Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 475/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 475/2009
Ședința publică de la 13 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 117/03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s- prezentat condamnatul recurent aflat în stare de deținere și asistat de avocat cu delegație din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata condamnatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând a se admite cererea de revizuire pentru motivele expuse de petent în scris precizând că acesta a solicitat audierea de martori și efectuarea unei confruntări, cereri care au fost respinse.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege, cererea de revizuire putând fi admisă doar în situațiile expres prevăzute de lege și nu pentru o prelungire a probatoriului.
Condamnatul având ultimul cuvânt solicită ca în temeiul art. 349 alin.1 lit.a pr.penală admiterea cererii de revizuire pentru a-și dovedi nevinovăția. Mai arată că față de disp. art. 21 alin.3 din Constituția României are dreptul la un proces echitabil precizând în acest sens că a solicitat confruntarea cu dar nu a fost admisă cererea.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 60 din 11.02.2009 a Judecătoriei Sibiu, în baza art. 403 alin.3 Cod proc.pen. a fost respinsă cererea formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 7.04.1962, deținut în Penitenciarul Aiud, de revizuire a sentinței penale nr.182/2007 a Judecătoriei Sibiu și în baza art.192 alin.2 pr.pen. a fost obligat condamnatul la plata sumei 270 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr- condamnatul, fiul lui și, născut la data de 7.04.1962, deținut în Penitenciarul Aiud, a solicitat revizuirea sentinței penale nr.182/2007 a Judecătoriei Sibiu.
În motivarea cererii condamnatul a arătat, în esență, că organele de cercetare penală i-au întocmit dosar penal fără a-l audia, deși era arestat în Arestul M C, că s-a dispus apoi reținerea sa de către Sibiu în ziua în care a fost pus în libertate din Arestul M C, că a fost audiat doar o dată, noaptea, la poliție, că nu au fost identificați, audiați și confruntați cu el numiții și, deși existau dovezi care puteau conduce la identificarea lor, și, pe cale de consecință, polițiștii, procurorul și judecătorul au comis infracțiunile de favorizare a infractorului prevăzută de art.264 pen. și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 pen.
Condamnatul a mai arătat că pentru fapte similare celor pentru care a fost condamnat la Judecătoria Sibiu Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ca dispus neînceperea urmăririi penale.
La cererea de revizuire condamnatul a atașat o serie de înscrisuri (copie parțială a unei plângeri prealabile formulată de și prin avocat, copia parțială a unei sentințe judecătorești, copii ale rezoluțiilor date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea -C în dosarele nr.1317/P/2004 și 1674/P/2004/P/2006, două declarații autentificate, copia unui articol publicat în ziarul "Tribuna" în 9.04.2004, un extras din versiunea on-line a ziarului "Ziua" (filele 7-19, 22).
În drept au fost invocate prevederile art.394 alin.1 lit.d proc.pen.
Prin înscrisurile depuse ulterior la dosar (filele 27-29) revizuentul a învederat faptul că la data de 13.12.2008 a formulat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I o plângere penală împotriva tuturor funcționarilor publici care au avut legătură cu dosarul nr-. A mai precizat faptul că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.394 alin.2 lit.a și art.393 alin.3 lit.b proc.pen. și că se impune rejudecarea cauzei și achitarea sa în temeiul art.10 lit.d proc.pen. deoarece el nu a avut intenția de a înșela oamenii
Apoi, prin înscrisul depus la termenul de judecată din 11.02.2009 condamnatul revizuent a invocat și motivul de revizuire prevăzut de art.394 alin.1 lit.a pen. deoarece s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. A arătat că numita a comis infracțiunea de înșelăciune cu intenție, mințind când a afirmat că revizuentul poate face rost de vize pentru diferite persoane contra sumelor de 50 euro și 3,5 milioane lei vechi în loc de 300 euro și 850.000 lei vechi. A mai menționat că procurorul nu a administrat probe în apărarea sa, ci numai în acuzare, și la fel și judecătoriul care a refuzat să îl audieze pe numitul, motivat de faptul că nu i s-ar cunoaște adresa. Revizuentul a mai afirmat că au fost încălcate prevederile Constituției României care garantează respectarea principiului legalității și imparțialității de către procurori, egalitatea în drepturi și dreptul la un proces echitabil, a susținut că a fost discriminat pe motive de etnie și apartenență politică și că pedeapsa aplicată de instanța fost excesivă.
În final a indicat drept temei al cererii de revizuire 394 alin.1 lit.a proc.pen.
Având în vedere primul motiv de revizuire invocat de către condamnat Judecătoria Sibiua dispus efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I, răspunsul fiind comunicat prin adresa depusă la fila 34 dosar de fond.
La termenul de judecată din 11.02.2009 instanța a pus în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.
Deliberând cu privire la această admisibilitate Judecătoria Sibiua reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.182/2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr- a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 2.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 37 lit. a în Cod Penal infracțiunea prev. art. 215 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. a
Cod PenalÎn baza art. 215 alin. 1 și 2.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 37 lit. a a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.
În baza art. 61 alin. 1.Cod Penal a fost revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas de executat de 829 zile din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 788/07.08.2002 a Judecătoriei Miercurea C, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. a
Cod PenalÎn baza art. 61 alin. 1 teza a II a a Cod Penal fost contopită pedeapsa aplicată prin sentință cu restul rămas de executat de 829 zile, și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c
Cod PenalÎn baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsă aplicată durata reținerii și arestării preventive din perioadele 15.06.2005-05.07.2005 și 04.11.2005-10.11.2006.
S-a luat act că părțile civile, -, Mereș, A, și au renunțat la constituirile de părți civilă formulate.
Au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile, și.
În baza art. 14 și 346.C.P.P. raportat la art. 998, 999 civil a fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri către părțile civile, -, -, G, ,.
A fost respinsă cererea părții civile de acordare a daunelor morale.
În baza art. 118 lit. e s C.P.P.-a confiscat de la inculpat sumele de 600 euro și 255 lei.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata, către stat, a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
În motivarea sentinței s-a reținut că inculpatul, pe parcursul mai multor luni de zile, a indus în eroare părțile vătămate promițându-le locuri de muncă în, unde ar avea un unchi care este proprietarul unui lanț hotelier, pretinzând și primind de la acestea sume de bani cuprinse între 200 și 400 euro și 85 lei (sume necesare pentru a facilita încheierea contractelor de muncă și obținerea vizelor), după care le-a întărit convingerea că vor pleca aducându-le câte un anunț care ar fi provenit de la Ambasada. din B, în scopul obținerii unui folos material injust și creând un prejudiciu de 9830 euro și 11,350 lei, la termenul din 23.08.2006 a fost pună în discuția părților cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii din art. 215 alin. 1 și 2.Cod Penal în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1.Cod Penal, nefiind incidente dispozițiile alin. 2 al art. 215.Cod Penal Instanța a constatat că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare a instanței este corectă, mijlocul fraudulos folosit în cauză fiind anunțul de la Ambasada. care cuprinde greșeli de ortografie grosolane și care nu a fost emis de instituția respectivă, fiind fals. Acest înscris a creat oamenilor o mare aparență de veridicitate activității inculpatului datorită împrejurărilor în care a fost folosit, și anume de a întării convingerea oamenilor că vor pleca la muncă în străinătate. Mai mult, inculpatul le-a spus oamenilor că la ambasadă nu lucrează români tocmai pentru a pune capăt suspiciunilor create în momentul în care părțile civile au constat existența greșelilor de ortografie.
Instanța a reținut că susținerile inculpatului în sensul că el era doar un intermediar și contractele de muncă erau la B, partea vătămată a arătat că a fost la B cu inculpatul unde s-au întâlnit cu căreia i-a înmânat actele de adeziune, dar nu a avut loc nici o discuție cu privire la contractele de muncă. Instanța a reținut că faptul că inculpatul nu a discutat cu nimeni la B despre contractele de muncă este confirmat și de martorul care a arătat că a fost de două ori cu inculpatul la B și la întâlnirile pe care le-a avut cu nu s-a discutat despre contractele de muncă. Mai mult, martorul a arătat că inculpatul a lipsit vreo J de oră spunându-i că merge să ducă actele și contractele la ambasadă.
Instanța a reținut că dacă acest lucru ar fi adevărat atunci s-ar pune întrebarea retorică de ce nu a predat banii și actele lui când s-a întâlnit cu el, la o pizzerie, și a trebuit să meargă la Ambasadă. Din cele relatate de inculpat i-ar fi spus să predea actele și banii lui numai când nu este el în oraș.
Instanța a mai reținut că evident că inculpatul s-a folosit de faptul că era considerat de directorul de campanie pe Transilvania și astfel, atât popularitatea, cât și încrederea oamenilor în el a crescut.
Instanța a mai reținut că inculpatul a arătat că nu se consideră vinovat de săvârșirea faptei și el a primit un telefon de la care l-a rugat să meargă la B pentru a se întâlni cu. La B s-a întâlnit cu cei doi, iar ideea de a aduna persoane pentru a fi trimise la muncă în SUA i-a venit lui. Instanța a mai reținut că pentru aceasta inculpatul a arătat că a vorbit cu persoane din H cărora le-a solicitat sumele de 160 euro și 15 lei. Prin inculpatul l-a cunoscut pe căruia trebuia să-i predea actele și banii când nu este el în Inculpatul mai arată că banii i-a predat fie lui, fie lui și de obicei se întâlneau în fața ambasadei. Cuantumul sumelor de bani pe care inculpatul trebuia să le ceară persoanelor care urmau să meargă la muncă și anunțurile erau stabilite, și respectiv predate de către. În privința anunțurilor, inculpatul a aflat că sunt false de la Poliție, după ce a fost arestat. Instanța a mai reținut că inculpatul a recunoscut că banii adunați de îi erau predați lui.
Instanța a mai reținut că, deși inculpatul a încercat pe tot parcursul procesului să dovedească faptul că avea cunoștință despre contractele de muncă în străinătate, nu s-a putut proba acest fapt și mai mult a arătat că trebuie să se facă distincție între atribuțiile pe care le-a avut inculpatul în campania electorală a d-nei și activitatea pe care a întreprins-o el, separat, de racolare a persoanelor și de a le întării convingerea oamenilor că o să meargă la muncă în străinătate.
Instanța a mai reținut că este clar că inculpatul și-a gândit întreaga activitate infracțională de la început și a știut cum trebuie să acționeze pentru a convinge oamenii, dar și pentru a da o undă de veridicitate întregii sale activității (folosindu-se de oamenii politici și de încrederea pe care a obținut-o de la aceștia). Astfel, instanța a subliniat faptul că martorul a declarat că în momentul în care s-au întâlnit cu, la B, i s-a părut că inculpatul l-a cunoscut pe acesta în acel moment, pentru prima dată și inculpatul i-a spus acestuia că știe de la unchiul său din SUA despre campania pentru și dorește să o susțină pe aceasta dezinteresat.
De asemenea, instanța a mai reținut că faptul că d-na și-a exprimat dorința de a ajuta pe cele două femei de la de a merge la nunta fiicei din nu denotă faptul că aceasta avea cunoștință de contractele de muncă în străinătate, ci doar intenția sa de a ajuta cele două femei.
Instanța a mai arătat că nici susținerea inculpatului potrivit căreia în activitatea infracțională au fost implicați și nu poate fi primită deoarece din procesul verbal încheiat la data de 16.06.2005 reiese că nu poate fi identificat numai după nume și prenume, fiind necesar a se indica încă un element de stare civilă. În privința numitului, instanța a reținut că deși inculpatul a indicat un număr de telefon, în urma verificării la s-a constanta că numărul de telefon a aparținut altei persoane. S-a mai reținut că dacă ar fi adevărat ceea ce a susținut inculpatul atunci ar fi trebuit ca acesta să cunoască numărul de telefon al numitului, "că doar a vorbit la telefon cu acesta, în nenumărate rânduri".
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a invocat faptul că nu a avut niciodată intenția de a înșela părțile civile, că a avut deplina convingere că le va ajuta să plece la muncă în SUA, dar a fost arestat și nu și-a mai putut îndeplini promisiunea, că în toată "afacerea" au fost implicate mai multe persoane,respectiv, și chiar candidata la președinție, aceștia încasând de fapt sumele de bani, iar el rămânând cu urmările, că unele dintre părțile vătămate din doar îl consideră nevinovat pe inculpatul și că vinovată ar fi, care, de altfel, a și restituit o parte din sumele de bani părților vătămate (filele 522-524 dosar - al Tribunalului Sibiu )
Prin decizia penală nr.18/2008 a Tribunalului Sibiua fost admis apelul formulat de inculpat și a fost desființată în parte sentința atacată, fiind schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2.pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1 pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. și a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.
În motivarea deciziei s-a arătat că infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 pen. constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o paguba, iar forma calificată a acesteia, prevăzută la alineatul al doilea, presupune ca înșelăciunea să fie săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase. S-a arătat că în cauză, anunțul reținut de instanță a mijloc fraudulos nu întrunește această condiție și nu a fost un mijloc determinant la înșelarea părților vătămate. La fel și programările pentru vizita medicală și pentru încheierea asigurărilor încheiate de inculpat pentru unele părți civile au fost făcute după inducerea în eroare a părților civile.
Prin decizia penală nr.134/2008 a Curții de Apel Alba -I - Secția Penală a fost respins recursul declarat de inculpat.
Instanța a reținut că art.394 pr.pen. prevede următoarele:
1.) revizuirea poate fi ceruta când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa in cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracțiune in legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când doua sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
2.) Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, daca pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
3.)Cazurile de la lit. b), c) si d) constituie motive de revizuire, daca au dus la darea unei hotariri nelegale sau netemeinice.
4.) In cazul prevăzut de lit. e), toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.
Examinând cererea formulată de condamnat instanța a constatat că nu există nici unul din cazurile de revizuire reglementate de lege. Astfel, inițial condamnatul - revizuent a invocat drept motiv de revizuire faptul că polițiștii și procurorul care au efectuat urmărirea penală, precum și judecătorul care a pronunțat soluția de condamnare se fac vinovați de infracțiunile de favorizare a infractorului prevăzută de art.264 pen. și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 pen.
Din adresa comunicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I (fila 34) rezultă că revizuentul a formulat o plângere penală împotriva d-nei judecător, cauza formând obiectul dosarului penal nr.33/P/2009, însă cercetările sunt doar în faza actelor premergătoare, astfel că nu există cazul de revizuire invocat, prevăzut de art.394 alin.1 lit.d proc.pen. nefiind pronunțată vreo soluție de condamnare definitivă pentru infracțiunile reclamate de condamnat.
În ceea ce privește celălalt motiv de revizuire, indicat și în cuprinsul cererii inițiale de revizuire și precizat ulterior, constând în aceea că s-ar fi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei (respectiv și că numita se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, iar nu condamnatul revizuent și că s-au depus probe în sprijinul identificării numitului - înscrisuri), instanța a constatat că revizuentul a invocat aceste motive încă din cursul judecării în primă instanță a cauzei în care s-a pronunțat sentința de condamnare a cărei revizuire se cere. Inculpatul a susținut aceste aspecte pe tot parcursul procesului penal, depunând o serie de memorii (filele 77, 862-864.dosar nr-), precum și înscrisuri spre ex un articol de presă - fila 85), astfel că nu a putut considera că aceste împrejurări sau fapte nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
În plus, faptul că pentru infracțiuni considerate de revizuent similare cu cea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr182/2007 a Judecătoriei Sibiu Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea -C în dosarele nr.1317/P/2004 și 1674/P/2004/P/2006 a dispus scoaterea de sub urmărire penală nu constituie motiv de revizuire, nefiind vorba de hotărâri judecătorești definitive care să nu se poată concilia.
Pentru aceste motive, în baza art.403 alin.3 pr.pen. prima instanță a respins cererea de revizuire formulată de condamnat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul condamnat, arătând în esență că instanța de fond a refuzat în mod categoric martorii propuși de către acesta, că numiți martori au făcut declarații mincinoase pe tot parcursul procesului, că alte persoane se fac vinovate de infracțiunile reținute în sarcina sa, iar în final revizuentul solicită achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) Cod proc.pen.
Prin decizia penală nr. 117/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr- a fost respins ca nefundat apelul declarat de revizuient, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că revizuientul a invocat cazurile de revizuire prev. de art. 394 al. 1 lit. a și d pr.pen. însă reiterarea în revizuire a unor apărări cunoscute de instanța de fond și de instanțele ierarhic superioare nu poate fi considerată o invocare a unor fapte sau împrejurări noi, descoperite după soluționarea cauzei.
Totodată, s-a apreciat că este inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte sau împrejurări cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.
De altfel, prin rechizitoriul din 23.11.2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1 și 2 Cod proc.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se că lipsește latura subiectivă a acesteia, respectiv intenția, învinuita fiind la rândul său indusă în eroare de către inculpat.
În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1, lit. d) al Cod.proc.pen. prevederile art. 395 Cod.proc.pen. arată că situațiile care constituie cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b), c) și d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei, ori nici până în prezent revizuentul nu a indicat soluțiile care s-au pronunțat, iar nici instanța nu a obținut vreo soluție de condamnare definitivă pentru infracțiunile reclamate de condamnat.
Nu se poate reține nici cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin.1, lit. e) din Cod.proc.pen. întrucât revizuentul nu a făcut dovada unor hotărâri judecătorești definitive ce nu se pot concilia.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, revizuientul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea hotărârilor și admiterea cererii de revizuire, în vederea administrării probatoriului, respectiv în vederea audierii unor martori și efectuării unor confruntări, pentru a-și susține nevinovăția.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 385 ind. 9 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul revizuientului este nefondat.
În mod corect primele instanțe au constatat că susținerile revizuientului nu se circumscriu cazurilor de revizuire reglementate de art. 394 al. 1 lit. a, d și e pr.pen. în condițiile în care această cale extraordinară de atac poate fi promovată doar în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege.
Administrarea unor probe în susținerea unor apărări deja cunoscute de instanțele care au pronunțat hotărârea definitivă de condamnare nu se încadrează în cazul de revizuire prev. de art. 394 al. 1 lit. a pr.pen.
Astfel, potrivit art. 394 al. 1 lit. a pr.pen. hotărârile judecătorești definitive pot fi atacate cu revizuire când se descoperă fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
De asemenea, conform art. 394 al. 2.pr.pen. cazul de la lit. a constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Textul legal face referire expresă la fapte și împrejurări (thema probandum - obiectul probațiunii), care în accepțiunea legiuitorului urmează să fie noi, necunoscute de instanță la momentul soluționării fondului cauzei, iar nu la mijloacele de probă noi, care să ateste împrejurări deja aduse la cunoștința instanței, cum este cazul în speță.
Raportat la solicitările revizuientului, Curtea reține că prin promovarea prezentei revizuiri, se urmărește practic o reinterpretare a probelor avute în vedere la soluționarea fondului, precum și o prelungire a probatoriului, fapt inadmisibil în cadrul acestei căi extraordinare de atac.
Pe de altă parte, deși revizuientul a invocat și cazurile de revizuire prev. de art. 394 lit. d și e pr.pen. acestea nu au fost probate.
În acest sens, Curtea constată că nu s-a dovedit, astfel cum prevede art. 395.pr.pen. faptul că un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală în dosarul în care a fost condamnat petentul ar fi săvârșit o infracțiune în legătură cu cauza.
Mai mult, cazul prev. de art. 394 lit. e pr.pen. - existența unor hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia - nu subzistă în cauză, având în vedere că revizuientul a invocat în susținere o soluție de neîncepere a urmăririi penale, ori rezoluția procurorului nu are caracterul unei hotărâri judecătorești definitive.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea constată că în mod corect primele instanțe au adoptat, respectiv menținut o soluție de respingere a cererii de revizuire deduse judecății, criticile aduse de revizuient fiind nefondate.
În consecință, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de revizuientul împotriva deciziei penale nr. 117/03.06.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod.pr. pen. obligă recurentul la plata sumei de 280 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile MJ în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 august 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red. /Tehnored. MF
2 ex/04.09.2009
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Monica Farcaș, Marius Aurel
