Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 44/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALAL SI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 44/R/2010
Ședința publica din 21 ianuarie 2010
Instanța compusa din
PREȘEDINTE: Delia Purice JUDECĂTOR 2: Luminița Hanzer Vasile Goja
JUDECATORI: - -
- -
GREFIER: - --
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ reprezentat prin procuror
S-au luat spre examinare recursurile declarate de condamnatii revizuienti si, împotriva deciziei penale nr. 212 din 25 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș.
La apelul nominal se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al revizuientei, av. și apărătorul desemnat din oficiu al revizuientului, av., ambii avocați din cadrul Baroului C cu delegația la dosar, lipsă fiind revizuienții și părțile civile SC SRL, SC SRL, SC SRL, Autoritatea Națională a Vămilor- Direcția Regională de Acize și Operațiuni Vamale C și Autoritatea Națională a Vămilor
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul revizuientei solicită admiterea recursului în măsura în care se apreciază că dispozițiile art. 394 alin. 1, 394 alin.2 Cod pr.pen.sunt îndeplinite, respectiv dacă există împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. În acest sens arată că autovehiculele la care se face referire deși au fost restituite revizuienta a fost obligat la plata impozitului.
Instanța solicită apărătorului revizuientei să se refere și la recursul în interesul legii pronunțat de cu privire la situația în care nu este incident cazul prev. de art. 394 Cod pr.pen.
Apărătorul revizuientei, având în vedere recursul în interesul legii, solicită respingerea recursului declarat de revizuinetă.
Apărătorul revizuientului solicită admiterea recursului declarat de revizuient împotriva deciziei penale nr. 212 din 25 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș prin care s-a menținut sentința penală nr.903/8.05.2009 a Judecătoriei Baia Mare, întrucât instanța de fond și cele de control judiciar nu au analizat cauza sub toate aspectele și nu s-au pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de revizuienți.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de revizuienți și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, arătând că motivele invocate de revizuient nu se regăsesc în cazurile prev. de art. 394.proc.pen.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr.903 din 08 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Baia Marea fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnații-petenți, domiciliată în S M,-, jud. S M și, domiciliat în S M,-, jud. S M, vizând Sentința penală nr. 821/28.04.2005 a Judecătoriei Baia Mare rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 608/R/11.10.2007 a Curții de APEL CLUJ.
În temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. a obligat pe fiecare petent la câte 200 RON fiecare cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea de revizuire condamnații-petenți și au criticat Sentința penală nr. 821/28.04.2005 rămasă, definitivă prin Decizia penală nr. 608/R/2007 a Curții de APEL CLUJ.
Astfel, prin Sentința penală nr. 821/28.04.2005 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 608/R/2007 a Curții de APEL CLUJ, s-a dispus condamnarea petenților și la executarea unor pedepse rezultante de câte 4 ani închisoare, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare.
În fapt, s-a reținut că la data de 25.07.1994 s-a dispus autorizarea funcționării SC SRL având ca asociat unic pe domnul.
În cursul anului 2000, la insistențele petentului, sora acestuia, doamna a preluat societatea de la martorul.
Imediat după ce a devenit asociat unic, respectiv a doua zi, în data de 15.12.2000 petentul a fost numit administrator al societății pe o perioadă nedeterminată.
În perioada anilor 2000-2001 petentul a cunoscut-o pe petenta, cu care a început să aibă relații apropiate. Petentul a prezentat-o pe surorii sale, iar ulterior i-a cerut acesteia să se retragă din societate, aceasta urmând să fie preluată de către petentă în calitate de asociat unic.
Astfel, la data de 14.03.2001, s-a întocmit un act adițional autentificat, prin care se constată că doamna s-a retras din societate și din administrarea ei, societatea urmând să fie preluată de către petenta.
În momentul exprimării intențiilor și acordului de voință petenta a prezentat cartea de identitate seria - nr. -, având fotografia unei persoane care seamănă cu petenta, însă cu numele " " și cu date nereale, inclusiv adresa.
Petenții împreună cu, s-au prezentat la notarul public, unde petenta a prezentat cartea de identitate falsificată, datele de pe aceasta fiind introduse în actul adițional.
A doua zi a fost întocmit actul constitutiv reactualizat al SC COM SRL cu noul sediu al firmei.
După îndeplinirea acestor formalități cei trei s-au deplasat la Registrul Comerțului unde petenta s-a legitimat tot cu cartea de identitate falsă și a completat fișa-specimen de semnături cu numele fictiv " " executând și o semnătură specifică.
Anterior, petenta primise deja o împuternicire de la, să efectueze anumite activități în numele societății.
Ulterior, petenta s-a deplasat la sediul Vest Bank SA - Sucursala B M, unde, a completat o cererea în numele SC SRL, semnată de către în calitate de asociat unic, prin care a solicitat deschiderea unui cont de disponibilități în lei. Petenta a completat formularele pentru specimenul de semnătură și a solicitat eliberarea unui carnet cu CEC-uri barate, toate cererile fiind semnate cu nume și semnătură fictive și sediu fictiv.
În perioada anilor 2000-2001, petenții au efectuat diferite activități comerciale printre care și vânzarea-cumpărarea de autovehicule, beneficiind de un certificat provizoriu de investitor în zonă defavorizată în favoarea firmei.
După obținerea certificatului, petenții au început demersurile pentru aducerea în țară a mai multor autovehicule scutite de la plata taxelor vamale, autoturisme care nu au fost evidențiate în contabilitatea societății și au fost vândute ulterior către terțe persoane.
Acestea au fost ulterior vândute către terțe persoane cărora li s-au prezentat facturi și documente ce purtau ștampila SC COM SRL pe unele dintre ele apărând semnătura în fals a asociatului unic.
S-a mai reținut în fapt că petenta, în calitate de administrator al SC COM SRL, a emis trei file CEC fără a avea disponibil necesar în cont.
De asemenea, petentul care a făcut demersuri pentru a contacta furnizorul și a obține un transport de beton, a însoțit-o pe petenta în unde aceasta a predat una din filele CEC.
În motivele de revizuire înaintate de către petenți, aceștia au invocat împrejurarea că atât instanța de fond cât și cele de control judiciar nu s-au achitat de obligația verificării legalității și temeiniciei actelor de cercetare penală, nu au analizat cauza sub toate aspectele, nu s-au pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, fapt ce ar fi condus la o soluție echitabilă, în viziunea petenților.
Au mai arătat petenții că instanțele de control judiciar au înlăturat unele probe administrate la instanța de fond fără o motivare pertinentă, fapt care în opinia revizuienților ar crea un dubiu cu privire la imparțialitatea acestor instanțe.
Mai arată petenții că instanțele au fost sesizate, la vremea respectivă, în legătură cu existența unui alt dosar de urmărire penală, respectiv nr. 3500/P/2001, dar acestea au ignorat această împrejurare.
În vederea soluționării admiterii în principiu a cererii de revizuire, instanța a efectuat verificări la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea care a comunicat prin adresa 3500/P/2001 din 10.03.2009, faptul că în cauza respectivă nu s-au efectuat cercetări față de petenți și nu s-au adoptat față de aceștia soluții de trimitere sau netrimitere în judecată.
De altfel, cum înseși petenții recunosc, despre existența dosarului nr. 3500/P/2001 aceștia au informat atât instanța de fond cât și cele de control judiciar care au avut posibilitatea să se pronunțe cu privire la acest aspect.
În ceea ce privește celelalte critici formulate de petenți care vizează legalitatea procedurii de judecată, analiza probelor, verificarea legalității actelor de urmărire penală, precum și celelalte cereri și excepții invocate de către petenți la judecata în fond și în căile de atac, acestea nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire care se circumscrie în mod strict condițiilor expres și limitativ prevăzute în dispozițiile art. 394 lit. a și e proc.pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel revizuienții și, solicitând, în esență, admiterii cererii de revizuire și exonerarea inculpaților de la plata sumei de 2.782.984.351 lei vechi, la care au fost obligați către partea civilă - Autoritatea Națională a Vămilor prin
Prin decizia penală nr. 212/25.11.2009 a Tribunalului Maramureș în temeiul art. 379 pct.1 lit. b proc.pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de revizuenți, iar potrivit art.192 alin.2 proc.pen. s-a dispus obligarea fiecărui apelant la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare către de stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că revizuirea este un mijloc procesual prin care se realizează îndreptarea erorile grave de fapt ce pot afecta uneori hotărârile judecătorești definitive.
Datorită faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac legiuitorul a limitat situațiile în care se poate declanșa acest remediu procesual și le-a prevăzut în dispozițiile art.394 alin.1 lit. a-e proc.pen. Potrivit acestor dispoziții, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, când un martor sau expert a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, și când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Având în vedere criticile formulate de revizuenți cu privire la sentința penală definitivă, critici care vizează modalitatea de analizare a probelor, modalitatea de desfășurare a procedurii de judecată la instanța de fond, precum și celelalte cereri (inclusiv cele legate de modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei) și excepții invocate la instanța de fond cât și în căile de atac, tribunalul a concluzionat că revizuenții nu au invocat împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanțele care au soluționat fondul cauzei, motiv pentru care s-a apreciat că cererea de revizuire a fost în mod corect respinsă întrucât motivele de revizuire nu se încadrează în nici vreunul din cazurile prevăzute de dispozițiile art.394 alin.1 proc.pen.
Împotriva acestei decizii și, implicit, împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs revizuenții și, ambii criticând soluția atacată ca fiind netemeinică și nelegală și au solicitat casarea deciziei tribunalului împreună cu hotărârea instanței de fond și pronunțarea unei decizii prin care să se admită cererea de revizuire.
În motivarea cererii recurenții au arătat că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeas -a soluționat dosarul nr. 3500/P/2001, având același obiect, părți și cauză ca și cel care a făcut obiectul dosarului nr. 734/2003 în care s-a dispus soluția de condamnare în ceea ce îi privește și că prin soluția adoptată de parchet s-a dispus restituirea a 5 autoturisme din cele la care se referă sentința de condamnare către părțile civile, cu consecința diminuării cuantumului prejudiciului la a cărui reparare au fost obligați.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Stabilind în art. 394.proc.pen. cazurile de revizuire, legea vizează atât situația care constă în descoperirea fapte sau împrejurări ce nu au cunoscute de instanță la soluționarea cauzei (art. 394 lit. a proc.pen), precum și cea referitoare la denaturarea unor elemente de probă prin mijlocirea unor activități infracționale ori reau-credință (când un martor sau expert a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, și când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia).
Pe de altă parte, potrivit art. 394 al. 2.proc.pen. situația prevăzută de art. 394 lit. a proc.pen. constituie caz de revizuire dacă pe baza faptelor ori împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare; totodată art. 394 al. 3.proc.pen. statuează că ipotezele reglementate în art. 394 lit. b, c, d proc.pen. atrag revizuirea dacă au condus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
Din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Rezultă din cele enunțate că motivul invocat de revizuienți- cel privind soluționarea acțiunii civile alăturate acțiunii penale- nu se regăsește printre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Mai mult, situația arătată de revizuienți a făcut obiectul analizei instanței de fond care a constatat pe baza informării Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea că dosarul nr. 3500/P/2001 nu îi pprivește pe susnumiții revizuienți.
De altfel, admitând recursul în interesul legii prin decizia nr. 60 din 24 septembrie 2007 ublicată p. în Monitorul Oficial, Partea I nr. 574 din -, ICCJ s-a pronunțat în sensul că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Codul d e procedură penală este inadmisibilă.
Pentru aceste motive Curtea concluzionează soluțiile atacate sunt legale și temeinice, urmând a fi menținute ca atare, iar recursurile declarate în cauză se vor respinge ca nefondate potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen.
Potrivit art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de câte 300 lei onorariu pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 al. 2.proc.pen. se vor obliga condamnații revizuienți să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de condamnații revizuienți si, împotriva deciziei penale nr. 212 din 25 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de câte 300 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe condamnații revizuienți să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
- - - - - - - --
Red./Dact.
5 ex./29.01.2010
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Luminița Hanzer Vasile Goja
