Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 460/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE NR. 460/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 13 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Radu C -
JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu
GREFIER:
Cu participare reprezentantului Ministerului Public
- - procuror șef Secția judiciară în cadrul -
Parchetului de pe lână Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul N împotriva deciziei penale nr. 65/Ap din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat asistat de apărătorul ales, avocat, intimat parte vătămată Liga din România prin reprezentantul legal, lipsă fiind intimata parte responsabilă civilmente &Service.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosar, prin serviciul registratură, motivele de recurs formulate de recurentul inculpat.
Întrebate fiind, părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul la dezbateri.
Avocat, apărător al recurentului inculpat, arată că s-a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 65/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov pentru nelegalitate, existând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 3859pct.10 Cod procedură penală, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale formulată de recurent, de natură să influențeze soluția procesului.
În concret, dezbaterile în cauza penală de față au avut loc la data de 3 martie 2008 când s-au formulat mai multe nulități de ordine publică, pe calea excepției de nelegalitate, depunându-se un înscris în acest sens.
Tot la această dată, în conformitate cu dispozițiile art.377 alin 2 Cod procedură penală, recurentul a înțeles să invoce necesitatea administrării de noi probe, indicând probele și mijloacele de probă cu ajutorul cărora pot fi obținute.
Arată că nu s-au pus în discuție motivele de apel îndreptate împotriva sentinței penale nr. 2561/2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, instanța rămânând în pronunțare cu privire la excepția de nelegalitate și cu privire la cererea de noi probatorii.
Prin decizia pronunțată de Tribunalul Brașov s-a decis admiterea apelului formulat de inculpat împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care a desființat-o, și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Brașov.
Consideră că instanța a încălcat dispozițiile art.371 alin 2 Cod procedură penală, în sensul că nu s-a pronunțat asupra temeiurilor invocate și cererilor formulate, mai mult, a pășit la examinarea unor aspecte de fapt și de drept care nu au fost niciodată invocate și evocate de către recurent, aceasta examinând în concret o pretinsă încălcare a dreptului la apărare, săvârșită de Judecătoria Ploiești.
Pe lângă faptul că inculpatul nu a invocat o asemenea încălcarea dispozițiilor la asistarea sa în cauză la termenul când s-a pronunțat sentința, tribunalul a examinat o falsă chestiune privitoare la obligativitatea apărării pentru limitele de pedeapsă de la 6 luni la 12 ani, în realitate limitele de pedeapsă nefiind acestea, ci de la 6 luni la 3 ani ( cu mențiunea specială că, în virtutea principiuluimitior lex, rechizitoriul s-a reținut în sarcina inculpatului pedeapsa de 6 luni la 3 ani).
Dacă limitele de pedeapsă ar fi fost acele reținute de instanța de apel, respectiv de la 6 luni la 12 ani, consideră că nu ar fi putut să intervină prescripția specială prevăzută de art. 124 Cod penal.
Apreciază că instanța de apel putea să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, numai dacă s-ar fi pronunțat mai întâi asupra cererilor sau excepțiilor pe care le-a formulat inculpatul.
Pentru a păși la judecata pe fond, instanța de apel avea obligația conformitate cu dispozițiilor art. 378 alin 2 Cod procedură penală, trebuia să procedeze la audierea inculpatului deoarece acesta nu fusese ascultat la instanța de fond.
Neîndeplinirea obligației imperative prevăzut de art. 378 alin 2 Cod procedură penală învederează în mod categoric nu s-a dorit de către instanța de apel depășirea acestei faze procesuale.
Față de cererile sau excepțiile puse în discuție la termenul de judecată din de 3 martie 2008, consideră că Tribunalul Brașov era obligat, în opinia sa, să pronunțe una din următoare soluții:
- să admită excepția de nelegalitate, reținând încălcarea normelor procedurale privitoare la sesizarea instanței de judecată și să dispună restituirea cauzei procurorului;
- putea să respingă excepția de nelegalitate și să decidă administrarea de noi probatorii astfel cu solicitare inculpatul în conformitate ci dispozițiile legale
- putea să repună cauza pe rol, pentru a se pune concluziei asupra motivelor de apel.
Apreciază că Tribunalul Brașova pronunța o soluție cu neobservarea dispozițiilor, examinând o falsă problemă, care nu a fost pusă nici o dată în discuția părților, casând cu trimitere la Judecătoria Brașov derobându-se de sarcina care îi incumbau în conformitate cu dispozițiile art. 371 și art. 377 alin 2 Cod procedură penală.
A se avea în vedere că, din interpretarea dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, rezultă că instanța de apel putea să desființeze hotărârea primei instanțe și să dispună rejudecarea cauzei, numai dacă reținea nulitatea prevăzută de art. 197 alin 2 Cod procedură penală, privitoare la sesizarea instanței de judecată.
În toate celelalte cazuri, având în vedere efectul devolutiv al apelului, tribunalul, ca instanță de apel, era obligat să procedeze la administrarea de noi probatorii.
Desființând hotărârea instanței de fond și trimițând cauza la Judecătoria Brașov, cu indicația obligatorie de a proceda la citirea actului de sesizare, la analiza probelor propuse de inculpat, procedând la administrarea lor, și de a verifica aspectele invocate cu privire la restituirea cauzei la Parchet, Tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală, transferând obligațiile procedurale care îi incumbau, către Judecătoria Brașov.
Pentru aceste motive, în conformitate cu dispozițiile art. 38515alin 1 pct.2 lir c Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și să se dispună rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată, în cazul art.3859alin 1 pct.10 Cod procedură penală, cu obligarea Tribunului B să se pronunțe asupra nulităților de ordine publică invocate pe calea excepției de nelegalitate.
reprezentantul legal al intimatei parții vătămate Liga din România arată că își mențin punctul de vedere expus în concluziile depuse în ședință la data de 16 mai 2008. Solicită să li se plătească celor care au mai rămas în proces daune morale în valoare de 350.000 euro.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, față de afirmațiile Tribunalului Brașov în sensul că limitele de pedeapsă ar fi fost de la 6 luni - 12 ani, nu era necesar să pună în discuția părților excepția la dreptul la apărare. Apreciază că limitele de pedeapsă au fost greșit reținute de Tribunalul Brașov, acestea fiind de la 6 luni la 3 ani, iar apărarea nu era obligatorie, astfel în mod greșit instanța de apel a pronunțat soluția de casarea cu trimetere la Judecătoria Brașov.
Concluziile sunt de admitere a recursului, de casare a hotărârii Tribunalului Brașov și de continuare a judecății apelului pe fond.
Recurentul inculpat, achiesează la concluziile apărătorului său, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 2561 din 10.11.2006 a Judecătoriei Ploiești în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g pr.pen. și art. 124 pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. ca urmare a intervenirii prescripției penale.
S- a menținut măsura asiguratorie a sechestrului luată de organul de urmărire penală prin ordonanța din 16.04.1997 și procesul verbal de aplicare a sechestrului asupra bunului inculpatului până la achitarea debitului.
S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din 16.04.1997 asupra bunurilor numitului.
S-a admis acțiunea civilă și inculpații au fost obligați în solidar și fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente SC România - Elveția la plata către părțile civile a sumelor reprezentând lei, mărci germane, euro și dolari, inclusiv a dobânzii bancare.
În fond instanța a reținut că inculpații, și, în perioada 1991 - 1995, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au indus și menținut în eroare investitorii cărora le-au vândut acțiuni în lei și valută, prezentându-se ca adevărate fapte mincinoase cu privire la dobânzile ce urmau să le primească. De asemenea, inculpatul, în calitate de diector executiv al SC România - Elveția SA, a indus și menținut în eroare societatea de la care a primit suma de 35 milioane lei în primăvara anului 1995, sumă pe care nu a folosit-o în scopul despăgubirii clienților depunători.
Prin raportare la durata sancțiunilor prevăzute de lege la data săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev de art 215 alin 1, 2 Cod penal, respectiv art. 215 alin 1 Cod penal și, având în vedere datele la care au fost săvârșite faptele penale - iunie 1995, primăvara anului 1995 - instanța a constatat că termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de art 122 alin 1 lit d Cod penal a fost depășit, fiind incidente dispozițiile referitoare la termenul de prescripție specială a răspunderii penale, reglementat de art. 124 Cod penal, termen care s-a împlinit în luna decembrie 2002.
Cu referire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că părțile vătămate care au depus acțiuni în lei și valută la SC România - Elveția și care nu au beneficiat de restituirea acestora au formulat în procesul penal cereri de constituire de parte civilă, solicitând acordarea de despăgubiri, precum și plata dobânzilor aferente pentru perioada în care au fost lipsite de disponibilități bănești.
Constatând legătura de cauzalitate dintre activitatea ilicită a inculpaților, constând în colectarea sumelor aparținând persoanelor fizice și inducerea în eroare a acestora cu privire la acordarea de dobânzi și, implicit, la restituirea lor, pe de o parte, și prejudiciul cauzat părților vătămate, pe de altă parte, a admis acțiunea civilă exercitată în procesul penal.
Inițial, cauza a fost înregistrată sub nr. 11571/1997 la Judecătoria Ploiești, iar prin sentința penală nr. 761/1998 s-a dispus condamnarea inculpaților, și la câte 3 ani închisoare, respectiv 2 ani închisoare pentru ultimul, admițând, totodată, acțiunea civilă.
Anterior, prin încheierea din 9 ianuarie 1998, Judecătoria Ploieștia dispus disjungerea cauzei referitor la inculpații și.
Prin decizia penală nr. 249/1999, Tribunalul Prahovaa admis apelurile declarate de partea civilă Liga și inculpați și, potrivit art 333 Cod procedură penală, a procedat la restituirea cauzei la parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de justiție pentru a se efectua cercetări în vederea completării urmăririi penale, respectiv identificarea tuturor părților vătămate, identificarea și ascultarea tuturor persoanelor în legătură cu circulația valorilor cerute, solicitarea de relații în legătură cu societățile antrenate în emiterea și valorificarea produselor financiare, audierea celorlalți inculpați fără de care s-a dispus disjungerea cauzei, identificarea bunurilor și valorilor necesare garantării recuperării prejudiciilor.
A fost întocmit rechizitoriul nr. 62/P/2000 din 19 iunie 2002 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și a fost sesizată instanța de judecată, cauza fiind înregistrată sub nr 11090/21.06.2002, iar prin încheierea de ședință din 20 februarie 2003 dată în dosarul nr 11571/1997 al Judecătoriei P s-a dispus conexarea cu dosarul nr 11090/2002 al aceleiași instanțe.
Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, și, respectiv scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, precum și încetarea urmăririi penale față de învinuitul.
Prin sentința penală nr. 730/2004 pronunțată în dosarul nr 11571/1997, Judecătoria Ploieștia dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților și admiterea acțiunii civile.
Prin decizia penală nr 804/2004 pronunțată în dosarul nr 3961/2004, Tribunalul Prahovaa admis apelurile declarate de inculpatul și părtile civile, a desființat sentința și a dispus trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării cu citarea legală a părții responsabile civilmente SC România - Elveția.
Dosarul a fost trimis pentru judecarea apelului la Tribunalul Brașov, urmare a încheierii de ședință nr 559/20.11.2007 pronunțată în dosarul nr - a, prin admiterea cererii formulată de petiționarul.
Împotriva hotărârii menționate, respectiv 2561/10.11.2006 a Judecătoriei Ploiești, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul a arătat că timp de 10 ani de când durează judecata cauzei nu s-au administrat nici un fel de probe, motiv pentru care se solicită verificarea regularității actului de sesizare, precum și administrarea întregului probatoriu prin audiere de inculpați, celelalte părți, martori.
Totodată, a solicitat efectuarea de verificări cu privire la locul unde au ajuns în străinătate sumele încasate prin contracte, persoanele ce au beneficiat de aceste sume, modul în care au fost cheltuite, introducerea în cauză a societății comerciale din străinătate pentru a putea răspunde în calitate de părți responsabile civilmente, precum și efectuarea unei expertize contabile.
În temeiul art 332 alin 2 Cod procedură penală, inculpatul a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, ca urmare a nerespectării dispozițiilor privitoare la sesizare, excepția de nelegalitate invocată, respectiv că, deși se împlinise termenul de prescripție specială, inculpatul a fost trimis în judecată, reprezintă un motiv de apel, iar instanța trebuit să se pronunțe cu privire la aceasta.
Prin decizia penală nr. 65/A din 18.03.2008 a Tribunalului Brașovs -a admis apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 2561 din 10.11.2006 a Judecătoriei Ploiești, pe care a desființat-o cu privire la acest inculpat și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Brașov.
Tribunalul a reținut că, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune sunt de la 6 luni la 12 ani, astfel că asistența juridică era obligatorie, potrivit prev. art. 171 alin. 2 pen. sentința judecătoriei fiind lovită de nulitate absolută, conform art. 197 alin. 2 pr.pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât asistența juridică nu era obligatorie, limitele pedepsei fiind de la 6 luni la 3 ani.
Totodată decizia a fost criticată și pentru faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra nulităților de ordine publică formulate în ședința din 03.03.2008, asupra administrării de noi probe solicitate și nu s-au pus în discuție motivele de apel invocate de apelant.
Recursul este fondat.
Infracțiunea pentru care este judecat inculpatul este săvârșită în primăvara - vara anului 1995, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1.pen. fiind de la 6 luni la 3 ani, astfel că în mod greșit tribunalul a desființat hotărârea primei instanțe.
În consecință, având în vedere respectarea tuturor gradelor de jurisdicție, potrivit prev. art. 385/15 pct. 2 lit. b pr.pen. se va dispune casarea deciziei tribunalului și se va trimite cauza spre rejudecare acestei instanțe pentru continuarea judecării apelului inculpatului.
Cu ocazia rejudecării tribunalul va avea în vedere și celelalte motive de recurs.
În baza art. 192 alin. 3 pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 65/A din 18 martie 2008 a Tribunalului Brașov, pe care o casează și trimite cauza la Tribunalul Brașov pentru continuarea judecării apelului declarat de inculpat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Angela
G - Pt. - C - -
aflată în concediu
semnează
PREȘEDINTE COMPLET
G -
GREFIER
Pt.
aflată în concediu
semnează
GREFIER
Red. /03.07.2008
Dact. /07.07.2008
- 3 exemplare -
Jud apel -
-
Președinte:Gheorghe RaduJudecători:Gheorghe Radu, Alina Constanța Mandu, Angela
