Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 590/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.590/
Ședința publică din data de 24 Octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul A, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.de art.239 Cod penal, împotriva Deciziei penale nr.159/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns inculpatul-recurent A, personal și asistat de avocat, avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.223/23.09.2008, lipsă fiind intimatul-parte vătămată.
Procedura este legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Avocat depune la dosar declarația de recurs semnată de inculpat, în original. Totodată, solicită a fi audiat recurentul-inculpat deoarece acesta urmează a avea în fața instanței de recurs o atitudine diferită.
Reprezentantul Ministerului Public lasă la aprecierea instanței necesitatea audierii inculpatului-recurent sau posibilitatea consemnării ultimului cuvânt al recurentului-inculpat.
Curtea, deliberând, având în vedere că prin dispozițiile art.38514pct.11Cod procedură penală, se statuează exact situația în care inculpatul poate fi audiat, respectiv atunci când nu a fost audiat sau când se cere condamnarea sa după achitare; având în vedere că prezenta cauză se află în calea de atac a recursului, și nu mai poate fi administrată altă probă decât cea cu înscrisuri, respinge cerere a de audiere a inculpatului-recurent care în ultimul cuvânt poate să își precizeze poziția care va fi avută în vedere de instanță.
Recurentul-inculpat, prin apărător, nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul in stare de judecată și, potrivit disp.art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat A, prin apărător, precizează că recursul formulat vizează modalitatea de executare a pedepsei de un an închisoare cu executare efectivă, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
Solicită a se observa că partea vătămată a avut un număr redus de 2-3 zile de îngrijiri medicale; inculpatul este la primul contact cu legea penală, nu s-a sustras, a fost prezent la urmărirea penală și la instanța de fond la toate termenele de judecată.
Față de persoana inculpatului și de modalitatea de săvârșire a faptei, apreciază că scopul pedepsei prev. de art.52 poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului.
Nu solicită aplicarea art.81 ci solicită aplicarea art.861Cod penal. Depune la dosar caracterizări ale inculpatului întocmite de A,.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că hotărârile instanței de fond și apel sunt legale atât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate în cauză cât și în ceea ce privește modalitatea de executare a acesteia. Instanța a avut în mod corect în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art.239 alin.2 Cod penal, precum și persoana inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei, și-a adus și martori în apărare:, care la instanța de fond fie au declarat că inculpatul nu a lovit partea vătămată, ceea ce denotă o atitudine nesinceră.
Totodată, precizează că activitatea infracțională a adus atingere relațiilor sociale privind autoritatea publică; precum și integrității corporale a persoanei care exercită o asemenea autoritate, condiții în care apreciază că în mod corect a fost soluționată latura penală.
Solicită respingerea recursului ca fiind nefondat cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat A, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, regretă săvârșirea faptei pe care o recunoaște. Precizează că partea vătămată este sectorist în sat și, împreună cu gardianul și alte 6 - 7 persoane consumaseră băuturi alcoolice și ulterior au rupt scânduri din grad și l-au luat la bătaie. Arată că nu a intenționat să lovească partea vătămată.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul Aad eclarat recurs împotriva deciziei penale nr.159/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.159/17 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Brăilaa admis apelul declarat de inculpatul A împotriva sentinței penale nr.663 din 25 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Brăila.
A desființat în parte sentința numai cu privire la latura civilă a cauzei și, în rejudecare, a redus cuantumul daunelor morale acordate părții civile de la 10.000 lei ron la 2.500 lei ron, menținând restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 663/25.04.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-, în temeiul art. 239 al. 2 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului A la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj - parte vătămată.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe toată durata executării pedepsei principale, respectiv: dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 14, 17, 343, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 cod civil a fost obligat inculpatul la 100.000.000 lei daune morale către partea civilă reprezentând atingerea adusă onoarei sale de polițist.
În baza art. 189 - 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 550 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond, a reținut în fapt că în seara zilei de 21/22.07.2007, partea vătămată, care este agent șef adjunct, la Postul de Poliție din comuna, județul B, s-a deplasat la discoteca din această comună, însoțit de agentul de pază al SC B pentru a face un control, dat fiind faptul că deținea informații cum că unii tineri care frecventau discoteca aveau asupra lor cuțit, împrejurare de natură a pune în primejdie viața și integritatea persoanelor din discotecă.
Într-adevăr obiectul - stilet aparținea martorului, dar a fost introdus în discotecă de către martorul G.
S-a constatat că în momentul intrării șefului de post în discotecă, stiletul se afla în posesia martorului, care l-a abandonat sub o bancă unde a fost găsit de polițist, motiv pentru care l-a invitat afară din discotecă pe martor solicitând celorlalți tineri să rămână la mese.
Un grup de tineri au însoțit-o afară pe partea vătămată - polițist - căruia i-au cerut să-l ierte pe martorul. În acest context, starea de fapt s-a tensionat, împrejurare în care agentul de pază a fost lovit de către martorul, urmând o încăierare între aceștia, care s-au lovit reciproc până ce au căzut la pământ.
Partea vătămată a intervenit pentru a-l ajuta pe agentul de pază, dar acesta a fost lovit cu piciorul în zona feței de către inculpat. În încăierarea respectivă au intervenit și alți tineri.
Conform actelor medicale existente la dosar, urmare loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale, iar 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Instanța a mai reținut că la interogatoriul luat, inculpatul nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, prin actul de sesizare al instanței, precizând că sângele pe care îl prezenta partea vătămată provenea de la, care l-a lovit pe agentul de pază și că dimpotrivă, inculpatul a fost lovit de niște tineri și că de teama s-a refugiat într-un lan de porumb.
Instanța de fond a apreciat că susținerile inculpatului sunt total nesincere, fiind infirmate de restul probelor de la dosar.
S-a reținut că partea vătămată a declarat că îl cunoaște pe inculpat și că la data faptei, în jurul orelor 2, fiind de serviciu a mers la discoteca din comună și a observat că un tânăr care a ieșit din discotecă avea ceva asupra sa, pe care l-a ascuns sub tricou, motiv pentru care a solicitat agentului de pază să-l perchiziționeze corporal cât și pe alți tineri din grup. Intrând în discotecă a observat un tânăr lăsând ceva jos, sub o bancă. Când s-a apropiat, a găsit sub bancă un cuțit de armată, stilet, motiv pentru care l-a invitat pe tânărul respectiv să-l însoțească afară, dar a fost înconjurat de alți 6-7 tineri, neînarmați.
În afara discotecii, în momentul când a intenționat să-l legitimeze pe tânărul care lăsase stiletul jos, martorul, care părea a fi liderul grupului, au intervenit ceilalți tineri în număr de 6-7 persoane. Între și agentul de pază a avut loc un conflict, inculpatul a intervenit și i-a luat bastonul agentului. Agentul de pază a fugit către postul de poliție iar l-a urmărit pe agentul de pază care, la intersecție l- lovit, doborându-l la pământ și a început să-l lovească.
În mod firesc a intervenit în ajutorul agentului de pază, l-a somat pe agresor și a folosit sprayul lacrimogen din dotare. a fugit și s-a întâlnit cu martorul și în timp ce partea vătămată a încercat să-i despartă a fost lovit de către inculpat în zona feței. Când a simțit că-i curge sânge din, a încercat să folosească arma din dotare, moment în care inculpatul și au fugit pe o stradă către ieșirea din comună.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100 milioane lei daune morale, reprezentând atingerea adusă prestigiului și onoarei sale de polițist.
S-a reținut că partea vătămată nu a fost spitalizată.
S-a mai reținut că utilă și concludentă cauzei o constituie și depoziția martorului ocular G, care efectua paza obștească în zona respectivă și care a văzut că a apărut un conflict între două grupări de tineri. Poliția a intervenit dar între timp, inculpatul și alți tineri implicați în co0nflict au lovit-o pe partea vătămată când a încercat să-i despartă. Inculpatul a lovit victima agresiunii cu piciorul în zona feței.
Probele sus menționate au fost coroborate și cu susținerile parțiale ale martorului G, vecin cu inculpatul și care precizează printre altele că nu o cunoaște pe partea vătămată, dar că a văzut- pe aceasta având urme de sânge, respectiv pe uniformă. Ulterior, la sosirea organelor de poliție a județului care au constatat că în comună a avut loc conflictul și că în comună se vorbește că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată.
Susținerile martorei în sensul că inculpatul nu a lovit-o pe partea vătămată și că dimpotrivă acesta a fost lovit de partea vătămată cu bastonul în cap au fost înlăturate ca nesincere și subiective cauzei, fiind infirmată de restul probatoriului administrat în cauză în condițiile sus-menționate și având în vedere faptul că acesta face parte din același grup de tineri, precum și tinerețea acesteia și relațiile apropiate pe care le are cu inculpatul.
În același sens, susținerile martorului cum că inculpatul nu a lovit-o pe partea vătămată au fost înlăturate ca vădit nesincere și subiective, dat fiind natura relațiilor de prietenie cu inculpatul, făcând parte din același grup de tineri care au venit cu autoturismul de la B și au mers la discotecă în comună.
Totodată, depoziția acestui martor a fost înlăturată ca oscilantă și contradictorie prin conținutul ei.
Pentru identitate de rațiune s-a înlăturat ca nesinceră și subiectivă cauzei și depoziția martorului, propus în apărare de către inculpat, întrucât nu exprimă cu adevărat faptele reale.
În drept, fapta inculpatului A care, la data de 21/22 iunie 2007 lovit-o pe partea vătămată, aflată în exercițiul funcțiunii, în condițiile sus menționate, producându-i leziuni pentru a căror vindecare au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 al. 2 Cod penal.
Împotriva sentinței astfel pronunțată, a declarat apel în termen legal inculpatul care a criticat sentința pentru netemeinicie, susținând că modalitatea de executarea pedepsei aplicate, aleasă de instanța de fond, privarea de libertate, nu este cea mai potrivită, față de contextul în care s-a comis fapta și că în raport de probe, în cauză se impune a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 81 Cod penal.
Prin al doilea motiv de apel se critică sentința în ce privește modalitatea în care instanța de fond, a soluționat latura civilă a cauzei, susținându-se că valoarea daunelor morale acordate părții civile de 10.000 lei RON este mare, față de urmările în plan moral a faptei, pentru partea civilă, astfel că se solicită reducerea cuantumului acestora.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul Brăilaa constatat că apelul declarat de inculpat este fondat.
S-a avut în vedere cu privire la modalitatea de executare a pedepsei că instanța de fond a procedat la o justă individualizare a acesteia, întrucât din împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta de ultraj, prin amenințare și violență, a rezultat pericolul social deosebit de grav al faptei acestuia, la care se adaugă nerecunoașterea infracțiunii săvârșite, crearea unui climat de temere și nesiguranță, prin atitudinea sa, cu atât mai mult cu cât violența s-a exercitat asupra unui polițist, aflat în exercițiul funcțiunii, sfidând ordinea și liniștea publică.
Pentru acest motiv s-a apreciat că nu este cazul a se dispune schimbarea modalității de executare a pedepsei din privare de libertate în suspendarea condiționată a acesteia, conform art. 81 Cod penal, deoarece nu s-ar atinge scopul preventiv și educativ al pedepsei.
Referitor la al doilea motiv de apel, instanța de apel a apreciat că în raport de valorile morale, pe care inculpatul prin activitatea sa le-a lezat părții vătămate, cum ar fi onoarea, prestigiul, personalitatea, autoritatea, cât și în raport de suferințele fizice de 1-2 zile de îngrijiri medicale, cuantumul daunelor morale de 10.000 lei RON este exagerat astfel, încât, a fost admis acest motiv de apel, pentru a se reduce cuantumul proporțional cu consecințele reale suportate de partea vătămată.
La reaprecierea cuantumului daunelor morale s-au avut în vedere și posibilitățile materiale de plată ale inculpatului.
Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs inculpatul A criticînd-o sub aspectul netemeiniciei, solicitând casarea deciziei penale recurate și în rejudecare modificarea modalității de executare a pedepsei, făcând aplicarea disp.art.861cod penal.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea instanței de apel pe baza lucrărilor și actelor din dosar, precum și a susținerilor inculpatului-recurent, Curtea nu a identificat nici unul din cazurile de nulitate prev.de art.3859alin.3 Cod proc.penală, ce ar putea fi luate în considerare și din oficiu, constatând că hotărârea recurată este legală.
Cât privește motivul de netemeinicie invocat de recurent, acesta nu poate fi reținut, întrucât modalitatea de executare a pedepsei aplicate se face funcție de gravitatea faptei, a atitudinii inculpatului, neluându-se în considerare doar fișa de cazier a acestuia.
Este adevărat că inculpatul se află la primul impact cu legea penală, însă fapta săvârșită de acesta este de o mare gravitate, fiind săvârșită în public, cu violență, cu ignorarea prezenței unei persoane ce se afla în exercițiul funcțiunii.
De asemenea, inculpatul a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei, căutând să inducă instanța de judecată în eroare cu privire la situația de fapt, prin martorii pe care a propus a fi audiați.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.38515al.l pct.l lit.b Cod proc.penală, să respingă recursul declarat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr.159/2008 a Tribunalului Brăila, ca nefundat și să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat în baza disp.art.192 alin.2 Cod proc.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 24.09.1987 în B, județul B, cu domiciliul în B,-, județul B) împotriva deciziei penale nr.159/17.06.2008 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr- - sentința penală nr.663/25.04.2008 a Judecătoriei Brăila, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /30 Octombrie 2008
Tehnored. 31 Octombrie 2008
Fond:, Apel,
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Petruș Dumitru, Ion Avram
