Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.6/

Ședința publică din data de 07 ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu

JUDECĂTOR 2: Maria Uzună

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -

Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor penale declarate de:

-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA;

- inculpatul - domiciliat în municipiul C,-, județul C;

- partea civilă"" POARTA ALBĂ prin lichidator " & "- cu sediul în municipiul C, Str.- - nr.34, județul C, împotriva sentinței penale nr.85 din data de 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.215 Cod penal.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15 decembrie 2009, 22 decembrie 2009, 30 decembrie 2009, 07 ianuarie 2010, când a pronunțat următoarea hotărâre.

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr.85/26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art.334 cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul din infracțiunea prev. de art.215/1 al.2 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal

în infracțiunea prev. de art.214 al.1 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal și s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev.de.art.215/1 al.2 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal în infracțiunea prev. de art.35 din Legea nr.22/1969.

Totodată, în baza art.334 cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul din infracțiunile prev. de art. 289 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal și de art.291 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal.

În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 al.1 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal deoarece faptelor le lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii.

În baza art.14 al.3 lit. b cod procedură penală în ref. la art.346 al.2 teza III cod procedură penală și art.998-999 cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.489.965.444 lei către partea civilă SC SA Poarta A, jud. C, prin lichidator SC SRL C cu titlu de despăgubiri civile, reactualizată la data efectuării plății efective.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr.1968/P/1999 din 19 octombrie 2001 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea în concurs real sau material a infracțiunilor prev. de art.214 al.1 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal, de art.289 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal, de și art.291 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal, toate cu aplic.art.33 lit. a cod penal.

S-a reținut în sarcina inculpatului prin actul de sesizare că în perioada martie 1998- 23.09.1999 în calitate de șef de fermă ""ce aparține de SC "SA Poarta Albă, cu atribuții de gestionar, cu rea credință, prin întocmirea de rapoarte necorespunzătoare privind mișcarea efectivelor de animale și folosind aceste rapoarte, deși știa că sunt false, a pricinuit societății o lipsă în gestiune de 3.826 porci în valoare de 9.293.313.816 lei.

Prin sentința penală nr.2483/09.09.2002 a Judecătoriei Medgidia (dosar nr.6388/2001) s-a dispus, în baza art.334 cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.214 al.1 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal în infracțiunea prev. de art.215 ind.1 al.2 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal.

Totodată, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Ulterior, prin sentința penală nr.48/20.01.2003 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr.1938/2002 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, trimițându-se dosarul la Curtea de Apel Constanța, pentru soluționarea conflictului negativ de competență, instanță care, prin sentința penală nr.7/P/27.02.2003 pronunțată în dosar nr.198/P/2003 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Prin sentința penală nr.293/15.06.2005 a Tribunalului Constanțas -a dispus schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art.215 ind.1 cod procedură penală în infracțiunea prev. de art.35 din Legea nr.22/1969 și în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 al.1 lit. d cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.35 din Legea nr.22/1969.

În baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 al.1 lit. a cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.289 și art.291 cod penal.

Au fost respinse pretențiile civile ca nefondate.

Prin decizia penală nr.295/P/din 24.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța (dosar nr.919/P/2005), în baza art.379 pct.2 lit. b cod procedură penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de partea civilă SC SA Poarta Albă prin lichidator judiciar SC & SRL a fost desființată sentința penală nr.293/15.06.2005 a Tribunalului Constanța și s-a trimis cauza primei instanțe pentru a rezolva fondul.

În considerentele deciziei penale s-a susținut utilitatea administrării probei cu expertiză tehnico-contabilă cu obiective clare pentru stabilirea situației de fapt, necesitatea efectuării unei expertize grafoscopice care să stabilească dacă semnătura de pe bonul nr.26/19.05.1999 aparține sau nu inculpatului, declarațiile persoanei care ar fi întocmit respectivul bon, care a eliberat carnetele de avize, punerea în discuție a schimbării de încadrare juridică din infracțiunile prevăzute de art.289 cod penal și art.291 cod penal în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cod penal.

În rejudecare cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța sub nr.2486/2005(nr-).

Prin sentința penală nr. 37/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar penal nr.2486/2005(nr-) s-a dispus, în baza art.334 cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul din infracțiunea de delapidare prev. de art.215 ind.1 al.2 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal în infracțiunea de gestiune frauduloasă prev. de art.214 al.1 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal și din infracțiunile prev. de art.289 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal

și de art.291 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal și s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.215 ind.1 al.2 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal în infracțiunea prev. de art.214 al.2 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal și din infracțiunea prev.de.art.215 ind.1 al.2 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal în infracțiunea prev. de art.35 din Legea nr.22/1969.

În baza art.11 pct.2 lit. în ref. la art. 10 al.1 lit. g cod procedură penală și art.122 al.1 lit. d cod penal și art.124 cod penal s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.214 al.1 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal și art.290 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal ca efect al prescripției răspunderii penale.

În baza art.14 al.3 lit. b cod procedură penală în ref. la art.346 al.1 cod procedură penală și art.998-999 cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.489.965.444 lei către partea civilă SC SA Poarta A, jud. C, prin lichidator SC SRL C cu titlu de despăgubiri civile, reactualizată la data efectuării plății efective, raportat la indicele de inflație.

Prin decizia penală nr.62/P/27.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosar penal nr. 33/- s-au admis apelurile formulate în cauză și s-a dispus trimiterea cauzei către instanța de fond pentru rejudecare apreciindu-se că în condițiile în care inculpatul a solicitat continuarea judecății instanța de fond nu se poate limita doar la constatarea intervenirii prescripției pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia.

La data de 27.01.2000 Poliția Mun. Maf ost sesizată de către conducerea SC SA Poarta Albă, reprezentată la acea dată de director general a, despre faptul că, fost angajat al societății a produs prejudicii importante prin activitatea desfășurată în perioada martie 1998- 23 septembrie 1999, în calitate de șef de fermă.

Din dispoziția directorului general al SC SA Poarta Albă, s-a efectuat un inventar inopinat, constând în numărarea capetelor de porcine crescute în ferma unde inculpatul fusese șef de fermă constatându-se un plus în gestiune de 104 capete porcine evaluate la suma de 1.489.965.444 lei, act de inventar ce nu a fost semnat de către inculpat, care a contestat legalitatea acestuia, fiind emisă decizia de imputare nr.1/22.10.1999 de către SC SA Poarta Albă,jud.

S-a reținut că inculpatul a fost angajat în funcția de șef de

fermă, ferma, potrivit deciziei nr.25/05.03.1998 până la data de 25.09.1999 când prin decizia nr.95 din aceeași dată a fost suspendat din funcție.

Conform fișei postului, întocmită de către șeful de producție și aprobată de către directorul economic a, inculpatul a deținut funcția de șef de fermă, cu atribuții de gestionar pentru valoarea efectivelor de porci care, la data de preluării 02.03.1998 era de 3.500.000.000 lei, având ca atribuții de serviciu, în principal, organizarea fluxului de producție din fermă, stabilirea necesarului de furaje săptămânal și transmiterea acestuia compartimentului de producție, întocmirea planului de montă și fătări, cu răspunderea de realizarea lui, organizarea selecției animalelor de reproducție, stabilirea programului de producție și selecție la scroafe, urmărirea fecundării și gestației la scroafe, realizarea indicatorilor de producție stabiliți precum și buna gospodărire și gestionare a patrimoniului din zona sa de deservire.

În cauză s-au efectuat atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, în cele două cicluri procesuale, un număr însemnat de expertize tehnice, pentru stabilirea situației de fapt, dacă se antrenează răspunderea penală a inculpatului și dacă a fost afectat patrimoniul părții vătămate SC SA Poarta Albă, respectiv stabilirea prejudiciului în eventualitatea cauzării acestuia.

Prima expertiză tehnică cu profil zootehnic s-a realizat de către expert și a concluzionat că pagubele cauzate societății parte vătămată în perioada martie 1998 - septembrie 1999 de către inculpatul sunt corect stabilite cu ocazia inventarierii din data de 24.09.1999, șeful de fermă profitând de lipsa de control o perioadă lungă de timp din partea conducerii și a condus ferma după cum a dorit și nu în mod ingineresc, rapoartele erau corect întocmite sub raport tehnic dar nu conțineau semnătura economistului de fermă și aprobarea conducerii unității (filele nr.168-175 )

O altă expertiză judiciar-contabilă a fost întocmită de către expert (filele nr.178-185 ) care a valorificat de asemenea concluziile inventarului din data de 23.09.1999, stabilindu-se că pagubele cauzate societății în perioada martie 1998 - septembrie 1999 sunt corect stabilite cu ocazia inventarierii din data de 23.09.1999, iar SC SA a înregistrat un plus valoric de 1.757.289.389 lei, precizându-se că nu se cunoaște modul de utilizare a avizelor de expediție nr.-, nr.-,nr.-, nr.- și de la nr.- la nr.-.

Expertiza contabilă întocmită de expert (fila nr.264 ) a concluzionat că inculpatul ținea de fapt o dublă evidență la nivelul fermei, ce a condus la neîntocmirea unui plan de producție la nivelul fermei, obligație ce revenea inculpatului și care profitând de această împrejurare, nu a raportat corect numărul de monte efectuate la scroafe și nici numărul de scroafe fătate, din care să rezulte prolificitatea acestora și nici numărul total real de purcei obținuți, iar în perioada ianuarie - septembrie 1999 inculpatul nu a mai întocmit nici un document primar tehnico - operativ care să reflecte rezultatele pe care le menționa în "mișcarea lunară a efectivelor"raportate către SC SA.

Documentele primare au fost întocmite retroactiv de către inculpat în luna septembrie 1999, la cererea martorei, astfel încât să corespundă cu datele raportate și nu după datele reale care, în fapt, erau evidențiate în notițele sale personale, depuse în copie xerox la dosarul de expertiză.

Începând cu luna septembrie 1998 inculpatul nu a evidențiat în documente primare și în rapoarte purceii obținuți atât din fătările scroafelor gestante intrate în fermă prin achiziție cât și a celor din efectivul propriu afectat, raportate ca montate în lunile anterioare.

Expertiza efectuată de expertul a calculat un prejudiciu actualizat cauzat părții vătămate în sumă de 19.235.428.222 lei.

Expertiza tehnico-judiciară întocmită de expert, specialitatea zootehnie, a relevat mai multe nereguli în activitatea inculpatului și a reținut că inculpatul nu a întocmit documentele primare o perioadă îndelungată și nu a transmis permanent datele statistice îndeosebi cele legate de desfășurarea proceselor de producție, astfel că inculpatul nu justifică lipsa la livrare a 3898 porci grași și valoarea de 8.538.958.800 lei, montele efectuate în cadrul fermei nu au fost corect raportate în mișcare și trebuiau transmise direct în mișcare în corelație cu registrul de evidență al vaccinărilor.

Pe baza datelor raportate de către inculpat și a celor rezultate din documentele examinate, expertul a întocmit un plan de livrări porci grași pe perioada 01.03.1998-23.09.1999 din care a rezultat că nu se justifică lipsa la livrare a 2829 capete porci grași cu o greutate totală de 271.000 kg.

Expertiza contabilă efectuată de către experții G, și - Gac oncluzionat că rezultatele valorificării inventarului din data de 23.09.1999 nu sunt reale pentru că inventarierea s-a făcut prin numărare și nu prin cântărire, astfel că inventarul efectuat la data de 23.09.1999 nu este corect întocmit, nefiind emisă de către conducerea societății decizie privind circuitul documentelor și nici modul lor de folosire, concluzionându-se că nu s-a creat nici un prejudiciu în dauna SC SA dar s-a constatat un plus de 35 porcine cu o greutate de 1283 kg valorând 29.704.836 lei.

Expertiza tehnică-judiciară -zootehnie-efectuată de către expert parte a concluzionat că mișcarea efectivelor pe perioada martie 1998-septembrie 1999 nu este corect raportată de către inculpat întrucât nu se bazează pe documente primare obligatorii iar pentru perioada ianuarie 1999 - august 1999 aceste documente au fost întocmite retroactiv în luna septembrie 1999 de către inculpat pe baza rapoartelor prezentate de către acesta pentru concordanță și nu invers.

Pe perioada martie 1998-septembrie 1999 inculpatul nu justifică un număr de 3.826 de porci grași ce trebuiau livrați pe această perioadă, iar montele efectuate la suine nu au fost corect raportate în mișcare existând mari diferențe între raportările făcute de către inculpat și datele reale din registrul de monte și vaccinări.

Raportul de expertiză tehnico-zootehnică întocmit de către expert (fila nr.119 prim ciclu vol.II) a concluzionat că inculpatul nu a produs un prejudiciu material SC SA, iar realizarea unor cantități de carne comparabile mai mari în perioada 1998-1999 decât în perioada 1997 sau 2000 denotă o preocupare responsabilă în acest sector determinant în procesele de intensificare a producției și a eficientizării acesteia, arătându-se că, sesizarea tardivă de către conducerea SC SA a deficiențelor existente în ferma de porcine a făcut posibilă o stare de perpetuare de greșeli tehnice și organizatorice.

Raportul de expertiză contabil judiciară întocmit de experți, a concluzionat că, în perioada 05.03.1998 - 23.09.1999, nu s-a produs nici un prejudiciu în ferma de porcine a SC SA, iar inventarul din data de 23.09.1999 finalizându-se prin înregistrarea unui plus format din 104 capete porcine respectiv 56.364 kg greutate vie și 1.489.965.444 lei.

Procedându-se la rejudecarea cauzei, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnico-contabile formată din trei experți, respectiv G și în raportul de expertiză, partea tehnică, care au concluzionat că se poate constata cu certitudine faptul că șeful de fermă nu justifică o cantitate de 833.819 kg furaje și suplimente furajere, prejudiciul cert putându-se stabili doar pentru cantitatea de furaje nejustificată, la prețurile practicate în perioada respectivă iar celelalte prejudicii, în efective de animale și cantitățile lor în, pot fi doar deduse din cantitatea de furaje nejustificată cu care se puteau crește, fără a fi înregistrate un anumit număr de animale, având la bază înregistrările nereale ale șefului de fermă și a diferențelor lunare dintre parametrii tehnologici și rezultatele obținute de iar valoarea, în, la kg de carne, din perioada respectivă, la tineret și la porcii grași, va fi determinată de către expertul contabil, în funcție de documentele existente.

S-a susținut de către experții tehnici că valoarea furajelor nejustificate va fi calculată de către expertul contabil.

În declarațiile pe care le-au dat în mod nemijlocit în fața instanței de judecată la data de 23.10.2007, experții G și au susținut că inculpatul nu justifică o cantitate de furaje și de suplimente furajere dar nu pot cuantifica prejudiciul cauzat.

Expertul contabil, în raportul întocmit pe partea contabilă, a concluzionat că nu se poate constata cu certitudine faptul că șeful de fermă, inculpatul, nu justifică o cantitate de 833.819 kg furaje și suplimente furajere, neputându-se stabili o daună certă pentru inculpatul datorită faptului că nu se respecta în totalitate prevederile legale privind introducerea în gestiune a nutrețurilor concentrate și suplimente furajere, cu mențiunea că, aceste furaje sunt menționate și decontate doar prin raportul de mișcare a animalelor, nefiind susținută de decontarea prin bonuri de consum zilnice, cum este corectă descărcarea unei gestiuni.

În declarația pe care a dat-o în fața instanței la data de 23.10.2007 expertul contabil a susținut că nu poate stabili prejudiciul cauzat în patrimoniul părții vătămate întrucât nu a găsit documente contabile din perioada respectivă pe baza cărora să poată calcula valoarea în a unui kg de carne și astfel, nu poate cuantifica prejudiciul produs ca urmare a nejustificării cantității de furaje precizate de către experții tehnici.

În cauză s-a dispus și s-a efectuat și un Raport de constatare tehnico-științifică nr.-/din 09.10.2006 de către IPJ C - Biroul de Expertize și Constatări Criminalistice care a concluzionat următoarele: 1) semnătura depusă pe rubricile "Primitor"pebonul de consum colectiv nr.26/19.05.1999precum și semnăturile depuse la rubricile "Semnătura de primire"pe avizele de însoțiremărfiiseriaAAnr.-,-,-.-,-,-,-,-,-,emise de SC Poarta Albă pentru diferite societăți nu au fost executate de inculpatul.; 2) olograf ce completează rubricile avizelor de însoțire a mărfii seriaAnr.-,-,-,-,-.-,-,-,-,-,-,-,-,-,- și - emise de SC SA Poarta Albă pentru diferite societățiprobabila fost executat de către inculpatul.

În acest fel s-au înlăturat dubiile existente în privința bonului de consum colectiv nr.26/19.05.1999 și care a constituit motiv de casare.

Concluzia finală a fost că "cu probabilitate întrucât scrisul în litigiu pus la dispoziție a fost creat prin transfer cu hărtie copiativă (indigo) caracterele grafice fiind redate estompat precum și insuficiența cantitativă și calitativă a scrisului model de comparație.

Martora, angajată în funcția de contabil la fermă la data de 08.06.1999, a declarat (fila nr.115u.p. ) că inculpatul nu îi permitea să țină evidența documentelor fermei și cu privire la mișcarea efectivelor de porcine, de furajare și de livrare a acestora precizându-i că de această activitate se ocupă personal, iar în luna septembrie 1999 inculpatul a întocmit retroactiv toate documentele primare ale fermei, după cifrele menționate în rapoartele înaintate lunar serviciului de contabilitate al societății.

Martorul, tehnician veterinar în cadrul fermei, a declarat (fila nr.111u.p. ) că inculpatul nu îi permitea să întocmească acte de transfer -mutații pentru purceii înțărcați ce erau trecuți la tineret, motivând că aceste acte și evidența o ține personal și nu i se permitea nici notarea cu cretă pe plăcuțele fixate pe ușa compartimentelor în care se realizau fătările.

Martorii, (fila nr.122u.p. ), a (fila nr.123u.p. ), ( fila nr.124 ), (fila nr.128 ), au declarat că inculpatul într-o seară din luna august 1999 ar fi dat dispoziție ca, la plecarea din fermă, îngrijitoarele să aleagă din hală 100 capete porci însemnați cu vopsea neagră pe spate, în greutăți cuprinse între 45- 50 kg ce urmau să fie livrați în două tiruri cu număr de a doua zi.

Astfel cum a rezultat din rapoartele de expertiză efectuate în cauză cât și din declarațiile martorilor,reaua credințăa inculpatului este dovedită prin ținerea dublei evidențe cu privire la raportarea efectivelor de animale, la mișcarea acestora precum și din raportarea unor date nereale fără a se avea la bază documente primare cu privire la fătări, mortalități, consum furaje, raportările făcute de către inculpat necorespunzând nici situației rezultate din registrul de vaccinări, ca și din atitudinea și comportamentul inculpatului față de personalul din subordinea sa.

Faptul că inculpatul nu raporta datele reale reiese și din consemnările în agenda personală făcute de către martorul a situației existente la data de 28.07.1999 și la 15.9.1999 (fila nr.614 ) în referire la notițele inculpatului din 30.03.1999 (fila nr.615 ) din care rezultă neraportarea unui număr de 98 scroafe fătate și 277 capete purcei, coroborate cu însemnările personale ale acestui martor.

Inculpatul în declarațiile sale inclusiv în cea dată la termenul de judecată din 04.12.2007 nu a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa, susținând că se consideră nevinovat, deși în nota explicativă la decizia de imputare a recunoscut că purceii sub 800-900 gr nu i-a înregistrat (fila nr.54-55 )

S-a constatat că, în cauză, este realizat conținutul constitutiv al infracțiunii de gestiune frauduloasă prevăzută de art.214 al.1 cod penal întrucât inculpatul, în calitate de șef de fermă, cu rea credință, în perioada martie 1998 - septembrie 1999, pricinuit pagube părții vătămate SC SA, cu ocazia administrării bunurilor fermei, pendinte de această societate, revenindu-i potrivit fișei postului grija administrării și conservării acelor bunuri.

S-a apreciat că, că din materialul probator de la dosar, nu rezultă cu certitudine îndeplinirea elementului material al infracțiunii de delapidare și anume însușirea, folosirea sau traficarea animalelor de către inculpat.

Totodată, s-a reținut că, din coroborarea declarațiilor martorilor, a, și că nu se poate concluzia că livrarea unor porci din fermă în luna august 1999, în două tiruri, cu număr de V, s-ar fi făcut fără știrea conducerii societății întrucât martorii nu cunosc decât aspecte legate de însemnarea și încărcarea animalelor în tiruri nu și aspecte contractuale sau financiare ale acestor livrări, ori, SC SA livra animale vii pentru sacrificare la terți iar pe de altă parte cel puțin din depozițiile martorei rezultă că inculpatul se consulta cu directorul general a sau livra animalele cu știrea acesteia.

Mai mult, în raport de concluziile raportului de expertiză întocmit în al doilea ciclu al cercetării judecătorești de experți G, și, care au ținut seama de întreg materialul probator de la dosar la efectuarea acestei expertize, și care au concluzionat că s-a produs un prejudiciu prin nejustificarea unor cantități de furaje și suplimente furajere, nu se poate reține încadrarea juridică prevăzută de art. art.35 din Legea nr.22/1969 respectiv infracțiunea de creare de plusuri în gestiune.

Raportat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 289 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal și de art.291 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal, în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal, s-a constatat că, în cuprinsul rechizitoriului nu se menționează care sunt în mod concret înscrisurile false întocmite de către inculpatul, în calitatea sa de șef de fermă, ori, astfel cum rezultă din rapoartele de expertiză întocmite de, și din declarațiile martorului, inculpatul a întocmit rapoarte necorespunzătoare adevărului vizând mișcarea animalelor, ceea ar realiza conținutul constitutiv al infracțiunii de înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cod penal, în formă continuată cu aplic.art.41 al.2 cod penal.

În raport de precizările expuse s-a dispus schimbarea încadrării juridice astfel cum s-a stabilit în dispozitivul deciziei, respingându-se celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice.

Se relevă că, dincolo de aplicarea dispozițiilor art.121 al.1,2 cod penal, în ref. la art.122 lit. d cod penal și art.124 cod penal, solicitându-se continuarea procesului penal, s-a reținut, din coroborarea declarațiilor martorilor, a, și, că nu se poate concluzia că livrarea unor porci din fermă în luna august 1999 în două tiruri cu număr de V, s-ar fi făcut fără știrea conducerii societății - însă acestea nu sunt argumente care să demonstreze în concret intenția inculpatului de a prejudicia societatea.

Mai mult, martorii nu cunosc decât aspecte legate de însemnarea și încărcarea animalelor în tiruri nu și aspecte contractuale sau financiare ale acestor livrări, ori, SC SA, livra animale vii, pentru sacrificare la terți iar pe de altă parte cel puțin din depozițiile martorei rezultă că inculpatul se consulta cu directorul general a sau livra animalele cu știrea acesteia, elemente care însă nu sunt suficiente pentru instanță în a reține intenția în acțiunile inculpatului.

Ceea ce este cert este acțiunea prejudiciabilă a inculpatului, care însă fără elementul intenție nu poate atrage răspunderea penală, prin prisma lipsei elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului în urma schimbării de încadrare juridică, ceea ce atrage de drept aplicabilitatea art.10 lit. d cod procedură penală.

În raport de acțiunea prejudiciabilă care nu îndeplinește elementele unei infracțiuni s-a reținut aplicabilitatea art.14 al.3 lit. b cod procedură penală în ref. la art.346 al.2 teza III cod procedură penală și art.998-999 cod civil.

Astfel prin adresa nr.693/19.09.2001 (filele nr.204-205) partea vătămată SC SA Poarta Albă a arătat că își însușește prejudiciul constatat prin expertiza întocmită de către expert constând în lipsa a 3.826 capete porcine în valoare de 9.293.313.816 lei, valoare inserată și în cuprinsul rechizitoriului.

În al doilea ciclu procesual, prin adresa din data de 04.04.2006 partea vătămată constituită parte civilă SC SA, a reclamat un prejudiciu actualizat în sumă de 3.986.465 lei.

La stabilirea prejudiciului s-au luat în considerare concluziile inventarierii anuale efectuate în data de 23.09.1999, care au fost consemnate în procesul verbal de valorificare nr.1318/27.09.1999 de către comisia de inventariere legal constituită și prin care s-a constatat un prejudiciu cert produs în patrimoniul părții vătămate în sumă de1.489.965.444 lei.

Se relevă că, primele expertize tehnice efectuate în cauză de experți și au precizat că "pagubele cauzate societății parte vătămată în perioada martie 1998-septembrie 1999 de către inculpatul sunt corect stabilite cu ocazia inventarierii din data de 24.09.1999" iar experții G și au precizat și ei că s-a cauzat un prejudiciu părții vătămate prin activitatea inculpatului șef de fermă, dar expertul contabil nu l-a putut cuantifica din lipsa documentelor necesare.

S-a constatat că, în cauză, urmare a inventarierii din septembrie 1999 s-a emis decizia de imputare nr.1/22.10.1999(fila nrt.43 ) dar acest titlu executoriu nu a fost pus în executare întrucât soluționarea contestației împotriva acestei decizii, ce a făcut obiectul dosarului nr.7242/1999 ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Medgidia, a fost suspendată conform art.244 pct.2 cod procedură civilă.

Împotriva susmenționatei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, partea civilă SC SA și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.

În mod greșit a considerat instanța de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni, gestiune frauduloasă și fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată.

Se arată, în considerentele sentinței, că, instanța de fond motivează generic că, deși este certă acțiunea prejudiciabilă a inculpatului, nu se poate reține elementul intenție, motivarea fiind ambiguă, relatând, la modul general, despre ambele infracțiuni, fără a analiza, pentru fiecare infracțiune, probele care conduc la concluzia că ar lipsi intenția de comitere a fiecăreia dintre infracțiuni.

Se reliefează că, după ce instanța de fond reține că, " Astfel cum a rezultat din rapoartele de expertiză efectuate în cauză cât și din declarațiile martorilor,reaua credințăa inculpatului este dovedită prin ținerea dublei evidențe cu privire la raportarea efectivelor de animale, la mișcarea acestora precum și din raportarea unor date nereale fără a se avea la bază documente primare cu privire la fătări, mortalități, consum furaje, raportările făcute de către inculpat necorespunzând nici situației rezultate din registrul de vaccinări, ca și din atitudinea și comportamentul inculpatului față de personalul din subordinea sa " și după ce analizează și alte probe în sprijinul acestei concluzii, ajunge să dispună, în final, achitarea inculpatului întrucât lipsește intenția.

Se susține că, așa cum reține și instanța de fond, din probele administrate în cauză, rezultă, mai presus de orice dubiu, că sunt întrunite elementele constitutive ale ambelor infracțiuni, întrucât inculpatul, cu rea credință, în calitate de șef de fermă, în perioada martie 1998 - septembrie 1999, pricinuit pagube societății parte vătămată, inculpatului, revenindu-i potrivit fișei postului, grija administrării și conservării acelor bunuri.

Faptul că inculpatul nu raporta datele reale reiese și din consemnările în agenda personală și de martorul, a situației existente la data de 28.07.1999 și 15.09.1999 și din notițele inculpatului din data de 30.03.1999, care atestă neraportarea unui număr de 98 scroafe fătate și 277 capete purcei, coroborate cu însemnările personale ale acestui martor.

Se susține că, probele se coroborează cu mențiunile inculpatului din nota explicativă la decizia de imputare, în care a recunoscut că, purceii sub 800 - 900 de grame nu i-a înregistrat, deși în declarațiile ulterioare a recunoscut săvârșirea faptelor.

Se apreciază că, prin întocmirea de rapoarte necorespunzătoare adevărului privind mișcarea efectivelor de animale, inculpatul a comis și infracțiunea de prev. de art.290 cod penal, fiind întrunite, astfel, elementele constitutive ale acestei infracțiuni, atât sub aspect obiectiv cât și sub aspect subiectiv, faptele fiind comise cu intenție.

În apelul formulat de partea civilă SC SA Poarta Albă.

În mod greșit instanța de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice, inculpatul săvârșind infracțiunile prev. de art.215 ind.1 cod penal, art.289 cod penal și art.291 cod penal.

În acest sens se relevă că, inculpatul a fost încadrat, în calitate de șef de fermă, în cadrul fermei zootehnice, din complexul de porci, având ca atribuții organizarea fluxului de producție în fermă, stabilirea necesarului săptămânal de furaje, întocmirea planului de montă și fătări, cu răspunderea de realizarea acestuia, organizarea și selecția animalelor de reproducere, stabilirea programului de producție și selecție la scroafe, răspunzând, împreună cu tehnicianul veterinar, de executarea la timp a acțiunilor sanitar - veterinar, de mijloacele fixe și materiale pe care le gestionează, de buna gospodărire și gestionare a patrimoniului din zona sa de deservire și urmărește încadrarea și consumurile normale precum și fecundarea și gestația la scroafe.

Se arată că, inculpatul, prin raportări în fals, constând în întocmirea în fals a actelor de fătare, de înțărcare, de mutații și de evoluție, în toate sectoarele de producție, a condus la neevidențierea în registrele societății a unui număr de porci, care au fost trecuți prin întregul proces tehnologic și au fost livrați de inculpat către persoane necunoscute, aspecte ce rezultă din înscrisuri de necontestat, în care s-a evidențiat, în mod real, producția de porci a fermei, cum sunt registrele de vaccinare sector montă - gestație și tineret creștere, registre care au fost deținute și completate de către tehnicianul veterinar, notele personale ale inculpatului, care ar reprezenta o adevărată contabilitate dublă, ținută de către inculpat.

Se evidențiază că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de gestiune frauduloasă întrucât inculpatul nu numai că a produs, cu rea credință, un prejudiciu societății parte vătămată, dar din modul de operare, rezultă, clar, că a săvârșit aceste fapte în interes personal,prin înstrăinarea porcilor neevidențiați, în vederea obținerii de bani.

Se susține că, în cauză nu este vorba despre plusuri în gestiune deoarece porcii neraportați aparțineau societății și făceau parte din gestiunea inculpatului, dar nu erau evidențiați în registrele societății.

Aceleași concluzii se impun și în raport de cantitatea de furaje asigurate de societate în perioada 01.03.1998 - 24.09.1999, cantitate ce este peste necesarul tehnologic cu cantitatea de - Kg.

Prin raportarea în fals a numărului de zile de furajare și a consumului specific de furaj pe kg de spor, inculpatul a justificat la consum cantitatea de - kg furaj, diferența de 668.765 kg nu a fost raportată nici la consum și nici nu s-a regăsit pe stoc în momentul inventarierii.

Totodată, aceste concluzii sunt probate și de trei rapoarte de expertiză întocmite în cauză.

În ceea ce privește rapoartele de expertiză întocmite în cauză, se solicită a se constata că cel întocmit de expert a reliefat cât mai aproape de realitate prejudiciul produs de inculpat.

Se evidențiază că, raportul de expertiză întocmit de expert se limitează să analizeze concluziile comisiei de inventariere, pe care le apreciază ca fiind corecte, reținând neraportarea unui număr de 161 capete scroafe de la care s-ar fi obținut în cursul unui an 2382 capete purcei,

În raportul de expertiză întocmit de expert se valorifică concluziile primului raport, stabilind că paguba produsă societății este cea stabilită de comisia de inventariere susținând că, raportarea susținută de societate nu elucidează cauza plusurilor în gestiune și nici dacă acesta a fost creat prin mijloace frauduloase, concluzionând însă că, pentru situația creată este responsabil inculpatul.

Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert, care a analizat raportările inculpatului din mișcările lunare, documentele tehnico-operative întocmite în fermă, notele personale ale inculpatului, normele tehnologice, s-a concluzionat că inculpatul raporta nereal numărul de zile de furajare, consumul specific de furaj, numărul monte efectuate, numărul scroafelor fătate și numărul purceilor obținuți.

Se face trimitere la concluziile aceluiași raport de expertiză, potrivit cu care, din analiza structurilor existente la data de 01.03.1998, a fătărilor și achizițiilor de animale, producția totală la livrare, considerând efectivele la o greutate medie de 100 kg/cap la livrare, rezultând astfel o producție nelivrată și negăsită pe stoc de 9785 capete animale, prejudiciul creat fiind de 11.124.937.300 lei, la data producerii acestuia.

Se relevă că, inculpatul nu a formulat nici o obiecție tehnică la acest raport de expertiză, acesta fiind contestat numai sub aspect procedural.

În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit de expert, se relevă că, acesta constată o serie de nereguli în activitatea inculpatului, respectiv că, nu a întocmit o lungă perioadă de timp documentele primare, nu a transmis, o perioadă lungă de timp datele statistice referitoare la desfășurarea procesului de producție, incorecta raportare în mișcare a montelor efectuate, întrucât trebuiau transmise direct în mișcare și în corelație cu registrul de evidență a vaccinărilor.

S-a stabilit că, sporul de creștere în greutate nu este normal și nici real, nu corespund numărul zilelor de furajare din adițonarea acestora pe categorii zile, luni.

Se critică acest raport de expertiză prin aceea că, deși expertul menționează că, în perioada analizată au existat mai multe deficiențe în activitatea șefului de fermă, acesta a constatat că nu au existat elemente generatoare de prejudicii imputabile.

Se susține că această concluzie este în contradicție cu celelalte susțineri ale expertului, sens în care se face trimitere la analiza planului de livrare efectuat de același expert din care rezultă faptul că, inculpatul nu poate justifica lipsa la livrare a unui număr de 2829 capete porci grași cu o greutate totală de - kg.

Se relevă că, urmare a falsificării de către inculpat a datelor tehnice referitoare la mortalitate, puse la dispoziție de către societate, expertul a înregistrat, în plus, la categoria morți, un număr de 1069 capete porci grași cu scopul vădit de a diminua prejudiciul cauzat societății, și că, în aceste condiții, conform expertizei întocmite de către acest expert, inculpatul nu poate justifica lipsa la livrare a unui număr de 3898 capete de porci grași cu o greutate totală de 389.800 kg.

Se arată că partea civilă a formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză semnalând că expertul, cu bună știință, a omis să ia în considerare documentele puse la dispoziție de societate și totodată, faptul că, inculpatul și-a însușit acest raport de expertiză.

Referitor la raportul de expertiză întocmit de experții G, G și, se susține că, acesta urma să valorifice, din punct de vedere contabil, raportul de expertiză întocmit de expert, ori, atâta timp cât acesta nu a analizat documentele puse la dispoziție de societate, și există concluzii contradictorii ale aceluiași expert, în cadrul aceluiași raport, este evident că și concluziile raportului de expertiză contabilă, nu pot fi decât eronate.

Referitor la raportul de expertiză întocmit de expert, se evidențiază că, expertul, analizând activitatea inculpatului prin prisma documentelor puse la dispoziție de către societate, respectiv registrul de evoluție, registrele de vaccinări din sectoarele montă - gestație, tineret - creștere, procesele verbale de vaccinare, mișcarea efectivelor de animale și toate documentele avute în vedere la întocmirea acesteia și notele personale ale inculpatului, se semnalează faptul că raportările inculpatului au fost nereale în toate sectoarele fermei și pe toată perioada cât inculpatul a fost șef de fermă iar mișcarea efectivelor de animale, în perioada analizată, nu este corectă, deși, aritmetic, calculul este bun, mișcarea este incorectă, arătându-se expres că, montele nu au fost corect raportate în mișcare iar sporul de greutate raportat în mișcare la purcei este inadmisibil și netehnologic.

Potrivit aceluiași raport de expertiză, societatea a fost prejudiciată de către inculpat, acesta trebuind să justifice un număr de 10375 capete porcine.

În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit de expert, acesta este criticat prin prisma faptului că, expertul a luat în considerare numai raportările inculpatului din mișcare, deși i-au fost puse la dispoziție de societate toate documentele ce aveau legătură cu cauza.

Se apreciază că, prin răspunsurile formulate la unele dintre obiective, expertul a urmărit să ascundă prejudiciul creat de inculpat și a încercat să inducă în eroare instanța referitor la importanța unor documente tehnice probatorii, evidențiind că, expertul a evitat să amintească faptul că, în procesele verbale de vaccinare sunt trecute și numărul animalelor vaccinate, fiind de neînțeles afirmația expertului potrivit căreia datele din acest registru, referitoare la înțărcări nu pot fi corelate cu raportările din mișcarea efectivelor și aceasta deoarece, datele înregistrate lunar în mișcarea efectivelor de animale trebuie să corespundă cu datele din registrul de vaccinări.

Se susține că, raportul de expertiză contabilă întocmit de experți, și expert parte G este întocmit cu încălcarea normelor deontologice, având un conținut vădit părtinitor pentru inculpat, întrucât ignoră documentele puse la dispoziție de către societate iar răspunsurile la obiective contrazic atât declarațiile inculpatului cât și ale martorilor.

De altfel, fiind analizat de instanța de control judiciar, în apel, s-a dispus, ca la rejudecarea cauzei să se dispună efectuarea unei noi expertize.

Referitor la raportul de expertiză tehnică întocmit de experți G și se susține că aceștia ignoră total normele tehnice și parametrii tehnologici, calculează necesarul de furaje după raportările false ale inculpatului, evită nejustificat să răspundă la unele obiective cerute de către partea civilă și chiar de către inculpat, evită să răspundă argumentat din punct de vedere tehnic la obiective, încercând în această modalitate să ascundă prejudiciul cauzat de inculpat iar unele din concluziile experților sunt contrazise chiar de către aceștia, prin considerente.

În acest sens se arată că, deși experții au ajuns la concluzia că prejudiciul cauzat de inculpat îl constituie doar contravaloarea a 3819 kg furaj este contrazisă chiar de experți în paragraful următor în care arată că inculpatul nu justifică de fapt 2,86 kg furaj/kg spor, ceea ce înseamnă 2.100.867 kg, cantitate care, evident nu a fost sustrasă de inculpat ci a fost folosită pentru a hrăni animalele neraportate.

În ceea ce privește raportul de expertiză contabilă întocmit de expert se relevă că, acesta urma să valorifice concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de experți G și, ori, cum concluziile acestui raport sunt eronate, tot eronate sunt și concluziile raportului de expertiză contabil.

Se mai arată că, expertul evită să calculeze prejudiciul cauzat de inculpat întrucât nu există documente contabile, respectiv note de intrare recepție, însă această concluzie este greșită întrucât, livrarea furajului către fermă s-a făcut prin avize de expediție care au fost semnate de către inculpat.

Se susține că,din datele înscrise în registrele de vaccinare, notele personale ale inculpatului și raportările lunare ale inculpatului, acesta a folosit trei modalități de creare de plusuri în gestiune, respectiv raportarea în fals a fătărilor, raportarea în fals a mortalităților la categoria tineret și porc gras, și mutarea scroafelor la fătare în compartimentele de maternitate aparținând altei societăți.

Se concluzionează că, raportul de expertiză contabilă întocmit de expert evaluator a reliefat cât mai aproape de adevăr prejudiciul produs de către inculpat.

În apelul formulat de inculpatul.

În mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare prev. de art.215 ind.1 alin.2 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal în infracțiunea de gestiune frauduloasă prev. de art.214 alin.1 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal.

Se susține că, având în vedere întregul material probator administrat în cauză, se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare prev. de art.215 ind.1 alin.2 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal în infracțiunea prev. de art.35 din Legea nr.22/1969, întrucât inculpatul nu a produs nici o pagubă părții vătămate cu ocazia administrării sau conservării bunurilor date în gestiune.

Se relevă că, din probele administrate rezultă că s-au creat plusuri în gestiune, astfel încât devin incidente dispozițiile art.35 din Legea nr.22/1969, fapt pentru care se solicită achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.35 din Legea nr.22/1969.

În acest sens se relevă că, luând în considerare modalitatea de efectuare a inventarierii porcinelor, au fost identificate, în plus, un număr de 35 de capete porcine în greutate de 1283 de kg.

În toate expertizele efectuate în cauză s-a concluzionat că inventarierea efectivelor de porcine efectuată la data de 23.09.1999 nu a respectat în totalitate normele legale și prezintă anumite vicii de formă și de fond, respectiv, în decizie nu sunt stipulate elementele inventarierii, la decizie nu este anexat procesul verbal de instruire al comisiei, declarația de început de inventariere a inculpatului nu este semnată de membrii comisiei, decizia de inventariere nu cuprinde data de finalizare a inventarierii, ceea ce impune concluzia că inventarierea trebuia să fie finalizată în aceiași zi, ceea ce era imposibil datorită numărului mare de animale, listele de inventar nu cuprind notele de cântar, ceea ce probează că animalele nu au fost cântărite efectiv și greutatea pe loturi și în final a porcinelor găsite în plus nu este o greutate reală și nu poate fi luată în considerare precum și faptul că, listele de inventar nu sunt semnate de șeful de fermă, ceea ce ar face dovada înregistrării plusului de 35 de capete, în mod fictiv și fără ca inculpatul să aibă cunoștință de această înregistrare.

Se apreciază a fi eronate concluziile raportului de expertiză întocmit de experți și, potrivit cu care inculpatul nu justifică o anumită cantitate de furaje deoarece expertul contabil concluzionează că nu a găsit documente contabile și nu poate cuantifica un anumit prejudiciu.

Se consideră că, așa zisele mijloace frauduloase de creare a plusurilor în gestiune, pe lângă o nelegală inventariere au la bază și neglijența conducerii societății, fiind probat, prin declarații de martori, expertize tehnico - contabile, declarațiile inculpatului și prin înscrisuri, faptul că plusurile în gestiune nu au fost create prin mijloace frauduloase.

Se susține că, activitatea desfășurată de inculpat la fermă nu a creat prejudicii, dimpotrivă, conform raportului de expertiză efectuat de experți și, rezultatele obținute în perioada 10.03.1998 - 23.09.1999 au fost superioare celor obținute în perioada anterioară și ulterioară angajării inculpatului.

Referitor la infracțiunea prev. de art.290 cod penal, se solicită achitarea în baza art.10 lit. a cod procedură penală, întrucât fapta nu există.

Se relevă că, prin decizia nr.295/P/2005 pronunțată de Curtea de Apel Constantas -a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice pentru a stabili dacă semnătura de pe bonul nr.26/19.05.1999 aparține inculpatului, expertiză ce s-a efectuat, stabilindu-se prin raportul de expertiză nr.170, că semnăturile nu au fost executate de inculpat, aspect ce constituie și un argument pentru achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.35 din Legea nr.22/1969.

Se evidențiază că, s-a probat, prin declarații de martori și prin expertiză că nu s-a ținut o evidență dublă iar notele personale ale inculpatului nu reprezintă o evidență dublă deoarece nu sunt menționate datele clare.

Referitor la modul de soluționare a laturii civile, se susține că, în mod greșit instanța de fond a obligat inculpatul la plata despăgubirilor către partea civilă și aceasta deoarece, astfel cum rezultă din probele administrate și în special din rapoartele de expertiză efectuate în cauză, acestea nu pot fi deduse, nu pot fi calculate, deci nu există și totodată nu sunt îndeplinite cumulativ, condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art.998 - art.999 cod civil, privind existența unui prejudiciu cert, determinat, a unei fapte ilicite și a vinovăției.

Se relevă că, plusul constatat cu ocazia inventarierii efectivelor de porcine, procesul verbal de valorificare a inventarului a fost înregistrat valoric în Registrul de evidență contabilă al părții civile iar valorificarea s-a făcut prin metoda tehnică a sporului înregistrat pe lunile anterioare și nu în baza operațiunii de cântărire și numărare, așa cum prevăd normele de inventariere, astfel încât, inventarierea s-a realizat fără respectarea prevederilor legale, respectiv Ordinul MF nr.2388/1995, art.14, ceea ce impune nulitatea absolută a procesului verbal de inventariere.

Se susține și faptul că, acest ordin s-a încălcat și prin neefectuarea unei compensări între plusuri și minusuri.

Se apreciază că, probele referitoare la vinovăția inculpatului nu sunt certe, sigure, complete, astfel încât se impune aplicarea principiului potrivit cu care, dubiul profită inculpatului.

Totodată, se susține că, atâta timp cât prejudiciul nu este cert, neputându-se stabili, și întrucât nu a fost constatat falsitatea unor înscrisuri, operează principiul prezumției de nevinovăție, impunându-se achitarea inculpatului și exonerarea sa de plata contravalorii prejudiciului.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr.85/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.371 alin.2 cod procedură penală, Curtea constată:

În mod greșit s-a reținut de către instanța de fond existența în cauză a unui prejudiciu cert, determinat, dispunând în mod eronat obligarea inculpatului la plata contravalorii acestui prejudiciu.

Astfel ne însușim concluziile tuturor rapoartelor de expertiză efectuate în cauză prin care se constată că, inventarierea realizată de partea civilă, este nelegală, nefiind efectuată cu respectarea dispozițiilor Ordinului MF nr.2388/1995.

Astfel, potrivit art.14 alin.3 din Ordinul MF nr.2388/1995, stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, căntărire, măsurare sau cubare, după caz produsele agricole, a căror inventariere prin cântărire și măsurare ar necesita cheltuieli importante sau ar duce la degradarea bunurilor respective se pot inventaria pe bază de calcule tehnice.

În speță, animalele au fost inventariate prin numărare și înscrise în de inventariere pe categorii distincte, greutatea fiind stabilită pe baze de calcule tehnice ținând cont de indicatorii raportați în lunile anterioare de către șeful de fermă referitor la zile furajare și spor mediu pe zi.

Conform procesului verbal de inventariere din data de 23.09.1999, era un efectiv faptic de 6288 capete.

Nefiind în situația de excepție reglementată de dispozițiile art.14 alin.3 din Ordinul MF nr.2388/1995, respectiv cântărirea ar necesita cheltuieli importante sau ar duce la degradarea bunurilor respective, aceste animale trebuiau să fie cântărite, ceea ce nu s-a realizat de către comisia de inventariere, lipsind notele de cântar.

Mai mult, apreciem că,animalele dintr-o fermă zootehnică nu pot fi considerate produse agricolecare să intre sub incidența dispozițiilor art.14 alin.3 din ordinul menționat, astfel încât,inventarierea acestora trebuia să se realizeze în mod obligatoriu prin numărare și cântărire,cu atât mai mult cu cât,conform deciziei nr.130/23.09.1999prin care s-a dispus inventarierea la Ferma și s-a desemnat comisia de inventariere,s-a dispus ca inventarierea să se realizeze prin numărare și cântărire efectivă, dispoziție care nu a fost respectată de către membrii comisiei.

Efectuarea inventarierii în alt mod decât dispozițiile legale și totodată, în alt mod decât dispoziția conducerii SC SA, atrage nulitatea inventarierii și a tuturor actelor întocmite de comisie, astfel încât nici una din expertizele efectuate în cauză, și care s-au bazat pe datele și pe actele întocmite de comisia de inventariere, nu puteau conduce la concluzii care să poată fi luate în considerare la stabilirea prejudiciului.

Nu s-a precizat motivul pentru care nu s-a procedat la cântărire, după cum nu s-a evidențiat nici calculul tehnic în baza căruia s-a stabilit greutatea, astfel încât nici una din expertizele efectuate în cauză nu a stabilit cu certitudine, greutatea animalelor existente la data inventarierii.

Acest aspect trebuie coroborat și cu faptul inexistenței procesului verbal de instruire a membrilor comisiei de inventariere și nici dacă aceștia aveau sau nu pregătirea de specialitate pentru a realiza un astfel de calcul, astfel cum impune același ordin.

Un alt element de nelegalitate îl constituie faptul călistele de inventar nu sunt semnate de către șeful de fermă,respectiv de către inculpat, în calitatea sa de gestionar, nefiind menționat nici motivul pentru care aceste liste de inventar nu au fost semnate de către acesta,neputându-se stabili nici faptul dacă inculpatul a fost sau nu prezent la numărare,pentru a da veridicitate celor consemnate în listele de inventariere,fiind astfel nerespectate dispozițiile Ordinului MF nr.2388/1995, respectiv art.32 alin.1 și 2dar și a regulamentului de aplicare a legii contabilității.

În consecință, în raport de toate aceste încălcări, ce atrag nulitatea absolută a actelor de inventariere, nu se poate stabili care a fost stocul faptic la data inventarierii iar datele referitoare la efectivele de animale și la greutatea acestora, cuprinse în actele de inventariere, nu pot fi valorificate, ca bază de plecare, în efectuarea expertizelor, atât a celor de specialitate cât și a celor contabile.

Nu pot fi primite nici concluziile pe bază de probabilitate ale experților din specialitatea zootehnie privind determinarea sporurilor, deoarece, în tehnologiile de creștere a porcilor, determinarea sporurilor se face prin două metode, respectiv prin cântărirea și numărarea întregului efectiv ori prin numărarea efectivului și cântărirea boxelor martor, din fiecare categorie, ceea ce se face lunar, astfel cum evidențiază experții G și, cu mențiunea că, la societatea parte civilă nu s-a format o echipă de inventariere cu sarcina permanentă, care lunar, să numere și să cântărească efectivele de porcine.

Este de remarcat că toate expertizele efectuate în cauză se bazează pe calcule probabile, pe aprecierile probabile ale experților, calcule și aprecieri care, ulterior sunt raportate la o situație de fapt ce nu a fost constatată legal de către comisia de inventariere, ori stabilirea răspunderii penale și civile a inculpatului trebuie să aibă elemente de certitudine și nu de probabilitate.

că, prin decizia 1492/23.11.1998 s-a dispus de către conducerea societății inventarierea anuală a animalelor, ocazie cu care nu s-au constatat nereguli la Ferma condusă de către inculpat.

Determinarea efectivului de animale pe baza registrului de vaccinări nu poate fi luată în considerare la stabilirea efectivului de animale, întrucât, conform celor constatate de către experți, acesta era incomplet, în sensul că lipseau pagini iar unele din buletinele de vaccinare nu erau semnate de către inculpat, astfel încât nu există certitudinea că aceste vaccinări au și fost efectuate la animalele aflate în gestiunea inculpatului.

Facem trimitere în acest sens la concluziile raportului de expertiză întocmit de către experți G și, potrivit cu care, referitor la acest aspect, înregistrările efectuate în registrele de vaccinare - atât la tineret cât și la montă și gestație sunt aleatorii, registrele nefiind contrasemnate de șeful de fermă, nu au toate paginile și care au la bază procese verbale de vaccinare care nu toate sunt contrasemnate de șeful de fermă, cu mențiunea că, datele probabile stabilite de către experți sunt valabile numai dacă instanța ar lua în considerare acest registru de vaccinări.

Mai mult, neexistând constatat, în mod legal, efectivul de animale, la data inventarierii gestiunii inculpatului, nici aceste date, ce ar rezulta din registrul de vaccinări, nu pot fi luate în considerare pentru stabilirea unui eventual prejudiciu.

Este fără echivoc că inculpatul nu a ținut o evidență corectă a efectivelor de animale aflate în gestiunea sa, însă, raportat la cele mai sus evidențiate, nu se poate stabili dacă s-a produs vreun prejudiciu, incorectitudinea în evidențe nu duce, în mod automat la producerea de prejudicii.

De altfel, imposibilitatea stabilirii unui prejudiciu în raport de numărul de animale ce ar fi putut lipsi din gestiunea inculpatului este constatată de cele mai multe dintre expertizele de specialitate efectuate în cauză, concluzii ce au fost însușite de către instanța de apel față de considerentele mai sus enunțate.

În ceea ce privește prejudiciul ce ar fi reprezentat de cantitatea de furaje ce ar fi intrat în gestiunea inculpatului și care nu se reflectă în cantitatea de carne de porc ce ar fi trebuit să fie obținută urmare a folosinței acestuia, apreciem că, nici acesta nu se poate stabili cu certitudine în raport de materialul probator administrat.

Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de către experți G și, se poate constata cu certitudine faptul că șeful de fermă nu justifică o cantitate de 833.819 kg furaje și suplimente furajere, cu mențiunea că, prejudiciul cert se poate stabili doar pentru cantitatea de furaje nejustificată.

Această concluzie a raportului de expertiză a fost înlăturată de către instanța de apel în raport de răspunsul la obiecțiuni dat de către aceiași experți, potrivit cu care,inventarierea furajelor nu se execută nici la primirea și nici la predarea gestiunii inculpatului și nici la sfârșitul anului și, mai mult, acest lucru coroborat cu datele din expertiza contabilă în care se arată că nu se respectă în totalitate prevederile legale privind introducerea în gestiune a nutrețurilor combinate și a suplimentelor de furaje, duce la concluzia că aceste furaje nu au intrat în fermă,aspect imputabil pe lângă celelalte compartimente și conducerii SC SA.

În sensul acestei concluzii este și suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert potrivit cu carenu au fost respectate elementele de înregistrare a bunurilor ce se înscriu în contabilitate, deficiențe ce aparțin compartimentului contabil și financiar, astfel încât aceste bunuri pot exista numai ipotetic și nu se poate stabili o daună prin calcule aleatoarece nu au la bază documente specifice descărcării de gestiune.

Relevant este faptul că, astfel cum se atestă în suplimentul la raportul de expertiză,pe documentele care trebuie să ateste intrarea în gestiune a nutrețului concentrat și suplimente furajere, respectiv nota de intrare recepție și bon de consum, nu apare semnătura inculpatului.

Totodată, evidențiem că, potrivit aceluiași supliment la raportul de expertiză contabilă,la preluarea gestiunii de către inculpat nu s-a inventariat și cantitatea de nutrețuri concentrate și suplimente furajere și mai mult, la nici un inventar efectuat și prezentat de unitate nu se face nici o referire la o inventariere a nutrețului concentrat și a suplimentelor furajere.

Este de remarcat că, nici inventarierea din 23.09.1999 nu a avut în vedere și nu a stabilit faptic cantitatea de nutrețuri concentrate și de suplimente furajere,astfel încât, nu se poate stabili dacă mai existau asemenea bunuri și, oricum, inventarierea s-a efectuat cu nerespectarea dispozițiilor legale, astfel încât, chiar dacă s-ar fi evidențiat asemenea date nu ar fi putut fi luate în considerare.

că decizia de inventariere emisă de conducerea unității nu a avut în vedere și cantitatea de nutrețuri concentrate și de suplimente furajere.

Nu există probe la dosar din care să rezulte că inculpatul ar fi înstrăinat animale fără știința conducerii societății, dimpotrivă, există probe care stabilesc contrariul, după cum nu există probe privind celelalte modalități de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de delapidare.

Din coroborarea declarațiilor martorilor, a, și, că nu se poate concluzia că livrarea unor porci din fermă în luna august 1999 în două tiruri cu număr de V, s-ar fi făcut fără știrea conducerii societății.

Referitor la reaua credință a inculpatului în ceea ce privește gestionarea bunurilor aflate în gestiunea sa, aceasta trebuie să fie dovedită, ori, așa cum am menționat, ținerea incorectă a evidențelor, contrar atribuțiilor din fișa postului, nu este sinonimă cu reaua credință, aceasta din urmă presupunând intenția inculpatului de a provoca un prejudiciu societății, intenție ce nu a fost dovedită, modul în care inculpatul a ținut evidențele putându-se datora și neglijenței sau altor asemenea cauze, ceea ce, ca formă de vinovăție, îmbracă forma culpei.

În raport de considerentele evidențiate în ceea ce privește prejudiciul, raportat atât la efectivele de animale cât și la cantitatea de nutrețuri și suplimente furajere, nu se poate stabili, fără dubiu, dacă raportările inculpatului sunt sau nu reale, răspunderea penală a inculpatului neputând fi stabilită pe bază de dubiu, întrucât dubiul profită inculpatului.

Nu poate fi primită susținerea potrivit cu care inculpatul ar fi ținut o evidență dublă, întrucât, astfel cum s-a apreciat de către experți, notele personale ale inculpatului nu cuprindeau date clare care să poată fi caracterizate ca fiind o evidență dublă.

De altfel și prin actul de sesizare al instanței se menționează că, în notițele saleinculpatul își planifica reala activitate și rezultatele ce urmau a fi obținute, fiind evident că nu este vorba despre cifre reale care s-ar fi obținut ci doar de o planificare în obținerea unor rezultate.

În consecință, nici raportat la aceste note personale ale inculpatului nu se poate stabili cu certitudine dacă raportările sale au fost sau nu reale, neputând fi luată în considerare nici ca argument al relei credințe.

Față de cele reliefate, nu pot fi primite criticile formulate de către societatea parte civilă privind încadrarea juridică greșită a faptei și nici cele referitoare la prejudiciu, dimpotrivă, reținem ca fiind corectă încadrarea juridică dată faptei, ca fiind cea de gestiune frauduloasă și inexistența prejudiciului, urmare a imposibilității stabilirii acestuia cu certitudine.

Totodată, în baza acelorași considerente, nu pot fi primite nici criticile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța în ceea ce privește existența relei credințe în gestionarea bunurilor aflate în gestiunea inculpatului, astfel încât, cu această motivare, și având în vedere și imposibilitatea stabilirii producerii unui prejudiciu, apreciem ca fiind corectă soluția instanței de fond privind achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.214 cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, în baza art.10 lit. d cod procedură penală.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, reținem, că, în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpatului în baza art.10 lit. d cod procedură penală, întrucât, faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

De asemenea, apreciem că, în mod corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art.289 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal și art.291 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, și aceasta raportat la caracterul înscrisurilor despre care se susține că au fost falsificate și la calitatea celui despre care se susține că le-ar fi falsificat.

Astfel, pe de o parte, reținem că, în cuprinsul rechizitoriului nu se menționează care sunt în mod concret înscrisurile false întocmite de către inculpatul, în calitatea sa de șef de fermă, făcându-se trimitere, în general la raportările false ale inculpatului privind mișcarea animalelor.

Ceea ce s-a putut stabili cu certitudine a fost faptul că, s-a ținut o evidență incorectă, care nu avea la bază documente primare, însă,nu s-a putut stabili, cu certitudine că raportările inculpatului erau necorespunzătoare adevărului,aspecte reținute și tratate atunci când am analizat prejudiciul cauzat.

Pentru a reține infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată trebuie să se stabilească cu certitudine care erau datele reale și în raport de acestea să se evidențieze datele false înscrise de către inculpat, ori, în speță, nu s-a putut stabili care erau datele false.

Așa cum am reținut, motivat, datele avansate de către experți au caracter aleatoriu și nu pot fi luate în considerare la stabilirea falsului.

De asemenea, în raport de cele reliefate, nu se poate reține nici intenția inculpatului de a folosi înscrisuri despre care avea cunoștință că sunt false, în vederea producerii de consecințe juridice.

În cauză s-a dispus și s-a efectuat un Raport de constatare tehnico-științifică nr.-/din 09.10.2006 de către IPJ C - Biroul de Expertize și Constatări Criminalistice care a concluzionat următoarele: 1) semnătura depusă pe rubricile "Primitor"pebonul de consum colectiv nr.26/19.05.1999precum și semnăturile depuse la rubricile "Semnătura de primire"pe avizele de însoțiremărfiiseriaAAnr.-,-,-.-,-,-,-,-,-,emise de SC Poarta Albă pentru diferite societăți nu au fost executate de inculpatul.; 2) olograf ce completează rubricile avizelor de însoțire a mărfii seriaAnr.-,-,-,-,-.-,-,-,-,-,-,-,-,-,- și - emise de SC SA Poarta Albă pentru diferite societățiprobabila fost executat de către inculpatul.

În acest fel s-au înlăturat dubiile existente în privința bonului de consum colectiv nr.26/19.05.1999, neputându-se reține în sarcina inculpatului, în raport de aceste înscrisuri săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Față de cele reliefate, apreciem ca neîntemeiate criticile formulate de societatea parte civilă și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța referitoare la greșita schimbare a încadrării juridice și la greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal.

Criticile referitoare la unele contradicții în motivarea instanței de fond au fost înlăturate prin considerentele prezentei decizii.

Concluzia motivată a instanței de apel privind inexistența prejudiciului conduce la aprecierea ca întemeiată a criticii formulate de către inculpat privind greșita soluționare de către instanța de fond a laturii civile a cauzei, în sensul că, s-a stabilit greșit că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art.998 - art.999 cod civil.

Neexistând prejudiciu cert și determinat nu se poate reține incidența dispozițiilor art.998 - art.999 cod civil astfel încât, se impune respingerea, ca nefondată a acțiunii civile promovată de SC SA.

În consecință, Curtea, în baza art.379 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală, va admite apelul formulat de apelantul inculpat, va desființa, în parte sentința penală nr.85/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- și rejudecând, în conformitate cu dispozițiile art.14 cod procedură penală, va respinge ca nefondată acțiunea civilă promovată de SC SA.

Apreciem celelalte critici formulate de către inculpat ca neîntemeiate, având în vedere următoarele considerente:

În ceea ce privește temeiul achitării în raport de infracțiunea prev de art.290 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, reținem că se solicită achitarea în baza art.10 lit. a cod procedură penală, respectiv pentru că fapta nu există.

Astfel cum am reliefat, inculpatul nu a întocmit documentele primare care trebuiau să stea la baza raportărilor privind mișcarea animalelor și a ținut o evidență contrar dispozițiilor legale, ceea ce s-ar fi putut reflecta în raportarea unor date nereale.

În consecință, fapta există, însă, urmare a imposibilității probării caracterului nereal al datelor impune achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit. d cod procedură penală și nu în baza art.10 lit. a cod procedură penală, astfel cum s-a solicitat.

În ceea ce privește greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de delapidare prev. de art.215 ind.1 alin.2 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal în infracțiunea de gestiune frauduloasă prev. de art.214 alin.1 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, corect fiind în infracțiunea prev. de art.35 din Legea nr.22/1969, reținem că, ceea ce s-a imputat inculpatului a fost gestionarea cu rea credință a bunurilor aflate în gestiunea sa, prin ținerea incorectă a evidențelor și raportări nereale, ceea ce ar fi condus la crearea unui prejudiciu în patrimoniul societății.

S-a reținut de către instanța de apel că inculpatul nu a ținut o evidență corectă a animalelor iar raportările efectuate de către acesta nu au avut la bază documentele primare necesare, astfel încât, apreciem că, în mod corect s-a dispus, în raport de această situație de fapt, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art.214 alin.1 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, astfel încât critica apare ca fiind neîntemeiată.

Numai împrejurarea că nu s-a putut proba reaua credință coroborat cu imposibilitatea stabilirii unui prejudiciu cert și determinat a condus la achitarea acestuia în temeiul art.10 lit. d cod procedură penală

Având în vedere că, toate criticile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de către SC SA au fost apreciate ca neîntemeiate, Curtea, în baza art.379 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge apelurile promovate de aceștia, ca nefondate.

În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, apelanta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei.

În baza art.192 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța și în apelul inculpatului, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.379 alin.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,

Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanții:

-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși

În baza art.379 alin.1 pct.2 lit."a" Cod procedură penală,

Admite apelul formulat de apelantul - domiciliat în municipiul C,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.85 din data de 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, desființează în parte sentința penală nr.85/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- și rejudecând, dispune:

În baza art.14 Cod procedură penală,

Respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă "" Poarta Albă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,

Obligă apelanta parte civilă la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală,

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului și al apelantului inculpat rămân în sarcina statului.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Jud.fond -

Red.și tehnored.dec.Jud.-/4 ex.

Data: 22.02.2010

Președinte:Eleni Cristina Marcu
Judecători:Eleni Cristina Marcu, Maria Uzună

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Constanta