Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 586/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.586/
Ședința publică din data de 24 Octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr.204/18.06.2008 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr- privind pe intimata-inculpată și pe intimata-inculpată, trimise în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: intimata-inculpată, care a fost reprezentată de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.4783/20.10.2008, emisă de Baroul Galați, și intimata-inculpată, care a fost reprezentată de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.260/22.10.2008 emisă de Baroul Vrancea - cabinet individual de avocat " ".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată, după care;
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se aprecia asupra necesității citării în cauză a intimatului-parte vătămată
Curtea, având în vedere obiectul cauzei constată că nu se impune citarea în cauză a părții vătămate.
Avocat nu are alte cereri de formulat.
Avocat nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul in stare de judecată și, potrivit disp.art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că hotărârea instanței de apel este greșită având în vedere că excepția nulității actului de sesizare fost invocată de către apărătorii aleși ai inculpaților și a fost respinsă de către Judecătoria Focșani; împotriva hotărârii, o dată cu fondul nu s-a formulat nicio cale de atac iar dispoziția privind respingerea excepția de refacere a urmăririi penale, practic, a intrat sub autoritatea de lucru judecat.
Parchetul nu a atacat încheierea respectivă, prin intermediul hotărârii instanței de fond, care nu putea fi atacată decât o dată cu fondul, și abia după momentul la care s-a soluționat cauza prin sentința apelată.
Pe de altă parte, din cuvântul apărătorilor la fond și în apel, rezultă că aceștia nu au înțeles să reitereze această situație, fiind avut în vedere de către instanță cu ocazia deliberării.
Orice excepție trebuie pusă în discuție înainte ca instanța să se pronunțe și nu ulterior, or, în cauză, instanța a ajuns la concluzia că se impune trimiterea dosarului organului de urmărire penală după ce a rămas în pronunțare, fără a pune în discuția procurorului și a apărătorilor această situație.
Astfel, și din această perspectivă apreciază că soluția de restituire este neîntemeiată.
Pe de altă parte, prevederile art.264 alin.3, interpretate chiar prin prisma dispozițiilor Deciziei de îndrumare nr.1 din 2007, care poate fi aplicabilă în prezenta cauză deoarece este un act interpretativ și are caracter retroactiv. Potrivit alin. 2 a acestei decizii, "lipsa acestei mențiuni atrage neregularitatea actului de sesizare potrivit art.3002Cod procedură penală, în sensul că el poate fi înlăturat după caz, fie de îndată fie prin acordarea unui termen în acest scop "
Astfel, apreciază că hotărârea este nelegală, în cauză încălcându-se în mod flagrant dispozițiile art.3002Cod procedură penală în condițiile în care trebuia îndeplinită condiția de a întreba Parchetul dacă întelege să contrasemneze actul respectiv sau dacă a verificat sau nu legalitatea actului când a fost sesizată instanța.
În consecință, solicită a fi admis recursul, să se dispună casarea Deciziei pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani.
Intimata-inculpată, prin avocat, solicită respingerea recursului declarat de Parchet considerând soluția pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA ca fiind corectă și legală, întrucât în mod corect s-a constatat că nulitatea actului de sesizare și s-a restituit cauza la procuror.
Solicită menținerea Deciziei penale și să se respingă recursul declarat de către parchet cu cheltuieli din fondul Ministerului Justiției.
Intimata-inculpată, prin avocat, în ceea ce privește primul motiv de recurs al Parchetului, invocat oral la acest termen, în sensul că ar exista o incheiere de ședință cu autoritate de lucru judecat, prin care Judecătoria Focșani, la 31 octombrie 2007 respins excepția formulată de către inculpată cu privire la nulitatea actului de sesizare și că împotriva acestei incheieri nu s-a formulat apel d e către inculpate, precizează că în cauză inculpata a fost achitată, astfel încât nu putea să declarat apel împotriva unei soluții care ii era favorabilă.
Pe de altă parte, în cauză există o nulitate absolută, pentru că vizează actul de sesizare a instanței de judecată, act care nu a fost niciodată confirmat sau validat până în momentul în care a fost invocată excepția din nou la TRIBUNALUL VRANCEA.
Apreciază ca fiind neîntemeiate susținerile reprezentantului Ministerului Public în sensul că instanța de apel, din oficiu, cu ocazia deliberării ar fi analizat această excepție. Această excepție a fost reiterată în cadrul apărărilor formulate de către inculpații-intimați cu ocazia judecării apelului.
Nimic nu a împiedicat Parchetul ca, de la data de 31.10.2007, din momentul în care s-a ridicat această excepție, să confirme rechizitoriul care constituie actul de sesizare.
Insă, dimpotrivă, atât Parchetul cât și instanța de fond au considerat că acest act nu trebuie confirmat, că nu există nicio nulitate.
Insă, aceste nelegalități au fost constatate de către instanța de apel, ele se înscriu în interpretarea dată de către instanțele de judecată.
La fila 74 din dosarul de fond, Curtea de APEL GALAȚI, prin Decizia nr.382/3.iulie 2007 a statuat înaintea secțiilor unite ale Înaltei Curți de și justiție că rechizitoriul trebuie să fie confirmat de către procurorul care a efectuat urmărirea penală.
Decizia dată în interesul legii de către secțiile unite este în același sens, respectiv că rechizitoriul trebuie să fie confirmat și să poarte această mențiune a verificării și stabilirii legalității și temeiniciei actului respectiv.
Prin recurs se susține că printr-un argumentper a contrario, ca urmare a faptului că procurorul a sesizat instanța de judecată cu rechizitoriul implic, a și verificat legalitatea și temeinicia rechizitoriului. Or, acest punct de vedere este în discordanță și cu Decizia dată de înalta Curte de Casație și justiție precum și cu practica Curții de APEL GALAȚI, fiind împotriva dispozițiilor legale, respectiv art.264 Cod procedură penală.
Față de aceste motive solicită respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că a avut în vedere încheierea de dezbateri de la instanța de apel; insă, în susținerile inculpatei, prin apărător, există o contradicție în sensul că nu a formulat apel d eoarece soluția de achitare ii era favorabilă însă, în apel, invocat o soluție de restituire. Dacă se prefera soluția de restituire, atunci inculpata putea formula apel chiar și împotriva soluției de achitare.
Totodată, arată că procurorul nu se putea prezenta din proprie inițiativă deoarece dosarul nu se afla la parchet ci se afla pe rolul instanței.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAa declarat recurs împotriva deciziei penale nr.204/18.06.2008 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA privind pe inculpatele și trimise în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 cod penal.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.204 din 18 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr-, TRIBUNALUL VRANCEAa admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani împotriva sentinței penale nr.288 din 20 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Focșani, a desființat sentința penală apelată și în rejudecare, a constatat nulitatea actului de sesizare a instanței și, în baza disp.art.300 al.2 proc.penală, a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare cu observarea disp.art.264 Cod proc.penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșania declarat apel împotriva sentinței penale nr.288/2008 a Judecătoriei Focșani, înregistrată sub nr-, la aceasta instanța, pe care a criticat-o ca fiind nelegala si netemeinica.
In motivele de apel ale procurorului se arată în esență, că soluția adoptată în cauză este netemeinică și nelegală în ceea ce privește achitarea inculpatelor și, anularea parțială a actelor false, precum și soluționarea greșită a actelor civile.
Astfel în ceea ce o privește pe inculpata instanța a apreciat că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit disp. art. 18/1 alin.1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni
Alineatul 2 al aceluiași text de lege prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire, a faptei,de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului
Instanța atunci când a aplicat disp. art. 18/1 Cod penal față de inculpata, a avut în vedere că aceasta a recunoscut cu sinceritate faptele, a achitat integral prejudiciile, precum și aprecierea cu privire la activitatea desfășurată la Școala Vînători.
Deși instanța a menționat și celelalte condiții impuse de lege pentru a fi aplicate aceste dispoziții ale art. 18/1 Cod penal, s-a apreciat că nu le-a dat relevanța juridică corespunzătoare, motivat de faptul că inculpata a comis mai multe fapte respectiv, complicitate la înșelăciune în formă continuată, fals intelectual profitând de funcția pe care o ocupa în cadrul Școlii Generale Vînători, eliberând adeverințe false care au stat la baza încheierii unor contracte de către numita, ceea ce a condus la crearea unor prejudicii importante mai multor unități respectiv, CEC-Sucursala V, Banca Transilvania, BRD Generale, creând un prejudiciu total de 135.200 lei
Având în vedere că inculpata a comis mai multe fapte penale, iar infracțiunea de fals intelectual a fost modul prin care s-a comis cealaltă infracțiune, de complicitate la înșelăciune precum și urmarea produsă prin săvârșirea acestor infracțiuni respectiv valoarea mare a prejudiciului creat, considerăm că nu se impune aplicarea disp. art. 18/1 sancțiunea Cod Penal administrativă nefiind îndestulătoare
S-a apreciat că faptele comise de inculpata prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, iar la dosar există probe certe că aceasta se face vinovată de săvârșirea lor astfel că solicităm condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și fals intelectual.
În ceea ce o privește pe inculpata față de aceasta s-a dispus achitarea în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a pr.penală, raportat la art.10 lit.d pentru C.P.P. săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și fals intelectual în înscrisurile oficiale.
Pentru a pronunța această soluție instanța de judecată a reținut că inculpata nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor întrucât, adeverințele salariale completate de aceasta, cu date false, nu au fost semnate și ștampilate de către ea, neproducând astfel consecințe juridice.
Instanța a reținut această situație de fapt, doar în baza apărărilor pe care și le-a făcut inculpata.
Din actele dosarului rezultă cu certitudine că adeverințele nr.440, 441 din 05.06.2006 au fost completate de, care era secretară la Centrul Școlar " Doamna" cu date care nu corespundeau adevărului,respectiv ca numitul ar fi angajat in funcția de contabil-șef, la această unitate, iar o alta adeverință pentru, insă cele doua adeverințe se susține de inculpată, că nu au fost semnate si ștampilate de aceasta.
Această apărare a inculpatei nu poate fi reținută, motivat de faptul că este de notorietate faptul că ștampilele unității școlare stau la secretariat.
Instanța a precizat in motivare că acele adeverințe nu au avut consecințe juridice.
În mod greșit s-a reținut această situație de fapt pentru că aceste consecințe juridice au existat, având in vedere urmarea produsă prin săvârșirea infracțiunilor.
Mai mult, instanța a dispus anularea celor doua adeverințe, deci a reținut că inculpata a înfăptuit un act material fraudulos.
Având in vedere aceste considerente, apreciem ca in cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual in înscrisuri oficiale si de complicitate la înșelăciune.
De altfel instanța nici nu a motivat de ce nu ar fi întrunite elementele constitutive in cazul infracțiunii de complicitate la înșelăciune, motivând doar de ce nu sunt întrunite elementele constitutive in cazul infracțiunii de fals intelectual.
În aceste condiții, TRIBUNALUL VRANCEAa apreciat ca instanța de fond nu a soluționat in întregime fondul cauzei iar soluția de achitare in ceea ce o privește pe inculpata nu este motivată in totalitate.
A apreciat ca soluția adoptată in cauză este nelegală si sub următoarele aspecte: atunci când a dispus anularea adeverințelor constatate ca fiind false, instanța de judecată a omis să se pronunțe si asupra adeverinței eliberată de inculpata la data de 19.04.2006, folosită de aceasta ulterior in obținerea unui credit de 40.000 lei de la BRD - Suc. V (adev. Nr. 260/19.04.2006). A solicitat in consecința anularea acestei adeverințe.
Instanța de judecată a apreciat in mod eronat ca fiind recuperate in totalitate prejudiciile create părților civile din prezenta cauză; este ușor de observat că SC Credit B, nu si-a recuperat prejudiciul total de 7.051, 97 Euro, cauza prin acordarea celor două credite in numele lui, la solicitarea învinuitei, credite obținute prin folosirea celor două adeverințe false pe care instanța le-a anulat prin hotărâre (adev. 440 si 441 din 05.06.2006).
La fila 38 din dosarul de urmărire penală se află o adresă emisă de SC Credit B, prin care se constituie parte civilă cu suma de 11.077,87 Euro, suma care include si dobânzile si penalitățile aferente creditelor nerambursate.
Cum inculpata, se face vinovată de complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, socotind ca aceasta trebuie să răspundă si din punct de vedere civil, motiv pentru care solicită obligarea acesteia la plata despăgubirilor civile către SC Credit
Prin rechizitoriu s-a reținut in sarcina învinuitei (fata de care s-a dispus in temeiul art. 10, lit. e pr.penală scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunile prev. de art. 215, al. 1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 41, al. 2 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41, al. 2 Cod penal si art. 292 cod penal, cu aplicarea art. 41, al. 2 cod penal) că in cursul anului 2006 încheiat in mod fraudulos trei credite de leasing financiar cu SC SA C N, in numele soțului său si.
Societatea menționată nu si-a recuperat prejudiciul până la momentul pronunțării prezentei hotărâri si printr-o adresă aflată la fila 46 din dosarul de urmărire penală s-a constituit parte civilă cu suma totală de 33.640,88 lei cu dobânzile aferente.
Chiar dacă nu a fost trimisa in judecată pentru aceste infracțiuni, datorită iresponsabilității, constatate medical, instanța de judecată trebuia să se pronunțe atât asupra anulării actelor false, respectiv contractelor de leasing nr. -.05.2006, nr. 59032/12.05.2006, nr. 59247/15.05.2006, cât si asupra obligării acesteia la plata despăgubirilor solicitate, pentru ca persoanele in numele cărora au fost încheiate aceste contracte, să nu răspundă din punct de vedere civil.
Analizând sentința penală apelata prin prisma motivelor de apel, cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept TRIBUNALUL VRANCEAa retinut următoarele:
Prima instanța a dispus achitarea inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art. 10, lit. b1Cod proc.penală și art.18 indice 1 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune si fals intelectual in înscrisuri oficiale, prev. de art. 26, rap. la art. 215, al. 1,2,3 cod penal cu aplicarea art. 41, al. 2 cod penal si art. 289 cod penal cu aplicarea art. 41, al. 2 cod penal.
In baza art. 91, lit. c cod penal a aplicat inculpatei sancțiunea amenzii administrative in suma de 1000 lei Ron.
De asemenea, s- dispus achitarea inculpatei, in baza art. 11, pct. 2, lit. a pr.penala raportat la art. 10, lit. d pr.penală pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune si fals intelectual in înscrisuri oficiale, prev. de art. 26, rap. la art. 215, al. 1,2,3 cod penal cu aplicarea art. 41, al. 2 cod penal si art. 289 cod penal cu aplicarea art. 41, al. 2 cod penal.
S-a constatat recuperat prejudiciul pentru părțile civile CEC - Suc. V, Banca Transilvania - Suc. V, BRD Generale - Suc.
S-a dispus anularea actelor false respectiv adeverințele de venit nr. 253/08.06.2004, nr.1/04.01.2005, nr.55/18.04.2005, nr.99/03.03.2005, nr. 12/29.03.2005, nr. 440/05.06.2006, nr. 441/05.06.2006, nr. 225 si 226/22.03.2006.
A obligat pe inculpata să plătească suma de 250 lei cheltuieli judiciare către stat si cheltuielile judiciare privind pe inculpata rămân in sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut ca:
La solicitarea numitei, inculpata care deținea funcția de secretar la Școala generală Vînători, i-a completat adeverințele nr. 253/08.06.2004, nr. 1/04.01.2005 și 55/18.04.2005 în care a înscris venituri mai mari decât cele reale în vederea obținerii unor credite la Sucursala CEC Focșani, în baza cărora a obținut trei credite în valoare totală de 28.200 lei Ron.
Tot inculpata a eliberat adeverințele nr. 99/03.03.2005, nr. 12/29.03.2005 pe numele numitei, pentru a contracta două credite de la Banca Transilvania ( însăși numerele de înregistrare dovedesc faptul că adeverințele sunt false - primul număr mai mare este din 03.03.2005, iar al doilea mai mic), este din 29.03.2005
În baza acestor adeverințe s-au încheiat contractele de credit 149/07.03.2005 și 281/05.04.2005 pe baza cărora s-a obținut 2 împrumuturi în valoare totală de 14.500 lei Ron
De asemenea, inculpata a semnat în fals adeverința nr. 260/19.04.2006 completată în numele Centrului Școlar " Doamna" pe care a aplicat ștampila școlii generale Vînători, semnând la poziția secretar.
În baza acestei adeverințe numita încheie cu D Generale contractul de credit nr. -/27.04.2006 prin care primește un credit de 40.000 lei Ron, contractul fiind girat în calitate de "co-împrumutat" de soțul său, care însă a prezentat adeverințe de salariat valabile.
În cursul lunii mai 2006 numita i-a solicitat numitului, prieten cu fiica sa, cartea de identitate cu motivarea că avea să achiziționeze diferite produse electrocasnice, pe care urma să le achite numita.
După ce a obținut actul de identitate s-a deplasat la Centrul Școlar " Doamna" luând legătura cu inculpata care avea funcția de secretară și pe care o cunoștea, solicitându-i să-i elibereze două adeverințe tipizate, prin care să se ateste că numitul este angajat în funcția de contabil șef și o altă adeverință pentru.Inculpata a completat adeverințele nr. 440 și 441/05.06.2006 în care a înscris date false, pentru ca cei doi să cumpere în rate diverse produse de la SC Credit SA B, fapt recunoscut de către acesta, susținând că nu a aplicat ștampila Centrului Școlar Doamna și nici nu a semnat adeverințele
În baza acestor adeverințe a încheiat contractul de vânzare cumpărare pe credit cu SC Credit SA B nr. 6808B/07.06.2006, prin care a cumpărat mai multe bunuri (aer condiționat, combină frigorifică, televizor marca Samsung) în valoare de 3149,14 Euro.
De asemenea a încheiat cu aceeași societate și contractul de vânzare cumpărare de credit în rate nr. 6808B/06.06.2006, pe numele numitului, prin care a cumpărat camera video " Panasonic", aparat foto "" și un televizor "Panasonic"cu plasmă, valoarea contractului fiind 3902,83 Euro.
fiind audiat, a declarat că semnăturile de pe contract și de pe celelalte anexe, nu-i aparțin.
Atât în cursul urmăririi penale cât și în timpul cercetărilor judecătorești, inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, susținând că a completat adeverințele de salariu pe numele lui la insistențele acesteia care i-a relatat că era bolnavă și are nevoie de bani. A mai susținut că a achitat integral datoriile la bănci de unde numita a contractat credite în baza adeverințelor eliberate de ea.
Inculpata, audiată fiind atât în timpul cercetărilor judecătorești, cât și în timpul urmăririi penale, a precizat că la insistențele lui i-a completat două adeverințe de salariu în care i-a trecut un salariu mai mare, susținând că nu le-a semnat și nu le-a ștampilat și aceste adeverințe nu vor fi valabile.
Situația de fapt astfel reținută, rezultă din depozițiile martorilor, depozițiile inculpatelor, contractele de credit, adeverințele de salariu false.
În ceea ce privește pe inculpata, instanța a apreciat că prin atingerea adusă valorii apărată de lege, prin conținutul concret al faptelor, faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social, instanța a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de scopul urmărit, de împrejurările în care faptele au fost comise, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita inculpatei, în sensul că aceasta a recunoscut cu sinceritate faptele, a achitat integral prejudiciile cauzate.
În consecință, în baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală și art.181Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal.
Totodată, în baza art. 91 Cod penal, s-a aplicat inculpatei sancțiunea amenzii administrative.
În ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpatei, instanța a apreciat că aceasta nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor și anume, adeverințele salariale completate de aceasta nu au fost semnate și ștampilate de către ea, neproducând astfel consecințe juridice. Deși s-a susținut în actul de sesizare că inculpata nu recunoaște că a aplicat ștampila pe adeverințele nr. 440 și 441 din 05.05.2006, este de notorietate, că parafa unei instituții publice se află la secretariat, nu există nici o dovadă în acest sens, în cauză fiind aplicat principiul că dubiul profită inculpatului.
În consecință, instanța în baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune și fals intelectual în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 raportat la art.215 alin.1,2,3, Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Observând soluția instanței de fond, atât prin prisma motivelor invocate de procuror, cat și din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, TRIBUNALUL VRANCEAa considerat ca apelul este fondat pentru următoarele considerentele:
Intimații prin apărători au ridicat excepția de procedura dedusa din nelegalitatea actului de sesizare, întrucât rechizitoriul a fost înaintat primei instanțe cu nerespectarea dispozițiilor art. 264 alin 3. pr. pen.
Astfel, referitor la viciul de procedura sesizat de intimați, TRIBUNALUL VRANCEAa constatat ca privește validitatea actului de sesizare a primei instanțe, chestiune de ordine publica potrivit art. 197 alin. 2 Cod procedură penală întrucât privește nerespectarea dispozițiilor legale relative la sesizare; acest context implica reținerea sa si din oficiu, fara a se depăși cadrul procesual delimitat prin declarația de apel, determinat potrivit art. 371. pr. pen.
In aceste condiții TRIBUNALUL VRANCEAa constatat ca actul de sesizare a fost înaintat primei instanțe fără a se proceda de prim-procuror la verificarea legalității si temeiniciei, potrivit art. 264 alin. 3. pr. pen.; ori acest act procesual intermediar intre actul de sesizare a primei instanțe si înaintarea dosarului la aceasta este pus sub semnul unei dispoziții imperative.
Intre cele doua acte procesuale TRIBUNALUL VRANCEAa considerat ca exista o relație funcționala; practic actul de sesizare a primei instanțe implica pentru regularitate si "parcurgerea" controlului ierarhic de legalitate si temeinicie, astfel ca investirea primei instanțe nu se poate realiza valabil cu un rechizitoriu afectat de un atare viciu de procedura. Prin urmare, prima instanța in condițiile art. 300. pr. pen. trebuia sa constatate neregulata sa sesizare, precum si imposibilitatea de complinirea a carentei de procedura la primul termen de judecata sau la un termen ulterior si ca validitatea actului de sesizare este afectata iremediabil astfel încât se impune desființarea sa si restituirea cauzei la procuror pentru reluarea procedurii de emitere a rechizitoriului cu respectarea art. 264 alin. 3 Cod proc. pen. si sesizarea primei instanțe.
Împotriva hotărârii instanței de apel a promovat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA criticând-o pentru nelegalitate, ca urmare a unei interpretări eronate a dispozițiilor art.264 alin3 Cod proc.penală.
Arată, în motivarea recursului, faptul că dispozițiile legale susmenționate au suferit modificări prin Ordonanța de Urgență nr.60/2006, și care, prin conținutul lor, prevăd că în cazul în care procurorul ierarhic a sesizat instanța de judecată competentă, căreia i-a înaintat dosarul cauzei, dovedește că acesta și-a însușit conținutul rechizitoriului și pe cale de consecință, demonstrează că l-a verificat sub aspectul legalității și temeiniciei.
De asemenea, arată că în conținutul disp.art.264 al.3 și 4 Cod proc.pen. nu se regăsesc nici un fel de mențiuni cu privire la obligația primului-procuror de a face o consemnare expresă în rechizitoriu, de genul "verificat" sau "se confirmă".
Această necesitate a fost impusă abia la 18.02.2008, când, prin decizia nr.9 prin care s-a admis recursul în interesul legii, înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art.264 al.3 se C.P.P. interpretează în sensul că rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei".
Recursul este fondat și urmează a fi admis.
Potrivit dispozițiilor art.300 proc.pen. instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare.
La termenul de judecată la instanța de fond din data de 24 octombrie 2007, apărătorii inculpatelor au ridicat excepția nulității urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței, excepție respinsă prin încheierea de ședință din 31 octombrie 2007.
Prin pronunțarea acestei soluții, instanța de judecată a verificat regularitatea actului de sesizare, conform disp.art.300 al.1 Cod proc.penală.
Inculpatele aveau posibilitatea atacării acestei încheieri, odată cu fondul cauzei, însă nu au făcut acest lucru, iar apelanta Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșania declarat apel pentru alte motive.
Instanța de apel a invocat din oficiu această excepție, fără să țină cont de soluția instanței de fond referitoare la această problemă și fără să țină cont de prevederile art.300 al.2 Cod proc.pen. în sensul de a solicita ca această neregularitate să poată fi înlăturată de îndată sau să acorde un termen în acest scop.
Numai solicitând acest lucru Parchetului și constatând că acest lucru nu este posibil a fi realizat, ar fi trebuit să recurgă la măsura restituirii întregii cauze la procuror pentru a se pronunța cu privire la legalitatea actului de sesizare a instanței.
Pe de altă parte, la momentul sesizării instanței, nu se pronunțase decizia nr.9/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar din lecturarea dispozițiilor art.300 al.2 Cod proc.pen. nu reieșea necesitatea ca rechizitoriul să conțină mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, conform interpretării dată prin admiterea recursului în interesul legii.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.38515al.l pct.2 lit.c Cod proc. penală, să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr.204/2008 a Tribunalului Vrancea, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr.204/18.06.2008 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr- (sentința penală nr.288/20.02.2008 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr-) privind pe intimata-inculpată (CNP:-, fiica lui și, născut la data de 01.08.1957 în comuna Vînători, județul V, domiciliată în Focșani,-, bloc 22, apartament 3, județul V) și pe intimata-inculpată (CNP:-, fiica lui G și, născută la data de 08.12.1954 în comuna Bordești, județul V, domiciliată în Focșani,-, - 1, apartament 68, județul V)
Casează decizia penală nr.204/18.06.2008 a Tribunalului Vrancea și dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru continuarea judecății.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei către Baroul Galați va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. tacea728.10.2008
Tehnored. -/ 2 ex./31.10.2008
Fond: /Apel:,
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Petruș Dumitru, Ion Avram
