Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 58/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori -
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR.58/A/2008
Ședința publică din10 iunie2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei penale privind apelurile penale formulate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHORși inculpații apelanți domiciliat în O str. - nr. 2 - 1. 2. 8 județul B, domiciliat în O, str. -. - nr. 27 județul B și, domiciliat în O,-/H, județul B, împotriva sentinței penale nr. 212/P/11.07.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, privind și pe inculpatul intimat domiciliat în O-/H, județul B, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 215 al. 1,2,3, Cod penal, art. 291 Cod penal, 248 Cod penal raportat la art. 248/1 Cod penal.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 27 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea hotărârii în cauză amânându-se pentru data de 03 iunie 2008, respectiv la data de 10 iunie 2008, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelurilor penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.212/P din 11 iulie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, în baza art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și cu aplic. art.74 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui - și, ns. la 20.04.1964 în, jud. B, cetățean român, studii medii, căsătorit, 2 copii minori, fără ocupație, fără antecedente penale,. în O,-, jud. B, la 5 ani închisoare, cu aplicarea art.71, 64 lit. a teza II, b și c Cod penal și interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a teza I, b și c Cod penal pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus reținerea din 20.06.2002 și arestul preventiv de la 21.06.2002 la 18.07.2003.
În baza art.11 pct.2 lit. b cu art.10 lit. g Cod procedură penală raportat la art.122 lit. d și 124 Cod penal s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.291 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ca urmare a intervenirii prescripției speciale.
În baza art.248 raportat la art.248/1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și cu aplicarea art.74 lit. a și c și 76 lit. b Cod penal au fost condamnați inculpații, fiul lui și, ns. la 1.06.1953 în, jud. B, cetățean român, studii superioare, economist la - - O, necăsătorit, fără antecedente penale,. în O, str. -. -, nr.186 H, jud. B, fiul lui și, ns. la 30.08.1964 în Popești, jud. Bh, cetățean român, studii superioare, inginer, Sucursala B, căsătorit, 1 copil minor, fără antecedente penale,. în O,-, -.2,.10, jud. B, fiul lui și, ns. la 5.09.1969 în O, cetățean român, studii medii, șomer, căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente penale,. în O, str. -, nr.2, -1,.2,.8, jud. B la câte o pedeapsă de câte 3 ani închisoare fiecare și interzicerea drepturilor prev de art.64 lit. a teza II, b și c Cod penal fiecare pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art.86/1 și art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de mai sus precum și a pedepselor accesorii prev de art.71, 64 lit. a teza II, b și c Cod penal pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art.86/2 Cod penal.
În baza art.86/3 Cod penal au fost obligați inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune a infractorilor, de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lor de existență.
S-a atras atenția asupra dispozițiilor art.86/4 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit. b cu art.10 lit. g Cod procedură penală raportat la art.122 lit. d și 124 Cod penal s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.290 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ca urmare a intervenirii prescripției speciale.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală au fost obligații inculpații, în solidar la despăgubiri civile în sumă de14.678.232.138 leicătre partea civilă SNP - B, nr.239.
În baza art.348 Cod procedură penală s-a menținut sechestrul asigurător instituit în sarcina inculpatului asupra autoturismului marca Peugeot 405 cu seria motor nr.-, de 1905 cmc (585-586 vol. I dosar ) precum și sechestrul asigurător instituit în sarcina inculpatului asupra imobilului situat în O, str. -. -, nr.186 H, jud. B (592 vol. I dosar )
În baza art.348 și 445 Cod procedură penală s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat în parte la câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bas umei de 600.000 lei onorariu apărătorului din oficiu avocat conform delegației nr. 4845/2004. (117).
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul înregistrat la instanță, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHORa solicitat trimiterea în judecată a inculpaților pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, uz de fals;, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu;, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals material, G pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
Prin sentința penală nr.133/P/2003 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, definitivă prin decizia penală nr.606/R/11.09.2003 a Curții de APEL ORADEAs -a disjuns cauza față de inculpații și G, dispunându-se cu privire la aceștia restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru refacerea urmăririi penale.
SNP - B s-a constituit parte civilă cu suma de 14.678.232.138 lei.
În vederea soluționării cauzei, s-au luat declarații inculpaților, 77-78, 159-160, 161, 204-206, s-au audiat martorii, 79, 118, 136, 162, 163, 182, 183-184, 185, 186, 207, 208, Copil, 217, 219, 241, 243.
Din coroborarea întregului material probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Datorită faptului că produsele petroliere reprezintă o marfă extrem de solicitată, SNP - Bad ispus luarea unor măsuri care, coroborate cu dispozițiile legale în materie, să conducă la reducerea riscului de afaceri, măsuri care au fost comunicate de îndată tuturor sucursalelor din țară, în vederea aplicării lor în activitatea curentă.
Astfel prin adresa nr.496/29.01.1999 s-a comunicat sucursalelor obligativitatea încheierii de contracte pentru toate actele de comerț derulate de acestea cu terții, în cuprinsul cărora să fie incluseclauze asigurătorii"față de riscurile previzibile, inclusiv acela al neîncasării c/v produselor livrate."
De asemenea, s-a instituit obligația urmăririi riguroase a executării tuturor contractelor în baza unei evidențe stricte și a intervenției operative în situațiile în care se impune acest lucru. (vol.3, fila 49)
Urmare acestor măsuri, prin adresa nr.308/8.02.1999 a fost trimis de către SNP - B modelul de contract, menționându-se că fiecare contract încheiat cu agenții economici va fi semnat, din partea sucursalei, de către șeful de secție ca o garanție a exactității datelor cu privire la stabilirea economică și posibilitățile financiare ale beneficiarului, de către persoana împuternicită de acesta, cu semnătura certificată prin aplicarea ștampilei rotunde (vol.3, fila 50)
La 15.03.1999, prin adresa nr. 1401, s-a comunicat faptul că aprobarea conducerii SNP - privind livrarea produselor petroliere cu plata la un interval cuprins între 15 și 30 zile de livrare, nu reprezintă o "derogare de la necesitatea de a se încheia contract și de a se livra produse petroliere strict pe bază de garanție bancară în conformitate cu prevederile legii (vol.-3,.54).
La data de 03.06.1999, prin adresa nr.2969, s-a instituit pentru sucursale obligația urmăririi riguroase a executării contractelor și executării gajurilor în situația depășirii termenului de plată sau neachitării c/v produselor livrate. (vol.3, 57,170-171).
Toate aceste măsuri au culminat cu cea dispusă și comunicată prin adresa nr.3275/31.07.2000, prin care s-a instituit obligativitatea efectuării vânzărilor de produse petroliere numai cu plata la livrare. (vol.3, 60)
Prin încălcarea atribuțiilor de serviciu și a acestor măsuri stabilite și impuse de SNP - B, inculpații, în calitate de persoane cu funcții de conducere și angajați ai Sucursalei B, în perioada iunie-iulie 1999 au livrat produse petroliere către - SRL O, - SRL O, - SRL B și - " SRL O în valoare de 14.678.232.138 lei pe baza unor contracte nesemnate de beneficiari, lipsite de garanții asigurătorii și în condițiile neachitării produselor petroliere livrate anterior.
Pentru crearea unor aparențe de legalitate, inculpatul a achiziționat produsele respective atât pentru firma sa, - SRL cât și pentru celelalte firme puse la dispoziție de inculpatul G ai căror administratori erau cetățeni străini, plecați din țară sa care nu figurau intrați pe teritoriul României, ori persoane care nu mai desfășuraseră activități prin intermediul firmelor respective de mai mult timp.
În actele întocmite cu prilejul recepționării mărfurilor au fost inserate fictiv nume de persoane care nu aveau nici o legătură cu operațiunile respective sau numere de înmatriculare a unor autoturisme care, din punct de vedere tehnic, erau improprii transportului produselor petroliere. Accesul inculpatului la persoanele din conducerea Sucursalei Ba S NP -, abilitate a aviza livrările către cele 4 societăți, a fost favorizat de faptul că în perioada 1985-1992 acesta a lucrat în cadrul sucursalei și a avut posibilitatea de a-i cunoaște pe inculpați.
Toate acestea au condus la neachitarea c/v produselor petroliere achiziționate în condițiile arătate și, implicit, la înregistrarea unui prejudiciu în patrimoniul SNP Sucursala B de 14.678.232.138 lei.
- În anul 1994 inculpatul a înființat - SRL O, înregistrată la Camera de Comerț și Industrie a Județului B - ORC, sub nr.J-, în cadrul acesteia, inculpatul cumulând calitățile de asociat unic și administrator (vol.4, filele 1-175).
La început, inculpatul a derulat activități de comerț și de transport, pentru ca în luna martie 1999 să desfășoare activități de comercializare și intermediere cu produse petroliere achiziționate în principal, de la SNP - Sucursala
Astfel, inculpatul știind că are asigurată desfacerea, s-a ocupat în exclusivitate de aprovizionare.
produselor petroliere de la unitatea menționată era facilitată de faptul că inculpatul era cunoscut în cadrul ei de către persoanele care aveau putere de decizie în ceea ce privește livrarea.
În cadrul sucursalei, ca și în toate subunitățile SNP -, existau reguli stricte de acces în interiorul depozitelor și de circulație a documentelor ce se întocmeau cu prilejul vânzării produselor petroliere.
Astfel, reprezentanții solicitanților unor astfel de produse având delegații de ridicare, completare cu datele societăților pe care le reprezentau, se prezentau pentru aprobarea livrării la persoanele abilitate să facă acest lucru: directorul general al sucursalei, directorul depozitului, adjunctul șefului de depozit sau persoana desemnată în acest sens, de către conducere, în lipsa șefului sau adjunctului de depozit.
Delegațiile aprobate erau apoi prezentate compartimentului "facturări" din cadrul depozitului care întocmea factura de livrare, cuprinzând și cantitatea aprobată de conducere.
Ulterior, facturile și delegațiile de livrare erau prezentate gestionarului care, după ce încărca în mijloacele de transport cantitatea de combustibil trecută în factură, întocmea avizul de însoțire a mărfii.
Toate aceste documente erau suspuse controlului de poartă la ieșirea din depozit, precum și verificării calității produsului din mijlocul de transport. În registrul de poartă se evidenția numărul mașinii, numele delegatului, cantitatea livrată, numărul facturii sau avizului de însoțire a mărfii, precum și ora intrării și ieșirii din unitate.
Acest circuit era obligatoriu în condițiile în care livrările se efectuau până la orele 15,00.
Când acest lucru se realiza după-amiază, posibilitate oferită de faptul că gestionarii la depozit lucrează în ture de 12 ore, factura de livrare se întocmea de către compartimentul de specialitate, a doua zi, după datele înscrise în delegațiile de livrare și avizele de însoțire a mărfurilor.
Pentru a eluda acest circuit, inculpatul a propus atât inculpatului cât și lui, șeful depozitului O și gestionarului coordonator - ca livrările făcute către firma sa să se efectueze numai după-amiază.
Aceștia, încălcându-și atribuțiile de serviciu cuprinse în fișa postului, (vol.3, filele 1-2,21-23) potrivit cărora șeful de depozit era obligat să "organizeze primirea, recepția, descărcarea, depozitarea, manipularea, livrarea și transportul produselor petroliere în condițiile respectării stricte a reglementărilor specifice în vigoare", iar gestionarul coordonator "să elibereze și să livreze produsele petroliere în baza actelor prevăzute în legislația în vigoare și instrucțiunile avute în acest sens" au acceptat propunerea inculpatului.
Acest lucru a fost favorizat și de faptul că acordul de principiu fusese obținut de la inculpatul, directorul Sucursalei B, care, în cursul cercetărilor, s-a demonstrat că s-a implicat efectiv în livrările de produse petroliere către inculpatul.
Inculpatul, deși își desfășura activitatea numai în de dimineață (până la orele 15,00), dată fiind calitatea sa de gestionar coordonator, în zilele în care inculpatul urma să ridice produse petroliere, rămânea să se ocupe de toate formalitățile, completând dispozițiile de livrare, deși acest lucru cădea în sarcina solicitantului și le aproba.
Constatările tehnico-științifice grafice efectuate în cauză au pus în evidență faptul că dintre toate delegațiile prezentate de inculpatul, numai una dintre acestea a fost completată de inculpat, respectiv cea din data de 09.04.1999 (vol.II, fila 217), celelalte fiind completate de inculpatul, unele dintre acestea având trecut pe verso inițialele
Cu prilejul audierii, cei doi inculpați au explicat semnificația acestor inițiale. Erau situațiile în care inculpatul suna personal, la depozit și dădea dispoziție să se livreze combustibilul inculpatului (vol. I, filele 142-146, 149-152, 163-169, 272-281, 284-298).
Datorită faptului că delegațiile au fost completate de inculpatul, la numele inculpatului a fost adăugată litera A, astfel încât acesta apare ca " ".
De asemenea, în cuprinsul acestora au fost inserate, în mod fictiv, ca delegați sau conducători auto, persoane care, în timpul urmăririi penale au declarat că nu au avut nici un fel de raporturi juridice cu - SRL, cu SNP - Sucursala B sau cu inculpatul, necunoscând persoanele implicate în aceste activități (vol.3, filele 55-72)
De asemenea, au fost trecute numerele de înmatriculare ale unor autovehicule care, ulterior, s-au dovedit că nu au efectuat transportul produselor petroliere achiziționate de inculpat, deoarece erau improprii acestei activități, fiind autoturisme (, Mercedes, etc.) (vol.2 filele 87-11) sau deși erau apte pentru acest lucru, în zilele respective efectuaseră alte curse, sens în care conducătorii auto au prezentat documente doveditoare (vol.2 filele 55-74, vol.1 filele 528-541).
Acest lucru a fost posibil și datorită faptului că inculpatul se ocupa de toate formalitățile, documentația neparcurgând traseul menționat întrucât livrările erau făcute după-amiază.
Rolul inculpatului nu s-a limitat la cele menționate, ci întocmea și avizele de însoțire a mărfii, îi însoțea pe delegați la locurile de încărcare și dădea dispoziții gestionarilor să încarce cantitățile de combustibili înscrise în delegații.
La poartă, unde trebuia efectuat ultimul control, înainte de părăsirea unității, inculpatul le solicita controlorilor de poartă sau pompierilor de serviciu să înscrie în registrul de poartă datele pe care el le furniza sau îi trimitea să execute rondul, făcând el însuși mențiunile în registru. (vol.1, filele 501-526).
Tot din declarațiile acestora a rezultat că inculpatul era prezent frecvent în incinta depozitului, în compania inculpatului și de mai multe ori întâlnindu-se și cu inculpatul.
Acest procedeu a fost uzitat de inculpatul și inculpați atât înainte cât și după încheierea contractului nr.106/1999 între SNP - Sucursala B și - Simpex SRL (vol.2 fila 249).
Cu privire la livrările efectuate de către - SRL s-a constatat că inculpații, și și-au încălcat atribuțiile de serviciu deoarece au avizat și aprobat livrarea, în lipsa unui contract, deși prin adresa 496/29.01.1999 SNP - stabilise obligativitatea încheierii de contracte juridice cu toți agenții economici care solicitau livrarea de produse petroliere.
Nici prin încheierea contractului nr.106/1999 (vol.2, fila 249) nu s-a intrat în legalitate, întrucât nici după această dată nu au fost respectate măsurile impuse de SNP -:
- contractul nu avea inserată în cuprinsul său data încheierii;
- deși a fost semnat de inculpații și, nu s-au solicitat beneficiarului măsuri asigurătorii, care să garanteze plata prețului sau recuperarea c/v mărfurilor livrate;
- prin încheierea contractului, s-au făcut livrări către - SRL, deși produsele livrate anterior nu fuseseră achitate;
În maniera arătată, în perioada 31.03-29.07.1999, inculpatul a achiziționat de la Sucursala B, a SNP -, în numele - SRL produse petroliere în valoarea totală de 3.415.223.825 lei, din care 2.643.916.165 în baza contractului nr.106/1999 (vol.1, filele 21-27, vol.2 fila 287)
Produsele au fost refacturate și livrate către - - (în valoare de 1.611.700.000 lei), către - "" SRL (în valoare de 405.100.000 lei) și către - " SRL (în valoare de 132.000.000 lei), firme reprezentate de inculpatul G (vol.5, filele 2-19).
Din valoarea totală a mărfurilor livrate către - SRL inculpatul a achitat numai 707.000.000 lei pentru diferența de 2.608.223.825 lei, SNP - - Sucursala B constituindu-se parte civilă (vol.2, fila 140-141)
Cu privire la neplata prețului produselor livrate, inculpatul a declarat că această împrejurare s-a datorat faptului că mărfurile nu au fost plătite de către firmele cărora le-a livrat, afirmație infirmată de probele administrate în cauză.
Astfel, de la început, inculpatul nu a intenționat să plătească integral produsele achiziționate, din moment ce, conform înțelegerii inițiale avute cu inculpatul, le-a livrat, la rândul său, firmelor acestuia, fără a mai solicita c/v lor, deși cunoștea că ele au fost revândute, mai departe, altor clienți, mulțumindu-se numai cu încasarea pentru sine a comisionului convenit.
Mai mult, a permis ca, de contabilitatea firmei sale, să se ocupe angajații firmei inculpatului G, singura preocupare fiind aceea de a se prezenta la sediul Sucursalei B cu delegațiile pentru a fi vizate de către inculpatul sau, în lipsa acestuia de către. (vol.1, fila 124)
Deși partea civilă a făcut demersuri pentru recuperarea prejudiciului, obținând chiar o hotărâre judecătorească de obligare a - SRL la plata c/v mărfurilor livrate, fapt care nu a fost posibil, debitorul intrând în procedura de lichidare judiciară (vol.3 fila 553).
Ca urmare, SNP - - Sucursala B s-a constituit parte civilă cu suma de 2.704.245.539 lei.
II. - SRL Oaf ost una dintre firmele care, conform înțelegerii inițiale dintre inculpatul și Gaf ost utilizată pentru achiziționarea de produse petroliere de la Sucursala
Societatea a fost înființată de către martorul în calitate de asociat unic, fiind înregistrată la ORC B sub nr.J- (vol 3, filele 266, 272). Din declarațiile martorului a rezultat că societatea a fost înființată la îndemnul inculpatului G, în același timp fiind încadrat și la - -, societate administrată tot de inculpat. De aceea, activitatea - SRL a fost extrem de redusă, conform declarației martorului, limitându-se la o singură tranzacție având ca obiect produse alimentare. În legătură cu firma -, martora audiată la 185 dosar, a arătat că inițial ea a fost administratorul firmei, după care a intrat și, cu care trăia în concubinaj, ca titular de părți sociale. Din anul 1997, martora a afirmat că s-a certat cu inculpatul care i-a interzis accesul la activitatea firmei, aducând un alt, iar peste un an a obligat-o să se prezinte la un notar unde s-au întocmit actele necesare pentru cesionarea firmei către un cetățean arab,. În mod cert, martora a arătat că a cesionat firma fără să cunoască persoana cesionarului.
Conform indicațiilor inculpatului G, la 26.01.1998 părțile sociale ale - SRL au fost cedate de către asociatul cetățenilor sirieni și (vol.3, fila 268).
Totodată, sediul societății a fost mutat în O,-, -.102, într-un bloc aparținând inculpatului G și în care își avea sediul și celelalte firme administrate de către acesta. (vol.3, fila 272).
Cesiunea firmei către cetățenii sirieni a avut un caracter formal, din moment ce la 02.03.1998 aceștia l-au împuternicit pe inculpatul G să se ocupe de activitatea - SRL. (vol.2, fila 147). Din verificările efectuate la Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei - Direcția pentru și Probleme de a rezultat că în timp ce a intrat în țară la 16.11.1997 și a plecat la 15.05.1998, a intrat la 29.11.1999 și a ieșit la 06.02.1998 (vol.2, filele 151-152). Însuși care a cesionat firma către cetățenii străini, audiat în calitate de martor la 118 și fără să recunoască implicarea inculpatului în această cesionare, a arătat că până în luna februarie1998 când s-a desesizat total de firmă a avut o singură activitate comercială având ca obiect produse alimentare, dar nu a întocmit nici un document în numele acestei firme după februarie 1998, despre care nu avea deloc cunoștință, ceea ce dovedește implicarea inc. și a lui în derularea activității comerciale ale acesteia după această dată.
Cu privire la aspectul legat de condițiile în care a fost emisă procura pentru inculpatul G, deși era ieșit din România la data întocmirii acesteia, s-a dispus disjungerea în vederea continuării cercetărilor.
Cum inițiatorul - SRL și a modificărilor intervenite în acționariatul acesteia a fost inculpatul G, s-a putut concluziona că scopul urmărit de acesta a fost acela al obținerii unei societăți pe care să o utilizeze în afacerile sale, dar care, aparent, să nu aibă legătură cu acesta.
După începerea colaborării cu inculpatul în circuitul afacerilor cu produse petroliere a fost introdusă și - SRL prin încheierea contractului nr.424/1999 cu Sucursala
Ca și în cazul - SRL, la încheierea contractului au fost încălcate de către semnatarii acestuia, inculpații și toate dispozițiile SNP - privitoare la încheierea și derularea contractelor economice, analizate anterior:
- contractul nu avea dată, deși din registrul de contracte rezultă că a fost încheiat la 7.06.1999 (vol.3, fila 167)
- contractul nu purta semnătura beneficiarului și ștampila, fiind aplicată numai o ștampilă dreptunghiulară care are cuprinsă în interiorul său o semnătură indescifrabilă;
- nu s-au solicitat beneficiarului și ștampila, fiind aplicată numai o ștampilă dreptunghiulară care are cuprinsă în interiorul său o semnătură indescifrabilă;
- nu s-au solicitat beneficiarului garanții bancare care să garanteze recuperarea c/v mărfurilor livrate sau plata prețului;
- nu s-au făcut verificări cu privire la existența firmei sau bonitatea acesteia. Așa se explică de ce, în cuprinsul contractului a fost trecut ca reprezentant al - SRL martorul care în realitate nu mai avea nici o calitate în cadrul acesteia din 26.01.1998;
- în timpul derulării contractului, nu au luat măsuri de încasare a c/valorii mărfurilor livrate (vol.2, fila 245).
De formalitățile legate de încheierea contractului s-a ocupat inculpatul datorită relațiilor pe care le avea în cadrul Sucursalei B, inculpatul G necunoscându-l nici pe inculpatul și nici pe ceilalți inculpați.
Ca și în cazul - SRL O, inculpatul a fost cel care a adus delegațiile de ridicare a mărfurilor, ocupându-se de obținerea avizului de livrare din partea inculpatului, adjunctul șefului de depozit. (vol.4, filele 193-245, filele 234-235)
Fiind audiat, inculpatul a precizat că avizarea delegațiilor prezentate de inculpatul a făcut-o cu aprobarea inculpaților și care aveau cunoștință de livrările efectuate la firmele pentru care se prezenta. (vol.1 filele 339-357)
Ca și în cazul precedent, în delegații au fost evidențiate în fals, numele unor persoane care, în realitate nu s-au prezentat niciodată pentru ridicarea de produse petroliere și numerele unor autovehicule improprii transportului unor astfel de produse.
Delegațiile au fost completate de inculpatul, fapt recunoscut de către acesta și atestat de raportul de constatare tehnico-științifică grafică întocmit în cauză. (vol.2 filele 208-215)
De asemenea, inculpatul a făcut consemnări în registrul de poartă, cu ocazia livrării de produse petroliere către - SRL, livrări care erau efectuate după orele de program. (vol.2 filele 208-215)
În derularea contractului, în perioada 09.06.1999-12.07.1999, - SRL a achiziționat de la SNP - - Sucursala B produse petroliere în valoare de 5.304.508.373 lei, pe care nu le-a achitat în termenul de 30 zile stipulat în contract.
Singura plată făcută în contul mărfurilor livrate, a fost realizată la 9.08.1999, după sistarea livrărilor și a constat în 50 milioane lei, ordonată de - - în contul - SRL (vol.3, fila 483).
Acest lucru a demonstrat că produsele petroliere au fost destinate firmei inculpatului G, - -, aspect confirmat și de controlul efectuat la această firmă, la 26.07.2002 și care a concluzionat că de la - SRL au fost achiziționate mărfuri în valoare de 8,4 miliarde lei, din care au fost achitate numai 1,4 miliarde lei (vol.5, filele 2-19).
Suma achitată de - - societății SRL a fost ridicată din conturile acesteia de către inculpatul G și cu privire la care a declarat că a dat-o administratorilor societății.
Această apărare a fost infirmată de faptul că la data efectuării acestor operațiuni, administratorii - SRL nu se mai aflau în țară.
SNP - - Sucursala B s-a constituit parte civilă cu suma de 5.252.488.669 lei (vol.2, filele 140-141).
În perioada 1998-2001, - SRL nu a depus deconturile TVA și declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat și nu a transmis Administrației Financiare O acte de control, în prezent, aflându-se în procedură de lichidare judiciară (vol.2, filele 293-294).
III. O altă firmă utilizată de inculpații și G pentru achiziționarea de produse petroliere este - SRL Societatea a fost înființată în luna februarie 1998, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului B sub nr.J- și având ca asociat unic și administrator pe cetățeanul irakian (vol.4, filele 251-257).
La data de 13.01.1999 inculpatul Gai ntrat în posesia unei "împuterniciri" din partea asociatului unic al societății, prin care era abilitat să efectueze operațiuni bancare pentru - media SRL
Împuternicirea nu a fost semnată de, având aplicată numai o ștampilă dreptunghiulară în interiorul căreia se află o semnătură indescifrabilă. (vol.3, fila 378).
Pe de altă parte, verificările efectuate cu privire la persoana asociatului unic al - SRL B, au pus în evidență faptul că în perioada 01.01.1996-13.12.1999, nu figurează cu intrări/ieșiri din România (vol.3, fila 394).
Cu privire la acest aspect s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor penale.
Ca și cazul societăților anterioare, inculpatul G l-a mandatat pe inculpatul să încheie, în numele - SRL un contract cu Sucursala B în aceleași condiții cu cele precedente.
Ca urmare, la 7.07.1999 a fost încheiat contractul nr.423/1999 semnat din partea furnizorului de către inculpații și. (vol.2, fila 247).
Pe contract este aplicată, la rubrica "beneficiar" aceeași ștampilă dreptunghiulară a cărei impresiune se află și pe împuternicirea emisă pentru inculpatul G și, deși este semnat, semnătura este diferită de cea aflată în interiorul ștampilei dreptunghiulare.
În contract a fost trecută o persoană fictivă ( ) ca administrator al societății beneficiare, deși această calitate o avea, conform mențiunilor de la ORC B, cetățeanul irakian.
Ca și în cazul societăților precedente, deși au semnat contractul prin încălcarea atribuțiilor de serviciu și normelor impuse de SNP -, inculpații și nu au solicitat beneficiarului prezentarea de garanții bancare.
De asemenea, au permis livrarea de produse petroliere către - SRL înainte de încheierea contractului, acest lucru debutând la 09.06.1999, în timp ce contractul a fost încheiat la 07.07.1999 (vol.2 fila 247)
În executarea contractului, avizarea delegațiilor prezentate de inculpatul și completate de inculpatul a fost făcută de inculpatul.
Acest lucru s-a datorat faptului că inculpatul sesizând contradicția dintre dispozițiile verbale ale inculpatului, privind livrarea de produse petroliere către inculpatul (chiar în adresele emise de Sucursala O și semnate de către directorul comercial, prin care conducerea depozitului era atenționată de neîncasarea produselor livrate (vol.3 filele 55-59) a refuzat să mai avizeze livrările către inculpatul.
Astfel de adrese au fost semnate și de către inculpatul dar numai după încetarea livrărilor către firmele reprezentate de (vol.3, filele 61-63, 67).
Și în acest caz, livrările au fost efectuate după orele de program, iar consemnările în registrul de poartă au fost făcute de inculpatul. (vol.2 filele 208-215).
Conform documentelor emise de Sucursala B și expertizei financiar-contabile efectuate în cauză, în perioada 09.06-12.07.1999, - SRL a achiziționat produse petroliere în valoare de 5.304.508.373 lei pe care le-a livrat către - - (vol.3, filele 504,551).
Deși, - SRL a încasat de la - - în contul produselor petroliere, suma de 1.559.400.000 lei, Sucursalei nu i-au fost achitate mărfurile ridicate.
Această plată a fost formală, întrucât banii au fost ridicați din conturile societății de către inculpatul Cu privire la destinația lor, inculpatul a afirmat că i-a predat administratorului societății, deși acesta așa cum s-a arătat, nu a fost niciodată prezent în România.
Singura plată făcută în contul Sucursalei Baf ost de 499.000.000 lei efectuată la 9.08.1999, în baza unui ordin de plată prin care - SRL a plătit în numele - SRL.
Acest lucru demonstrează încă o dată faptul că între toate firmele implicate în aceste tranzacții comerciale au existat legături foarte strânse.
De altfel, toate aveau sediul în blocul deținut de inculpatul G, iar contabilitatea lor era ținută de aceleași persoane, angajate ale - -.
În cauză, Sucursala B s-a constituit parte civilă cu suma de 5.077.754.551 lei, reprezentând c/v mărfurilor neachitate (vol.2, filele 140-141).
Cu privire la sumele de bani ridicate din conturile - SRL și - SRL inculpatul Gaf ost cercetat, trimis în judecată și condamnat pentru evaziune fiscală la o pedeapsă de 4 ani 10 luni închisoare, prin sentința penală nr.14/15.01.2002 a Judecătoriei Sighișoara. (vol.3, filele 330-347)
IV. - SRL a fost înființată în anul 1993 de către administratorul, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului B sub nr.J- (vol.4, fila 350)
La data de 25.07.1996 a fost încheiat actul adițional la contractul de societate prin care părțile sociale au fost cesionate martorei, concubina inculpatului G (vol.3, fila 275)
Preluarea - SRL a fost făcută de către martoră la propunerea inculpatului G, intenția acestuia fiind aceea de a putea controla activitatea unei alte societăți prin intermediul căreia să-și deruleze afacerile comerciale.
În realizarea acestui scop, la data de 14.03.1997, i-a solicitat și a obținut de la martora o procură care îi conferea dreptul de a se ocupa de întreaga activitate a - SRL (vol.4, fila 374)
În aceste condiții, în anul 1999, după debutul "colaborării" cu inculpatul, inculpatul Gac onvenit cu acesta ca și societatea concubinei sale să fie utilizată pentru achiziționarea de produse petroliere de la SNP - Sucursala Martora audiată în cauză la 136 a arătat că a avut calitatea de administrator al acestei firme dar nu și-a putut aduce aminte nici măcar obiectul de activitate pentru că nu ea era cea care a înființat-o și sub conducerea ei firma nu derula nici o activitate, ceea ce denotă implicarea inculpaților și și în activitatea acestei firme, pe ultimul dintre ei martora susținând că îl și cunoaște. Cu atât mai mult cu cât, chiar înainte de arestare, i-a cerut acesteia să vândă firma.
Ca și în cazurile precedente, inculpatul s-a ocupat de formalitățile legate de încheierea contractului nr.366/1999 între Sucursala B și - SRL. (vol.2, fila 243)
Deși contractul nu are înscrisă data încheierii, din registrul de evidență a contractelor încheiate de sucursală, a rezultat că perfectarea acestuia a avut loc la 19.04.1999 (vol.3, fila 169).
Spre deosebire de celelalte contracte, acesta poartă semnătura a beneficiarului, dar nici în acest caz nu s-au solicitat garanții asigurătorii care să garanteze plata prețului (vol.2, fila 243)
Din partea Sucursalei B contractul a fost semnat de către inculpatul și, în lipsa inculpatului de către directorul comercial care, în afară de semnarea contractului, nu a mai avut nici o altă contribuție la derularea afacerii comerciale cu - SRL.
Ca și în celelalte cazuri, inculpatul a dat dispoziții să se facă livrări și către această societate, în condițiile în care a fost avertizat de către șeful de depozit că datoria acumulată de - SRL reprezentată de inculpatul depășește 2 miliarde lei. (vol.1, filele 277-296)
Ca urmare, pe delegațiile de ridicare marfă, avizate de inculpatul, acesta a făcut mențiunea "fără gaj", intenționând să confirme astfel faptul că a primit dispoziții în acest sens de la directorul și, în același timp, să-și exprime dezacordul față de ordinul primit (vol.2, filele 223-227)
Și în acest caz, delegațiile au fost completate de către inculpatul, motiv pentru care numele administratorului este trecut " ", numele corect fiind de (vol.4, filele 389-420).
Deși inculpatul a negat achiziționarea produselor petroliere pentru - SRL, din cercetări rezultă că el a fost cel care s-a ocupat de încheierea contractului, de avizarea delegațiilor și s-a prezentat la Depozitul O în zilele în care se livrau mărfuri către societatea respectivă, fapt confirmat de către personalul depozitului (vol.1, filele 277-296; 354,493).
În condițiile arătate, - SRL a achiziționat în perioada 29.04-25.05.1999, de la SNP - Sucursala B, produse petroliere în valoarea de 1.643.743.379 lei, care au fost valorificate de către inculpatul G către alte societăți comerciale și fără a se achita furnizorului c/v acestora (vol.3, fila 527).
Deși Sucursala Baa cționat societatea debitoare în instanță, obținând o hotărâre judecătorească de obligare la plata c/v mărfurilor neachitate (vol.3, fila 556), hotărârea nu a putut fi pusă în executare, întrucât debitorul a intrat în procedură de lichidare judiciară.
Acest lucru a fost posibil și datorită faptului că, după achiziționarea de produse petroliere, la 12.07.1999 inculpatul Gad eterminat-o pe concubina sa, administrator la - SRL să cesioneze părțile sociale numitei.
După cesiune, practic activitatea societății a încetat întrucât a părăsit țara, stabilindu-se în Ungaria.
În acest condiții, Sucursala s-a constituit parte civilă cu suma de 1.643.743.379 lei (vol.2, filele 140-141)
Prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, inculpatul l-a favorizat pe inculpatul în detrimentul instituției pe care o reprezenta și a cărei patrimoniu era dator să-l apere conform fișei postului (vol.3, filele 579-580), nu numai prin încheierea și derularea contractelor menționate în capitolele precedente, dar și prin aprobarea dată - SRL de a lăsa în custodia Depozitului O, cantități mari de combustibil, în condițiile în care această unitate nu efectua în mod normal și uzual astfel de servicii, neavând stabilite tarife pentru acestea.
Astfel, la datele de 17.06.1999, 9.07.1999 și 20.07.1999, inculpatul a întocmit trei procese verbale de custodie, în baza cărora, inculpatul, în numele - SRL a lăsat în custodia depozitului O 141.000 litri benzină (vol.2, filele 168-183).
Prin aprobarea custodiilor, inculpatul a angajat răspunderea Sucursalei B, în schimbul sumei modice de 300.000 lei, încasată de depozit pentru serviciul prestat.
Pe de altă parte, aprobând aceste procese-verbale, a legitimat existența unor raporturi contractuale ilegale, întrucât perfectarea de astfel de raporturi cu agenți economici și angajarea răspunderii prin intermediul acestora, era atributul sucursalei și nici un caz al depozitului.
În cauză procesele-verbale de custodie au fost încheiate pe perioade nedeterminate, ulterior benzina a fost ridicată de către inculpatul, inculpatul întocmind procesele verbale de recepție nr.214 A, 244 și 249/1999 (vol.2, filele 237-242).
Audiat fiind în fața instanței la 77-78, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals reținute în sarcina sa. În declarația de la 204 dosar acesta a făcut următoarele precizări: "În 1992 am încetat raporturile de muncă cu SNP. În 1994 am înființat firma - având ca obiect de activitate transportul de persoane interne și internaționale. Primele operațiuni cu petrol ale firmei au avut loc în primăvara anului 1992. și simplu m-am prezentat la serviciul livrări din cadrul depozitului O unde se aflau redactate formulare tip pentru contractele de vânzare cumpărare având ca obiect produse petroliere, cum este și cel de la dosar, eu însumi am completat denumirea firmei, sediul, elementele de identificare și l-am lăsat la același serviciu pentru a fi trimis spre aprobare.
Nu am purtat nici un fel de tranzacții sau discuții comerciale cu directorul sau cu alte persoane cu funcții de conducere din cadrul depozitului. După o perioadă de timp, am aflat că contractul a fost aprobat. Ca urmare, am și început să ridic produse petroliere pe care le-am vândut altor firme, în principal firmelor lui.
Precizez că deși aveam încheiat contractul de livrare cu SNP, pentru fiecare cumpărare era nevoie să prezint o declarație emisă din partea firmei pe care se treceau aprobarea scrisă a directorului sau a altei persoane din conducere în funcție de împrejurarea dacă în acel moment exista sau nu spre vânzare combustibilul cerut de mine și specificat pe delegație.
În marea majoritate a cazurilor m-am prezentat personal pentru ridicarea de combustibil la depozitul, nu am beneficiat de nici un tratament favorabil și, ori de câte ori cisternele mele au fost încărcate după programul obișnuit de serviciu, aceasta s-a întâmplat datorită modului în care era organizată activitatea depozitului, în sensul că dimineața începea livrarea către propriile stații de benzină și numai după ce se finaliza această activitate începea livrarea către alte persoane.
Nu înțeleg de ce, în registrele de poartă ale depozitului au fost trecute numeroase mențiuni cuprinzând numere de înmatriculare aparținând unor mașini mici, sau nr. de înmatriculare aparținând unor cisterne, care în zilele respective se aflau în altă parte sau efectuau alte transporturi, cu atât mai mult cu cât, au am transportat pentru firma - combustibili cumpărați de la depozitul, în cea mai mare parte cu cisternele închiriate de la depozitul. În măsura în care există astfel de mențiuni necorespunzătoare adevărului în evidențele depozitului, acestea nu pot constitui decât greșeli de organizare internă care nu au nici o legătură cu mine.
Deși sunt întrebat în instanță declar că nu pot în nici un mod și cu nici un efort să-mi amintesc data încheierii contractului nr.106/1999 care a fost situată în primăvara anului 1999 între lunile februarie și aprilie. Nu pot da nici o explicație a faptului că, deși eu am completat formularul de contract cu mențiunile necesare am omis să completez rubrica cu data încheierii contractului.
- Nu s-a solicitat firmei să aducă vreo garanție privitoare la posibilitățile de plată sau să achite livrările anterioare pentru a dovedi astfel stabilitatea economică și pentru a asigura derularea contractului. De altfel, consider că nici nu a fost nevoie pentru că, până în luna iulie 1999 am achitat în mod regulat fiecare livrare în termenul de 30 zile stabilit în contract, însă în cursul lunii iulie 1999 ca urmare a arestării lui către firmele căruia vindeam la rândul meu produsele cumpărate de la depozitul, aceste firme s-au aflat în imposibilitate de plată, conturile lor fiind blocate și la rândul său - nu am mai putut plăti cître SNP. Din acest moment firmei nici nu i s-au mai livrat produse petroliere, iar diferența de plată nu a mai putut fi achitată firma intrând în lichidare judiciară.
Nu am avut nici o înțelegere cu nici o persoană din conducerea depozitului, - nu a fost cu nimic favorizată.
că în primăvara anului 1999, când am încheiat contractul cu nr.106/1999 procedura de perfectare a contractelor de vânzare-cumpărare între SNP și orice beneficiar era aceeași în sensul că era suficient ca orice firmă interesată să completeze pur și simplu formularul contractului, să-l lase la serviciul livrări și dacă i se aproba să procedeze la comercializarea produsului cumpărat. În cazul în care în aceeași perioadă SNP ar fi avut niște norme interne de funcționare mai aspre pentru alegerea și stabilirea beneficiarilor, consider că încheierea contractelor în modalitatea mai sus arătată de mine a fost pur și simplu o greșeală de organizare și funcționare a SNP.
Este adevărat că una singură dintre delegațiile ce erau obligatoriu a fi prezentate la SNP pentru ridicarea de produse petroliere a fost completată de mine, act pe care l-am văzut la dosar și conține scrisul meu.
Despre toate celelalte nu am nici o explicație decât aceea că ar fi fost posibil ca eu să fi lăsat oricăruia dintre șefii de depozit prezenți, un formular de delegație semnat și ștampilat de mine iar acesta să fi completat delegația cu mențiunile necesare, eronat sau necorespunzătoare realității.
Nu cunosc pe ce înscrisuri însoțitoare ale mărfii se trec numerele șoferului și nr. de înmatriculare al cisternei, dar știu că ultima operațiune este înregistrarea actelor însoțitoare în registrul de poartă. După plecarea mea din calitatea de angajat al SNP eu personal nu am mai fost niciodată în depozitul propriu-zis ci doar la birourile sucursalei.
Nu am prezentat niciodată personal actele însoțitoare ale mărfurilor livrate la poartă și nu am fost ajutat niciodată de nici unul dintre inculpații din prezenta cauză la înregistrarea în registrul de poartă, pentru că toate aceste operațiuni se efectuau de șoferul angajat și plătit să procedeze efectiv la încărcarea și transportul produselor petroliere.
Nu am solicitat niciodată lui să completeze cu mențiuni eronate sau false, delegații, acte însoțitoare sau mențiunile din registrul de poartă.
Nu cunosc programul depozitului O, comenzile mele au fost onorate atât dimineața cât și după-amiaza, iar atunci când mașina mea a așteptat până târziu, așa s-a întâmplat ca și mașinile altor firme beneficiare să fie încărcate târziu și să aștepte la rând până seara. Nu am adus nici un fel de garanție imobiliară, mobiliară, nici un titlu de valoare recilculatorie pentru garantarea contractului nr.106/1999 pt. că nu mi s-a cerut niciodată astfel de garanție.
Atâta timp cât raporturile comerciale s-au derulat în bune condiții, respectiv până în iulie 1999, firma beneficiară, de regulă, una dintre firmele lui achita către - prețul de cumpărare plus adaosul, - făcea plata către SNP și doar adaosul rămânea firmei intermediare. Nu s-a întâmplat niciodată și nu am avut nici o înțelegere cu ca - să primească doar adaosul comercial care să reprezinte venitul firmei și în cele din urmă venitul meu.
Atunci când am declarat că produsele petroliere cumpărate de de la SNP s-au livrat în continuare către firmele aparținând lui m-am referit la firmele - și -, și altele pe care nu mi le amintesc, categoric însă - nu a avut nici un fel de raporturi comerciale cu firmele administrate în mod direct sau din umbră de către între -, - sau - SRL.
Nici în calitate de mandatar al lui sau al firmelor mai sus menționate, nu am încheiat contracte cu SNP și nu am facilitat încheierea de contracte în interesul celor 3 firme administrate de și arătate în rechizitoriu nu am ridicat produse de la SNP în calitate de mandatar al numitului și nici nu am înlesnit cu nimic acestuia posibilitatea de a deveni beneficiar de produse petroliere de la depozitul O, nu l-am prezentat conducerii, nu am intervenit pentru a se încheia contracte de livrare cu firmele de mai sus și în consecință nu cunosc nimic despre raporturile dintre SNP și aceste firme.
Nu a nici o explicație pentru declarațiile date de martori în prezentul dosar, în sensul că eu mi-aș fi adus contribuția la încheierea sau executarea contractelor între SNP și -, - sau -. În consecință, declar că nu am avut nici o contribuție la contractele de mai sus, la perfectarea contractelor de mai sus și nu m-am prezentat în nume personal sau în calitate de mandatar la depozitul O pentru a ridica produse petroliere în baza acestor contracte și în interesul firmelor anterior enumerate.
Singura legătură dintre cele 3 firme administrate de și - este aceea că în blocul se află biroul meu, unde se aflau și documentele contabile ale firmei împreună cu contabilitatea -, care aparținea lui și care conducea și contabilitatea firmei -. Așa s-a întâmplat că au fost ridicate de organele de cercetare toate actele firmelor lui și firmei mele."
Declarația inculpatului din faza de judecată a contrazis cele declarate de acesta în faza de urmărire penală. Astfel, în declarația de la 124 dosar unde acesta a arătat că, în vederea perfectării contractelor de livrare produse petroliere cu depozitul din O, inculpatul se prezenta la directorul având delegație din partea societății, iar delegațiile erau aprobate numai de directorul, iar în lipsa acestuia de. De asemenea, în aceeași declarație la 127, inculpatul a arătat că, la solicitarea lui, acesta l-a introdus pe la inculpatul în vederea încheierii unui contract, contract care a și fost încheiat. De asemenea, tot inculpatul a fost cel care la 125 a declarat că se ducea la O pentru a ridica marfă în baza contractului, aproape zilnic.
Și martora, funcționar economic în 1999, audiată la 79, care îl cunoaște pe inculpat a confirmat faptul că l-a văzut de mai multe ori în incinta depozitului, dar nu reține cine s-a prezentat pentru încheierea contractului cu firmele - SRL și - De asemenea, când s-a început întocmirea contractelor toată lumea încheia contracte, nu doar martora, care după ce erau încheiate ajungeau la inc.. Martora a mai precizat că evidența plăților era ținută de contabilitate, ea ținând doar evidența ieșirilor din unitate iar la acea dată personal nu a cunoscut că societățile în cauză -, - SRL nu au achitat produsele ridicate, abia ulterior aflând acest lucru.
Deși în declarația dată în fața instanței inculpatul a arătat că este posibil să fi predat conducerii depozitului delegații în alb pe care aceștia să le fi completat cu date eronate, la 125 dosar același inculpat a arătat că nu-și amintește să fi lăsat vreodată la O vreun set de delegații ștampilate în alb. De asemenea, a mai făcut precizarea că toate documentele referitoare la aceste achiziții de produse petroliere le-a predat lui, ceea ce a dovedit legătura indisolubilă între acțiunile celor doi inculpați.
În declarația de la 77-78, inculpatul a susținut următoarele: "Nu recunosc comiterea faptelor. Am lucrat în calitate de șef depozit la SNP -Sucursala B din 1994 și până în primăvara anului 2000 când am plecat la cerere prin transfer la - -.
- Eu l-am cunoscut pe din 1992 în perioada când acesta lucra în cadrul sucursalei.
Din câte îmi amintesc eu, în februarie 1999 inculpatul a venit la mine și mi-a spus că are o firmă și că dorește să cumpere produse petroliere și mi-a solicitat să-i livrez produse petroliere. Deoarece eu am avut anterior cu acesta în 1992 câteva incidente, am refuzat și i-am spus să se prezinte la conducerea sucursalei și dacă o să mi se dea dispoziții să-i livrez produse petroliere, am să fac acest lucru, dar până atunci nu.
Menționez că inculpatul ulterior acestei discuții s-a prezentat la conducerea unității astfel că eu, personal, am primit dispoziții de la conducătorul unității, respectiv să-i livrez acestuia produse petroliere. faptul că, inițial inculpatul respectiv firma acestuia, SRL nu avea nici un contract cu Sucursala O, cu toate acestea, în baza dispozițiilor verbale primite, eu i-am livrat acestuia diferite cantități de produse petroliere, cantități care în mai multe rânduri au fost achitate pe loc.
Ulterior, la o anumită perioadă de timp, fără a preciza cât anume, am primit dispoziții de la conducătorul unității să-i livrez inculpatului produse până la concurența sumei de 1 miliard J, urmând ca acesta să plătească în file CEC după ce se vor livra cantitățile respective către acesta. Această dispoziție am primit-o după ce s-a încheiat un contract între sucursală și societatea inculpatului - SRL în care se stipula că se poate plăti și la 30 zile astfel că în cazul inculpatului s-a mers cu plata la 30 zile.
Eu am început să livrez către această societate produse petroliere informând sistematic conducerea despre aceste livrări și nivelul la care s-a ajuns și de fiecare dată mi s-a spus să stau liniștit că aceste produse se vor achita cu fila CEC. Când s-a ajuns cu livrările la nivelul sumei de cca.1 miliard sau 1 miliard J, deoarece eu am insistat să se plătească produsele petroliere ridicate, am fost informat de conducerea sucursalei, respectiv de către că inculpatul se va prezenta cu altă firmă -.
După ce am livrat produse petroliere către - SRL până la concurența sumei de 1 miliard J, deoarece nu mise încasase prețul pentru produsele livrate, am început să fiu atenționat de către directorul comercial prin adrese repetate, la 2-3 zile, că eu sunt răspunzător pentru neplata produselor petroliere livrate, fără a se specifica către care societăți.
Precizez că în această perioadă eu aprobasem în baza dispozițiilor primite de la conducătorul societății, parțial și niște dispoziții de livrare și pentru firma - dar ulterior, după ce am primit aceste atenționări, m-am dus la conducătorul unității să văd ce se întâmplă și atunci acesta mi-a spus că va vorbi cu directorul comercial să nu-mi mai trimită astfel de adrese.
Toate cele relatate anterior s-au derulat până pe la începutul lunii iunie 1999. După cca.5 iunie 1999 au apărut contracte cu firmele - SRL O și - SRL B, probabil tot prin intermediul inculpatului și datorită problemelor relatate anterior, eu am refuzat să aprob și să livrez produse petroliere pentru aceste două firme și din această cauză au intervenit discuții și probleme între mine și conducerea unității, respectiv între mine și deoarece deși mi s-au dat dispoziții de către acesta să livrez produse petroliere și către cele două firme am refuzat acest lucru.
În ceea ce privește semnarea contractelor de către mine (contracte încheiate între SNP sucursala B și societățile SRL, SRL, - SRL arăt faptul că eu am semnat aceste contracte numai pentru luare la cunoștință și de aducere la îndeplinire a acestor contracte în viitor, după ce aceste contracte ar fi fost semnate și legalizate și de conducerea societății. Precizez încă o dată că pentru încheierea acestor contracte nu era necesară semnarea în calitate de șef de depozit. Și de altfel, poziția pe care o aveam nu-mi permitea să închei astfel de contracte deoarece eu eram angajat pentru executarea contractelor, neavând drept de dispoziție.
Precizez că aveam cunoștință despre faptul că în cazul livrărilor cu plata la termen era necesar a se lua niște măsuri asigurătorii din partea sucursalei dar doresc să arăt faptul că am ridicat la acea dată această problemă, dar nu s-a putut realiza acest lucru deoarece compartimentul financiar-contabil din cadrul depozitului nu avea relații de serviciu cu băncile. Astfel că singura posibilitate pe care o aveam în acest sens, era de a solicita reprezentanților societăților file CEC în momentul în care ridicau marfa. Atribuții de serviciu în a solicita măsuri asigurătorii aveam și eu dar și contabilul șef și întregul personal care lucra la livrările de produse petroliere. Este neadevărat că la începutul lunii iunie 1999 am luat la cunoștință despre o adresă venită de la SNP de a se urmări cu rigurozitate executarea contractelor și luarea măsurilor în cazul depășirii termenelor de plată, fapt ce m-a și determinat să refuz ulterior semnarea și aducerea la îndeplinire a altor contracte. Compartimentul financiar-contabil avea ca și atribuțiuni de serviciu urmărirea și executarea acestor gajuri. -
Nu i-am cerut garanții bancare inculpatului deoarece, așa cum am arătat mai sus, am primit dispoziții ferme de la că îmi va plăti cu file CEC la final. Nu știu dacă atunci când s-a încheiat contractul cu - acesta avea sau nu livrări neachitate.
Când am văzut că inculpatul nu achită produsele petroliere eu i-am solicitat garanții bancare, dar atunci a venit numitul care mi-a spus că va plăti la final cu file CEC.
Legal, după ce am constatat că inculpatul nu și-a achitat produsele petroliere care i-au fost livrate anterior, eu nu i-aș mai fi putut aproba și livra ulterior alte produse petroliere, dar am primit dispoziții clare și ferme de la.
Pentru a scoate în evidență dispozițiile primite de la, pe unele dispoziții de livrare am specificat clar "fără gaj". Din câte îmi amintesc eu, am făcut aceste mențiuni atât pentru firma cât și pentru - SRL. Acea mențiune "fără gaj" însemna că nu s-au solicitat garanții bancare.
Eu, personal am fost convins că firma - SRL îi aparține inculpatului deoarece acesta se prezentase după produse și în numele acestei firme. Legal, după ce am constatat că inculpatul cu firma nu și-a achitat produsele petroliere livrate, nu puteau să-i mai livrez produse petroliere pentru firma -, dar primind dispoziții ferme în acest sens de către, pentru mine acest lucru era o sarcină de serviciu pe care trebuia s-o îndeplinesc. Tot prin intermediul inculpatului s-au prezentat la depozitul din O și firmele - și.
Anterior comunicatului primit la SNP referitor la obligația încheierii de contracte între depozite și beneficiar, orice persoană care se prezenta la depozit cu delegații putea să primească produse petroliere urmând procedura arătată la începutul declarației mele. Atunci, mai ales în ultima perioadă, livrările se făceau cu plata la 30 zile.
Referitor la ultimele 2 societăți, respectiv - și arăt faptul că am menționat că și în numele acestor societăți s-a prezentat inculpatul deoarece știu că el personal a venit la depozit în numele acestor societăți și la conducătorul unității."
În ceea ce privește pe inculpatul, acesta a făcut următoarele declarații la 159-160: "Am avut calitatea de magaziner-gestionar la Depozitul O și nici un caz de gestionar coordonator.
Nici una din delegațiile prezentate de inculpatul pentru - SRL nu a fost completată de mine. toate delegațiile cu care acesta s-a prezentat la Depozitul O au fost completate de el personal. Nici nu am aprobat livrarea de produse petroliere către pe baza unor delegații întrucât în calitate de magaziner gestionar nu aveam dreptul să dau astfel de aprobări. Nu am nici o explicație pentru rezultatul expertizelor grafice efectuate în cauză care concluzionează că una singură dintre delegații a fost completată de, iar toate celelalte de către mine. Nu este corespunzătoare adevărului o astfel de susținere și doresc să precizez că eu nu am avut nici o tangență cu expertizele grafice, acestea s-au făcut în perioada în care eu mă aflam în străinătate și niciodată nu mi s-a luat vreo probă de scris.
Din persoanele care au fost trimise în judecată în această cauză singurii care aveau puterea să aprobe delegațiile și să dispună livrarea de produse petroliere erau și datorită funcțiilor pe care le dețineau.
De câte ori s-a prezentat inculpatul pentru ridicarea de produse petroliere, așa cum am arătat mai sus cu delegațiile completate, eu personal am primit telefon sau am primit dispoziție directă de la directorul să procedez la livrarea de produse petroliere, motiv pentru care pe spatele fiecărei delegații am scris inițialele
Înregistrarea în Registrul de poartă numai după orele 15.30 era obligația mea de serviciu. Mențiunile care trebuiau făcute în registru erau următoarele: mijlocul de transport cu numărul de înmatriculare, numerele șoferului sau delegatului și cantitatea de produse livrate cu care era încărcată mașina la ieșirea din depozit, seria și numărul avizului de însoțire.
Categoric, nu am trecut niciodată în Registrul de ieșire mijloace de transport fictive, nume de delegați sau conducători auto fictive, alte numere de înmatriculare decât cele reale ale mașinilor care s-au prezentat la depozit.
Nu am rămas niciodată peste programul meu de serviciu pentru a-l favoriza pe inculpatul, programul meu era de 12 ore lucrate și 24 h libere. Din acest motiv eram prezent în incinta depozitului și după-amiaza fără ca programul meu să fie limitat până la 15.30.
Am întocmit personal avizele de însoțire a mărfii de fiecare dată și am însoțit șoferii trimiși de pentru încărcare la locurile de încărcare, acestea fiind obligațiile mele de serviciu. În schimb nu am dat niciodată dispoziție gestionarilor să încarce cantitățile de combustibil înscrise în delegații, în mașinile trimise de pentru că aveam aceeași funcție ca și ceilalți gestionari și nu aveam dreptul să le dau nici o dispoziție.
Obligația mea de serviciu pe care mi-am îndeplinit-o întotdeauna era aceea să verific personal cantitatea și calitatea produselor livrate după ce au fost încărcate în mijlocul de transport, care în mod obligatoriu trebuia să fie o cisternă. Susțin că de fiecare dată livrările pentru s-au făcut în mijloace de transport apte a fi încărcate cu produse petroliere, respectiv în cisterne și niciodată în incinta Depozitului din B nu au intrat mașini sau Mercedes. Nu este corespunzător adevărului ceea ce s-a consemnat în rechizitoriu în sensul că în avizele de însoțire și în Registrul de poartă au fost trecute numere de înmatriculare care aparțineau în mod real unor autoturisme de genul celor de mai sus. Consider că nu există la dosar astfel de dovezi.
De asemenea, nu este corespunzător adevărului că au fost trecute în avize și în registrul de poartă numere de înmatriculare ale unor cisterne care în zilele în care figurau ca fiind încărcate la Depozitul O se aflau în mod real în executarea altor curse.
Nu am absolut nici o informație despre contractul nr.106/1999 încheiat între SNP - și - SRL aparținând inculpatului și nici despre condițiile impuse de SNP prin adresa nr.496/1999 cu privire la livrarea de produse petroliere, astfel de informații fiind accesibile doar persoanelor care au funcții de conducere.
În legătură cu obligațiile mele de serviciu, doresc să fac următoarele precizări: nu era obligația mea să verific numerele reale de înmatriculare ale mașinii; avizele de însoțire a mărfii le completam cu datele privitoare la identificarea mașinii și identitatea șoferului sau delegatului nu prin verificări personale, ci pe baza datelor conținute în delegațiile aduse de, sau în dispozițiile de livrare întocmite de Serviciul Desfacere. Mențiunile din registrul de poartă le-am făcut pe baza avizelor, nefiind obligat să procedez la verificarea directă a numerelor de înmatriculare de pe tăblițele cisternei. Singura mea obligație era să verific cantitatea și calitatea mărfurilor încărcate.
Declar că sau mașinile lui veneau la încărcat dimineața, iar în această ipoteză avizul de însoțire era întocmit de Serviciul Facturare, iar în Registrul de poartă erau trecute mențiunile de către ofițerul de serviciu.
În marea majoritate a cazurilor mașinile lui au venit însă la încărcat după-amiaza, cu precizarea că Depozitul funcționa permanent iar noi gestionarii aveam obligația să încărcăm mașinile la orice oră.
Nu am fost chemat niciodată de acasă cu scopul de a facilita încărcarea mașinilor inculpatului.
Precizez că, în perioada 1999 din cauza fluctuațiilor prețului benzinei Depozitul O avea un număr de clienți mult mai mare decât înainte, ca urmare în cursul dimineții se încărcau în primul rând mașinile unității pentru aprovizionarea stațiilor de benzină și abia apoi mașinile clienților. Din acest motiv, dintr-o medie de 30-40 clienți pe zi, rămâneau neîncărcate după orele 15,30 un număr de 7,8 cisterne. Pentru toți clienții care nu puteau fi încărcați în timpul programului, persoanele cu putere de decizie, și dădeau dispoziție verbală sau telefonică să fie încărcate după-amiaza și pe fiecare delegație se treceau pe dos inițialele celui care a aprobat încărcarea sau livrarea.
Fiind întrebat arăt că eu nu am dat niciodată dispoziție paznicilor sau pompierului de la poartă să facă rondul pentru ca eu să pot face mențiunile necesare la ieșirea mașinilor trimise de în registrul de poartă. Dimpotrivă, era obligația lor de serviciu să facă rondul unități, iar în timpul în care ei lipseau, singurul care avea dreptul să consemneze în registrul de poartă erau gestionarii.
Nu am primit niciodată nici o înștiințare oficială prin care vreo persoană cu putere de decizie să fi interzis livrarea de produse petroliere firmelor reprezentate de.
În cazul în care orice mașină era încărcată după ora 15.30 eu sau orice alt gestionar întocmeam avizul de însoțire a mărfii însă facturarea mărfurilor livrate se făcea abia a doua zi dimineața de către serviciul de specialitate.
Cu privire la procesele-verbale din 17.06, 9.07 și 20.07 1999 este adevărat că eu le-am întocmit însă ele reprezentau p-v de recepție și nu de lăsare în custodie. În calitate de gestionar aveam obligația să verific și să recepționez marfa primită, însă categoric nu aveam puterea să dispun primirea în custodie sau să refuz primirea în custodie. Dispoziția de primire în custodie a fost dată de directorul general. De altfel, eu am întocmit și fișe de magazie speciale pentru cele trei cantități de combustibil. Am încheiat cele trei p-v de recepție în timpul serviciului constituind atribuția mea de serviciu."
Din declarația inculpatului (161), au rezultat următoarele: "În perioada 1999-2000 am avut calitatea de gestionar coordonator al Depozitului În legătură cu livrările de produse petroliere către firmele reprezentate de declar că într-adevăr acestuia i se livra marfă în principal după orele de program, dar aceasta se datora între alte motive și motivului că din lipsa combustibilului din depozit, era necesar în primul rând aprovizionarea, vagoanele fiind încărcate de regulă în jurul amiezii, abia după descărcarea vagoanelor era posibilă livrarea către clienți, motiv pentru care încărcarea cisternelor acestora se prelungea până seara.
În calitate de gestionar coordonator nu era specific funcției mele să cunosc amănunte legate de contractele încheiate de SNP cu diverși clienți și, cu atât mai puțin legate de condițiile impuse de SNP cu privire la livrarea de produse către clienții Depozitului
Mi s-a spus de către directorul general să încarc mașinile trimise de după program, dar această dispoziție se dădea în mod egal pentru toți clienții ale căror mașini nu puteau fi încărcate în timpul programului.
Nu mi s-a adus la cunoștință niciodată de către superiorii mei conținutul adresei nr.496/1999 a SNP prin care erau impuse obligații privitoare la livrarea de produse petroliere numai dacă beneficiarul avea suficiente asigurări ca să garanteze plata prețului și dacă a achitat produsele livrate anterior.
În nici un caz nu constituiau atribuțiile mele de serviciu verificarea clienților cu privire la îndeplinirea acestor condiții, respectiv dacă au mijloacele necesare pentru a garanta plata prețului sau pentru a fi puse în executare datoriile și nici dacă și-au achitat facturile anterioare.
Nu cunosc despre - reprezentată de inculpatul decât faptul că a ridicat produse petroliere de la Depozitul întotdeauna în baza actelor, care de fiecare dată erau în regulă.
Mai doresc să precizez că absolut fiecare cisternă, indiferent de la ce firmă ar fi venit și pentru fiecare încărcare avea nevoie de aprobarea scrisă constând în semnătura unei persoane din conducere, sau de aprobarea verbală, pentru a fi încărcată. În cazul în care nu se dădea vreo aprobare scrisă prin semnarea delegației conducătorului firmei, respectiv dădea aprobarea verbală fie prin aceea că se prezenta personal la depozit și dădea dispoziția să fie încărcate mașinile lui, fie dădea dispoziție telefonică, în aceste situații se menționau pe delegație inițialele "O".
Ar fi avut puterea să dea astfel de dispoziții și dl. în calitate de șef de depozit. Singurele perioade în care am fost înlocuit în funcția de gestionar coordonator al depozitului au fost acelea în care m-am aflat în concediu de odihnă sau boală, atribuțiile mele fiind preluate de.
Martora audiată la 162 dosar, care în anul 1999 avea calitatea de controlor poartă cu program 7,30-15,30, a susținut că la plecarea ei, atribuțiunile erau preluate de pompierul de serviciu, iar în cazul în care și pompierul lipsea de la poartă cel care completa Registrul de poartă cu privire la ieșirea mașinilor încărcate era gestionarul de serviciu. "În calitate de controlor poartă eu primeam delegația și dispoziția de livrare iar atribuția mea era aceea de a le menționa în Registrul de poartă." În continuare martora a arătat că este imposibil ca datele din acte și datele reale ale mașinilor și persoanelor înregistrate să fie diferite, lucru care ar fi fost posibil doar dacă s-ar fi comis vreun fals.
Martora contabil șef la depozitul, audiată la 182, a arătat că serviciul contabilitate făcea la fiecare sfârșit de săptămână în ziua de vineri o verificare a tuturor facturilor neîncasate, iar în baza acestor verificări întocmea o evidență a livrărilor neachitate pe beneficiar, după care se proceda la confruntarea situației întocmite cu șeful de depozit, aducându-i-se la cunoștință nr. de facturi neachitate și valoarea lor. Această situație se înainta tot săptămânal conducerii sucursalei care împreună cu oficiul juridic aveau obligația să îndeplinească toate demersurile pentru încasarea datoriilor. Tot martora a arătat că deși avea cunoștință de situația celor patru firme, a dat dispoziție șefului de depozit și subordonaților acestuia și să se continue livrarea către acestea. Conform susținerilor martorei, cele patru firme erau reprezentate de și În continuare, martora audiată face referire la aprobarea specială de care avea nevoie fiecare beneficiar în parte în contractul de livrare încheiat cu Sucursala, aprobare care consta fie într-o dispoziție telefonică către șeful de depozit sau locțiitorul său, fie într-o aprobare scrisă pe dosul delegației constând în mențiunea da, semnătura directorului și cantitatea încuviințată. Atunci când aprobarea era una telefonică, cel care prima dispoziția de livrare scria personal pe dosul delegației inițialele care reprezentau tocmai faptul că directorul a dispus livrarea. În final martora mai susține faptul că niciodată inculpații și sau nu i-au cerut acesteia ca în situațiile către Sucursală să favorizeze cu ceva cele 4 firme de mai sus, adică să evidențieze datoriile acestor firme.
Audiat fiind la 183 dosar, martorul, care în 1996-2000 avut calitatea de gestionar la depozitul Oaa rătat că livrările se făceau numai pe baza unei dispoziții de livrare scrise aprobată de conducerea sucursalei, numitul, șeful de depozit, ajutorul șefului de depozit, iar când lipseau toți aceștia o astfel de dispoziție de livrare era semnată de în calitate de gestionar coordonator. Martorul a susținut că niciodată nu a primit de la nici una din persoanele enumerate dispoziția de a nu respecta această procedură, adică nu a încălcat procedura standard de livrare a produselor petroliere. De asemenea, nu-și explică cum în registrul de poartă sunt trecute autovehicule care erau absolut improprii transportului. În legătură cu inculpatul, martorul arată că, acesta din urmă, în calitate de gestionar coordonator avea puterea să semneze dispoziția de livrare în cazul în care lipseau toate persoanele din conducere enumerate anterior, și chiar martorul a procedat la livrarea de combustibil inclusiv în baza unor dispoziții de livrare aprobate de.
Martora, angajată la depozitul O, serviciul de facturare și audiată la 186, a arătat că mențiunile privitoare la identificarea persoanei și autovehiculului care s-a prezentat pentru încărcare erau luate de pe delegație, nimeni de la serviciul facturare nu făcea personal astfel de verificări. În continuare, martora a arătat următoarele: "În situația în care beneficiarul nu plătea nici cu filă CEC nici cu ordin de plată, facturistul îl trimitea pe delegat să caute pe oricare din șefii depozitului care era prezent la serviciu și care trebuia să facă pe dosul delegației sau pe dispoziția de livrare mențiunea "plata ulterior", sau o mențiune asemănătoare, iar în cazul în care obținea această mențiune pe factură se trecea pe factură inițialele persoanei care a dat această aprobare. S-a întâmplat în numeroase rânduri ca inculpații angajați ai depozitului să îmi confirme personal că directorul a dat dispoziție telefonică privitoare la încărcarea unor anumite cisterne, iar în acest situații am enumerat pe facturi inițialele Precizez că îl cunosc personal pe inculpatul pe care l-am văzut în depozitul, unde venea după marfă, fie personal, fie delegați sau șoferi trimiși de acesta, declar că în majoritatea cazurilor livrările făcute la cererea lui nu erau achitate nici cu filă CEC nici cu ordin de plată. personal că toți cei 4 inculpați, și au dat aprobările necesare lui pentru a încărca marfă fără plată. Practic, persoanele enumerate de acesta au semnat cu semnătura personală, deci în nume personal pe delegațiile cu care se prezenta sau șoferii trimiși de acesta pentru încărcare. L-am văzut de mai multe ori pe inculpatul în incinta Depozitului O însă nu am nici o idee dacă se afla acolo în calitate de reprezentant al firmei sale sau în calitate de mandatar al altor firme pentru simplul motiv că actele pentru facturare ajungeau la mine prin intermediul șoferilor cisternei încărcate sau prin intermediul gestionarului de depozit, iar datele de pe factură erau cele din dispoziția de livrare și delegație."
Și martorul, gestionar la depozitul, a arătat la 208 că dacă clienții erau programați pentru încărcare după ora 15,30, în marea majoritate a cazurilor gestionarul coordonator sau înlocuitorul lui rămâneau după program până la încărcarea tuturor clienților. "De această dată însă, gestionarul semna dispoziția de livrare și întocmea avizul de însoțire a mărfii, iar factura urma să se întocmească a doua zi dimineață. - Pentru fiecare livrare era necesară dispoziția de livrare semnată de oricare dintre persoanele de conducere, această formalitate fiind necesară pentru orice client."
Martora Copil, șef Comercial la SNP, Sucursala B, audiată la 217 dosar a susținut următoarele: " În fiecare săptămână, lunea dimineața avea loc o ședință de lucru la care participau: conducerea sucursalei, șefii de depozite, șefii de servicii și birouri. La fiecare ședință săptămânală Serviciul Financiar Contabil prezenta situația sumelor neîncasate de la beneficiari. Ca urmare, directorul atrăgea atenția verbal șefului de depozit să procedeze la recuperarea sumelor neîncasate și să sisteze livrarea de produse petroliere în continuare beneficiarilor care nu-și achitaseră livrările anterioare. - titularul de contract de vânzare cumpărare avea obligația ca la prima livrare din depozitul să prezinte scrisoarea de garanție bancară care urma să rămână la depozit la Serviciul contabilitate și numai în baza acestei scrisori de garanție șeful depozitului avea obligația să procedeze la livrarea efectivă către beneficiar a produselor petroliere. În cursul lunilor aprilie-mai 1999, eu, personal, în calitate de șef serviciu comercial constatând că valoarea sumelor neîncasate a crescut în mod deosebit, am început să înștiințez în mod oficial prin adrese scrise pe toți șefii de depozite cu privire la valoarea deosebită a debitelor neîncasate, cu privire la obligația de a proceda la recuperarea acestora și la obligația de a sista pentru viitor livrarea către firmele debitoare. - Evidența firmelor debitoare și valorii debitelor pe fiecare firmă în parte se găsea la contabilitatea depozitului și la contabilitatea sucursalei."
Martorul angajat în perioada 1998-1999 ca magazioner gestionar și audiat la 241 dosar, a arătat că "singurele persoane care aveau atribuția și competența de a verifica identitatea șoferului și a cisternei și de a dispune înscrierea acestor mențiuni în registrele depozitului și în actele însoțitoare erau:, și."
Martorul, având calitatea de șofer pe cisternă și audiat în cauză la 243 a susținut următoarele: "La fiecare întâlnire se prezenta la poartă și. Eu în calitate de șofer nu am făcut niciodată nimic altceva decât am efectuat transportul. La fiecare transport eram însoțit în incinta depozitului de și la fiecare transport acesta s-a deplasat personal la serviciile depozitului unde se întocmeau toate actele necesare și s-a ocupat personal începând de la intrare și până la ieșirea din depozit de îndeplinirea tuturor formalităților necesare privind aprobări, întocmire de facturi și avize, înregistrări în evidențele depozitului, iar eu eram chemat pentru a semna. - Celelalte avize pe care s-a menționat - și - și care reprezentau nr. de înmatriculare ale unor mașini nu conțin semnătura mea ci un fals și nu cunosc cine a redactat avizele de mai sus în această formă. Niciodată nu m-a însoțit în interiorul depozitului la încărcat și nici pe traseu până la beneficiar. La ieșirea din depozit la poartă îmi preda actele însoțitoare ale transportului, moment în care portarul făcea înregistrările de poartă și apoi îmi dispunea doar la ce stație trebuie să descarc, moment în care ne despărțeam."
Faptele inculpatului astfel cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal constând în aceea că în perioada martie-iulie 1999 în baza aceleiași rezoluții infracționale ca administrator la - SRL O și în numele - SRL O, - SRL B și - SRL O, cu prilejul încheierii și derulării unor contracte de livrare produse petroliere a indus în eroare SNP - - Sucursala B, prin ridicarea de produse petroliere pe care nu le-a achitat, cauzând un prejudiciu de 14.678.232.138 lei, respectiv uz de fals, prev. de art.291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a preluat documentele de ridicare produse petroliere, cunoscând că inculpatul le-a completat cu datele nereale, evidențiindu-le în documentele contabile ale firmei sale sau ale celorlalte 3 firme.
În baza art.72 Cod penal, la individualizarea judiciară a pedepsei și ținând seama de dispozițiile din partea generală a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, modul și împrejurările în care a fost comisă aceasta, urmările produse, persoana inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, instanța l-a condamnat la 5 ani închisoare, cu aplic. art.71, 64 lit. a teza II, b și c Cod penal, și interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a teza I, b și c Cod penal pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art.88 Cod penal a dedus reținerea din 20.06.2002 și arestul preventiv de la 21.06.2002 la 18.07.2003.
În baza art.11 pct.2 lit. b cu art.10 lit. g Cod procedură penală raportat la art.122 lit. d și 124 Cod penal a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.291 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal ca urmare a intervenirii prescripției speciale.
Fapta inculpatului, astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prev de art.248 raportat la art.248/1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal constând în aceea că, în calitate de șef al depozitului O, prin încălcarea dispozițiilor de serviciu și a măsurilor dispuse de SNP -, a încheiat contracte cu cele 4 societăți comerciale și a avizat livrările către - SRL O și - SRL, fără a verifica bonitatea acestora, fără a solicita garanții asigurătorii și fără a sista livrările în caz de depășire a termenului de plată, cauzând, astfel, sucursalei un prejudiciu de 14.129.232.138 lei.
Chiar acesta în declarația dată în cauză a recunoscut că, deși avea cunoștință de datoriile pe care le înregistraseră firmele pentru care se prezenta inculpatul, continua să-i livreze acestuia produse petroliere până în momentul în care Directorul comercial i-a atras atenția în scris asupra acestui aspect.
Martora Copil audiată la 217 a arătat că numai în baza acestei scrisori de garanție șeful depozitului avea obligația să procedeze la livrarea efectivă către beneficiar a produselor petroliere, scrisoare care n-a fost solicitată de către acesta tot datorită faptului că a executat ceea ce i s-a cerut de inculpatul, fapt care nu îl exonerează de răspundere, pe el și pe ceilalți angajați care și-au încălcat atribuțiile de serviciu la comandamentul directorului Sucursalei sau a Șefului de depozit.
Fapta inculpatului astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prev de art.248 rap. la art.248/1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal constând în aceea că, în calitate de adjunct al șefului de la Depozitul O cu încălcarea atribuțiilor de serviciu și a dispozițiilor SNP - a aprobat livrarea de produse petroliere către - SRL și - SRL, fără a verifica firmele și persoanele care le reprezintă, fără a obține garanții asiguratorii și fără a sista livrările, în cazul depășirii termenului de plată, cauzând un prejudiciu de 10.330.243.220 lei.
Fapta inculpatului astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prev de art.248 rap. la art.248/1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal constând în aceea că a completat delegațiile de ridicare mărfuri pentru cele 4 societăți, cu date nereale referitoare la delegați și mijloacele de transport folosite și a completat în registrul de poartă al depozitului aceleași date nereale cuprinse în delegații, înlocuindu-i pe pompierii de serviciu sau controlorii de poartă.
Deși inculpatul nu a recunoscut fapta, martorul audiat la 183 dosar în legătură cu inculpatul, a arătat că, acesta din urmă, în calitate de gestionar coordonator avea puterea să semneze dispoziția de livrare în cazul în care lipseau toate persoanele din conducere enumerate anterior, și chiar martorul a procedat la livrarea de combustibil inclusiv în baza unor dispoziții de livrare aprobate de, declarație care se coroborează cu celelalte declarații date în cauză.
În baza art.72 Cod penal, la individualizarea judiciară a pedepselor inculpaților, și și ținând seama de dispozițiile din partea generală a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite de fiecare dintre aceștia, modul și împrejurările în care a fost comisă aceasta, urmările produse, persoana inculpaților, faptul că nu au antecedente penale, instanța i-a condamnat la 3 ani închisoare fiecare și interzicerea drepturilor prev de art.64 lit. a teza II, b și c pen fiecare pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
Apreciind că pronunțarea hotărârii constituie un avertisment pentru inculpat și chiar fără executarea pedepsei acesta nu va mai săvârși infracțiuni, dată fiind persoana inculpatului, comportamentul său după comiterea faptei, în baza art.86/1 și art.71 alin.5 Cod penal instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de mai sus precum și a pedepselor accesorii prev de art.71, 64 lit. a teza II, b și c Cod penal pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art.86/2 Cod penal.
În baza art.86/3 Cod penal i-a obligat pe inculpați să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune a infractorilor, de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lor de existență.
A atras atenția asupra dispozițiilor art.86/4 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei în cazul în care inculpatul nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță precum și în cazul comiterii de către inculpat cu intenție a unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare.
În baza art.11 pct.2 lit. b cu art.10 lit. g Cod procedură penală raportat la art.122 lit. d și 124 Cod penal a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal ca urmare a intervenirii prescripției speciale.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală i-a obligat pe inculpații, în solidar la despăgubiri civile în sumă de 14.678.232.138 lei către partea civilă SNP - B, nr.239, sumă reprezentând c/v facturilor neîncasate, constând în prețul combustibilului livrat cu încălcarea atribuțiilor de serviciu.
În baza art.348 Cod procedură penală a menținut sechestrul asigurător instituit în sarcina inculpatului asupra autoturismului marca Peugeot 405 cu seria motor nr.-, de 1905 cmc (585-586 vol. I dosar ) precum și sechestrul asigurător instituit în sarcina inculpatului asupra imobilului situat în O, str. -. -, nr.186 H, jud. (592 vol. I dosar ).
În baza art.348 și 445 Cod penal a dispus anularea înscrisurilor falsificate.
În baza art.191 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat în parte la câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat.
A dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bas umei de 600.000 lei onorariu apărătorului din oficiu avocat conform delegației nr.4845/2004. (117).
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege au declarat apel inculpații, și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR.
În motivarea apelurilor inculpații și arată că solicită restituirea cauzei la procuror sau reunirea cauzei cu cea în care se desfășoară în paralel acțiunea penală față de ceilalți coinculpați G și, în baza art.37 și art.33 Cod procedură penală ale căror dispoziții nu pot fi eludate, este singura în măsură să asigure un proces echitabil și corect față de toate persoanele care au fost trimise în judecată prin rechizitoriul întocmit în cauză la data de 11.03.2003 de către Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. În speță se discută existența unor infracțiuni de rezultat cu prejudiciu material în solidar față de 6 inculpați în calitate de autori sau complici pentru circa de 14.000.000.000 lei. Este de neconceput ca autorii să fie judecați separat de complici, iar un autor să fie judecat separat de un alt coautor, impunându-se tuturor un prejudiciu unic indivizibil și nefracționat. Precizează că inculpatul apare în rechizitoriu ca autor al infracțiunii de înșelăciune, în timp ce G apare ca și complice la aceiași infracțiune. Totodată apare ca și coautor al infracțiunii de abuz în serviciu alături de ceilalți coinculpați, și, tuturor celor 6 inculpați li se impută în solidar și fără a fi introduse în cauză părți responsabile civilmente, 14.678.232.138 lei. Astfel prejudiciu fiind indivizibil și în fața unor infracțiuni de rezultat procesul penal nu poate fi fracționat întrucât s-ar ajunge la hotărâri contradictorii iar apelul declarat în cauză vizează și sentința penală nr.133/8P/2003 din 19 martie 2003 Tribunalului Bihor prin care s-a disjuns și restituit cauza la parchet pentru refacerea urmăririi penale față de coinculpații G și, sentință care este vădit nelegală, iar reunirea cauzelor și restituirea cauzei la parchet impunându-se pentru judecarea cauzei față de toți participanții la procesul penal și pretinși cauzatori ai prejudiciului unic și indivizibil față de partea vătămată. Subsidiar arată că se impune admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și a tuturor încheierilor și sentințelor premergătoare fondului și trimiterea cauzei spre rejudecare în scopul efectuării expertizei financiar contabile cât și pentru celelalte aspecte respectiv incompatibilitate, nesoluționarea fondului și a unor cereri esențiale în apărare sau reținerea spre rejudecare în apel a fondului și administrarea expertizei financiar contabile și cu obiectivele solicitate - fiind singura probă cerută în apărare în cauză de către coinculpat și pentru stabilirea corectă a stării de fapt, a cuantumului prejudiciului, a persoanelor vinovate de cauzarea lui precum și a încadrării juridice corecte a faptelor, a aflării adevărului și a dreptului la un proces echitabil și corect, principii inerente unui stat de drept și respectării CEDO. În ceea ce privește solicitarea de achitare a inculpatului raportat la infracțiunea de înșelăciune, este de observat că între singura societate condusă și administrată de inculpat, - SRL a fost încheiat legal contractul de livrare de mărfuri cu SNP -. Din probele scrise de la dosar rezultă că au fost efectuate plăți către aceasta din urmă vânzătoare (parte civilă) iar prejudiciul real este sub 2 miliarde lei vechi dar nu cauzat de inculpatul administrator, ci datorită faptului că beneficiarii ulteriori ai mărfii revândute nu au achitat contravaloarea produselor către societatea administrată de acesta, - SRL, acest aspect rezultând și din încheierea nr.226/F/2003 a Tribunalului Bihor dată în dosar nr.363/F/2001 și care atestă atât deschiderea procedurii insolvenței în anul 2002 cât și închiderea ei ulterior la data de 03.04.2003. Din însăși conținutul rechizitoriului rezultă că partea civilă a obținut o hotărâre judecătorească în cadrul unui litigiu civil prin care - SRL a fost obligată la plata debitului (fila 553, vol.3 dosar ) ce a contribuit la aducerea în stare de faliment a acestei societăți. În atare situație, insolvabilitatea debitoarei societății parte responsabilă civilmente condusă de inculpat și neplata creanțelor către partea civilă ca și parte în contract, nu poate fi considerată infracțiune, impunându-se achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat fie la art.10 lit.b sau lit.d Cod procedură penală fie la incidența cazului fortuit prevăzut de art.47 Cod penal și achitarea în baza art.10 lit.c Cod procedură penală. Față de celelalte trei societăți comerciale - SRL O, - SRL B, și - SRL B, din probele administrate la dosar rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul nu are nicio calitate, nici de administrator nici de asociat, ele fiind conduse și administrate de către alte persoane, respectiv Totodată, nu există nicio convenție sau contract între cele din urmă trei societăți comerciale ca părți responsabile civilmente și partea civilă SNP - care să poarte semnătura sa. Infracțiunea de înșelăciune în convenții se produce cu intenție directă iar subiect activ al acesteia poate fi numai titularul contractului și care în materie de societăți comerciale este potrivit Legii nr.31/199 administratorul sau Consiliul de administrație, doar aceste organe putând încheia acte juridice în reprezentarea societăților pe care le conduc. Câtă vreme inculpatul nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu cele trei societăți comerciale la care se referă actul de acuzare prin capitolele 2,3 și 4și câtă vreme nu s-a demonstrat că inculpatul și-ar fi însușit vreo sumă din pretinsul prejudiciu cauzat fiecăreia dintre aceste societăți, se impune achitarea inculpatului. Trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul nu cunoștea de adresele la nivelul administrativ și interior al părții civile (din anul 1999 și anul 2000) ce impuneau instituirea de reguli speciale și garanții în vederea încheierii oricărui contract economic ce angaja SNP -, fiind terț față de acestea și despre al căror conținut a luat cunoștință abia după ce a fost arestat în cursul urmăririi penale, aspect care întărește soluția de achitare pentru toate infracțiunile în baza art.10 lit.d Cod procedură penală pentru lipsa laturii subiective a infracțiunii raportat la persoana inculpatului. Totodată, singura expertiză în cauză a fost efectuată în faza de urmărire penală, necenzurată de o instanță judecătorească în condiții de opozabilitate și contradictorialitate și cu dreptul de a propune obiective, rezultă că persoanele care au adus prejudiciul de 14.000.000.000 lei la SNP - Sucursala B sunt, fost director la aceasta și G, împuternicit al celor trei societăți comerciale - - SRL O, - SRL B, și - SRL Este clar în această situație că autor al infracțiunii de înșelăciune, câtă vreme această infracțiune este una de rezultat, iar expertiza menționată îi arată pe ceilalți doi coinculpați - G și - ca autori ai prejudiciului în dauna părții civile - achitarea pe temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală respectiv lipsa laturii obiective prejudiciul fiind produs de alte persoane, a celei subiective și a calității de subiect activ al infracțiunii de înșelăciune, impunându-se față de față de care nu s-a dovedit că ar fi beneficiat în vreun fel de parte din pretinsul prejudiciu. Achitarea se impune și în ceea ce privește infracțiunea de uz de fals în cauza reținută aceluiași coinculpat, deși s-a respins proba cu expertiza grafologică solicitată la fond și s-a constatat prin rechizitoriu că doar o singură delegație ar fi putut fi semnată și prezentată de inculpatul, neputând fi reținută această infracțiune în formă continuată. Reținerea eronată că inculpatul ar fi prezentat delegații (fără a cunoaște că ele conțin eventuale mențiuni false) în numele societății pe care o conducea respectiv - SRL O în derularea contractului comercial 106/1999 încheiat legal, delegații care fuseseră avizate în scopul ridicării de marfă contractată de ceilalți inculpați cu funcții de conducere în cadrul părții civile SNP -, nu au nicio relevanță sub aspect penal, impunându-se achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a sau c Cod procedură penală. În ceea ce privește condamnarea în regim de detenție apreciază că aceasta este neîntemeiată și nelegală, nefăcându-se aplicarea art.76 Cod penal. Este de observat că față de ceilalți coinculpați în solidar cu inculpatul la repararea prejudiciului cauzat părții civile, doar acestuia din urmă i s-a impus condamnarea cu privare de libertate pentru o perioadă de 5 ani în timp ce coinculpaților li s-au aplicat pedepse de 3 ani închisoare în condițiile suspendării pedepsei sub supraveghere. Arată că soluția este inechitabilă câtă vreme și inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile art.74 și 76 Cod penal vizând circumstanțele atenuante facultative având în vedere că nu a mai fost condamnat, are doi copii minori în întreținere, prejudiciul este indivizibil și în solidar alături de ceilalți coinculpați și mai mult, prin hotărârea atacată i-a fost menținut sechestrul asigurător pentru autoturismul marca Peugeot pentru recuperarea prejudiciului. Astfel, față de faptul că ceilalți doi inculpați G și - autori reali ai prejudiciului - sunt abia în faza de urmărire penală și față de faptul că inculpatul a executat din pedeapsă mai mult de 1 an în condiții de arest preventiv, sunt aplicabile, din considerente de legalitate, dar și echitate raportat la ceilalți coinculpați ale căror pedepse au fost suspendate sub supraveghere, dispozițiile și efectele circumstanțelor atenuante prevăzute de art.76 Cod penal, solicitând aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege și acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere. Inculpatul apelant arată că solicită restituirea dosarului pentru refacerea urmăririi penale la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, constatând nelegala sesizare a instanței, deoarece prin modul cum s-a desfășurat întreaga urmărire penală cât și judecata în primă instanță i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil. Arată că deși din probele administrate, atât actele scrise, cât și concluziile raportului de expertiză conchid că în realizarea acestei infracțiuni au avut un aport deosebit atât directorii societății cât și numitul, care însă nu au figurat ca persoane asupra cărora să se fi exercitat acte de urmărire penală legat nemijlocit de actele concrete și determinate în care practic au fost implicați, respectiv livrările de produse petroliere s-au făcut la ordinul și la dispoziția acestuia (directorul sucursalei) iar numitul prin activitatea concretă, nu mai puțin conturată, evidențiază acțiuni determinate în producerea prejudiciului care în mod surprinzător se reține doar în sarcina acestor inculpați. Pe de altă parte, deși concepția organului de urmărire penală și mai apoi a instanței legată de împrejurările, cauzele și încălcările unor dispoziții exprese ar fi determinat realizarea acestei infracțiuni și prejudiciului în sine, referindu-se la măsuri comunicate de SNP B sucursalelor prin adresele în cauză respectiv nr.496/29.01.1999, 308/08.02.1999, 1401/15.03.1999, 2969/03.06.1999, deși conducerea societății a fost aceea care nu le-a respectat în desfășurarea raporturilor contractuale, s-a găsit un mod original de a se trece cu vederea peste propriile constatări evitând implicarea în activitățile infracționale a acestor nume și persoane. De asemenea, stabilirea prejudiciului este lăsat într-o ambiguitate totală, fără niciun fel de referire la activități determinate cu consecințe pe planul concret la întinderea acestui prejudiciu. A mai arătat că deși atât organul de urmărire penală și mai apoi și instanța de judecată a reținut că inculpatul a fost persoana care s-a opus dispozițiilor verbale ale conducerii, de a face livrări către societățile incriminate, totuși această acțiune a inculpatului, care a împiedicat producerea de prejudicii însemnate, nu a fost reflectată în actele de urmărire penală. Un alt aspect important privește imputarea faptului că nu s-au făcut livrări care să fie asigurate cu mijloace de garantare a plății, organul de urmărire penală s-a mulțumit doar cu această susținere, fără însă a preciza dacă asemenea măsuri de garanție au fost sau nu practicate și față de alte societăți beneficiare sau în mod concret și determinat, de când asemenea măsuri de garanție au fost luate în desfășurarea raporturilor comerciale. Referitor la activitatea concretă a inculpatului, deși aceasta se referă în mod clar și evident la un număr de patru facturi către - SRL și două facturi către - SRL, care sunt discutabile privind semnătura inculpatului, întrucât apare o intervenție în conținutul facturilor, trecându-se cu pixul două inițiale HM sau cifra 47 care reprezintă un puternic dubiu legat de persoana care a avizat aceste livrări, facturi și acte însoțitoare care conțineau date reale privind numărul de înmatriculare al mijlocului de transport, numele delegatului, societatea reală, totuși nu s-a evidențiat pasivitatea conducerii sucursalei care nu a întreprins acțiunea de recuperare a sumelor neachitate decât la o perioadă îndelungată de timp, peste doi ani, când această acțiune a devenit pur formală întrucât societățile intraseră în incapacitate de plată și faliment. Nici o altă factură nu cuprinde semnăturile inculpatului, subliniind astfel caracterul generic și ipotetic al prejudiciului, pe care organul de urmărire penală cât și prima instanță au găsit de cuviință să-l fundamenteze în explicații simpliste și lipsite de cauzalitate.
În motivele sale de apel Parchetul arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și legală, tribunalul reținând la individualizarea pedepselor mai multe criterii ajungând la concluzia reținerii circumstanțelor atenuante, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modul și împrejurările comiterii, urmările produse. În opinia Parchetului, tocmai aceste criterii sunt de natură a conduce la concluzia aplicării unor pedepse între limitele speciale și nu coborârea sub minimul prevăzut de lege. Dacă ne raportăm la gradul de pericol social al faptelor și la urmările produse, nu se poate face abstracție de paguba uriașă cauzată, rămasă în totalitate nereparată. Un prejudiciu de peste 14 miliarde lei la nivelul anului 1999 consideră că în nici un caz nu denotă un grad scăzut de pericol social. Referitor la modul și împrejurările săvârșirii faptelor, trebuie observat că totul s-a derulat organizat, fiecare dintre inculpați aducându-și partea sa de contribuție și de asemenea, faptele au fost comise în formă continuată, aspect ce nu a contat în aprecierea instanței. Totodată, consideră că simpla lipsă a antecedentelor penale nu constituie un motiv suficient pentru a fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit.a Cod penal, iar pentru a fi reținută această circumstanță atenuantă, fără a fi motivată, era nevoie de mai mult decât simpla prezență a inculpaților sporadic în fața instanței. Oricum atitudinea acestora nu a fost una de recunoaștere și regret și cu atât mai puțin au încercat repararea măcar parțială a prejudiciului cauzat. Față de aceste împrejurări s-a apreciat ca netemeinică și modalitatea de individualizare a executării pedepselor aplicate inculpaților, și, suspendarea executării pedepselor fiind nejustificată raportat la atitudinea acestora după comiterea infracțiunii. Un alt aspect de nelegalitate îl constituie aplicarea greșită a pedepsei complementare inculpatului, respectiv interzicerea pe o perioadă de 3 ani a dreptului prevăzut de art.64 lit.a teza I Cod penal. Astfel, dacă pe perioada detenției în mod corect i s-a interzis dreptul de a fi ales, s-a apreciat că instanța de judecată a greșit când a dispus interzicerea dreptului de a alege ca pedeapsă complementară, respectiv timp de 3 ani după executarea pedepsei principale. Față de aceste considerente s-a solicitat admiterea apelului declarat de parchet, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice de condamnare a inculpaților la pedepse privative de libertate.
Curtea examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.370 și urm. Cod procedură penală, va reține că apelurile inculpaților, și cu efect extensiv al inculpatului sunt fondate, le va admite, va desființa sentința penală nr.212/P din 11 iulie 2007 Tribunalului Bihor în sensul că, în baza art.332/2 Cod procedură penală va dispune restituirea cauzei în ceea ce-i privește pe inculpații, și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru refacerea urmăririi penale.
Motivele sunt următoarele:
Dreptul la un proces echitabil
Prin sentința penală nr.133/P/2003 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală nr.606/R/2003 a Curții de APEL ORADEAs -a dispus disjungerea cauzei față de inculpații și G și restituirea cauzei în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Aceasta în condițiile în care prezentei cauze îi erau aplicabile dispozițiile art.33, 37 Cod procedură penală.
Prin sentința penală desființată, restul inculpaților au fost condamnați și obligați în solidar la plata despăgubirilor civile în sumă de 14.678.232.138 lei vechi.
Potrivit dispozițiilor art.200 Cod procedură penală urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este cazul sau nu să se dispună trimiterea în judecată.
Prin interpretarea textului menționat rezultă că probele strânse în această fază, servesc numai pentru trimiterea în judecată, neputând constitui temei pentru condamnare.
În faza procesuală a judecății, în acord cu dispozițiile art.289 Cod procedură penală, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de instanță, prin administrare în ședință publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu.
Numai în urma unei asemenea verificări, cu respectarea acestor principii fundamentale, obligatorii în faza cercetării judecătorești și exercitării unui rol activ, potrivit dispozițiilor art.287 Cod procedură penală, instanța trebuie să ajungă, motivat, la o soluție temeinică și legală, ca rezultat care exprimă adevărul impus de probe administrate legal.
În cauza dedusă judecății, înfrângându-se principiul indivizibilității prevăzut de art.33 Cod penal, prin disjungerea și trimiterea cauzei la procuror pentru doi inculpați, s-a ajuns în situația de a nu se efectua o cercetare judecătorească în conformitate cu dispozițiile legii.
Nu s-a reușit ca prin răspunsuri la interogator să se afle poziția inculpaților G și.
Nu s-a efectuat confruntarea între cei doi inculpați și restul inculpaților trimiși în judecată.
Nu se poate stabili întinderea răspunderii penale și cota de participare la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Este lipsit de echitate ca autorii infracțiunii să fie judecați separat de complici sau un autor să fie judecat separat de un alt coautor, în condițiile unui prejudiciu unic, indivizibil și nefracționat.
Spre exemplificare:
- inculpatul apare în rechizitoriu ca autor al infracțiunii de înșelăciune în timp ce G apare ca și complice la aceiași infracțiune;
- inculpatul apare ca și coautor al infracțiunii de abuz în serviciu alături de ceilalți.
Toate aceste aspecte au dus la situația de neacceptat ca în considerentele instanței de fond să se facă referire pe larg la contribuția în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, și, a inculpaților și G, deși situația procesuală a acestora nu este rezolvată până în prezent. Orice schimbare a situației juridice a inculpaților și G în sensul schimbării calificării juridice a faptelor reținute în sarcina lor, a achitării lor, etc, ar avea efecte incalculabile asupra situației juridice a întregii cauze.
Așa fiind, instanța reține că imposibilitatea instanței de fond de a verifica probele strânse în faza de urmărire penală, prin administrarea lor în ședință publică, oral, nemijlocit și în condiții de contradictorialitate, constituie o încălcare a dreptului inculpaților, și la un proces echitabil, prevăzut în art.6 paragraful 3 lit.d din CEDO.
O atare inechitate nu poate fi îndreptată decât prin măsura luată de către instanța de apel.
De remarcat faptul că aspectele reținute în favoarea inculpaților și G, prin sentința penală nr.133 din 19 mai 2003 și care au dus la restituirea cauzei în ceea ce-i privește, la procuror, sunt de semnalat și în situația juridică a inculpatului (a se vedea în acest sens filele 30 și 31 din vol.I dosar urmărire penală). Aceleași nulități a actelor de urmărire penală invocate de instanță ca fiind pertinente, aceleași neregularități ale actului de sesizare al instanței.
Față de cele menționate mai sus, instanța în conformitate cu dispozițiile art.379 pct. 2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul penal declarat de inculpații, și prezentul apel fiindu-i favorabil, cu efect extensiv și al inculpatului, urmând a proceda în sensul mai sus arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală
ADMITE apelul penal declarat de inculpații, și cu efect extensiv al inculpatului împotriva sentinței penale nr.212 din 11.07.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o desființează în sensul că:
În baza art.332/2 Cod procedură penală dispune restituirea cauzei în ceea ce privește pe inculpații, și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru refacerea urmăririi penale.
Respinge apelul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR.
Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpații lipsă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red. dec. jud. 25.06.2008
jud. fond
tehnored. GM/2 ex./27.06.2008
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Sotoc Daniela
