Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 437/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CONSTANTA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALA NR.437/
Sedinta publica din data de 07 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 2: Valentin Inacu
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Ministerul Publica fost repreyentant de Procuror -
S-a luat in examinare recursul penal declarat de:
- partile vătămate si - domiciliați in comuna, județul C, împotriva deciziei penale nr.322 din data de 26 iunie 2008, pronunțata de Tribunalul Constanta in dosarul penal nr-, privind pe inculpata - domiciliata in localitatea,-, Bl.21, Ap.8 si in orașul,-, județul C, trimisa in judecata pentru infracțiunea prevăzuta si pedepsita de art.215 Cod penal.
In conformitate cu disp.art.297 Cod procedura penala la apelul nominal făcut in ședința publica se prezintă:
- recurentele parti vătămate si personal si asistate de avocat ales - in baza împuternicirii avocațiale nr.27234/2008, emisa de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.
- intimata inculpata personal si asistata de avocat din oficiu - in baza împuternicirii avocațiale depusa la dosar.
Procedura este legal îndeplinita cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedura penala.
In conformitate cu disp.art.301 Cod procedura penala, partile prezente arata ca nu mai au cereri noi de solicitat si nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedura penala, constata îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedura penala si acorda cuvântul pentru dezbateri in ordinea prevăzuta de disp.art.38513Cod procedura penala.
Avocat, aparator ales al recurentelor parti vătămate si, având cuvântul, solicita a se lua act ca motivul de recurs este acela prevăzut la art.3859pct.18 Cod procedura penala, vizând modul de soluționare a laturii civile, mai precis acea parte din hotărâre prin care se dispune desființarea unui contract de vânzare-cumpărare.
Precizează ca isi întemeiază motivele de recurs pe împrejurarea ca, prin hotărârea pronunțata in apel, a fost incalcat principiul disponibilității parților in legătura cu modalitatea soluționării acțiunii civile.
De asemenea, precizează ca a fost incalcat principiul reparației pagubei așa cum rezulta din economia textelor din codul d e procedura penala, referindu-se strict la art.14.
Susține acest punct de vedere pentru ca așa cum instanța a observat, in aceasta cauza, si sunt persoanele vătămate care au formulat o plângere penala in legătura cu faptul ca au suferit o paguba prin acțiunea frauduloasa a inculpatei, vânzându-li-se de către aceasta un bun care fusese vândut din perspectiva cotei indivize, unei alte persoane, anterior.
Urmare plângerii penale formulata de partile vătămate, care au urmărit sesizarea organelor competente, s-a ajuns la soluția contradictorie din perspectiva principilor la care a făcut anterior referire, mai ales cel al reparației pagubei, la soluția potrivit cu care partile vătămate suferă, prin modalitatea desființării actului de vânzare-cumpărare.
Apreciază ca instanța de apel a greșit pentru ca, exista la dosar dovada faptului ca partile vătămate au ales, uzând de principiul disponibilității soluționării acțiunii civile in procesul penal, calea procesului civil, calea acțiunii civile, separata de acțiunea penala.
Cauza se afla pe rolul instanțelor din C, in stare de suspendare pana la soluționarea acestei cauze penale.
Numai in procesul civil pentru ca in procesul penal nu s-ar fi putut in lipsa contradictorialității cu partea căreia i s-a vândut anterior o cota parte indiviza, analiza care anume titlu de proprietate este mai bine caracterizat pentru ca instanța penala sa stabilească care anume act de proprietate trebuie desființat, prin soluția pe care a pronunțat-o, s-a ajuns la situația in care actul partilor vătămate a fost desființat, considerat a fi realizat in frauda legii de catre inculpata.
Constatând împrejurarea ca pe rolul instanțelor civile, exista o cauza civila formata urmare dorințelor parților vătămate, de a rezolva problema civila a cauzei, separat de acțiunea penala, apreciază ca si instanța de apel ar fi trebuit sa lase nesoluționata acțiunea civila, din aceasta perspectiva pentru ca, chestiunea de drept civil, de fond, a acestei cauze si anume, care anume din cele doua contracte de vânzare - cumpărare sunt mai bine caracterizate din perspectiva dovedirii dreptului de proprietate, a rămas in continuare dispoziția instanței civile, sesizata separat de acțiunea penala.
Pentru aceste considerente, solicita admiterea recursului, casarea soluției recurate si rejudecând, se dispună înlăturarea dispoziției privitoare la desfiintarea contractului de vânzare-cumpărare, lăsând ca instanța civila sa rezolve chestiunile care tin de latura civila care nu a fost invocata de către recurenți in cursul procesului penal si care au ales sa fie rezolvata de către o instanța civila.
Procurorul, având cuvântul, solicita respingerea recursului ca nefondat din următoarele considerente:
Precizează ca se invoca astăzi faptul ca instanța de apel in mod greșit s-a pronunțat la acest capăt de cerere in sensul ca, partile având drept de dispoziție, si-au ales calea civila si deci, din acest punct de vedere, instanța s-a pronunțat mai mult decât au solicitat partile.
Ori, având in vedere prevederile art.22, art.348 Cod procedura penala, instanța este obligata sa soluționeze si acțiunea civila motivat de faptul ca, raportat la primul cumparator, aceștia doi apar ca si cumparatori de buna credința.
Raportat la aceasta poziție a lor si acest grad îl ocupa, considera ca se impunea si desființarea actului încheiat in mod nelegal.
de aceste împrejurări, apreciază ca instanța de apel a procedat in mod corect, soluționând acțiunea civila si dispunând anularea unui act încheiat in condițiile in care s-a constatat ca acesta este un act nelegal si trebuiau repuse partile in poziția anterioara.
Având in vedere momentul si valoarea in care au fost încheiate cele doua contracte de vânzare-cumpărare, considera ca soluția instanței penale este cea legala si desființarea sub aspectul acțiunii civile a acestei soluții este nefondata, sens in care, solicita menținerea acesteia sub aspectul acțiunii civile.
Avocat, aparator ales al recurentelor parti vătămate si, având din nou cuvântul, precizează ca instanța de apel nu a fost investita cu soluționarea acțiunii civile.
Din acest motiv, instanța de apel nu a putut sa rezolve in mod legal si temeinic latura civila a cauzei relativ la validitatea titlurilor de proprietate care intrau in contradicție, al partilor vătămate si al celuilalt cumparator, anterior lor.
In aceste condiții, considera ca numai doua soluții sunt previzibile, una dintre ele fiind imposibila atâta timp cat nu a fost sesizata instanța penala cu acțiunea civila.
Solicita acceptarea de către instanța de recurs a celor susținute anterior sau sa se caseze hotărârea reculata si sa se trimită cauza spre rejudecare la instanța de apel care, sa pana la capăt soluționarea acțiunii civile, de maniera in care s-a stabilit situația anterioara.
Avocat, aparator din oficiu al inculpatei intimate, având cuvântul, solicita respingerea recursurilor ca nefondate având in vedere disp.art.38115alin.1 pct.1 lit."d" Cod procedura penala, întrucât recursul este nefondat.
Cele susținute de aparatorul ales al partilor vătămate nu pot fi justificate din punct de vedere juridic deoarece pe tot parcursul cercetării judecătorești, partile vătămate nu s-au constituit parți civile.
Apreciază ca partile vătămate aveau posibilitatea sa se constituie parti civile potrivit disp.art.15 pct.2 Cod procedura penala, pana la citirea actului de sesizare a instanței. Peste acest termen, intervenind decăderea.
Mai mult, au uzat de acest principiu al disponibilității, la care s-a făcut referire, in sensul ca uzând de prevederile art.19 Cod procedura civila, au optat pentru soluționarea acțiunii civile intr-un proces civil.
Considera ca soluția recurata este temeinica si legala pentru aceste considerente si nu se mai poate reveni asupra laturii civile chiar daca instanța de recurs ar casa aceasta soluție, intervenind termenul de decădere.
Solicita respingerea recursului si menținerea soluției atacate ca fiind legala si temeinica.
Inculpata intimata, având ultimul cuvânt, solicita respingerea recursului.
Recurenții parti vătămate si, având pe rând cuvântul, precizează ca doresc terenul, înapoi.
Instanța ia cauza in pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.143 din data de 14 februarie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Judecătoria Constanța, în baza art.215 alin.1,3 penal a condamnat pe inculpata ( fiica lui G si,ns.la data de 1.04.1949 in C;studii 8 clase;pensionara;fara antecedente penale,1 copil minor;domiciliata in -;CNP - ) la pedeapsa de 6 luni inchisoare. In baza art. 81.penal a suspendat conditionat executarea pedepsei pe o durata de 2 ani si 6 luni termen de incercare stabilit in conditiile art. 82.penal.
In baza art. 359.pr.penala a atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor art.83 penal a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii.
A luat act ca partile vatamate si nu s-au constituit parti civile in cauza.
In baza art. 189.pr.penala onorariul avocatului din oficiu in cuantum de 100 lei conform imputernicirii nr. 1443/24.09.2007 s-a avansat din fondurile Ministerului Justitiei in favoarea Baroului C.
In baza art.191 alin.1 pr.penala obliga inculpata la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La sfârșitul lunii aprilie 2001 inculpata l-a contactat pe martorul - administrator al unei agenții imobiliare, căruia i-a adus la cunoștință că este moștenitoarea unui teren situat pe Șos.- pe care dorește să-l înstrăineze, întrucât are nevoie de bani. Inculpata a primit de la martor diferite sume de bani necesare pentru spitalizarea băiatului său și întrucât terenul nu se vânduse, l-a împuternicit pe martor, potrivit procurii autentificate sub nr.1251/4.05.2001, ca în numele său și pentru ea, să vândă cota indiviză de 1/9 din terenul arabil extravilan situat în localitatea sat (parcela A 504/35). În procura încheiată s-a menționat că inculpata a primit integral prețul vânzării și că nu are nici un fel de pretenții.
La data de 7.05.2001 a venit la agenția imobiliară martora, căreia i s-au prezentat mai multe terenuri, printre care și cel al inculpatei, martora dorind să-l cumpere. La aceeași dată, la sediul agenției s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare pentru terenul respectiv, părțile înțelegându-se asupra sumei de 1200 lei, achitându-se un acont de 800 lei, urmând ca la momentul încheierii contractului la notariat, martora să achite și diferența de 400 lei.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la notariat între prin mandatar și la data de 14.03.2002.
Inițial martora a intențioant să cumpere și un alt teren vecin cu cel pentru care achitase acontul, aparținând uneia din surorile inculpatei, martora. La biroul notarului public au fost chemați o serie de moștenitori (frații și surorile inculpatei) pentru a se stabili de comun acord unde sunt poziționate cotele indivize ale terenului. Ulterior, martora s-a răzgândit și nu a mai dorit să vândă cota sa din teren, sora inculpatei cunoscând-o pe martora prin intermediul inculpatei.
Martorul nu i-a mai restituit inculpatei (după înstrăinarea terenului către ), nici o sumă de bani, considerând că nu mai datorează nimic acesteia, întrucât astfel cum declarase în procură, inculpata primise prețul integral al vânzării și nu mai avea pretenții. În aceste condiții, inculpata l-a căutat în mai multe rânduri pe martorul pentru a primi diferențe de bani; la data de 21.08.2002, inculpata a primit de la mandatar suma de 90 lei eliberând un înscris în care menționa că nu mai are nici o pretenție.
Deși vânduse cota indiviză din teren martorei la data de 21.02.2005, inculpata a vândut aceeași suprafață de teren părților vătămate și, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.-.02.2005, ocazie cu care a declarat că pentru această suprafață de teren, nu mai încheiase nici un alt act.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile părților vătămate și (care a arătat că a cumpărat terenul de la inculpată și că ulterior a aflat că martora avea și ea titlu cu privire la aceeași suprafață de teren; a precizat în continuare partea vătămată că, în momentul în care a aflat că mai este un alt proprietar, s-a considerat înșelat, ca urmare a încheierii acelui contract de vânzare-cumpărare), contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.943/21.02.l2005 încheiat între inculpata și părțile vătămate și, în care inculpata a declarat că pentru terenul care face obiectul contractului nu a mai închiat vreun act sub semnătură privată sau autentică, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.750/14.03.2002 încheiat între prin mandatar și martora, procura autentificată sub nr.1251/5.05.2001 prin care inculpata l-a împuternicit pe martorul să-i vândă cota indiviză din teren, adeverințele eliberate de Primăria, certificatele de moștenitor, declarațiile martorilor (care a arătat că a aflat de vânzarea terenului dintr-un anunț publicat în ziar și că a mers împreună cu inculpata, cu agentul imobiliar și o altă potențială cumpărătoare, pentru a vedea acel teren; în momentul în care a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, a achitat un avans, iar la semnarea contractului în fața notarului public, a plătit diferența de bani, de față fiind și inculpata; a arătat în continuare martora, că sora inculpatei a avut cunoștință de această operațiune, întrucât a mers împreună cu inculpata la domiciliul acesteia, ocazie cu care i-a adus la cunoștință că intenționează că cumpere și cota ce revenea martorei, în prezența sa inculpata spunându-i surorii sale c-a vândut cota sa indiviză); (care a precizat că a împrumutat-o pe inculpată cu diferite sume de bani și întrucât acesta avea un teren de vânzare, i-a întocmit o procură prin care a fost împuternicit să vândă acel teren; la agenția imobiliară s-a prezentat martora care după vizionarea terenului s-a hotărât să-l cumpere, sens în care au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare și ulterior s-au prezentat la notariat; martorul a declarat în continuare că inculpata avea cunoștință că terenul a fost vândut, întrucât la data de 21.08.2002 a mai primit o sumă de bani în condițiile în care pretindea bani pe motivul că ar fi vândut teren la un preț mai mare decât suma de bani pe care i-o dăduse, arătând totodată că nu este real că ar fi rupt procura pe care o primise de la inculpată).
Prin decizia penală nr.din data de 26 iunie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art.379 pct.2 lit.a cod penal;
A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și de apelanta inculpată, împotriva sentinței penale nr.143/14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța.
A desființat sentința penală apelată și rejudecând dispune:
A redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 al.1,3 cod penal cu aplic.art.74 al.1 lit.a și al.2 cod penal rap.la art.76 al.1 lit.e cod penal de la 6 (șase) luni închisoare la 2 (două) luni închisoare.
A stabilit termen de încercare de 2 ani și 2 luni.
În baza art.71 al.1,2 cod penal;
A interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev.de art. 64 al.1 lit.a teza II-a și lit.b cod penal.
În baza art.71 al.5 cod penal;
Pe durata suspendării condiționatea executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.348 cod pr.penală;
A dispus desființarea în întregime a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.943/21.02.2005
A înlăturat din sentința penală apelată termenul de încercare de 2 ani și 6 luni.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art.192 al.3 cod pr.penală;
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, din care suma de 100 lei onorariu avocat oficiu - delegație nr.2459/2008 se avansează către Baroul C din fondurile Ministerului Justiției.
]În termen legal, împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile vătămate și.
Recursul nu este motivat în termenul prevăzut de art.38510cod procedură penală.
Recurenții au criticat oral decizia pronunțată de instanța de apel, apreciind că, în parte, apelul a fost greșit admis, numai în ce privește dispoziția de desființare a contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr.943/21.02.2005 de BNP G, întemeiată pe dispozițiile art.348 cod procedură penală.
Verificând hotărârea recurată potrivit art.38514cod procedură penală, raportat la art.38510al.21cod proc.penală, curtea apreciază recursul ca fiind fondat, în limitele criticilor invocate și a părții din decizia recurată ce a fost atacată în recurs.
Astfel, în mod evident, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, împotriva sentinței penale nr.143/14.02.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, a fost greșit admis, în ce privește primul motiv de apel, prin care se solicitaanularea (și nu desființarea) contractului de vânzare-cumpărare încheiat între inculpată și părțile vătămate.
Instanța de apel a confundat instituția juridică adesființării unui înscris(luat ca "instrumentum probatiorum", mijloc juridic de dovedire a existenței și conținutului unui act juridic), ce reprezintă un mijloc de sancționare a conduitei ilicite de a preconstitui și folosi ca instrument doveditor a unui înscris fals, sancțiune prin care, după desființarea înscrisului fals, se împiedică folosirea acestuia ca instrument doveditor, probant, al înțelegerii survenite între părțile actului juridic, cu instituția juridică aanulării unui contract(luat ca"negotium juris"- acord de voință între părțile contractante în scopul nașterii, stingerii sau modificării unor raporturi juridice), care sancționează conduita ilicită a părților cu ocazia manifestării de voință, anularea survenind doar dacă actul juridic este anulabil (sau nul de drept), datorită existenței unei cauze de nulitate absolută(lipsa consimțământului, lipsa obiectului sau a cauzei, frauda la lege) sau relativă(prețul neserios, eroarea, dolul, etc.)
În prezenta cauză, instanța de apel și-a motivat dispoziția de desființare prin existența erorii, cauză de nulitate ce nu are caracter absolut, ci relativ, întrucât nu s-a reținut eroarea"obstacol", intervenită cu ocazia încheierii actului juridic.
În acest context, instanța de apel, admițând apelul procurorului, prin prisma primului motiv de apel, în lipsa unei acțiuni civile a părților vătămate, vizând anularea contractului ca efect al cauzei de nulitate relativă reținute, a acționat, "plus petita" pronunțând o hotărâre cu alt obiect factual decât cel cu care fusese sesizată.
Această concluzie rezultă și din situația că acțiunea în anularea contractului se află pendinte în fața instanței civile, ca efect al principiului disponibilității.
Se consideră că, în cauză criticile formulate se circumscriu cazului de casare prevăzut de art.3859al.1, pct.12 cod procedură penală, combinat cu art.3859al.2 cod procedură penală, caz de casare ce va fi luat în considerare din oficiu, impunând admiterea recursului, în limitele mai sus expuse, casarea în parte a deciziei pronunțate de instanța de apel și întrucât, față de primul motiv de apel invocat de procuror, apelul a fost greșit admis, menținerea hotărârii primei instanțe, prin care s-a constatat că părțile vătămate nu au sesizat instanța penală cu acțiune civilă, alegând calea sesizării instanței civile.
Făcând și aplicarea dispozițiilor art.189 și art.192 alin.3 cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515alin.2 litera a, cod procedură penală
Admite ca fondat recursul declarat de părțile vătămate și, domiciliați în comuna, județul C, privind intimat-inculpata, împotriva deciziei penale nr.322 din 26.06.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, casează decizia pronunțată de instanța de apel, în parte, numai în ce privește dispoziția de desființare a nr.943/21.02.2005, în raport de care menține sentința primei instanțe nr.143/14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța.
Menține în rest decizia recurată.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
În temeiul art.189 cod procedură penală, dispune plata din fond a onorariului av.din oficiu, în sumă de 100 lei -av.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 07.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Grefier,
- -
Jud.fond:
Jud.apel: -
Red.decizie:
Tehnoredact./ 2 ex./30.10.2008
Președinte:Lucia DragomirJudecători:Lucia Dragomir, Valentin Inacu, Marius Cristian Epure
