Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 59/A/2009
Ședința publică 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 222/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații și, avocat în substituirea avocatei, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că nu a fost restituită la dosar dovada de comunicare a citației emise inculpatului apelant la domiciliul din loc. D, dar din procesul verbal pentru executarea mandatului de aducere a acestuia de la domiciliul din D rezultă că inculpatul nu a fost identificat la acest domiciliu, stabilindu-se că se află la raza județului
De asemenea, se constată că s-a restituit la dosar citația emisă inculpatului intimat emisă în Republica M, cu mențiunea destinatar plecat.
Curtea, raportat la lipsa de procedură ivită la acest termen, luând în considerarea multitudinea termenelor acordate în cauză, având în vedere că s-au depus diligențele necesare prezentării inculpaților în fața instanței în vederea formulării apărărilor, luând în considerare că inculpatul a formulat în cauză cerere de amânare pentru angajarea unui apărător, însă nu a înțeles să se prezinte în fața Curții, constatând că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului declarat în cauză, apreciind că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru motivele arătate în scris.
Arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 334 Cod de procedură penală, încălcând dreptul la apărare al inculpaților, prin faptul că nu a pus discuție schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare. Pe fond, apreciază că nu se impunea schimbarea încadrării juridice raportat la cuantumul total al prejudiciului cauzat, respectiv suma de 799.000 lei.
Precizează că instanța de fond a omis să facă aplicarea prevederilor art. 39 al. 1 Cod penal față de inculpatul și nu a menționat dacă prezenta infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare de 8 ani închisoare a fost săvârșită înainte de începerea executării unei pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, limitându-se doar la a reține starea de recidivă post-condamnatorie.
Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate raportat la primul motiv de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea punerii în discuție a schimbării încadrării juridice.
În subsidiar, solicită admiterea apelului, reținerea cauzei în rejudecare și condamnarea inculpaților.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant și inculpatul intimat, avocat, cu privire la inculpatul solicită admiterea apelului formulat de acesta, casarea sentinței penale atacate și în rejudecare, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală. Cu privire la inculpatul solicită respingerea apelului declarat de Parchet, iar în ce privește apelul declarat de inculpatul solicită, în temeiul art. 373 Cod procedură penală, extinderea efectului și asupra acestuia. Arată că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă vinovăția inculpaților. Pentru aceste motive solicită în principal achitarea inculpaților, iar în subsidiar, redozarea pedepselor și aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării pedepselor. Solicită să se aibă în vedere vârsta inculpaților, care au șanse de reeducare.
În ce privește apelul Parchetului, solicită, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, respingerea acestuia ca nefondat. Apreciază că omisiunea audierii inculpaților cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei nu constituie o nulitate absolută și nici motiv de apel.
Depune la dosar practică judiciară.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpatul ca nefondat. Arată că s-a dovedit săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune reținute în sarcina inculpaților, și învederează instanței faptul că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante raportat la valoarea importantă a prejudiciului și la faptul că acesta nu a fost recuperat.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 222/17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-, în baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 al.1, 2,3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art. 41al.2 și art. 42.Cod Penal în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 al.1, 2 și 3.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 și art. 42.
Cod PenalÎn baza art. 334.C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art. 215 al.1, 2,3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 și art. 42.Cod Penal și art. 37 lit. a în Cod Penal infracțiunea prev. la art. 215 al.1, 2 și 3.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 și art. 42.Cod Penal și art. 37 lit. a.
Cod PenalÎn baza art. 26 rap. la art. 215 al.1, 2 și 3.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 și art. 42.Cod Penal a fost condamnat inculpatul cetățean al M, asociat unic și administrator la SC SRL S la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 84 al. 1 pct.3 din Lg. 59/1934 modificată prin OG11/1993 cu aplicarea art. 41 al.2 și art. 42.Cod Penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de emitere de cecuri fără elementele esențiale prevăzute de lege.
În baza art. 33 lit.a rap.Cod Penal la art. 34.Cod Penal s-a dispus contopirea pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea și anume 7 ani închisoare.
În baza art. 215 al.1, 2 și 3.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 și art. 42.Cod Penal și art. 37 lit. a.Cod Penal a fost condamnat inculpatul, recidivist post condamnatoriu, la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 71 s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b.
Cod PenalÎn baza art. 14, 346.C.P.P. raportat la art. 998, 999 și 1000 al.3 civ. au fost obligați inculpații în solidar între ei și cu partea responsabilă civilmente SC SRL prin lichidator -, să plătească părților civile cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume:
- 124.947,83 lei către SC Sedia SRL C;
- 111.296,74 lei către SC SRL B;
- 148.852,57 lei către SC SRL S M;
- 335.351,39 lei către SC Management SRL B;
- 18.891,25 lei către SC SRL B;
- 9.103,5 lei către SC B;
- 50.651,16 lei către SC SRL
În baza art. 191.C.P.P. a fost obligat fiecare inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL prin lichidator - să plătească statului suma de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
vinovăția inculpaților în limitele infracțiunilor expuse prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În luna mai a anului 2006 cei doi inculpați s-au întâlnit în municipiul S, fiind cunoștințe mai vechi, convenind să achiziționeze o societate comercială pentru a desfășura afaceri pe raza județului
În acest scop, la data de 19.05.2006 urmare a negocierilor desfășurate de inculpatul, inculpatul a preluat prin cesiune părțile sociale de la numiții și, devenind astfel asociat unic la SC SRL S, concomitent convenind și schimbarea sediului societății la adresa unde inculpatul locuia cu chirie, respectiv în municipiul S,- B,.25.
contractului de închiriere a acestui apartament și a acordului proprietarului pentru mutarea sediului societății preluate la această adresă a fost făcută de inculpatul, în numele inculpatului.
Imediat după efectuarea operațiunilor sus menționate, inculpatul l-a împuternicit printr-o procură autentică pe inculpatul să administreze SC SRL S, acesta preluând statutul societății, certificatul de înregistrare a balanței din luna decembrie 2005, convenind cu cedentul să se întâlnească în vederea predării și a celorlalte acte contabile, însă lucru nu s-a mai realizat.
În data de 2.06.2006 inculpații deschid cont la banca - Agenția unde își depun specimenele de semnătură și la Bank unde fac aceleași operațiuni și achiziționează carnete de cec.
În data de 27.06.2006 inculpații deschid cont și la Banca Transilvania - Sucursala S unde își depun specimenele de semnătură și achiziționează carnete de cec.
Din această perspectivă cei doi inculpați au intrat în legătură cu mai multe societăți comerciale din țară, de unde au achiziționat marfă în condițiile expuse mai jos:
1. În cursul lunii iunie 2006, inculpatul s-a deplasat la SC Sedia, în calitatea declarată de director comercial la SC SRL S, o societate M cu șantiere în toată țara, unde a negociat și lansat o comandă de scaune. În cursul lunii iunie - iulie 2006 SC Sedia a livrat marfă în valoarea de 116.810,07 lei, care a fost achitată cu bilete la ordin, facturile fiind semnate de inculpatul.
În luna august inculpatul a solicitat în regim de urgență la SC Sedia livrarea unei cantități mai M de marfă, negociind cu martorul, administratorul acesteia, ca plata să se facă cu file CEC, scadente la 20-25 zile de la data facturării, convenindu-se totodată încheierea unui contract de colaborare între cele două societăți pe viitor.
În realizarea acestor înțelegeri SC Sedia livrează marfă la SC SRL în trei tranșe în data de 22.08.2006 ( factura CJ nr. -), 9.09.2006 (factura CJ nr. -) și 22.09.2006 ( factura CJ nr. -) în valoare totală de 124.947, 83 lei. Pentru primele două livrări inculpatul a eliberat cu titlu de plată filele CEC, seria - 313 - și - 313 -, ambele semnate de inculpatul, urmând ca pentru cea de-a treia livrare inculpatul să o înmâneze personal, ulterior, când trebuia să se deplaseze la C-N pentru încheierea contractului de colaborare dintre cele două societăți.
Acest lucru nu s-a întâmplat, iar când filele CEC au fost depuse la scadență în bancă, acestea au fost refuzate la plată pentru lipsa totală de disponibilitate. Ulterior, martorul a încercat să-i contacteze telefonic pe inculpați, însă aceștia nu au mai răspuns la telefon.
2. În luna iunie 2006 inculpatul a negociat prin telefon și personal, în calitatea declarată de director comercial la SC SRL, societate M cu șantiere în toată țara, cu reprezentantul SC SRL B livrarea de scaune, convenindu-se ca plata acestora să se facă cu file CEC și ordine de plată scadente la 30 zile de la data facturării.
Prima livrare de marfă făcută în luna iunie a fost achitată integral de către inculpați cu filă CEC.
În lunile august - septembrie, se lansează alte comenzi către SC SRL onorate de către aceasta, în valoare totală de 111.296,74 lei emițându-se de către inculpați două file CEC și un bilet la ordin. Acestea au fost semnate de inculpatul, înmânate și ștampilate de inculpatul.
La data scadenței aceste instrumente de plată au fost depuse la bancă, însă au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil.
Ulterior, reprezentantul SC SRL Baî ncercat să-i contacteze pe inculpați pe telefoanele mobile însă acești nu au mai răspuns la telefon.
3. Cu aceleași referințe false, inculpatul a negociat cu reprezentantul SC SRL, martorul, achiziționarea de tâmplărie termopan, ceea ce s-a concretizat în încheierea contractului nr. 38/14.08.2008, o comandă fermă și lăsarea de către inculpat a unei file CEC, în avans pentru marfa livrată în acea zi, acesta venind la negocieri cu o mașină de transport angajată de la altă societate. S-a mai convenit ca plata mărfii să se facă cu file CEC scadente la 30-40 zile de la data facturării.
a fost ridicată de inculpatul și transportată în ziua contractării, iar sticlăria termopan a fost transportată de SC SRL cu microbuze proprii speciale la adresa indicată de inculpat în municipiul
Pentru plata mărfii livrate în valoare de 148.904,82 lei inculpatul a emis filele CEC cu seriile - 313 -, - 313 - și - 313 -, care depuse la bancă au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil, cu excepția primei file care a fost decontată parțial cu suma de 52,25 lei. Filele CEC erau semnate de inculpatul.
Martorul a încercat ulterior contactarea telefonică a celor doi inculpați, însă aceștia nu au mai răspuns. Acesta s-a deplasat chiar la locul livrării mărfii, în municipiul P, unde de altfel a găsit-o depozitată, însă era facturată altei societăți.
4. În data de 7.08.2006 inculpatul, cu aceleași recomandări, a contactat telefonic reprezentantul SC SRL O arătându-se interesat de achiziționarea de materiale de construcții de la această societate. În acest sens, pentru discutarea detaliilor despre o eventuală colaborare, inculpatul a fost invitat la sediul SC SRL, invitație căreia acesta i-a dat curs în data de 15.08.2006. Cu această ocazie s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 56 din 15.08.2006, convenindu-se ca plata mărfurilor livrate să se face cu file CEC scadente la 30 de zile de la data facturării.
În executarea acestui contract SC SRL a livrat SC SRL marfă în valoare de 18.891,25 lei conform facturii fiscale seria - - nr. -, care a fost semnată de primire de inculpatul, care pentru plată a emis fila CEC seria - 313 -, cec antedatat și semnat de.
Depusă la bancă, fila CEC a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil. Încercarea de a-i contacta la telefon pe inculpați a eșuat.
5. În aceleași condiții inculpatul se deplasează la punctul de lucru al SC A & M Management SRL B unde încheie contractul 88/ 24.08.2006. În temeiul unei comenzi ferme SC & M Management SRL livrează de la G (unde se afla furnizorul acesteia) la P (unde inculpatul îi declarase reprezentantului firmei că are șantiere) tablă în valoare totală de 335.351,39 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis trei file CEC cu seriile - 313 -, - 313 - și - 313 - scadente la 30 zile conform înțelegerii prealabile. Filele CEC erau semnate de inculpatul.
La data scadenței cele trei file CEC au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil. La primul refuz în bancă, martorul, reprezentantul firmei furnizoare a încercat să-i contacteze pe inculpați, însă aceștia nu au mai răspuns la telefon.
6. În data de 14.09.2006 inculpatul a contactat telefonic SC SRL B, solicitând o listă de prețuri. Cu această ocazie inculpatul s-a recomandat ca fiind directorul comercial al SC SRL S, care avea o lucrare în derulare la SC SA. S-au negociat prețurile, inculpatul solicitând livrarea urgentă a mărfii având în vedere lucrarea pretins avută.
La data de 18.09.2006 SC SRL a livrat marfă prin curierat rapid. Tot prin același serviciu de curierat inculpatul îi trimite martorului în alb, doar semnată și ștampilată fila CEC seria - 313 -, cec semnat de inculpatul. Când a fost completată de martor și depusă în bancă fila CEC a fost respinsă la plată pentru lipsă totală de disponibil, client aflat în interdicție bancară. Încercând să-i contacteze pe cei doi inculpați, aceștia nu au mai răspuns la telefon.
7. În luna septembrie 2006 inculpatul a contactat SC SRL G solicitând o listă de prețuri. cu consilierul comercial al SC SRL, în persoana martorului, s-a convenit ca cei doi să se întâlnească la Acolo inculpatul i-a explicat martorului că reprezintă o societate importantă, ce dorește extinderea afacerilor și în municipiul P, ocazie cu care martorul a fost de acord să livreze marfă, plata urmând a se face cu filă CEC scadentă la 30 zile.
La data de 11.09.2006 SC SRL a livrat marfă la SC SRL în valoare totală de 50.651,16 lei, marfă ce a fost transportată cu mașinile proprii ale furnizorului. Șoferul după ce a descărcat marfa, i-a înmânat inculpatului un contract de colaborare pe care acesta l-a semnat, concomitent înmânându-i șoferului fila CEC seria - 313 - în alb, filă CEC semnată de inculpatul.
În data de 1.10.2006 inculpatul a contactat din nou SC SRL solicitând din nou achiziționarea de centrale, însă a fost refuzat până la încasarea primei livrări.
La 10.10.2006 fila CEC completată a fost depusă la bancă însă a fost refuzată la plată pentru lipsă disponibil.
O M parte din marfa achiziționată, inculpatul a vândut-o sub prețul pieții la SC Cons SRL și SC SRL al căror administrator era martorul, marfa fiind achitată cu un singur ordin de plată, iar restul în numerar.
Inculpatul a eliberat pentru numerar mai multe chitanțe, la date diferite, pentru a nu depăși plafonul de casă zilnic reglementat.
Sumele de bani în numerar au fost împărțite între cei doi inculpați, iar sumele din bancă le-au folosit în scop personal, fără ca cei doi să achite furnizorii de materiale.
Prejudiciul total cauzat celor 7 societăți cu care inculpații au intrat în relații comerciale se ridică la suma de 799.094, 44 lei.
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în baza materialului probator al cauzei: filele CEC emise de inculpați și refuzurile la plată a acestora pe motivul lipsei totale de disponibil în cont (f 140, 141, 143-144, 168-169, 189, 203-204 dup), copii ale facturilor fiscale (f 48-57 dup), extrasele și incidențele de plată la bănci (f 4-26 vol. 2 dup), declarațiile martorilor (f 125-161, 177-191, 252-256, 266-270 dup și filele 148-149, 267, 340, 341-342, 343-348 dosar fond), procese verbale de recunoaștere în grup și planșe fotografice (f 120-124 dup, 153-157, 247-251 dup), raport de constatare tehnico-științifică nr. 35090 C din 08.03.2007 care atestă semnătura trăgătorului de pe filele CEC în cauză (filele 255-259 dup vol II), fișa de identificare a societății la ORC, copii după contractele încheiate și cele ale facturilor fiscale pe baza cărora societățile - părți civile au livrat mărfuri către societatea celor doi inculpați.
Inculpații nu au putut fi audiați în nicio fază a procedurilor (urmărire penală și fond) pentru a-și expune versiunea lor asupra faptelor, întrucât s-au sustras urmăririi penale și judecății.
În drept, faptele inculpaților comise în condițiile sus arătate au fost calificate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal cu art. 41 al. 2 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu art. 41 al. 2 Cod penal și art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal în ce-l privește pe inculpatul și art. 215 al.1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal în ce-l privește pe inculpatul.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a dispus tragerea la răspundere civilă a celor doi inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, obligându-i la plata facturilor neachitate către SC Sedia SRL C, SC SRL B, SC SRL S M, SC Management SRL B, SC SRL B, SC B, SC SRL
Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal prev. de art. 363 Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul, fără ca acesta să expună în scris, prin cererea de apel, prin memoriu separat sau oral în ziua judecății motivele căii de atac de care a înțeles să uzeze, conform art. 374 Cod procedură penală.
Motivele de apel expuse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu vizează următoarele aspecte (f 6-9 dosar penal):
1. instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 334 Cod procedură penală, încălcând dreptul la apărare al inculpaților, prin omisiunea de a pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor și de a obține concluziile părților, inclusiv a inculpatului asupra acestor chestiuni.
Se invocă în sprijinul acestui motiv de apel practica judiciară în materie (sentința penală 1050/24.02.2004 a ) și care a statuat că aceste dispoziții legale (art. 334 Cod procedură penală) trebuie respectate chiar dacă, prin schimbarea încadrării juridice i se creează inculpatului o situație mai ușoară.
2. în mod nelegal instanța fondului a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în infracțiunea de înșelăciune calificată, făcând o aplicare greșită a prevederilor art. 146 Cod penal.
Problema încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în cazul infracțiunilor continuate a fost tranșată de decizia nr. XIV/2006 a Secțiilor Unite a adoptată în cadrul unui recurs în interesul legii, stabilindu-se că în aceste situații calificarea juridică este determinată în funcție de totalitatea pagubelor cauzate prin actele materiale ce intră în conținutul laturii obiective a infracțiunii.
Or, în speța de față, s-a reținut că prejudiciul cauzat celor 7 societăți prin infracțiunea de înșelăciune calificată în formă continuată se ridică la suma de 799.094,44 lei, iar înlăturarea caracterului de consecințe deosebit de grave nu a fost argumentat suficient.
3. instanța de fond a omis să facă aplicarea art. 39 al. 1 Cod penal față de inculpatul și nu a menționat dacă prezenta infracțiune pentru care s-a pronunțat o pedeapsă de 8 ani închisoare a fost săvârșită înainte de începerea executării unei pedepse, în timpul executării acesteia, sau în stare de evadare, limitându-se la a reține starea de recidivă postcondamnatorie.
În susținerea acestui motiv Parchetul invocă sentința penală nr. 302/16.06.2008 a Judecătoriei Dej în baza căreia inculpatul a fost pus în libertate la data de 20.06.2008.
Anterior verificării sentinței atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 371 al. 2 Cod procedură penală, Curtea face următoarele precizări:
1. Întrucât inculpații nu au declarat în nicio procedură până în această fază a procesului penal, au fost depuse toate diligențele necesare pentru ca aceștia să compară în fața Curții și să prezinte propria versiune asupra acuzațiilor ce li se aduc.
2. Deși datele dosarului conving asupra faptului că ambii inculpați s-au sustras de la urmărirea penală și de la judecată, Curtea a luat toate precauțiile necesare prezentării lor în instanță, în vederea instituirii unor garanții certe vizând dreptul lor la apărare.
3. Pentru termenul din 14.05.2009 inculpatul a depus la dosar o cerere scrisă și semnată, prin care solicita amânarea cauzei întrucât din motive obiective nu se putea prezenta.
4. Curtea a dat curs cererii sale și a mai acordat două termene de judecată pentru a da posibilitatea adecvată inculpatului de a combate motivele de apel expuse de Parchet, cât și de a-și realiza propriile apărări.
Procedând la examinarea hotărârii atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Curtea apreciază că apelurile sunt fondate, pentru argumentele ce vor fi expuse mai jos:
1. Instanța fondului a reținut o stare de fapt corectă, în mod obiectiv fundamentată pe actele și materialul probator administrat în cauză: filele CEC emise de inculpați, adresele emise de bănci referitoare la plată, copii ale facturilor fiscale, extrasele și incidentele de plăți emise de bănci, depozițiile martorilor, copii ale contractelor încheiate între inculpați și societățile comerciale prejudiciate, coroborate cu raportul de constatare tehnico-științifică nr. 35090 C din 08.03.2007.
2. Tribunalul d e primă instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor din dosar, în raport cu exigențele impuse de art. 63 (2) Cod procedură penală, stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția inculpaților în contextul bazei factuale reținute.
3. Curtea va reține la rândul său că inculpatul în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de administrator la SC SRL a semnat și ștampilat mai multe instrumente de plată (file CEC și bilele la ordin) în numele societății, pe care le-a încredințat pentru a fi folosite de către inculpatul, în activitatea de achiziție de mărfuri, știind că aceste instrumente nu aveau acoperire în bancă.
În același context, inculpatul, în baza împuternicirii date de inculpatul și în înțelegere cu acesta, a indus în eroare părțile civile: SC Sedia SRL C, SC SRL B, SC SRL S M, SC Management SRL B, SC SRL B, SC B, SC SRL G cu prilejul încheierii și executării unor contracte de vânzare-cumpărare, uzând de instrumente de plată (file CEC și bilete la ordin) semnate și ștampilate de către inculpatul, instrumente despre care cunoștea că nu aveau acoperire în bancă, creând astfel un prejudiciu total de 799.094,44 lei.
4. Așa cum s-a arătat mai sus, vinovăția inculpaților a fost dovedită cu prisosință în baza amplului material probator de la dosar, iar inculpații nu și-au formulat apărări din care instanța să constate contrariul.
Curtea constată că intenția inculpaților de a induce în eroare rezultă, fără dubiu, din însuși modul în care a fost concepută executarea, precum și din specificul abordării relațiilor comerciale cu părțile civile.
Astfel, Curtea arată că inculpații își onorau inițial obligațiile de plată cu promptitudine, în vederea dobândirii încrederii partenerilor de afaceri, după care, achiziționau mărfuri de o valoare mult mai ridicată pentru care remiteau instrumente de plată fără a avea provizionul necesar.
5. Curtea apreciază că în cauză, raportat la cele expuse mai sus, vinovăția inculpaților rezultă din coroborarea unor probe suficient de puternice, clare și concordante, probe care justifică temeinicia acuzațiilor aduse.
6. Curtea reține însă că Tribunalul d e primă instanță a dat o calificare juridică greșită faptelor comise de către inculpați, schimbând încadrarea juridică a acestora fără a lua în considerare interpretarea corectă a termenului juridic "consecințe deosebit de grave".
7. Astfel, Curtea sesizează că instanța fondului nu a procedat în maniera impusă de art. 334 Cod procedură penală, limitând dreptul la apărare al inculpaților prin omisiunea de a pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, chiar într-o acuzație mai ușoară (art. 215 al.1, 2, 3 Cod penal).
8. Curtea arată însă că încadrarea juridică reținută de către Tribunal este greșită și corespunde unei accepțiuni eronate asupra înțelesului juridic al termenului "consecințe deosebit de grave" și care a fost tranșat prin decizia nr. XIV/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În acest sens, în cazul infracțiunii continuate, caracterul de consecințe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice și juridice prin toate acțiunile sau inacțiunile ce realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii, impunându-se ca toate pagubele materiale produse să fie însumate, așa cum obligă interpretarea corectă a prevederilor art. 42 al. 1 Cod penal.
Reținând ca prin acțiunile lor (acte materiale ale aceleiași infracțiuni) inculpații au cauzat un prejudiciu total de 799.094,64 lei, prima instanță era obligată să păstreze încadrarea juridică expusă în actul de sesizare al instanței, art. 215 al. 1, 2 și 5 Cod penal, cu art. 41 al. 2 Cod penal, obligativitate ce decurge din caracterul deciziilor pronunțate în urma promovării unui recurs în interesul legii (art. 414 al. 2 Cod procedură penală).
9. Referitor la motivul de nelegalitate exprimat de către Parchet la pct. 3, vizând omisiunea aplicării dispozițiilor art. 39 al. 1 Cod penal față de inculpatul, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Este reală susținerea Parchetului, în sensul pasivității instanței de fond raportat la adresele emise de către Penitenciar (f 238-242), de a verifica sentința nr. 302/16.06.2008 a Judecătoriei D e
Curtea a procedat ea însăși la verificarea acestei hotărâri (f 147-148) și care nu poate genera în această procedură consecințe vizibile în cauza de față asupra situației juridice a inculpatului.
Astfel, prin hotărârea menționată inculpatul a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 615/2008 a Judecătoriei Deva, fiind pus efectiv în libertate la data de 20.06.2008.
Curtea arată că hotărârea Judecătoriei D e j, prin care s-a dispus liberarea condiționată a inculpatului nu este suficientă pentru a clarifica situația juridică a acestuia, raportat la datele rezultate din parcurgerea acestei sentințe și din care reiese că faptele comise în cauza de față sunt anterioare rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost condamnat la 7 ani închisoare, pedeapsă din care a fost liberat condiționat (sentința penală nr. 615/2008 a Judecătoriei Deva ). De asemenea, raportat la sentința penală nr. 61/2003 a Judecătoriei D e j, Curtea sesizează din actele dosarului că executarea pedepsei de 3 ani închisoare nu a început, astfel încât simpla aplicare a art. 37 lit. a Cod penal este legală (filele 153-164).
Curtea constată, de asemenea, că situația invocată de Parchet nu poate fi remediată în procedura apelului, prin prisma deciziei nr. 70/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată în cadrul unui recurs în interesul legii și nici nu este în măsură să genereze o soluție de desființare a cauzei cu trimitere spre rejudecare, având în vedere situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală.
10. Un motiv de nelegalitate sesizat de către C vizează neaplicarea pedepsei accesorii inculpatului și a conținutului concret al acestei sancțiuni aplicate inculpatului.
11. Curtea arată că în cazul inculpatului Tribunalul se impunea să facă aplicarea art. 64 Cod penal raportat la art. 71 Cod penal, întrucât sancțiunea interzicerii drepturilor civile este obligatorie atunci când se pronunță o pedeapsă cu închisoarea.
Curtea reține că această pedeapsă accesorie nu operează automat, ci se impune a fi analizată în raport cu fiecare din interdicțiile prevăzute de textul de lege, urmărindu-se crearea unei proporționalități între sancțiune și comportament.
Astfel, Curtea sesizează că în mod corect instanța se impunea să aplice pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal, având în vedere respectarea principiului proporționalității și existența unei legături suficiente și vizibile între conținutul acestora și natura faptelor comise, gravitatea acestora și situația personală a celui în cauză.
12. Pe aceeași linie de nelegalitate a procedat Tribunalul aplicând inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, recurgând cu ușurință la măsura privării de dreptul la vot, deși natura și gravitatea faptelor comise, precum și situația personală a celui în cauză nu o impuneau.
Ca atare, Curtea consideră că restrângerea libertății exercitării drepturilor civile, cu referire specială la dreptul la vot, nu era impusă în cauză de rațiuni plauzibile.
13. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 222/17.12.2008 a Tribunalului Sibiu, desființând hotărârea atacată numai sub aspect penal și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
Va condamna inculpații:
1. la:
- 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal în condițiile art. 65 Cod penal pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3, 5 Cod penal în condițiile art. 41 al. 2 Cod penal;
- 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 modificată prin OG nr. 11/1993, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
Curtea va stabili sancțiunile penale aplicate raportat la exigențele impuse de art. 72 Cod penal, apreciind că doar în acest cuantum pedeapsa va fi în măsura să-și atingă scopul preventiv și educativ instituit de art. 52 Cod penal.
Curtea relevă, de asemenea, că sancțiunea stabilită corespunde unei necesități reale de reeducare a inculpatului și de prevenire a comiterii unor alte fapte antisociale.
Se va face aplicarea art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal.
2. la:
- 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1, 2, 3, 5 Cod penal în condițiile art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
Cuantumul sancțiunii a fost stabilit de către instanță în raport cu gravitatea faptelor comise, dar și cu elementele ce au conturat negativ profilul socio-moral al inculpatului, cu referire specială la statutul său de recidivist.
Curtea arată, așa cum a menționat mai sus, că pedepsele aplicate, chiar dacă se situează la limita minimului special prevăzut de lege, corespund unor posibilități reale de reeducare ale inculpaților.
Sub aspectul pedepsei accesorii, Curtea va priva pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c Cod penal, acestea fiind individualizate în urma unui amplu examen al naturii și gravității faptelor, precum și a situației personale a celor în cauză.
Este de menționat faptul că interzicerea dreptului de a fi administrator (lit. caa rt. 64 Cod penal) se impune a fi aplicată cu precădere prin prisma naturii infracțiunilor comise de către cei doi inculpați.
Referitor la pedepsele accesorii aplicate inculpatului, Curtea consideră, contrar argumentelor expuse de către Tribunal, că acestea sunt obligatorii, așa cum s-a mai arătat, întrucât, conform art. 71 al. 2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 Cod penal, desigur, după o prealabilă analiză a conținutului acestora și a stabilirii proporționalității cerute de lege.
Vor fi menținute dispozițiile hotărârii penale atacate cu privire la latura civilă a cauzei și la cheltuielile judiciare avansate de stat.
Se va face aplicarea art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 222/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Desființează sentința penală atacată numai sub aspect penal și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
Condamnă pe inculpații:
1., născut la 10.10.1977 în, cetățean al M, asociat unic și administrator la SC SRL S, CNP - la:
- 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal în condițiile art. 65 Cod penal pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3, 5 Cod penal în condițiile art. 41 al. 2 Cod penal;
- 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 modificată prin OG nr. 11/1993, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele principale aplicate în cea mai grea, de 10 ani închisoare, pe care o va executa în final inculpatul alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile.
pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
2., fiul lui și -, născut la 20.03.1969 în com. Poaiana, jud. S, CNP -, recidivist, la:
- 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1, 2, 3, 5 Cod penal în condițiile art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal;
pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
Menține dispozițiile sentinței penale cu privire la latura civilă a cauzei și la cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul recurent și inculpatul intimat, în cuantum de câte 300 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
CONCEDIU -
semnează președintele completului
judecător - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./10.07.2009
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș
