Furtul (art.208 cod penal). Decizia 508/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 508
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 69/A/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat oficiu, lipsă părțile civile intimate.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârilor pronunțate anterior, rejudecarea cauzei și pe fond, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.c
C.P.P.Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, în deplină concordanță cu probatoriul administrat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt a solicitat, admiterea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Arad.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2126/10.09.2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în baza art.11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit. c) Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. e), g) i) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.346 alin. 3 Cod procedură penală s-au respins acțiunile civile exercitate de părțile civile, și, ca inadmisibile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La sfârșitul lunii februarie 2007 inculpatul a cumpărat de la martorii G și un număr de 4 aparate antiradar și un CD-player. Această stare de fapt rezultă din declarațiile martorilor (fila 38 dosar) și (fila 62 dosar). Astfel, din declarațiile acestor martori coroborate cu declarațiile inculpatului atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței (fila 23 dosar), instanța reține că inculpatul și cei doi martori se aflau într-o stație de tramvai din cartierul al municipiului La un moment dat, martorii G și i-au cerut inculpatului să se apropie pentru a-i arăta ceva într-o plasă. doi martori i-au oferit apoi spre vânzare 4 aparate anti- și 1 CD-player cu suma de 200 lei. Inculpatul a spus că poate să le ofere doar suma de 150 de lei, martorii G și fiind de acord cu această sumă. Pe cale de consecință, plasa în care se aflau bunurile a fost luată de inculpat, martorul (fila 62 dosar) uitându-se chiar în plasă și constatând prezența bunurilor sus-menționate. Aceste bunuri au fost ulterior vândute martorilor (fila 119 dosar urmărire penală), (fila 123 dosar urmărire penală), (fila 128 dosar urmărire penală) și (fila 132 dosar urmărire penală).
Prima instanță a reținut că față de martorii și s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal dar, atât timp cât cei doi nu au fost însă condamnați pentru săvârșirea acestei infracțiuni, aceștia pot fi ascultați ca martori. Prin declarațiile lor, (fila 38 dosar) și (fila 62 dosar) susțin versiunea inculpatului și starea de fapt reținută de instanță. Deși prin concluziile raportului de constatare tehnico-științifică (fila 164) se arată că în declarațiile acestora s-au evidențiat modificări semnificative care să poată fi interpretate ca indici ai comportamentului simulat al subiecților, din modul de formulare a acestor concluzii instanța nu poate avea certitudinea că martorii și au relatat aspecte nereale. Aceste declarații sunt însă contrazise de depozițiile martorilor G (fila 37 dosar) și (fila 39 dosar) care că i-ar fi vândut inculpatului aparatele anti- și cd-palyerul. Cu privire la acești martori instanța constată că acești au fost condamnați prin sentința penală nr. 2710/10.12.2007 a Judecătoriei Arad pronunțată în dosarul nr- și prin sentința penală nr. 766/27.03.2007 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr- pentru furt calificat în formă continuată din autoturisme, ceea ce întărește dubiul instanței cu privire la declarațiile acestor martori. Această conduită poate fi justificată în opinia primei instanțe prin împrejurarea că o eventuală recunoaștere ar fi putut atrage sancțiuni de natură penală împotriva celor doi, atât timp cât aceștia nu ar fi putut justifica proveniența bunurilor. Cu privire la neconcordanța între numărul aparatelor anti- sustrase și numărul celor cumpărate de inculpat, instanța a reținut că aceasta poate fi explicată prin depoziția martorului (fila 63 dosar) care arată că a cumpărat 5 aparate anti-, identificate ulterior ca fiind cele sustrase, de la două persoane pe care nu le cunoaște, dar poate afirma cu certitudine că nu era inculpatul. Prima instanță a reținut, de asemenea, din procesele verbale de cercetare la fața locului că nu au fost ridicate urme, nefiind posibilă astfel dovedirea presupusei prezențe a inculpatului la locul săvârșirii celor 6 infracțiuni de furt calificat.
Așa cum rezultă din detalierea probelor administrate acestea sunt doar probe indirecte care nu pot dovedi prin ele însele vinovăția inculpatului. Coroborând aceste probe, concluzia desprinsă de prima instanță a fost că nu au putere de certitudine că inculpatul este cel care a săvârșit cele șase acte de sustragere de bunuri, iar starea de fapt reținută în rechizitor cu privire la inculpatul are ca temei probe secundare (indicii) ce nu pot fi coroborate cu alte probe. Apreciind că vinovăția inculpatului nu a fost dovedită fără putere de tăgadă prima instanță a constat că prezumția de nevinovăție nu a fost anulată.
. Împotriva sentinței penale nr.2126/10.09.2008 a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad care a solicitat desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit art.345 Cod procedură penală privind judecata în fond. În motivare, s-a arătat că prima instanța nu a coroborat probele administrate în cauză, în sensul că a reținut declarațiile a doi martori cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și a ignorat declarațiile martorilor și.
Prin decizia penală nr. 69/A/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-,în baza art.379 alin.1 pct.2 lit.a) Cod procedură penală s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad împotriva sentinței penale nr. 2126/10.09.2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Arad, pe care a desființat- cu privire achitarea inculpatului și în consecință, în baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e), g), i) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, inculpatul, a fost condamnat la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
Pe durata și în condițiile stabilite de art.71 Cod penal inculpatului i s-a interzis exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și drepturile prevăzute de art.64 lit. b) Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare și în baza art.82 Cod penal s-a fixat un termen de încercare de 5 ani.
În baza art.71 alin. ultim Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art.118 lit.e) s-a confiscat de la inculpat în folosul statului suma de 300 lei dobândită prin vânzarea bunurilor sustrase.
Cu privire la motivele de apel invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, tribunalul constatat următoarele:
Starea de fapt reținută de prima instanță este greșită, nefiind fundamentată pe totalitatea mijloacelor de probă administrate în cauză. Deși, legal a reținut prima instanță că nu poate fi înlăturată ab initio proba cu martorii - și pe motiv că ar fi fost cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, totuși aceste declarații trebuiau apreciate în ansamblul probator. Astfel, s-a ignorat faptul că deși ceilalți doi martori și G au fost cercetați pentru infracțiunea de furt calificat, fiind condamnați prin sentința penală nr. 2710/10 decembrie 2007a Judecătoriei Arad, la acea dată a fost audiat în calitate de martor inculpatul. În dosarul nr- cei doi martori au fost cercetați pentru furtul unui CD player marca Sony, bunul sustras fiind vândut prin intermediul martorului, martorei. La acea dată inculpatul nu a afirmat că aceștia i-ar fi vândut și detectoare. Mai mult, fapta de furt a celor doi martori a fost săvârșită la începutul lunii februarie în timp ce în cauza dedusă judecății sustragerea detectoarelor s-a prelungit până în luna martie a anului 2007. În aceste condiții este evidentă încercarea inculpatului a-și crea apărări, cunoscând situația celor doi martori minori. Împrejurarea mai sus menționată se coroborează declarația martorei care arată că inițial a cumpărat de la inculpat un CD și ulterior a achiziționat două detectoare (16 dos urmărire penală). În consecință inculpatul cumpărat de la martorii și acel CD sustras de aceștia, dar nu și detectoarele, declarația martorilor și fiind evident dată în susținerea apărării inculpatului, astfel că trebuia înlăturată din ansamblu probator. Un alt aspect, reținut greșit de prima instanță, a fost numărul detectoarelor pe care le-a sustras inculpatul. Astfel, prima instanță a reținut că această împrejurare (număr de detectoare mai mare decât cel declarat de inculpat ca achiziționat de la martorii și ) poate fi explicată prin depoziția martorului (fila 63 dosar) care a arătat că a cumpărat 5 aparate anti-, identificate ulterior ca fiind cele sustrase, de la două persoane pe care nu le cunoaște, dar poate afirma cu certitudine că nu era inculpatul. Prima instanță a reținut doar declarația dată de acest martor în cursul cercetării judecătorești iar nu și declarația dată de acesta în cursul urmăririi penale (124 verso) când martorul a indicat că a cumpărat detectoarele antiradar de la două persoane identificate ca fiind inculpatul și martorul. Această declarație dată în cursul urmăririi penale de martorul se coroborează cu declarația martorului (132-133 urmăririi penale), astfel că în mod greșit au fost înlăturate din ansamblu probator declarațiile date de martorul în faza de urmărire penală, fiind însă necesar a le îndepărta pe cele date în cursul judecății. Totodată prima instanță a reținut, că din procesele verbale de cercetare la fața locului că nu au fost ridicate urme, nefiind posibilă astfel dovedirea presupusei prezențe a inculpatului la locul săvârșirii celor 6 infracțiuni de furt calificat. Tribunalul reamintește că obiectul probațiunii îl formează ansamblul faptelor și împrejurărilor de fapt ce trebuie dovedite în vederea soluționării cauzei penale. În cadrul faptelor și împrejurărilor cu ajutorul cărora se rezolvă fondul cauzei se distinge între fapte principale și fapte probatorii. Faptele probatorii, probe indirecte în proces, conduc la stabilirea, pe cale indirectă, a faptelor principale. În condițiile în care inculpatul este cel care a avut asupra sa toate bunurile sustrase, bunuri de care a încercat să scape pe măsură ce le-a sustras oferindu-le spre vânzare unor persoane diferite și având în vedere încercarea inculpatului a indica autori ai furturilor alte persoane duce la stabilirea faptului principal respectiv că inculpatul este cel care a sustras din autovehiculele părțile vătămate detectoarele.
Pentru aceste motive tribunalul a reținut în fapt că:
1. În noaptea de 14/15.02.2007, prin spargerea geamului portierei dreapta față a autoturismului marca VW Golf cu numărul de înmatriculare -, aflat în posesia părții vătămate, parcat pe strada - - din A, inculpatul a sustras un aparat detector marca seroa -, în scopul însușirii pe nedrept. inculpatul a vândut detectorul martorei, aceasta necunoscând proveniența bunului, care ulterior a fost restituit părții vătămate.
2. În noaptea de 22/23.02.2007, prin spargerea geamului portierei dreapta față a autoturismului marca VW Passat cu număr de înmatriculare -, aparținând părții vătămate, parcat pe strada - din mun.A, inculpatul a sustras un aparat detector marca model, seria -, în scopul însușirii pe nedrept. Inculpatul a vândut detectorul martorului cu suma de 50 lei, care nu cunoștea proveniența bunului, fiind restituit părții vătămate.
3. În aceeași noapte, prin spargerea geamului portierei dreapta față a autoturismului marca Skoda cu nr. de înmatriculare -, parcat pe strada AId in A, aparținând părții vătămate, inculpatul a sustras un aparat detector marca, seria -, în scopul însușirii pe nedrept. Inculpatul a vândut detectorul prin intermediul martorului, martorului, aceștia necunoscând proveniența bunului, fiind ulterior vândut părții vătămate.
4. În noaptea de 05/06.03.2007, prin spargerea geamului portierei dreapta față a autoturismului marca VW Passat cu nr. de înmatriculare -, aflat în posesia părții vătămate, parcat pe B-dul - - din A, inculpatul a sustras un aparat detector marca model 7000, seria -, în scopul însușirii pe nedrept. Inculpatul a vândut detectorul martorului cu suma de 50 lei, care nu cunoștea proveniența bunului, fiind restituit părții vătămate.
5. În aceeași noapte, prin spargerea geamului portierei dreapta față a autoturismului marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare -, aparținând părții vătămate, parcat pe strada - din A, inculpatul a sustras un aparat detector marca 6060, seria -, în scopul însușirii pe nedrept. Inculpatul a vândut detectorul prin intermediul martorului, martorului, aceștia necunoscând proveniența bunului, fiind ulterior restituit părții vătămate.
6. În noaptea de 05/06.03.2007, prin spargerea geamului portierei dreapta față a autoturismului marca VW Golf cu nr. de înmatriculare B--, aflat în posesia părții vătămate, parcat pe str.- cu str. - din A, inculpatul a sustras un aparat detector marca seria -, în scopul însușirii pe nedrept. Inculpatul a vândut detectorul martorei, aceasta necunoscând proveniența bunului sustras, care ulterior a fost restituit părții vătămate.
Instanța de apel nu a reținut apărarea inculpatului în sensul că datorită greutății sale mari nu ar fi putut pătrunde pe geamul portierei ori că la fața locului nu au fost găsite urme papilare aparținând inculpatului. Apărarea nu poate fi reținută întrucât nu era necesar pătrunderea pe geamul portierei în condițiile în care geamul era spart și putea fi acționat sistemul de deschidere a ușii. Cu privire la urmele papilare, acestea nu au putut fi identificate în condițiile în care inculpatul acționa "profesionist" cu sisteme de spargere a geamurilor ceea ce creează prezumția că acesta folosea mănuși.
Vinovăția inculpatului, sub forma intenției directe de a sustrage bunuri din patrimoniul părților vătămate (detectoare ) din locuri publice, pe timp de noapte și prin efracție, a rezultat din declarația părților vătămate ce se coroborează cu dovezile de ridicare predare a bunurilor către părțile vătămate, declarația martorilor și și declarațiile martorilor, și.
Fapta inculpatului, care în perioada 14.02.-06.03.2007 din locuri publice, pe timp de noapte și prin efracție a sustras bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 art.209 alin.1 lit.e), g), i) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru fapta săvârșită, instanța de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv a ținut seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de art.209 alin.1 Cod penal (închisoare de la 3 ani la 15 ani), de gradul de pericol social al faptelor comise, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Tribunalul a avut în vedere în primul rând că, potrivit fișei sale de cazier judiciar (63) inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. Totodată instanța de apel a reținut, că încă din faza de urmărire penală inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei îngreunând cercetarea. S-a avut în vedere prejudiciul modic creat și modalitatea de săvârșirea a faptei
Față de cele expuse, instanța de apel a apreciat că aplicarea, în baza art.208 alin.1 art.209 alin.1 lit. e), g), i) Cod penal a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat va fi suficientă pentru a se asigura prevenția specială.
Ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile stabilite de art.71 Cod penal, inculpatului i-a fost interzisă în virtutea legii exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) ( cu excepția dreptului de a alege) și b) Cod penal. Instanța nu va interzice inculpatului drepturile părintești și dreptul de a fi tutore, infracțiunea comisă neaducând atingere relațiilor sociale privitoare la viața de familie. Instanța de apel, în temeiulArt. 3 din Protocolul nr. 1. Dreptul de a vota - Convenția Europeană a Drepturilor Omuluiși jurisprudența în materie Hotărârea din 30 martie 2004 "Hirst Marea Britanie" nu a interzis inculpatului dreptul alege reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
Inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală și fiind întrunite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal și apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă, tribunalul în baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei de 3 ani închisoare ce urmează a fi aplicată inculpatului și în baza art.82 Cod penal a fixat pentru acesta un termen de încercare de 5 ani.
În baza art.71 alin. ultim Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat e va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Întrucât bunurile sustrase au fost restituite părții vătămate, dar inculpatul a obținut sume de bani din vânzarea acestora, sume ce nu servesc la despăgubirea părților vătămate, în baza art.118 lit.e) Cod penal s-a confiscat de la inculpat în folosul statului suma de 300 lei.
Împotriva deciziei penale nr. 69/A/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 14.10.2008 a declarat recurs în termenul legal inculpatul, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 30.03.2009, solicitând casarea hotărârii deoarece se consideră nevinovat.
Recursul nu a fost motivat în scris.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul recurent a comis toate cele șase acte materiale ale infracțiunii continuate de furt calificat reținute în sarcina sa, probele administrate convergând spre vinovăția inculpatului: (declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, procese-verbale de cercetare la fața locului, planșe foto, rapoarte de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat).
Curtea își însușește starea de fapt reținută de instanța de apel, inclusiv raționamentele folosite la interpretarea probatoriului administrat în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată (primă instanță și apel).
Deși nu există probe directe ale vinovăției inculpatului, ansamblul probelor indirecte, care se coroborează între ele, conduce la stabilirea vinovăției făptuitorului.
Astfel, din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul a avut asupra sa și a oferit spre vânzare toate bunurile ce au fost sustrase din autoturismele părților vătămate.
Inculpatul a declarat că nu a sustras detectoarele, afirmând că le-ar fi primit de la alte persoane, respectiv de la martorii minori și G. Declarațiile martorilor ( 176-178 dosar urmărire penală, 62 dosar primă instanță) și - ( 159-162 dosar urmărire penală, 38 dosar primă instanță) propuși de către inculpat în apărare și care au susținut versiunea acestuia sunt contrazise de cele două rapoarte de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat privindu-i pe ei ( 166 dosar urmărire penală) și de declarațiile martorilor minori ( 144-146 dosar urmărire penală, 39 dosar primă instanță) și G ( 142-143 dosar urmărire penală, 37 dosar primă instanță). Mai mult, deși martorii și - afirmă că au fost împreună când li s-au oferit spre vânzare aparate anti- și radio-CD-ul, declarațiile lor conțin contradicții care conduc la ideea că nu sunt conforme realității.
De asemenea, martorul și-a schimbat în fața instanței ( 63 dosar primă instanță) declarația dată în cursul urmăririi penale ( 124-129 dosar urmărire penală), în privința persoanei de la care a cumpărat aparatele anti-, fără o explicație plauzibilă, astfel încât Tribunalul a procedat corect reținând doar declarația acestui martor de la urmărirea penală, declarație care se coroborează cu cea a martorului susținută și de raportul de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat ( 130-133, 137 dosar urmărire penală).
Totodată, indicii cu privire la comportamentul nesincer al inculpatului îl constituie și refuzul acestuia de a fi testat cu aparatul poligraf ( 151 dosar urmărire penală).
În privința sancțiunii, se observă că aceasta a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, în condițiile în care în sarcina inculpatului recurent a fost reținută o infracțiune de furt calificat în formă continuată, activitatea infracțională fiind compusă din șase acte materiale de sustragere pe timp de noapte și prin efracție, iar conduita procesuală a inculpatului a fost necorespunzătoare (a negat săvârșirea vreunui act material, încercând să inducă în eroare organele judiciare atât în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată).
Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei închisorii, instanța de recurs constată că în mod just s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, având în vedere cuantumul pedepsei, lipsa antecedentelor penale și aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Curtea observă că instanța de apel a individualizat în mod corect și pedepsele accesorii, interzicând inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. pe durata pedepsei închisorii și suspendând apoi executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei închisorii, deoarece prin săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul devine nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Instanța de apel a dispus în mod just și confiscarea de la inculpat a sumei de 300 lei dobândită prin vânzarea bunurilor sustrase și care nu a servit la despăgubirea persoanelor vătămate.
Curtea mai remarcă faptul că instanța de apel a omis să soluționeze toate acțiunile civile, însă decizia a fost recurată doar de către inculpat, iar potrivit art. 3858alin. 1.pr.pen. instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat recurs.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 69/A/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 14.10.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 300 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs, iar în temeiul art. 189 alin. 1.pr.pen. se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 69/A/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 14.10.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 300 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs.
În temeiul art. 189 alin. 1.pr.pen. dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
Red /20.05.2009
Dact 2.ex./27.05.2009
Prima inst. - Judecătoria Arad - Jud.
Inst. Apel - Tribunalul Arad - jud.
- jud.
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Florin
