpatul i-a și explicat cum ar trebui să dea foc la autocar; conform indicațiilor date de inculpat, martorul ar fi trebuit să monteze pe autocar un explodat, în locul ului față dreapta, iar în zona -, să bage autocarul în șanț pentru a da impresia de derapaj și apoi să-i dea foc; pentru că inculpatul insista la martor să facă acest lucru, martorul a fost nevoit să plece din firmă la 02.06.2004; s-a solicitat martorului să dea o nouă declarație însă acesta a refuzat; în acest sens s-a întocmit proces-verbal în care s-a precizat că martorul își menține în totalitate declarațiile date anterior arătând că prin darea unei noi declarații și-ar putea periclita locul de muncă deoarece este angajat la o firmă al cărui patron este prieten cu inculpatul ( 228-233 ds. ).
Martorul, șofer la SC SRL G, a declarat că inculpatul G nu i-a propus niciodată să dea foc vreunui autocar, aceste declarații însă pot fi apreciate ca nesincere, dar nesinceritatea martorului poate fi pusă și pe seama faptului că însă este angajatul inculpatului.
Martorul a precizat însă că în ziua de 11.07.2003, ultimul care a urcat în autocamionul - a fost inculpatul; acesta a urcat în autocar înainte de terminarea programului de lucru și înainte de apleca în municipiul G pentru a aduce "eventuali cumpărători"; a precizat că autocarul nu era în stare de funcționare neavând montate piesele esențiale pentru deplasare și a mai arătat că, în ziua respectivă nu a pornit contactul (decl. - 183-191 dos. ).
Martorul a precizat că atunci când se făceau schimburi de piese de la un autocar la altul, acest lucru nu se putea realiza decât cu aprobarea expresă a inculpatului. A precizat că cel mai apreciat de inculpat, ca și conducător auto, era.
De asemenea, a precizat că lui personal inculpatul nu i-a propus să incendieze autocarul, în schimb a auzit că martorului i s-a propus acest lucru.
A arătat că martorul i s-a destăinuit spunându-i că inculpatul i-a spus și cum să procedeze: să ducă autocarul într-un capăt de linie, eventual la, să pună ceva inflamabil în interior și apoi să plece. În final, martorul a confirmat că după ce autocarul - a fost avariat într-un accident rutier, a fost parcat la SC SA și nu a mai fost folosit pentru transporturi. De asemenea, a mai confirmat că o parte din piesele esențiale au fost montate pe un alt autocar. ( 240-245 dos.).
Aceste din urmă declarații se coroborează și cu declarațiile martorilor, și, precum și cu concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză.
Martorul a precizat că întrucât i s-a spus că au fost lăsate cheile în contact, s-a indicat în procesul-verbal de incendiu ca și cauzăposibilăun scurt-circuit.
Raportat la considerentele expuse, s-a reținut că vinovăția inculpatului este dovedită.
Reprezentantul părții vătămate și procurorul au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, în sensul reținerii infracțiunii de înșelăciune în forma consumată și chiar continuată, cereri ce nu au fost primite.
S-a constatat că inculpatul nu a încasat prima de asigurare, iar infracțiunea de înșelăciune este o infracțiune de prejudiciu. Cum rezultatul nu s-a produs (crearea unei pagube în patrimoniul părții vătămate) în cauză nu se poate reține forma consumată a infracțiunii, iar din situația de fapt expusă nici forma continuată.
Astfel, s-a reținut că,în drept, fapta inculpatului G de a induce și menține în eroare reprezentanții legali ai SC SA - Sucursala G, cu prilejul încheierii și executării contractului de asigurare facultativă seria - nr. -/05.12.2002, prin incendierea intenționată a autocarului nr. Gl-02-, în scopul nerealizat, de a încasa în mod fraudulos suma asigurată - 76.694 euro întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 215 al. 1, 2, 3, 5 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal, s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că nu are antecedente penale; prin sentința penală nr. 422/2004 a Judecătoriei Tecucia fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1 Cod penal - sentință penală care nu este definitivă.
Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, s-a aplicat acestuia o pedeapsă în cuantumul minim prevăzut de lege pentru fapta reținută în sarcina sa.
Ținând cont de gravitatea faptei comise, de urmarea produsă și de atitudinea inculpatului avută pe parcursul procesului penal, s-a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins doar prin executarea efectivă a acesteia.
În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a, b, c pen. precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a, b pen. pe o durată de doi ani după executarea pedepsei principale.
Prin ordonanța nr. 185/P/2004 din 28.09.2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galațis -a dispus instituirea unui sechestru asigurator, prin poprire, asupra sumelor de 674.177.608,32 lei, 1106 euro și 13 dolari, sume de bani aflate în conturile de poprire, precum și restului de sume de bani ce vor intra în conturile de poprire până la concurența sumei de 76.694 euro. (ordonanță și procese-verbale - 346-371 ds. ).
S-a procedat la luarea acestei măsuri asiguratorii la cererea părții vătămate întrucât inculpatul a acționat într-un litigiu comercial SC SA G pentru îndeplinirea obligației de despăgubire conform contractului de asigurare seria - nr. -/05.12.2002, cauză înregistrată sub nr. 829/COM/2004 la Tribunalul Galați secția Comercială.
Prin sentința civilă nr. 1004/28.06.2004 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. 829/COM/2004 s-a admis cererea formulată de G și a fost obligată SC SA să plătească SC SRL echivalentul în lei, la data plății a sumei de 76.694 euro și la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 59.350.250 lei.
Sentința civilă menționată a fost învestită cu formulă executorie și în baza acesteia s-a pornit executarea silită a părții vătămate în dosarul 7516/7//2004 al Judecătoriei Galați.
Împotriva acestei sentințe civile - SC SA a declarat recurs, înregistrat sub nr. 1128/C+C/2004 la Curtea de APEL GALAȚI, prin încheierea din 09.12.2005 dispunându-se suspendarea soluționării căii de atac conform art. 244 pct. 2.pr.civ. până la soluționarea definitivă a prezentei cauze penale.
Pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești inculpatul a formulat cereri de ridicare a măsurii sechestrului asigurator, cereri ce au fost respinse.
În faza de urmărire penală, SC SA - Sucursala Gaa preciat că prejudiciul ar putea fi în sumă de 76.694 euro, dar pentru că această sumă de bani nu a fost încasată de inculpat datorită instituirii măsurii asiguratorii, nu se constituie parte civilă în cauză (plângere - 308 ds., adresă - 16 ds. ).
În faza de cercetare judecătorească, s-a constituit parte civilă cu următoarele sume:
1. 40.273,65 lei (RON), reprezentând dobânda legală aferentă sumei
de 329.160 lei (RON), începând cu data de 02.09.2004 și până la 30.09.2005.
2. 27,32 euro, reprezentând dobânda aferentă sumei de 1106 euro,începând cu data de 02.09.2004 și până la 30.09.2005.
3. 0,6 dolari reprezentând dobânda aferentă sumei de 13 dolari, începând cu data de 02.09.2004 și până la 30.09.2005.
S-a precizat că aceste sume au fost inițial poprite de către inculpat în dosarul de executare silită nr. 7/2004 și apoi supuse sechestrului asigurător prin ordonanța din 28.04.2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.
Pentru aceste sume s-a solicitat și actualizarea în continuare a dobânzilor până la ridicarea sechestrului judiciar, dată de la care partea vătămată va putea utiliza sumele respective.
Partea vătămată a mai solicitat obligarea inculpatului la plata următoarelor sume:
- 10.000 RON actualizată cu dobânda de referință BNR, începând cu data de 02.11.2004 și până la achitarea integrală.
- 7161,4 lei RON actualizată cu dobânda de referință BNR, începând cu data de 02.11.2004 și până la achitarea integrală - această sumă reprezentând onorariul expertiză tehnică.
Totodată a solicitat și obligarea inculpatului la plata sumelor de: 249,53 lei, 101,37 lei și 179,2 lei - actualizate cu dobânda de referință BNR de la data efectuării plății până la achitarea integrală - reprezentând costul cazării și deplasării celor doi specialiști - și - din cadrul B - prezenți la constatarea daunelor.
S-a reținut că în fapt, partea vătămată a solicitat pentru sumele de la pct. 1, 2, 3 - despăgubiri materiale restul sumelor reprezentând cheltuieli judiciare.
Pretențiile civile formulate de partea vătămată au fost respinse, având în vedere că s-a solicitat dobânda legală aferentă sumei poprite prin ordonanța din 28.09.2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.
Poprirea acestor sume s-a dispus ca măsură asigurătorie în faza de urmărire penală, la cererea părții vătămate, întrucât inculpatul a acționat pe cale civilă pentru punerea în executare a contractului de asigurare și a obținut o hotărâre judecătorească în acest sens.
Așadar, poprirea acestor sume s-a dispus ca măsură asigurătorie, inculpatul uzând de o cale legală și obținând o hotărâre judecătorească.
Împotriva acestei hotărâri, astfel cum s-a precizat mai sus, partea vătămată a formulat recurs, a cărui soluționare a fost suspendată până la soluționarea prezentei cauze penale.
Infracțiunea ce a fost reținută în sarcina inculpatului nu a creat un prejudiciu efectiv părții vătămate, rămânând în faza de tentativă.
Cum cu privire la suma asigurată există un dosar civil în curs de soluționare - partea vătămată, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în ce privește latura penală, urmează să își valorifice pretențiile civile în cauza civilă care în prezent este suspendată conform art. 244 pct. 2. pr. Civ.
Cu privire la cheltuielile judiciare solicitate, s-a apreciat că cererea este întemeiată în parte.
Cheltuielile ocazionate cu deplasarea specialiștilor de la B și cazarea acestora, specialiști ce au fost solicitați de partea vătămată să participe la constatarea daunei nu au fost acordate, aceștia deplasându-se pentru realizarea unor sarcini de serviciu.
Cu privire la contravaloarea expertizei tehnice efectuate în cursul urmăririi penale, au fost acordate cheltuielile efectuate, însă fiind cheltuieli judiciare s-a apreciat că nu se poate dispune actualizarea astfel cum s-a solicitat.
Referitor la măsura sechestrului asigurător dispusă în faza de urmărire penală, raportat la considerentele anterior expuse, se impune menținerea acesteia.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel partea vătămată SC Românească SA - Sucursala G și inculpatul
La termenul de judecată din data de 27.11.2007 partea vătămată a învederat că înțelege să retragă apelul promovat în cauză.
Inculpatul Gac riticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut de către inculpat că instanța de fond nu a putut demonstra convingător, pe bază de probe, împrejurarea că se face vinovat de comiterea infracțiunii. Referitor la acest aspect, inculpatul a arătat că cel puțin două probleme sunt de importanță capitală și anume:
- dacă incendierea autocarului a fost una accidentală, datorată unui scurt circuit electric, caz în care s-ar impune achitarea conform art. 10 lit. c Cod procedură penală, sau dacă incendierea a fost provocată;
- a doua problemă se referă la împrejurarea existenței unor probe de netăgăduit din care să rezulte că inculpatul este autorul incendiului sau o altă persoană și mai ales în ce moment, cum și prin ce mijloace a realizat latura obiectivă a infracțiunii.
A mai arătat inculpatul că sentința reprezintă o copie fidelă a rechizitoriului, că expertul tehnic și-a depășit atribuțiile cu ocazia reținerii împrejurării că scopul incendiului a fost încasarea despăgubirilor și, de asemenea, expertul a fost influențat de partea civilă.
Cu privire la expertiza efectuată în cauză, inculpatul a arătat că unele concluzii lasă loc la diverse interpretări, în sensul că prin acea expertiză se stabilește locul focarului inițial ca fiind în partea mijloc, în interiorul autocarului, în timp ce pompierii care au fost primii la locul incendiului au poziționat locul focului ca fiind instalația electrică de la bord.
Inculpatul a arătat că, chiar dacă prin absurd s-ar reține existența unei acțiuni intenționate de incendiere, el nu poate fi considerat în nici un caz autorul acesteia, impunându-se achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Inculpatul a solicitat și achitarea conform disp. art. 10 lit. b Cod procedură penală, cu motivarea că probatoriile administrate în cauză nu dovedesc faptul că incendiul a fost provocat de o persoană, cu intenție, în mod deliberat, ci este vorba despre un scurt circuit.
De asemenea, în condițiile în care s-a stabilit că o altă persoană a provocat incendiul - pentru că probele nu-l indică pe inculpat - și incendiul a fost pus nu din dorința înavuțirii ci din răzbunare, din iresponsabilitate, atunci temeiul achitării este cel prevăzut de art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Pe latură civilă, în condițiile în care nu este vinovat de comiterea infracțiunii, inculpatul a solicitat respingerea despăgubirilor civile și ridicarea măsurii sechestrului asigurator.
Cu privire la măsura sechestrului, inculpatul a arătat că în speță nu este întrunită niciuna din condițiile prevăzute de lege care să impună luarea acestei măsuri.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal cu consecința reducerii pedepsei.
Apelul inculpatului G este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Contrar susținerilor inculpatului, considerăm că hotărârea primei instanțe nu reprezintă o copie fidelă a rechizitoriului, ci motivarea respectă dispozițiile art. 356 lit. c Cod procedură penală.
Având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, considerăm că prima instanță a reținut corect vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului împrejurarea că a indus și menținut în eroare reprezentanții legali ai SC Românească SA - Sucursala G, cu prilejul încheierii și executării contractului de asigurare facultativă, prin incendierea intenționată a autocarului nr. -, în scopul nerealizat, de a încasa în mod fraudulos suma asigurată de 76.694 euro.
În apărarea sa inculpatul a susținut că probatoriile nu sunt concludente, nedemonstrând în mod echivoc vinovăția sa, criticând în special raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
Cu privire la acest ultim aspect, inculpatul a precizat că raportul de expertiză tehnică cuprinde date contradictorii prin raportare la concluziile pompierilor care au ajuns primii la incendiu, și de asemenea că expertul și-a depășit atribuțiile și a fost influențat de reprezentanții părții vătămate.
Astfel, inculpatul arată că imediat după momentul incendiului pompierii au reținut că "locul focului a fost instalația electrică de la bord" însă omite să precizeze că în acel proces-verbal - aflat la fila 92 dosar urmărire penală - se stipulează împrejurarea că sursa probabilă de aprindere a fost un scurt circuit electric produs la bord.
Cu ocazia întocmirii procesului-verbal de incendiere nr. 16/11.07.2003 nu s-a efectuat propriu-zis o expertizare detaliată a autocarului, iar mențiunile înserate în acel act au avut un caracter de probabilitate.
Mai mult, probatoriile administrate în cauză au demonstrat împrejurarea că în momentul incendiului lipseau de la autocar mai multe piese, în absența cărora nu se putea produse un scurt circuit.
în vedere în acest sens declarațiile martorilor, precum și procesul-verbal semnat și de inculpat.
Revenind la raportul de expertiză tehnică, contrar susținerilor inculpatului, considerăm că această probă poate servi la aflarea adevărului, că prin coroborarea cu restul materialului probator confirmă vinovăția inculpatului.
Este adevărat că prin afirmația conform căreia incendierea intenționată s-a realizat "în scopul încasării despăgubirii", expertul și-a depășit atribuțiile, însă concluziile acestei expertize, așa cum am arătat mai sus, sunt de natură să confirme vinovăția inculpatului.
Din raportul de expertiză rezultă astfel că incendiul a avut la bază acțiunea intenționată a unei persoane, scurtcircuitul a fost efectul incendiului și nu cauza, în condițiile întreruperii contactului general electric, producerea unui scurtcircuit nu mai era posibilă având în vedere că la un astfel de autocar rămân alimentate permanent cu energie electrică doar tahograful și computerul de bord, doar dacă acest scurt circuit nu a fost provocat intenționat.
Deși inculpatul a contestat raportul de expertiză tehnică, considerăm că această probă nu poate fi înlăturată, fiind administrată cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Așa cum a reținut și prima instanță, vinovăția inculpatului rezultă și din restul probatoriilor administrate în cauză, respectiv:
- Martorul, ofițer specialist în cadrul Centrului de Pompieri - șeful echipei de intervenție la incendiul autocarului, a declarat că afirmația existenței probabilității scurt circuitului la panoul de comandă a avut la bază declarațiile persoanelor aflate la locul incendiului, în sensul că autocarul ieșise din probe iar șoferul uitase cheile pe poziția de contact. A mai arătat martorul că, în condițiile în care cheia nu se afla în contact, sens în care sistemele electrice ale autocarului nu ar fi fost activate, nu exista posibilitatea unui scurt circuit.
- Martorul, inspector general la SC SA, a declarat că în momentul investigării incendiului, a constatat că de la autocar lipseau mai multe piese, situație ce ar fi făcut imposibilă producerea unui scurt circuit.
De asemenea, martorul a arătat că a întocmit un proces-verbal în care se menționa lipsa pieselor de la autocar, proces-verbal ce a fost semnat și de inculpat.
- Martorul a confirmat, prin declarația dată, atât lipsa pieselor de la autocar, cât și întocmirea unui proces-verbal în acest sens, semnat de inculpat. A mai arătat martorul, că el a suspectat de la început faptul că incendiul nu a izbucnit datorită unor defecțiuni, ci a fost provocat.
- Martorul a declarat în faza urmăririi penale, că inculpatul i-a propus să dea foc autocarului nr. -, în schimbul sumei de 10.000.000 lei (ROL).
- Martorul a declarat, tot în faza urmăririi penale, că inculpatul i-a propus ca în schimbul sumei de 15.000.000 lei (ROL) să dea foc autocarului -.
Martorul și-a schimbat declarațiile, cu ocazia audierii în instanță, susținând că acele afirmații din faza urmăririi penale au fost făcute sub presiunea reprezentanților de la.
Martorul a revenit și el asupra declarațiilor inițiale susținând că la acel moment se afla în stare de ebrietate și reprezentanții i-au făcut promisiuni de angajare.
Așa cum a reținut și instanța de fond, revenirile celor doi martori asupra declarațiilor inițiale nu sunt motivate și argumentate temeinic, sens în care considerăm că declarațiile din faza urmăririi penale pot servi la aflarea adevărului și se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.
Având în vedere cele mai sus arătate, considerăm că infracțiunea de tentativă la înșelăciune există în materialitatea sa și a fost comisă cu vinovăție de către inculpat, sens în care nu se poate dispune achitarea acestuia conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
De asemenea, în cauză nu este incident nici temeiul achitării prevăzut de art. 10 lit. b Cod procedură penală, întrucât așa cum am arătat mai sus, probatoriile administrate în cauză au infirmat împrejurarea că incendiul autocarului s-a datorat unui scurt circuit.
Considerăm că prima instanță a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, respectând dispozițiile art. 72 Cod penal.
Reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal nu constituie o obligativitate pentru instanța de judecată, ci aplicarea acestor dispoziții se realizează prin raportare la celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
În speță, față de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, față de modalitățile și împrejurările săvârșirii - așa cum s-a arătat mai sus -; față de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce; față de atingerea adusă relațiilor sociale ce apără patrimoniul; având în vedere persoana și atitudinea inculpatului manifestată pe tot parcursul procesului penal, considerăm că nu se impune reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante, iar pedeapsa aplicată de instanța de fond este legală și temeinică.
În ceea ce privește cererea inculpatului privind ridicarea măsurii sechestrului asigurator, considerăm că aceasta este nefondată.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că măsura asiguratorie a fost luată prin ordonanța nr. 185/P/2004 din 28.09.2004 asupra sumelor de 674.177.608,32 lei (ROL), 1106 euro și 13 dolari și a restului sumelor ce vor intra în conturile de poprire până la concurența sumei de 76.694 euro - reprezentând c/valoarea contractului de asigurare nr. -/2002, contract ce face obiectul prezentei cauze penale.
Se constată că sumele de bani poprite - până la soluționarea definitivă a cauzei - aparțin SC SA - Sucursala (parte vătămată în prezenta cauză) și erau destinate acoperirii despăgubirii de 76.694 euro, reprezentând c/valoarea contractului de asigurare încheiat între inculpat și partea vătămată.
Mai mult, litigiul comercial existent între inculpat și partea vătămată, privind plata sumei de bani menționată mai sus, a fost suspendat conform art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă (Dosar nr. 1123/C+C/2004) până la soluționarea prezentei cauze penale.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul
Se va lua act de retragerea apelului declarat de partea vătămată SC Românească - SA - Sucursala
Se va dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G (fiul lui și, născut la data de 25.02.1959 în Chilia Veche, județul T, CNP -, domiciliat în G, str. - 11, - 1,. 128, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva sentinței penale nr. 291 din 01.06.2007 a Tribunalului Galați.
Ia act de retragerea apelului declarat de partea vătămată SC Românească - SA - Sucursala G împotriva aceleiași sentințe penale.
Constată că inculpatul G este arestat în altă cauză.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat și pe partea vătămată la plata a câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul inculpat G, intimata parte vătămată SC Românească - SA - Sucursala G și intimata parte responsabilă civilmente SC SRL
Pronunțată în ședință publică azi, 07 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
Red.-/27.04.2009
Tehnored. /3 ex./05.05.2009
Fond: -
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu
