Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.50/
Ședința publică de la 18 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpata()- cu domiciliul în, Nationale nr.2.1.). Italia, împotriva sentinței penale nr.54 din data de 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.215 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Grefierul de ședință, învederează instanței că apelanta inculpată () a depus la dosar cerere prin care solicită a se lua act că în temeiul art.369 Cod procedură penală înțelege să-și retragă cererea de apel formulată împotriva sentinței nr.54 din data de 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală,
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului, solicită a se lua act că apelanta inculpată () înțelege să-și retragă cererea de apel formulată în cauză.
- CURTEA -
Cu privire la apelul penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.54 din data de 10 februarie 2009 Tribunalului Tulceas -au hotărât următoarele:
"În temeiul art.334 Cod procedură penală,
Dispune schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpată din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.(1), (3), (5) Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.(2) și art.42 Cod penal, în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.(1) și (3) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.(2) - art.42 Cod penal.
În temeiul art.215 alin.(1) și (3) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.(2) - art.42 Cod penal,
Condamnă pe inculpata(), fiica lui și, născută la 13.05.1965, CNP: -, domiciliată în municipiul B,-,.A,.7, județ B, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Interzice inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 81 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe o durată de 5 ani.
În temeiul art.71 alin.(5) Cod penal, suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatei pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Atrage atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.83 Cod penal.
În temeiul art.88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicata perioada arestării provizorii de 10 ore din perioada 15 - 16 aprilie 2005, precum și perioada arestului din perioada 19 februarie 2007 - 16 martie 2007.
Admite acțiunea civilă în parte.
Obligă inculpata la plata sumei de 118.913.874 lei ROL reprezentând despăgubiri civile către partea civilă
În temeiul art.191 alin.(1) Cod procedură penală, obligă inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 2000 lei."
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate Tribunalul Tulceaa reținut, pe baza probatoriului administrat, următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr.407/P/22 august 2000 Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, a trimis în judecată pe inculpata () - fiica lui și, născută la 13.05.1965, CNP: -, domiciliată în municipiul B,-,.A,.7, județ B, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută de art.215 alin.(1), (3) și (5) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal.
Potrivit rechizitoriului, pe parcursul derulării convenției încheiate cu T inculpata a indus în eroare conducerea societății, ignorând clauzele contractuale și determinând astfel un prejudiciu de 142.962.210 lei ROL.
În fapt, Tribunalul a reținut că, la data de 11 februarie 1999 s-a încheiat contractul comercial nr.91, între T și Com B, în baza căruia prima societate urma să-i elibereze celei de a doua diverse cantități de carne și preparate din carne, prin contract prevăzându-se și o clauză de exclusivitate în zonele județelor B și N în favoarea societății din
Inculpata, administrator al COM B, a convenit ca plata produselor să se facă cu bilet la ordin emis în termen de 10 zile de la data întocmirii facturilor.
Până în luna iunie 1999, raporturile comerciale dintre cele două societăți au decurs în condiții de normalitate, ulterior lunii iunie, societatea administrată de inculpată începând să înregistreze o situație financiară precară. In pofida acestei situații, inculpata a continuat să achiziționeze produse de la partea vătămată, emițând bilete la ordin în cunoștință de cauză, cunoscând că biletele la ordin nu puteau fi onorate de banca plătitoare întrucât contul societății nu era alimentat,biletele la ordin fiind refuzate la plată de Sucursala Băncii Transilvania din
Intenția de fraudare a Ta fost evidentă întrucât inculpata, într-un termen scurt de numai 10 zile, a emis patru bilete la ordin, cu toate că știa că are termen de grație exact 10 zile, de la data emiterii primului bilet la ordin. Astfel, la data de 24 iunie 1999, inculpata a emis un bilet la ordin pentru suma de 34.202.703 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. -, scadent la 3 iulie 1999, refuzat la plată la 5 iulie 1999.
La data de 28 iunie 1999, inculpata a emis un nou bilet la ordin în favoarea părții vătămate cu o valoare de 33.855.756 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. -, refuzat la plată la data de 7 iulie 1999.
La 1 iulie 1999 inculpata a emis un nou bilet la ordin în favoarea părții vătămate cu o valoare de 35.085.636 lei, bilet ce a fost refuzat la plată la 12 iulie 1999.
La 5 iulie 1999, inculpata a emis un nou bilet la ordin pentru suma de 15.769.779 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. -, bilet refuzat la plată la 14 iulie 1999.
Având în vedere faptul că beneficiarii COM B au achitat integral contravaloarea mărfurilor preluate, în cursul lunilor iunie și iulie 1999, dar și atitudinea ulterioară a inculpatei care, nici în momentul declanșării cercetărilor penale și nici la instanțele părții vătămate nu a procedat la stingerea datorie, datorie din care, nici în prezent, în al treilea ciclu procesual, nu a achitat nicio sumă de bani, tribunalul constată că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Apărarea inculpatei referitoare la neplata mărfii livrate de partea vătămată, datorită neachitării contravalorii mărfurilor livrate către debitorii proprii nu poate fi primită, din probele dosarului rezultând, așa cum s-a precizat în paragrafele anterioare, că aceștia au achitat contravaloarea mărfurilor preluate.
Relativ la încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpata, tribunalul va avea în vedere că art. 146 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin nr.OG 207/2000 și Legea nr.278/2006 definește consecințele deosebit de grave ca fiind o pagubă materială mai mare de 200.000 lei, sau perturbare deosebit de gravă a activității cauzate unor autorități publice.
Totalizând contravaloarea biletelor la ordin emise de inculpată, tribunalul constată că acestea nu depășesc suma de 200.000 lei, astfel că în speță, nu poate fi vorba de consecințele deosebit de grave prevăzută de alin.(5) al art.215 Cod penal.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 13 Cod penal, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, urmează a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpată din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.(1), (3), (5) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(2) și art.42 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.(1) și (3) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.(2) - art.42 Cod penal.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice solicitate de inculpată prin avocat, tribunalul constată că aceasta nu poate fi primită.
Într-adevăr, prin Decizia nr. IX/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a statuat că dacă beneficiarul cecului are cunoștință în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea prevăzută de art.84 alin.(1) pct.(2) din Legea nr.59/1934 și nu infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 Cod penal.
Cu toate acestea, întrucât din depoziția martorei, directorul comercial al T nu a rezultat că aceasta ar fi avut cunoștință că societatea administrată de inculpată ar avea probleme financiare și nu ar avea disponibilul necesar pentru acoperirea biletelor la ordin emise, instanța constată că inculpata a săvârșit infracțiunea reținută în urma schimbării încadrării juridice, aceea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.(1), (3) Cod penal, în formă continuată.
La individualizarea pedepsei, vor fi avute criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, modul și împrejurările săvârșirii faptei, urmările acesteia, profilul socio-moral al inculpatei, care s-a stabilit în Italia, din 20 martie 2001, are un copil minor în vârstă de 7 ani, urmând aoc ondamna pe inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Inculpatei îi vor fi interzise drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) pe durata executării pedepsei, la individualizarea pedepsei accesorii avându-se în vedere practica CEDO (cauza Hirst împotriva Marii Britanii) și faptul că infracțiunea comisă de inculpată nu are conotație electorală.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei comise, tribunalul constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal, scopul pedepsei putând fi atins și fără executarea acesteia.
Așa fiind, urmează a suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani, atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.83 Cod penal.
În temeiul art.71 alin.(5) Cod penal, se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării condiționate a executării condiționate a executării pedepsei.
Întrucât inculpata a fost arestată o perioadă, în conformitate cu dispozițiile art. 88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării provizorii de 10 ore din perioada 15 - 16 aprilie 2005, precum și perioada arestului din perioada 19 februarie - 16 martie 2007.
Referitor la acțiunea civilă, tribunalul reține că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 143.507.664 lei ROL reprezentând despăgubiri civile.
Însumând contravaloarea facturilor emise de partea civilă, tribunalul constată că prejudiciul material creat societății este de 118.913.874 lei ROL și nu de 143.507.664 lei, suma precizată de partea civilă rezultând dintr-o eroare de calcul.
Așa fiind, urmează a admite în parte acțiunea formulată de partea civilă, și a obliga inculpata la plata sumei de 118.913.874 lei ROL despăgubiri civile către partea civilă.
Împotriva sentinței penale nr.54/10.02.2009 a Tribunalului Tulceaa declarat apel, în termen legal inculpata () criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a face cunoscute motivele de apel.
La data de 16.06.2009, prin cererea înregistrată la Curtea de APEL CONSTANȚA sub nr.2819, inculpata, prin apărătorul său, a depus la dosarul cauzei o declarație autentificată de Primăria, județul --Italia la 9 iunie 2009 prin care solicita să se ia act de împrejurarea că înțelege să renunțe la apelul declarat împotriva sentinței penale nr.54 din 10.02.2009 a Tribunalului Tulcea.
Raportat la cele ce preced Curtea constatând îndeplinite cerințele legale, în temeiul prevederilor art.369 alin.(1) Cod procedură penală va lua act de retragerea apelului declarat de inculpata apelantă () împotriva sentinței penale nr.54 din 10.02.2009 a Tribunalului Tulcea.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.82) Cod procedură penală, Curtea o va obliga pe apelantă să plătească statului 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.369 alin.(1) Cod procedură penală;
Ia act de retragerea apelului declarat de inculpata apelantă()- cu domiciliul în, Nationale nr.2.1.). Italia, împotriva sentinței penale nr.54 din data de 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.(2) Cod procedură penală;
Obligă pe apelantă să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud. fond:
Red.dec.jud.: -/21.09.2009
Tehnored.gref./2 ex./22.09.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Viorica Lungu
