Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 507/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 507
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.361/A din 22.12.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul intimat, asistat de apărător ales și interpret autorizat de limba germană-, lipsă partea civilă intimată și partea resp.civilmente.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată în filă separat la dosar, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, casarea deciziei pronunțată în apel și menținerea hotărârii primei instanțe, întrucât apelul a fost greșit admis. În motivare a arătat că inculpatul nu a avut calitatea de colaborator al firmei, firmă al cărei antet s-a aflat pe oferta prezentată părții vătămate, cunoștea caracterul fals al datelor din cuprinsul facturii și s-a folosit de acest act fals pentru încheierea contractului. Ulterior săvârșirii infracțiunii, inculpatul s-a sustras urmăririi penale, fapt care con firmă convingerea că inculpatul, cu bună știință a indus în eroare partea vătămată.
Apărătorul ales al inculpatului intimat a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală deciziei penale pronunțată în apel. În cauză nu există probe cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat, acesta nu a cunoscut caracterul fals al facturii pro forma și a avut o atitudine sinceră când a recunoscut că a remis părții vătămate acea factură. Referitor la data încheierii contractului, acesta a fost încheiat la o altă dată decât data pe care o susține partea vătămată, aceasta nefiind în măsură să depună la dosar originalul contractului.
Procurorul face precizarea că nu are relevanță în cauză data încheierii contractului.
În replică, apărătorul inculpatului arată că contractul existent la dosar nu este cel real și nu cuprinde clauzele din data de 4.11.
Inculpatul intimat, prin interpret, solicită menținerea hotărârii Tribunalului Timiș, întrucât este nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 774/04.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 3533/2006, în baza art. 215 al.1,2,3 s Cod Penal-a dispus condamnarea inculpatul, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 861.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de "Înșelăciune"
În baza art. 291 Cp cu aplicarea art. 41 al.2 s Cod Penal-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de: 4 (patru) luni închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 861.Cod Penal pentru săvârșirea infracțiunii de "Uz de fals în formă continuată".
În baza art. 33 lit.a, art. 34 lit.b au Cod Penal fost contopite pedepsele anterior aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3(trei) ani închisoare, stabilind o pedeapsă rezultantă de:3 (trei) ani închisoare.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.c pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71.pen.
În baza art. 861.Cod Penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3(trei) ani închisoare anterior stabilită în cazul inculpatului, în baza art. 862.Cod Penal a stabilit un termen de încercare de 5 (cinci) ani, iar în baza art. 863.Cod Penal a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, la datele stabilite de către serviciul în cauză; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864.
Cod PenalÎn baza art. 71 alin. ultim pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei cu închisoarea.
În baza art. 14, 346.C.P.P. raportat la art. 998, art. 1000 alin. 3 cod civil s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente " SRL"T, la plata către partea civilă " Computers " Tas umei de 13.685,45 lei cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art. 348.C.P.P. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate utilizate de către inculpat după cum urmează: oferta de prețuri conținând antetul " "; factura de import (invoice) nr. - din data de 5.11.2003 conținând antetul " ".
S-a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri, în momentul rămânerii definitive a acesteia, către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 978/P/2004, înregistrat la această instanță sub nr- (nr. dosar în format vechi 3533/06.03.2006) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 al. 1,2,3 Cod Penal, și art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 totul Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit.a precum Cod Penal și scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 290.Cod Penal, în temeiul art. 10 lit.c
C.P.P.În expunerea stării de fapt s-a reținut că inculpatul are calitate de asociat unic și administrator la T și în data de 4.11.2003 s-a prezentat la sediul părții vătămate Computers T unde a afirmat că ar reprezenta o societate din Germania și a prezentat părții vătămate o ofertă de vânzare la prețuri atractive a unor componente de calculator, după care a doua zi a prezentat părții vătămate o facturăpro formapentru a forma convingerea că o serie de componente de calculator ar fi fost deja expediate către România, iar în data de 7.11.2003 între societatea inculpatului și societatea parte vătămată s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unor componente de calculator în valoare de 18.922 euro.
În continuarea rechizitoriului s-a mai arătat că deși societatea parte vătămată a plătit o sumă de 118.012.032 lei vechi cu titlul de avans, ulterior nu a mai primit marfa comandată și nici nu a mai reușit să ia legătura cu inculpatul, iar din verificările efectuate a rezultat că societatea germană menționată de către inculpat în factura pro forma nu există și că inculpatul a indus în eroare societatea parte vătămată cu privire la existența acelei firme, calitatea sa de colaborator al unei societăți din Germania și cu privire la faptul că mărfurile comandate de către societatea parte vătămată ar urma să fie importate din Germania, fapt ce a condus la prejudicierea societății parte vătămată cu suma plătită cu titlu de avans.
Coroborând întreg probatoriul administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, instanța a constatat starea de fapt expusă în rechizitoriu a fost dovedită în totalitate, reținând următoarele:
Societatea comercială Taf ost înființată de către inculpatul, care era asociat unic și administratorul societății.
În data de 04.11.2003 inculpatul s-a prezentat la sediul societății comerciale Computer din T inițial sub pretextul reparării unei imprimante iar apoi în calitate de colaborator al Germania și în această calitate a prezentat o ofertă cu prețuri atractive pentru diferite componente de calculatoare, ofertă pe care era aplicat antetul societății germane anterior menționate.
În data de 5.11.2003 inculpatul a trimis reprezentantului societății parte vătămată, numitul -, o factură pro forma pentru export (invoice), cu antetul firmei. Germania, în valoare de 18922,40 euro pentru a-l convinge pe acesta că marfa ce urma să fie achiziționată de către societatea parte vătămată a fost deja comandată în Germania, urmând a fi trimisă în România.
Urmare a înțelegerii intervenită între părți, între T, reprezentată de inculpat, și Computer, reprezentată de către numitul - a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare, datat 7.11.2003, pentru componente de calculator în valoare de 20.076,82 euro + TVA, din care suma de 2.516,68 euro urma să fie plătită ca și avans, restul sumei urmând a fi achitată în două tranșe, în momentul în care se făcea recepția mărfii, respectiv după primirea mărfii.
Societatea parte vătămată a și achitat societății inculpatului o sumă de 118.012.032 lei vechi, printr-un ordin de plată, pentru această sumă inculpatul eliberând o factură cu seria - nr. -.
Având în vedere și depoziția martorului - din faza cercetării judecătorești, instanța a reținut că este posibil ca data menționată pe acest contract să fie una eronată și că în realitate acesta să fi fost încheiat la o dată anterioară celei de 7.11.2003, această împrejurare fiind natură a explica faptul că la pct.III, art. 2 se menționa că o primă tranșă din prețul convenit de către părți urma să fie achitată la data de 6.11.2003.
În situația în care într-adevăr contractul ar fi fost încheiat în data de 7.11.2003 și data achitării primei rate nu ar fi fost eronat menționată singura explicație a acestui fapt ar fi fost aceea că societatea parte vătămată ar fi fost de acord să achite o sumă cu titlu de avans în vederea importului componentelor de calculator, încă înainte de data încheierii contractului dintre părți.
Pentru a reține această stare de fapt, instanța a avut în vedere întregul probatoriu administrat în cauză și a înlăturat apărările inculpatului pentru considerentele expuse în continuare.
Se poate observa în primul rând faptul că deși inculpatul a depus la dosar copia unui contract de vânzare-cumpărare datat 4.11.2003 și a susținut că acesta ar fi contractul real încheiat între părți și că reprezentantul părții vătămate i-ar fi falsificat semnătura de pe contractul existent la dosarul de urmărire penală, în cauză nu au putut fi probate în nici un fel aceste afirmații și nici nu există vreun temei pentru a putea fi reținute ca plauzibile deoarece reprezentantul societății parte vătămată n ar fi avut nici un motiv să falsifice contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți, acest lucru neprofitându-i în nici un fel.
Din contră, din probatoriul administrat a rezultat că societatea parte vătămată a și achitat o sumă de bani cu titlul de avans și că urmare nelivrării mărfurilor menționate în acel contract această societate a fost prejudiciată, astfel încât nu numai că societatea parte vătămată nu putea profita de pe urma falsificării contractului dintre părți dar a și avut de pierdut ca urmare a acestui contract o importantă sumă de bani.
În plus, instanța a avut în vedere faptul că din verificările efectuate în faza urmăririi penale a rezultat că inculpatul nu are calitatea de colaborator ori reprezentant al societății al cărei antet apărea pe oferta prezentată părții vătămate și că societatea în numele căreia a fost emisă factura pro forma nu există în, la adresa menționată în acea factură, iar aceste împrejurări, alături de faptul că societatea inculpatului nu își desfășura activitatea la adresa comunicată reprezentantului părții vătămate au fost de natură a forma convingerea instanței că inculpatul a prezentat numitului - o serie de fapte nereale ca fiind reale, în scopul inducerii în eroare a societății parte vătămată și prejudicierii acesteia cu suma plătită cu titlul de avans.
Se poate observa în acest context că inculpatul a recunoscut în fața instanței că a remis părții vătămate factura pro forma existentă, în copie, la fila 13 din dosar UP, or atâta timp cât din verificările efectuate în faza urmăririi penale a rezultat că la adresa indicată în această factură, respectiv am, 1-3, își desfășoară activitatea societatea Firm Kommunication & de la care societatea inculpatului a importat în trecut marfă și nicidecum, firmă care nu există în Germania, această împrejurare reprezintă o dovadă indubitabilă a faptului că inculpatul cunoștea caracterul fals al datelor inserate în cuprinsul facturii și s-a folosit de aceasta în scopul încheierii contractului de vânzare-cumpărare și însușirii sumei de bani ce urma să fie plătită în avans.
În drept, fapta inculpatului de a induce în eroare reprezentantul societății parte vătămată prin prezentarea ca reale a unor date nereale privitoare la calitatea sa de colaborator al unei societăți germane și prin utilizarea unor înscrisuri falsificate, ce constituie mijloace frauduloase utilizate în vederea inducerii în eroare, faptă săvârșită cu ocazia încheierii unui contract de vânzare-cumpărare între societatea inculpatului și societatea parte vătămată și soldată cu prejudicierea părții vătămate cu suma de 118.240.317 lei vechi, achitată în avans inculpatului și cu o sumă plătită cu titlul de taxe pentru servicii vamale, întrunește în drept elementele constitutive ale unei infracțiuni de înșelăciune în convenții, prev. de art 215 al. 1,2,3
Cod PenalFapta aceluiași inculpat, de a folosi oferta de prețuri falsificată prin inserarea antetului unei societăți germane, respectiv de a folosi ulterior o factură pro forma falsă, emisă în numele unei societăți germane inexistente în modalitatea anterior descrisă, în scopul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu societatea parte vătămată și prejudicieri acestei societăți, întrunește în drept elementele constitutive ale unei infracțiuni de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2
Cod PenalInstanța de fond a apreciat ca fiind realizate elementele constitutive ale ambelor infracțiuni atât sub aspectul laturii obiective, prin realizarea elementului material pentru fiecare infracțiune în parte și producerea prejudiciului material specific infracțiunii de înșelăciune, cât și sub aspectul laturii subiective, inculpatul săvârșind aceste fapte cu intenție directă, înțelegând să procedeze în acest mod în scopul inducerii în eroare a societăți parte vătămată cu ocazia încheierii unui contract și obținerii unui folos material.
Totodată instanța a apreciat că infracțiunea de uz de fals îmbracă forma continuată în condițiile în care cele două înscrisuri falsificate au fost utilizate la un interval scurt de timp în vederea atingerii aceluiași scop, ceea ce indică o rezoluție infracțională unică.
Procedând la stabilirea răspunderii penale, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale stabilite de art. 72.Cod Penal și în raport de acestea faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, dar și faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar prejudiciul cauzat nu a avut o valoare extrem de ridicată, astfel încât pedepsele ce urmează a fi aplicate vor fi îndreptate înspre minimul special prevăzut de lege.
Date fiind aceste considerente, prima instanță a condamnat inculpatul, la pedepsele înscris în dispozitivul sentinței.
Fiind investită cu soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, instanța de fond a constatat că în faza urmăririi penale reprezentantul societății parte vătămată a arătat, prin plângerea penală formulată împotriva inculpatului, că înțelege să se constituie parte civilă cu sumele de 118.012.032 lei vechi și 118.842.488 lei vechi achitate inculpatului (fila 5 dosar UP), pentru ca ulterior, prin două declarații succesive (filele 54-57 dosar UP) să arate că se constituie parte civilă cu sumele de "3000 euro + penalizările aferente", respectiv cu suma de 136.000.000 lei vechi, iar în faza cercetării judecătorești pretențiile civile să fie precizate la suma de 13685,45 lei.
În aceste condiții, instanța a luat act de această ultimă precizare a pretențiilor civile din faza cercetării judecătorești, cu atât mai mult cu cât suma solicitată de către partea civilă este mai mică decât totalul sumelor achitate societății inculpatului, la care se adaugă penalitățile legale solicitate în faza urmăririi penale, fiind la latitudinea părții civile să solicite despăgubiri într-un cuantum mai mic decât suma totală la care ar fi fost îndreptățită în situația în care aceste penalități ar fi fost calculate de la data producerii prejudiciului și până la data reparării efective a acestuia.
Totodată, având în vedere probatoriul administrat în soluționarea acțiunii penale, prima instanță a constatat că pretențiile civile sunt întemeiate în totalitate, că acestea nu au fost contestate sub aspectul cuantumului, iar în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, atâta timp cât s-a dovedit cauzarea prejudiciului ca urmare a unei fapte săvârșită cu vinovăție de către inculpat, existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciul suferit de partea vătămată și faptul că prejudiciul nu a fost încă recuperat, astfel încât se impune repararea integrală a acestuia.
În același timp, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cauzatoare de prejudiciu în calitate de asociat unic și administrator al T, societate introdusă ca și pate responsabilă civilmente în cauză, astfel încât, potrivit art. 1000 al.3 Cod civil, această societate va fi obligată la repararea acestui prejudiciu în solidar cu inculpatul.
Date fiind aceste motive, în baza art. 14, 346.C.P.P. raportat la art. 998 Cod civil, art. 1000 al.3 Cod civil, instanța a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă " Computers" Tas umei de 13.685,45 lei cu titlul de despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 25.05.2007, sub același număr de dosar, respectiv nr-, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței primei instanțe conform art. 379 al. 2 lit.a
C.P.P.În motivarea apelului a arătat că din probele administrate în dosarul cauzei, coroborate cu declarațiile martorilor nu reiese vinovăția sa și, că în realitate, între părți s-a încheiat o convenție la data de 04.11.2003 și nu la 07.11.2003, așa cum susține, în mod neîntemeiat, partea vătămată. A mai arătat că nu este mulțumit de soluția pronunțată de prima instanță, respectiv condamnare la o pedeapsă de 3(trei) ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și totodată obligarea la plata despăgubirilor civile.
Prin decizia penală nr. 361/A din 22.12.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-, în temeiul art. 379 alin. 1, pct. 2, lit. a din codul d e procedură penală s-a admis apelul formulat de inculpatul apelant, împotriva sentinței penale nr. 774/04.04.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, care a fost desființată și rejudecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din codul d e Procedură Penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 215 aliniat 1, 2 și 3 din codul penal, de înșelăciune.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din codul d e Procedură Penală același inculpat a fost achitat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 291 din codul penal, cu aplicarea art. 41 aliniat 2 cod penal, de uz de fals.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Computer.
Instanța de apel, pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele:
Potrivit rechizitoriului parchetului, inculpatul apelant s-ar face vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 cod penale, de înșelăciune în convenții, și anume de inducere în eroare a părții vătămate prin folosirea de mijloace sau calități mincinoase, pentru aod etermina să încheie un contract și cauzându-i acesteia un prejudiciu de 118.012.032 lei vechi.
Este de necontestat că inculpatul s-a întâlnit cu reprezentantul părții civile - și că cei doi au încheiat un contract comercial privind vânzarea cumpărarea unor componente de calculator.
Atât procurorul cât și instanța de fond au reținut că inculpatul l-a indus în eroare pe reprezentantul părții civile pentru a-l determina să încheie respectiva convenție atribuindu-și calitatea de reprezentant al unei societăți comerciale din Germania și prin prezentarea unei oferte cu prețul situat mult sub prețul pieței di România.
Tribunalul, din contra, a considerat că activitatea inculpatului,de până în momentul încheierii convenție în discuție, ( căci doar aceasta i se reproșează inculpatului ) nu poate fi considerată ca una de inducere în eroare.
Astfel, în ceea ce privește data încheierii contractului comercial dintre societatea inculpatului - și partea civilă Computers T, instanța de control, urmare administrării probei cu expertiza grafologică, constată că aceasta este 04.11.2003 și nu 07.11.2003. Această concluzie se desprinde, în primul rând, din concluziile raportului de expertiză grafologică nr. 136/29.08.2008, întocmit de INEC - Laboratorul Interjudețean T ( filele 116- 123 din dosar ) în cuprinsul cărora se arată că semnăturile de pe " Contractul de vânzare-cumpărare comercială " din data de 04.11.2003, depus în original la filele 96-98 dosar au fost executate de inculpat, la rubrica "vânzător" și, respectiv, -, la rubrica " Vânzător". În al doilea rând, această concluzie a instanței este sprijinită și de împrejurarea că prima plată a fost efectuată de partea civilă la data de 06.11.2003, adică ulterior încheierii contractului, în temeiul facturii nr. -/04.11.2003, acceptată de partea civilă prin aplicarea facturii și necontestată de reprezentantul acesteia, domnul -, audiat în prima instanță la termenul următor celui în care a fost depusă la dosar factura anterior indiciată.
Așa fiind, declarația reprezentantului părții Computers T - -, pe baza căreia a fost construită, aproape în întregime acuzația parchetului, apare ca fiind nesinceră, cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de inculpat, care a depus la dosar actele originale, în vederea expertizării, partea civilă nu a fost în măsură să procedeze la fel, sub pretextul că actele sunt arhivate și imposibil de găsit ( fila 92 dosar apel ), afirmație surprinzătoare deoarece, din moment ce un act este arhivat, nu se poate susține că acesta nu poate fi găsit. O astfel de poziție a părții civile nu poate fi explicată decât de faptul că actele depuse de aceasta la dosarul parchetului, în copii, ar pute fi falsificate.
Așa fiind, constatând că reprezentantul părții civile a făcut afirmații care nu corespund adevărului, în ceea ce privește data încheierii contractului, nici celelalte relatări nu mai pot fi luate în considerare, fiind viciate de reaua credință a acestuia.
Prin urmare, nu s-a putut reține că inculpatul s-ar fi folosit de calități mincinoase la încheierea contractului, anume de calitatea de reprezentant al unei societăți comerciale din Germania, având în vedere că singura afirmație în acest sens aparține lui -. Această susținere, pe lângă faptul că este afectată de viciul nesincerității, este contrazisă și de împrejurarea că în convenția încheiată între părți ( inclusiv în cea asupra căreia planează suspiciunea falsificării, depusă la dosar de partea civilă ) societatea inculpatului se obligă în nume propriu, nu ca reprezentantă a unei alte societăți. Faptul că inculpatul ar fi prezentat părții civile o ofertă de componente pe care era imprimată denumirea unei societăți străine nu este în măsură să determine concluzie că acesta ar fi acționat în numele ei. De altfel, chiar -, în declarația de la fila 34 din dosarul parchetului a arătat că, din discuția cu inculpatul a înțeles că oferta era a unei firme din Germania și că inculpatul era primul intermediar, această din urmă calitatea excluzând-o pe cea de reprezentant, care presupune o împuternicire de a angaja o altă persoană în relații comerciale.
Nu a fost reținută nici o altă afirmație a reprezentantului părții civile, cum că ar fi încheiat contractul cu inculpatul tocmai pentru că prețurile prezentate de acesta din urmă ar fi fost la din prețul la care aceleași componente se vindeau pe piața românească de vreme ce, în cuprinsul mesajului trimis prin poșta electronică la data de 14.11.2003, de la adresa --computer.ro, necontestat de partea civilă, - îi cerea inculpatului să coboare puțin prețurile deoarece acestea erau puțin mai mari decât cele pe piață., este greu de crezut că numai în 10 zile prețurile de pe piața componentelor de calculator să fi scăzut cu mai mult de 50%, în așa fel încât oferta inculpatului să fi fost prea oneroasă pentru partea civilă.
În final, se mai impune a se arăta că nici împrejurarea că inculpatul nu a mai livrat marfa contractată de partea civilă nu poate fi considerată ca un indiciu în ceea ce privește reaua credință a acestuia, de vreme ce, potrivit contractului de la filele 96-98, livrarea urma a se efectua după a doua plată, stipulată în termen de 10 zile de la data încheierii convenției, adică până la 14.11.2003. Ori, partea civilă neefectuând a doua plată, probabil pentru că, între timp, a primit o ofertă mai bună ( așa cum rezultă din mesajul de la fila 27 ), refuzul inculpatului de a continua afacerea a fost pe deplin justificat.
Față de toate cele mai sus prezentate tribunalul a considerat că activitatea inculpatului de până la încheierea contractului de vânzare cumpărare din data de 04.11.2003 nu întrunește elementele laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune în convenții, adică nu poate fi considerată ca o acțiune de inducere în eroare, pentru aod etermina pe partea civilă să încheie convenția comercială având ca obiect vânzarea unor componente de calculator.
În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 cod penal, tribunalul a reținut că activitatea inculpatului de a prezenta părții civile înscrisurile cuprinzând prețurile unor componente de calculator nu se circumscrie elementului material al acesteia, de vreme ce nu există probe certe din care să rezulte că acesta a prezentat tocmai oferta depusă la dosar, în copie, de partea civilă. Cu alte cuvine, deși este de necontestat că inculpatul a prezentat o ofertă scrisă părții civile - deoarece o recunosc ambele părți și în baza acesteia s-a încheiat ulterior contractul de vânzare cumpărare - nu există probe că aceasta este exact cea depusă la fila 6 din dosarul de urmărire penală. Altfel spus, tribunalul nu a putut stabili că activitatea acestuia întrunește caracteristicile laturii obiective a infracțiunii de uz de fals.
Împotriva deciziei penale nr.361/A din 22.12.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, în termenul prevăzut de lege, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 09.03.2009 sub nr-.
În motivarea recursului s-a arătat în esență că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, apelul fiind greșit admis, în cauză existând cazul de casare prevăzut de art. 3859al.1 pct. 18 Cod procedură penală.
A mai arătat Parchetul că instanța de apel în mod greșit a apreciat că declarația reprezentantului părții civile - este nesinceră și că acuzațiile aduse inculpatului se bazează aproape în întregime pe această declarație, iar în cauză nu prezintă nici o relevanță data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât -, audiat fiind în fața primei instanțe, a recunoscut că este posibil ca acest contract să fi fost încheiat la o dată anterioară celei de 07.11.2003.
De asemenea, se consideră de parchet că din întreg materialul probator administrat în cauză a rezultat intenția inculpatului de a înșela partea vătămată cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de parchet este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Starea de fapt reținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul coroborării întregului materialul probator administrat în cauză și din care rezultă că activitatea inculpatului de până în momentul încheierii convenției în litigiu, nu poate fi considerată ca una de inducere în eroare.
În ceea ce privește data încheierii contractului comercial dintre societatea inculpatului și partea civilă, în mod corect instanța de apel, în urma administrării probei cu expertiza grafologică, aceasta a constatat că este 04.11.2003 și nu 07.11.2003, iar prin raportare la acest aspect, a fost înlăturată declarația reprezentantului părții civile " Computers" SRL T, ca fiind nesinceră.
Astfel, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, respectiv latura obiectivă, întrucât lipsește situația premisă din textul de incriminare, respectiv activitatea de inducere în eroare cu prilejul încheierii convenției și faptul că s-ar fi folosit de calități mincinoase la încheierea aceluiași contract.
Faptul că inculpatul ar fi prezentat părții civile o ofertă de componente pe care era imprimată denumirea unei societăți străine, nu este în măsură să determine concluzia că acesta ar fi acționat în numele ei, întrucât chiar reprezentantul părții civile, în declarația dată în faza de urmărire penală, a arătat că din discuția cu inculpatul a înțeles că oferta era a unei firme din Germania.
Referitor la infracțiunea de uz de fals, rezultă indubitabil că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, întrucât oferta depusă la dosar în copie de către partea civilă, cu privire la prețurile unor componente de calculator, nu s-a dovedit în cauză că ar fi cea oferită de inculpat părții civile pentru a se putea analiza dacă inculpatul a săvârșit această infracțiune.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de recurs apreciază că aceasta este corect soluționată de către instanța de apel, în cauză nefiind îndeplinite în mod cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, deoarece lipsește fapta ilicită.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu este dat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, deoarece nu s-a comis o eroare gravă de fapt, tribunalul stabilind corect situația de fapt prin coroborarea întregului material probator, inclusiv prin administrarea probei cu expertiza grafologică, fapt care a determinat soluția corectă de achitare în prezenta cauză.
Având în vedere cele expuse în baza art. 38515pct.1 lit. b pr.pen va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.361/A din 22.12.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art.192 al.3 pr.pen, cheltuielile judiciare către stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b p,p, respinge, ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.361/A din 22.12.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 alin.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare către stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 Mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./20.05.09
Tehnored AJ/28.05.09
Prima instanță: Jud.T _
Apel: Trib.T-,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Florin
