Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 581/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 581/
Ședința publică din data de 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
S-au luat în examinare recursurile penale formulate L DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA și inculpatul - domiciliat în C- A, -.1,.A,.1, respectiv C-, împotriva deciziei penale nr.351 din 10 septembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1,2,3 cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală la apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurentului inculpat și intimat pentru care se prezintă din oficiu avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.4985/2008, emisă de Baroul C și a intimatei parte vătămată SC SA
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
In conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, critică soluția pronunțată de instanța de apel sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei, care a admis apelul inculpatului și a diminuat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de fond. Argumentele instanței sunt B credință a inculpatului, atitudinea sa procesuală cooperantă, însă contrar opiniei instanței, apreciază că aceste argumente sunt inexistente, în faza de urmărire penală, inculpatul a fost adus cu mandat de aducere după doi ani de căutări asidue, în fața instanței de apel nu s-a prezentat, la fond a fost adus de asemenea cu mandat de aducere, în recurs a ignorat judecata căii de atac. B credință nu rezultă nici din atitudinea pe care a avut-o urmării imediate, nu achitat nici până la acest moment prejudiciul chiar dacă era apreciat ca redus de către instanța de apel.
Apreciază că toate aceste argumente nu se regăsesc în fapt, nici atitudinea procesuală sinceră, nici cooperarea de care ar fi dat dovadă, nici interesul manifestat pentru recuperarea prejudiciului, astfel încât și circumstanțele atenuante reținute în cauză urmează a fi înlăturate.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea soluției pronunțată de instanța de apel și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat și intimat, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat și menținerea soluției pronunțată de instanța de apel ca legală și temeinică sub aspectul corectei diminuări a pedepsei inculpatului. În recursul inculpatului, concluziile sunt aceleași.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin sentința penală nr.877 din data de 22.02.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, s-a hotărât:
În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal a fost condamnat inculpatul:
- fiul lui și, născut la 21.01.1953 în com., jud. I, domiciliat în C,-, - Sc. A, Ap. 1, jud. C, în C,-, jud. C, -, la pedeapsa 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii înșelăciune.
În baza art. 81 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală rap. la art.998 și urm cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.476,61 lei către
partea civilă C, reprezentând daune materiale.
A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța nr. 2251/P/2005 din 20.01.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța asupra mijloacelor de transport: autoturism marca BMW 520 dobândit la 23.11.1995, serie motor -, cap. cilindrică 1990 cmc și autoturism marca Citroen dobândit la 01.10.1995, serie motor 49305 cap cilindrică 1580 cmc.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Societatea comercială - Caf ost înmatriculată la. sub nr. /3470/06.10.1994 și are ca obiect de activitate principală întreținerea și repararea autovehiculelor.
La data de 24.11.2004 inculpatul s-a prezentat la - C, unde a contactat pe martora, gestionarul societății, pe care a întrebat-o dacă societatea are de vânzare beton, aceasta confirmând că societatea deține un astfel de material.
În ziua de 25.11.2004, inculpatul a revenit la sediul societății, și a adus la cunoștință martorei că dorește să achiziționeze beton, dar că nu are mijloc de transport în aceeași zi însă se va prezenta cu acesta în ziua următoare.
Întrucât în ziua de 26.11.2004, martora din motive familiare nu se putea prezenta la serviciu, a întocmit avizul de însoțire a mărfii seria - - nr. - din 25.11.2004 și l-a lăsat colegei sale, urmând ca aceasta din urmă a doua zi să factureze marfa și să înmâneze avizul inculpatului.
În ziua de 26.11.2004, inculpatul s-a prezentat la sediul - C, l-a contactat pe directorul societății căruia i-a adus la cunoștință că este interesat să achiziționeze, de comun acord stabilind ca plata să se facă după 30 de zile.
a chemat-o în biroul său pe, care a întocmit factura fiscală seria - - nr. -, cu datele dictate la rubrica "denumirea produselor" și "valoare" de directorul, iar la rubrica "date privind expediția" cu datele comunicate verbal de.
Oțelul a fost ridicat și transportat în localitatea din jud. N, unde i-a fost prezentată în vederea cumpărării numitului, care însă a refuzat să cumpere marfa întrucât nu îi era de folos.
După 30 de zile de la preluarea mărfii, respectiv pe 26.12.2004 l-a contactat telefonic pe inculpatul, care i-a solicitat o amânare a plății pentru că este bolnav.
În luna ianuarie 2005, l-a sunat din nou pe inculpat, care i-a spus că nu are bani să plătească marfa.
În aceste condiții, a contactat societatea 93, ocazie cu care a aflat că inculpatul nu este angajat al acestei firme, motiv pentru care la data de 31.03.2005 s-a adresat Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului de Poliție al Jud. C cu plângere penală împotriva numitului, prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de acesta sub aspectul infracțiunii de înșelăciune.
Audiat la data de 20.05.2005, inculpatul a recunoscut fapta așa cum a fost reținută de către instanța.
Audiat la data de 16.02.2006 inculpatul, a revenit asupra declarației spunând că în cursul lunii noiembrie 2004 s-a prezentat la C în calitate de împuternicit al C pentru a achiziționa beton, i-a prezentat contabilei un facturier al C pentru a nota datele acestei societăți și din eroare la rubrica cumpărător al oțelului beton contabila a trecut 93 B, societate pe care a luată-o din facturier și unde C și vându-se marfă, constatând neregula, nu a sesizat conducerea considerând că va achita contravaloarea mărfii.
Ulterior, la data de 10.04.2007, audiat inculpatul și-a retractat declarația din 16.02.2006, arătând că în luna noiembrie 2004, un amic de al său, pe nume - administrator la 93 B, l-a rugat ca în numele societății sale să ridice o cantitate de rotund de la C, sens în care s-a prezentat la sediul C, unde fără să se prezinte drept reprezentant al 93 B, a ridicat marfa pentru care Caî ntocmit factură fiscală și aviz de expediție, documente pe care la rubrica cumpărător a fost trecut 93 B, iar numele său la rubrica delegat din partea beneficiarului.
Dovedindu-se în cursul urmăririi penale că 93 B nu este administrată de către numitul, ci de numita, inculpatul a revenit asupra declarației din cursul urmăririi penale.
Astfel, în cursul cercetării judecătorești a declarat că la data de 24.11.2004 lucra în colaborare cu, care era administratorul unei societăți care avea sediul în B, acesta solicitându-i să se prezinte la sediul, după ce în prealabil discutase cu acea societate, să ridice mai multe bare din.
A mai arătat inculpatul că a fost o singură dată la sediul, și că înainte de a intra la director a discutat cu o doamnă care lucra la magazia societății, aspecte infirmate de martora, gestionar la, care a declarat că a fost căutată în repetate rânduri de către, avea chiar și numărul de telefon al acestuia, iar în ziua în care a vorbit cu a avut liber din motive personale.
Solicitându-i-se relații în legătură cu și cu șoferul autovehiculului folosit pentru transportul mărfii, inculpatul a declarat că a decedat, iar numele șoferului nu și-l mai aduce aminte.
Totodată inculpatul nu a putut indica nici denumirea societății al cărei administrator era, menționând că nu avea contract de colaborare cu acesta, ci înțelegerea era verbală, bazată pe prietenia dintre ei.
A mai declarat inculpatul că a copiat datele de pe facturierul pe care îl primise inculpatul de la șofer, el neasistând la întocmirea nici unei facturi sau a vreunui alt document.
Această apărare este contrazisă de declarația lui, care a arătat că s-a prezentat, care s-a recomandat a fi reprezentant al 93, și că este interesat să cumpere, acesta nu a prezentat nici un document dar din discuțiile purtate a căpătat încredere, a fost de acord să elibereze marfa și să se factureze sens în care a fost întocmită factura și de declarația martorei, care a declarat că a fost chemată în biroul directorului pentru a completa o factură, în biroul directorului se afla, a completat factura, care trebuia achitată de, datele înscrise pe factură la rubrica "denumirea produselor" și "valoare" de director, iar la rubrica "date privind expediția" cu datele comunicate verbal de.
O altă contradicție în declarațiile inculpatului apare și în legătură cu persoana căreia i-a vândut marfa, astfel, inițial a precizat că oțelul beton l-a vândut unei persoane fizice din localitatea, căreia i l-a lăsat în custodie pe baza unui proces verbal, însă nici aceasta nu i-a achitat contravaloarea mărfii, ulterior a declarat că a predat-o amicului său, iar în declarația din fața instanței a arătat că este cel care a fost de față la momentul în care marfa a ajuns la P în localitatea, unde i-a indicat să dirijeze mașina, persoană care cunoaște pentru cine era transportul și cine era beneficiarul acestuia.
Audiat numitul a declarat că a fost contactat telefonic de către, care l-a întrebat dacă vrea să cumpere niște, a fost de acord și s-au întâlnit într-o parcare dintr-o benzinărie din localitatea unde a văzut o mașină în care erau încărcate bare din lungi de 10-12 metrii,
însă întrucât nu îi trebuiau a refuzat să le cumpere. A mai declarat martorul că a aflat de la că l-a ajutat cu încărcarea mărfii numitul și că nu a văzut nici un aviz de însoțire a mărfii.
Din declarația martorului, potrivit căreia nu a existat o comandă fermă din partea acestuia în legătură cu marfa, i-a fost prezentată într-o parcare a unei benzinării și fără a i se arăta avizul de însoțire a mărfii, reiese faptul că a existat o eventuală înțelegere între și numitul, însă o înțelegere legată de valorificarea mărfii obținută în mod ilicit.
Instanța având în vedere contradicțiile existente între declarațiile date de inculpatul și celelalte mijloace de probă administrate în cauză care probează modul de comiterea a faptei, respectiv prin inducerea în eroare a C, prin prezentarea unei calități mincinoase în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, apreciază că poziția inculpatului este nesinceră.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de către instanță reiese din coroborarea următoarelor mijloace de probă:
- plângerea C;
- factura fiscală și avizul de însoțire a mărfii privind cantitatea de care au menționat în rubrica delegatului numele inculpatului și la rubrica cumpărător 93 B;
- adresa nr. 541/03.11.2005 a 93 B, din care rezultă că inculpatul nu a fost angajatul acestei societăți și nici nu a avut vreun mandat de reprezentare a firmei în relațiile cu clienții;
- declarația numitului, reprezentantul legal al C;
- declarația martorei, gestionar la, care a declarat că a fost căutată în repetate rânduri de către, care intenționa să cumpere rotund, a întocmit avizul de expediție a mărfii, ulterior cunoaște că s-a completat un cec, nu a asistat la momentul în care s-a ridicat marfa întrucât a avut liber, însă își aduce aminte că a solicitat marfa în numele unei societăți.
- declarația martorei, care a declarat că a fost chemată în biroul directorului pentru a completa o factură, în biroul directorului se afla, a completat factura, care trebuia achitată de, datele înscrise pe factură la rubrica "denumirea produselor" și "valoare" de director, iar la rubrica "date privind expediția" cu datele comunicate verbal de;
- declarația martorului.
Reținând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, prima instanță a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa cu închisoarea, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiționată, făcând aplicarea prevederilor art. 81 - art. 83 Cod penal.
Pe latură civilă, constatând că sunt întrunite condițiile legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală, a obligat inculpatul către partea civilă C, la plata sumei de 5.476,61 lei, reprezentând daune materiale.
Totodată, a menținut măsura sechestrului asigurator instituit prin Ordonanța nr. 2251/P/2005 din 20.01.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța.
Împotriva susmenționatei hotărâri, a declarat apel inculpatul care, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat.
În expunerea orală a motivelor de apel, apărătorul ales a criticat hotărârea pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, apreciind exagerat cuantumul, chiar dacă acesta reprezintă minimul special prevăzut de norma penală de incriminare. S-a solicitat reducerea acesteia sub minimul special, prin reținerea unor circumstanțe atenuante, având în vedere că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, a avut o conduită cooperantă, iar valoarea prejudiciului nu este mare.
Prin decizia penală nr.351 din data de 10.09.2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-, s-a hotărât:
În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a fost admis ca fondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.176/22.02.2008 a Judecătoriei Constanța, desființează sentința penală și dispune:
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal.
În baza art. 82 Cod penal termenul de încercare este de 3 ani și 6 luni.
A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei și menține celelalte dispoziții.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, sub aspectul cuantumului acesteia.
Verificând legalitate și temeinicia hotărâri penale recurate, în raport de criticile aduse și din oficiu, curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi analizate.
Pe baza materialului probator administrat atât în cursul urmării penale cât și în faza cercetării judecătorești, instanțele au stabilit corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat și vinovăția acestuia.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, se constată că instanța de apel a interpretat și aplicat corect prevederile art.72 Cod penal.
În mod judicios, a aplicat TRIBUNALUL CONSTANȚA ca având caracter atenuant împrejurările că inculpatul în vârstă de 51 de ani se află la prima confruntare cu legea penală, că a avut o bună conduită anterior săvârșirii infracțiunii, că nu s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată - elemente de natură să conducă la reducerea pedepsei aplicate de prima instanță sub minimul special prevăzut de lege, de la 3 ani închisoare la 1,6 ani închisoare, pedeapsă care satisface cerințele art.52 Cod penal.
Față de cele expuse, curtea constată că decizia penală atacată este legală și temeinică.
Drept urmare, în baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală
Va respinge recursurile penale formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și inculpatul, ca nefondate.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 200 lei va fi avansat din fondul ( av. ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondate recursurile penale formulateL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși inculpatul - domiciliat în C- A, -.1,.A,.1, respectiv C-, împotriva deciziei penale nr.351 din 10 septembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 200 lei va fi avansat din fondul Ministerul Justiție ( av. ).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Pentru JUDECĂTOR,
Semnează conf.art.312 Cod procedură penală,
PREȘEDINTE DE COMPLET,
Pentru GREFIER,
Semnează conf.art.312 Cod procedură penală,
GREFIER SECȚIE PENALĂ,
Jud.fond -
Jud.apel - /
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref. -
2 ex./06.01.2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu, Maria Uzună
