Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 615/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.615/R/2008
Ședința publică din 20 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ și de partea civilă împotriva decizie penale nr. 62/A din data de 3.04.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect infracțiunile de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.1 Cod penal, art.215 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al părților civile, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, apărătorul ales al inculpatului G, av. din cadrul Baroului M cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul G și părțile civile,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus procesul-verbal de executare a mandatului de aducere privind pe inculpatul G din care rezultă că inculpatul este plecat din țară în Spania din toamna anului 2005.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, casarea în întregime a deciziei penale nr.62/A/3.04.2008 a Tribunalului Maramureș și rejudecând cauza să se dispună menținerea în totalitate a sentinței penale nr. 493/2007 a Judecătoriei Sighetu Marmației ca fiind legală și temeinică. Apreciază hotărârea instanței de apel ca fiind nelegală raportat la probele administrate în cauză din care rezultă faptul că în toamna anului 2004, inculpatul s-a prezentat la locuința celor două părți vătămate prezentându-se ca fiind reprezentantul unei societăți care se ocupă cu materiale de construcții și în acest context în schimbul unei sume de bani și a unor cantități de masă lemnoasă le-a promis furnizarea unor materiale de construcții la prețuri reduse, omițând să comunice părților vătămate intenția sa de a pleca din țară, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și nu cum greșit s-a reținut că faptele fac obiectul unor contracte civile. După începerea urmăririi penale inculpatul a remis părților vătămate o parte din bani și bunuri, pentru a forma organelor judiciare convingerea că a fost de bună credință.
Apărătorul ales al părților civile susține concluziile scrise depuse la dosar și în esență solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și de către părțile civile, casarea deciziei penale recurate și în parte a sentinței penale nr.493/2007 a Judecătoriei Sighetu Marmației în ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând cauza să se dispună obligarea inculpatului și la plata sumei 500 euro sau contravaloarea acestora la data efectuării plății cu titlu de despăgubiri civile, precum și la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat în apel și recurs.
Apreciază că soluția pronunțată de instanța de apel este baza unei erori grave de fapt care a dus la schimbarea hotărârii primei instanțe având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a dus în eroare părțile vătămate pentru obținerea unor avantaje, prevalându-se de calitatea sa de administrator al unei societăți comerciale cu obiect de activitate vânzare-cumpărare materiale de construcții.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat de părțile vătămate.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și de către părțile vătămate și menținerea ca legală și temeinică a deciziei penale nr. 62/A din data de 3.04.2008 a Tribunalului Maramureș, arătând că din probatoriul administrat în cauză rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii nici sub aspectul laturii obiective și nici al laturii subiective având în vedere că suntem în prezența unui contract sinalagmatic, născut din convenția părților. Între părți a existat o convenție civilă, ce a constituit izvorul obligațiilor părților, fiind în prezența unui raport juridic civil și nu penal. Infracțiunea de înșelăciune nu poate fi reținută în sarcina inculpatului având în vedere că simpla susținere a părților vătămate nu poate constitui o dovadă a condițiilor contractuale și implicit a obligațiilor ce incubau părților, iar pe de altă parte convenția dintre părți trebuia încheiată în formă scrisă în care să fie menționate întinderile obligațiilor, termenul în care trebuiau îndeplinite și toate celelalte condiții ale convenției intervenite, aspecte ce nu au fost dovedite nici prin alte mijloace de probă. Întrucât nu se poate stabili cu certitudine nici măcar dacă dacă suntem în situația unei neexecutări a obligațiilor și nici termenul în care trebuiau executate, este posibil ca aceste obligații să fi fost executate la termen și inculpatul să fi executat obligațiile sale integral astfel că în cauză este incident principiul "in dubio pro reo".
CURTEA
Prin sentința penală nr. 493 din 31 octombrie 2007 Judecătoria Sighetu Marmațieia dispus condamnarea G, fiul lui și, născut la 16.03.1969, în S M, studii liceul, căsătorit, cu 2 copii minori în întreținere, administrator la, cu antecedente penale, domiciliat în satul, nr. 5. com., jud. M, CNP -, pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1 și 3.penal, după schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334.pr.penală, din infracțiunile de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1.penal, la pedepse de câte 8 luni închisoare.
In temeiul art. 33 lit.a și 34 lit.b penal a contopit pedepsele aplicate în cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit.a, b și c penal.
In temeiul art. 83.penal, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2738 din 22.10.2003, aplicată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 108/R/11.02.2004 a Curții de Apel Timiș, pe care o cumulează cu pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul, să execute pedeapsa de1 an și 2 luni închisoare, cu consecințele art. 71 și 64 lit. a, b și c penal.
In temeiul art. 14 al. (3) lit.b și 346 al. (1) pr.penal, raportat la art. 998.civil, a obligat inculpatul să plătească despăgubiri civile, după cum urmează:
- 1831 lei pentru, domiciliat în com., nr. 290/A, jud. M;
- 1700 lei și contravaloarea în lei a 200 EURO, la data plății pentru,domiciliat în com., nr. 328, jud. M,
In temeiul art. 193 al.1 pr.penală, a obligat inculpatul să plătească părții vătămate, 150 lei cheltuieli judiciare și părții vătămate, 100 lei cheltuieli judiciare.
In temeiul art. 191 al.1 pr.penală, a obligat inculpatul să plătească statului, 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației din data de 31 iulie 2007, dosar nr.1356/P/2006, înregistrat la instanță sub dosar nr.22295/307 din data de 7 iulie 2006 ( nr. nou -), s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen. Prin sentința penală nr. 565 din 12 decembrie 2006 s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit."a" și art. 10 lit."a" proc.pen. Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, iar prin decizia penală nr. 112/A/12.04.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, s-a admis apelul declarat și s-a dispus condamnarea inculpatului, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de înșelăciune prev. de artr.215 al.1 pen. în infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 al.1 și 3.pen. la câte 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit."a,b,c" pen. În temeiul art. 83.pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executări pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2738 din22.10.2003 a Judecătoriei Timișoara, cumulându-sentința civilă cu pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de1 an și 2 luni închisoare, cu obligarea la despăgubiri civile față de părțile civile, (filele 24-26 din dosar nr. -). Împotriva deciziei de mai sus a declarat recurs inculpatul, iar prin decizia penală nr. 351/R/7.06.2007 pronunțată în dosar nr. - al Curți de Apel Cluj, s-a admis recursul declarat împotriva deciziei penale nr.112/A/12.04.2007 a Tribunalul Maramureș, pe care a casat-o împreună cu sentința penală nr. 565/12.12.2006 a Judecătoriei Sighetu Marmației și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond. În rejudecare cauza s-a înregistrat sub dosar nr- din 1 august 2007. Din probele de la dosar, instanța a reținut următoarele: În anul 2004 inculpatul Gaa chiziționat lemn de foc de la părțile vătămate și, promițându-le acestora că în schimbul acelui material lemnos și a unor sume de bani să le aducă materiale de construcții, menționându-le totodată că este administrator al unei societăți comerciale. În baza acestor înțelegeri partea vătămată i-a dat inculpatului G 80 metri steri de lemn de foc și un metru cub de cherestea de rășinoase, bunuri în valoare de 4.400 RON, precum și suma de 3.300 RON, urmând ca inculpatul să-i aducă în schimb 25. de bolțari de și 1.500 kg de fier beton, fapt pe care nu l- mai făcut. Ulterior la insistențele repetate ale părții vătămate inculpatul a trimis la domiciliul acesteia cantitatea de 1300 kg de fier beton în primăvara anului 2005, iar după aceea nu i-a mai predat nici materiale de construcții și nici nu i-a restituit vreo sumă de bani.Tot în toamna anului 2004 inculpatul a discutat și cu partea vătămată din localitatea, fratele celeilalte părți vătămate căreia i-a promis de asemenea în calitate de administrator al unei societăți comerciale că îi va aduce materiale de construcții în schimbul unei sume de bani plătită în avans și a unei cantități de lemn de foc. Astfel inculpatul a primit de la partea vătămată suma de 1.200 Euro și 25 de de lemn de foc în valoare de 2.500 RON, însă nu i-a mai adus în schimb nici materiale de construcții și nici vreo sumă de bani. Părțile vătămate au acceptat să plătească în avans deoarece făptuitorul le-a menționat că le plătește "bine" materialul lemnos și le aduce materiale de construcții mai ieftine.Ulterior când l-au căutat la domiciliu pe inculpat, părțile vătămate au aflat că acesta a înșelat mai multe persoane și că este plecat din țară. Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1 și 3.Cod Penal, după schimbarea încadrări juridice din infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 al.1, cu aplicarea art.33 și 34 lit.b pen. Ținând seama de dispozițiile art.72 și 52.Cod Penal, raportat la pericolul social al faptelor, la persoana inculpatului, care are vârsta de 37 ani, este căsătorit, prin sentința penală nr. 2738 din 22.10.2003, aplicată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 108/R/11.02.2004 a Curții de Apel Timișa fost condamnat la 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executări pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, instanța urmează să- condamne la pedeapsa prevăzută în dispozitiv.In temeiul art.33 lit.a și 34 lit.b penal, instanța urmează să contopească pedepsele aplicate în cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit.a, b și c penal. In temeiul art. 83.pen. instanța urmează să revoce suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2738 din 22.10.2003, aplicată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 108/R/11.02.2004 a Curții de Apel Timiș, pe care o cumulează cu pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul, să execute pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, cu consecințele art. 71 și 64 lit."a, b și c pen. In temeiul art.14 al.3 lit.b și 346 al.1 pr.penal, raportat la art. 998.civil, instanța urmează să oblige inculpatul să plătească despăgubiri civile, după cum urmează: 1831 lei pentru, 1700 lei și contravaloarea în lei a 200 EURO, la data plății pentru, ținând seama de faptul că tatăl inculpatului a predat părții civile suma de 700 lei și părții civile suma de 800 lei, în cursul cercetării judecătorești. Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă și inculpatul
În susținerea apelului apărătorul ales al inculpatului a solicitat tribunalului achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală în principal, iar în subsidiar avându-se în vedere dispozițiile art. 10 lit. a Cod procedură penală; sub aspectul laturii civile s-a solicitat respingerea pretențiilor civile formulate de părțile civile.
În motivarea apelului declarat de inculpat, se învederează faptul că nu a fost dovedită convenția existență între păți în condițiile art. 1191 Cod civil, iar în virtutea principiului "in dubio pro reo" soluția de achitare a inculpatului se impune.
În motivarea apelului declarat de partea civilă se solicită desființarea în parte a sentinței penale nr. 493 din 31.10.2007 a Judecătoriei Sighetu Marmației și obligarea inculpatului la plata sumei de 500 euro sau echivalentul sumei în lei la data plății.
Prin decizia penală nr.62 din 03.04.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen, a fost respins apelul declarat de partea civilă, domiciliat în com. nr. 328 jud. M, împotriva sentinței penale nr. 493 din 17 decembrie 2007 Judecătoriei Sighetu Marmației.
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul, domiciliat în com. sat nr. 5. jud. M împotriva sentinței penale nr. 493 din 17 decembrie 2007 Judecătoriei Sighetu Marmației și în consecință a fost desființată în întregime hotărârea menționată anterior și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. rap. la art. 10 lit. b pr.pen.a fost achitat inculpatul CNP -, fiu lui G și, născut la 16.03.1969 în SMp entru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 pen. (2 fapte) cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
În temeiul art. 346 alin. 4.pr.pen. a fost lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr. pen. a fost obligată partea civilă, domiciliat în nr. 328 jud. M la plata sumei de 40 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel și a fost respinsă cererea acestuia de acordare a cheltuielilor judiciare de către inculpat.
În temeiul art. 192 alin. 3.pr.pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel și la instanța de fond au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
În cursul anului 2004 inculpatul G în baza unei înțelegeri cu părțile vătămate și a achiziționat de la aceștia material lemnos, urmând ca în schimb inculpatul să le predea materiale de construcții, precizând că este administrator al unei societăți comerciale care se ocupă cu aprovizionarea de materiale de construcții.
Astfel, partea vătămată i-a dat inculpatului cantitatea de 80 metri șteri de lemn de foc și un metru cub de cherestea de rășinoase, bunuri în valoare de 4.400 RON, precum și suma de 3.300 RON, urmând ca inculpatul să predea 25. de bolțari și 1.500 kg de fier beton.
În cursul anului 2005 inculpatul a predat părții civile 1.300 kg fier beton, iar după aceea nu a mai livrat nici materiale de construcții, dar nici nu a restituit suma de bani.
Tot în cursul anului 2004 inculpatul a discutat și cu partea vătămată, înțelegându-se cu acesta în sensul că în schimbul unei sume de bani plătită în avans îi va aduce materiale de construcții.
În baza înțelegerii avute partea vătămată a predat inculpatului suma de 1.200 euro și 25. lemn de foc în valoare de 2.500 RON, însă acesta nu și-a respectat obligațiile asumate.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu poate fi reținută infracțiunea de înșelăciune în convenții, prev. de art. 215 alin.1, 3 Cod penal, fapta comisă de inculpat neintrând în sfera penalului.
Infracțiunea de înșelăciune presupune sub aspectul laturii obiective, în primul rând, o acțiune de inducere în eroare.
"Înșelăciunea în convenții" constă în inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul.
În cauză nu a fost dovedită acțiunea de inducere în eroare a părților vătămate prin mijloace dolosive folosite de inculpat și care să fi avut rol hotărâtor la încheierea convenției dintre părți, simpla neexecutare a obligațiilor ce derivau în sarcina inculpatului din înțelegerea verbală nu constituie infracțiunea de înșelăciune.
În mod greșit instanța de fond în lipsa unor probe certe și concludente a prezumat reaua credință a inculpatului la încheierea convenției verbale încheiate, dându-i chiar conotație penală, ori din declarația părții vătămate (fila 27 dosar urmărire penală) rezultă că inculpatul a și executat parțial obligațiile asumate predând părții vătămate cantitatea "de 1.300 kg de fier beton, în valoare de 26 milioane lei vechi și porumb în valoare de 5 milioane lei vechi".
Faptul că ulterior inculpatul nu și-a executat în întregime obligațiile asumate în baza convenției verbale existente între acesta și partea vătămată și prin aceasta s-a cauzat un prejudiciu poate constitui izvorul unui eventual litigiu civil.
Inculpatul bucurându-se de prezumția de nevinovăție nu este obligat să probeze nevinovăția sa, iar în cauză nu au fost administrate probe care să contureze vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, ci s-au făcut supoziții în raport de faptul că inculpatul ulterior a plecat din țară și că ar fi fost cercetat penal și în alte dosare.
Ca o cerință a principiului prezumției de nevinovăție, care nu poate fi răsturnată decât prin probe certe de vinovăție se înscrie regula potrivit căreiaîndoiala profită inculpatului(in dubio pro reo).
Pentru toate considerentele de mai sus, tribunalul în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. a admis apelul declarat de inculpatul G, a desființat în întregime sentința penală nr. 493 din 17 decembrie 2007 Judecătoriei Sighetu Marmației și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 lit. b pr.pen. a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1.pen. (2 fapte).
În temeiul art. 346 alin. 4 Cod procedură penală a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei.
De asemenea, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod, pentru aceleași considerente.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr. pen. a fost obligată partea civilă, domiciliat în nr. 328 jud. M la plata sumei de 40 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel și a respins cererea acestuia de acordare a cheltuielilor judiciare de către inculpat.
În temeiul art. 192 alin. 3.pr.pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel și la instanța de fond au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și partea civilă.
În motivarea recursului Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureșs -a arătat că decizia prin care s-a dispus achitarea inculpatului G este nelegală, întrucât cu ocazia ofertei inculpatului către părțile vătămate și și a promisiunilor făcute acestora, inculpatul Gao mis să le comunice acestora intenția sa de a părăsi localitatea de domiciliu și țara, întrucât era cercetat în mai multe cauze pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu cecuri și evaziune fiscală comise în perioada 2003-2005.
Inculpatul le-a prezentat părților vătămate la data săvârșirii faptelor, respectiv în momentul contactării părților vătămate o realitate denaturată, făcându-le să creadă că cel mai târziu pe parcursul anului 2005 își va onora promisiunile, fără a le indica faptul determinant că intenționează să plece din țară împreună cu soția.
Parchetul consideră că intenția inculpatului de a obține pentru sine un folos material injust reiese chiar din modul de operare al acestuia, inculpatul urmărind obținerea de bani de la părțile vătămate pentru a putea părăsi țara și doar intervenția organelor de urmărire penală și insistențele părților vătămate l-au determinat să remită acestora o parte din bani și bunuri, pentru a forma organelor judiciare convingerea că a fost de bună credință.
Partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, respingerea apelului inculpatului G și admiterea apelului părții civile cu privire la latura civilă, cu consecința desființării în parte a sentinței penale nr.493/2007 a Judecătoriei și obligarea inculpatului la plata sumei de 500 de euro sau contravaloarea în lei la data plății cu titlu de despăgubiri civile.
Consideră că este incident cazul de casare prev.de art.385/9 alin.1 pct.18 pr.pen. comițându-se o eroare gravă de fapt care a dus la pronunțarea unei hotărâri greșite și nelegale de achitare a inculpatului.
Consideră că a fost dovedită acțiunea de inducere în eroare a părților vătămate, întrucât inculpatul prevalându-se de calitatea sa de administrator al unei societăți comerciale având ca obiect de activitate vânzarea-cumpărarea de materiale de construcții, a primit de la părțile vătămate și lemn de foc, cherestea de rășinoase și diverse sume de bani, obligându-se ca în schimbul acestora să le aducă la domiciliu materiale de construcții până în luna noiembrie 2004, termen ce a fost prelungit până în luna martie 2005.
În toată această perioadă inculpatul nu le-a spus părților vătămate despre intenția sa de a părăsi țara, procedând astfel și cu alte persoane din B M ȘI, părțile vătămate aflând că a părăsit țara doar în luna mai 2006, după ce și-a vândut autocamionul utilizat la transportul materialului lemnos.
De asemenea inculpatul a omis să menționeze părților vătămate împrejurarea că era cercetat penal pentru fapte similare.
De asemenea apreciază că însăși conduita inculpatului pe parcursul cercetărilor de remitere către părțile vătămate a unor sume de bani prin intermediul tatălui său constituie o recunoaștere a săvârșirii faptei penale și o încercare de ameliorarea a consecințelor acesteia.
Verificând hotărârea atacată,pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel starea de fapt a fost stabilită în mod corect de către instanțele de fond și apel, rezultând că în cursul anului 2004 inculpatul G în baza unei înțelegeri cu părțile vătămate și a achiziționat de la acestea material lemnos, urmând ca în schimb inculpatul să le predea materiale de construcții, precizând că este administrator al unei societăți comerciale care se ocupă cu aprovizionarea de materiale de construcții.
Probele pe baza cărora s-a stabilit starea de fapt menționată sunt declarațiile părților vătămate și ale martorilor G - tatăl inculpatului, și
Din probele menționate reies următoarele aspecte:
În declarația dată în cursul urmăririi penale partea vătămată a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul în luna august 2004, acesta afirmând că este patronul unei societăți comerciale care achiziționează și comercializează materiale de construcții, că a convenit cu inculpatul ca să îi dea acestuia cantitatea de 80 metri steri de lemn de foc, în valoare de 40 milioane lei vechi și suma de 33 milioane lei vechi, un metru cub de cherestea de rășinoase, în schimbul a 25 de metri cubi de bolțari tip BCA și o tonă și J de fier beton, materiale care urmau să fie aduse la domiciliul părții vătămate până în toamna anului 2004, respectiv luna noiembrie 2004.
Ulterior a convenit cu inculpatul ca materialele să îi fie predate până în primăvara anului 2005.
Partea vătămată i-a dat inculpatului materialul lemnos în lunile noiembrie -decembrie 2004.
Partea vătămată recunoaște că inculpatul i-a dat în primăvara anului 2005, mai precis în luna mai 2005 cantitatea de 1 tonă și 300 kg fier beton și arată că din suma de 33 milioane lei vechi a dat tatălui inculpatului suma de 22 milioane lei vechi.
Partea vătămată a declarat în fața instanței la data de 2.11.2006 că inculpatul i-a dat și o cantitate de porumb în valoare de 5 milioane lei vechi și că fierul beton adus de inculpat valora 26 milioane lei vechi.
Partea vătămată recurentă a declarat în cursul urmăriri penale că în luna septembrie 2004 la domiciliul său din localitatea a venit inculpatul, care s-a prezentat ca fiind G, administrator al unei societăți comerciale care avea ca obiect de activitate achiziționarea și desfacerea de materiale de construcție, respectiv bolțari, eternit și beton. Partea vătămată a convenit cu inculpatul ca până în luna martie 2005 acesta să îi aducă 200 de plăci azbociment și bolțari pentru ridicarea unei case de locuit fără etaj, în schimbul sumei de 1200 euro și a 25 metri cubi de lemn de foc care valora la data respectivă 25 milioane lei vechi Materialul lemnos i l-a dat inculpatului în toamna anului 2004 din proprietatea sa.
Martorul a declarat că a fost prezent la discuțiile dintre G și partea vătămată, inculpatul promițând că îi va procura părții vătămate materialul necesar pentru construirea casei, dar martorul nu a auzit ca inculpatul să fi afirmat că are firmă specializată în materiale de construcții, ci doar că îi va aduce părții vătămate materialele necesare.
În primăvara anului 2005 martorul a fost prezent când partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 400 Euro pentru a-i aduce materiale de construcții.
Martorul nu a putut preciza nici cantitatea de lemne care a fost luată de inculpat de la părțile vătămate nici sumele totale de bani remise de acestea inculpatului.
Martorul G, tatăl inculpatului, a declarat că el personal a efectuat mai multe transporturi de material lemnos de la frații, fără a putea preciza cantitatea, din care o parte a fost dusă la domiciliul martorului, iar o altă parte a fost valorificată de inculpat către diferite persoane.
Din evidențele Direcției Generale a Poliției de Frontieră reiese că inculpatul a părăsit țara la data de 7.11.2005.
La data de 31 mai 2006 G, tatăl inculpatului, a dat prin intermediul organelor de cercetare penală părții vătămate suma de 500 euro și a afirmat în fața instanței că inculpatul ar fi dat 16 tone de porumb mai multor persoane, printre care și părților vătămate.
La data de 22.10.2007 martorul Gad eclarat că a dat pății civile suma de 15 milioane lei vechi după dezbaterea anterioară, care a avut loc la data de 17 septembrie 2007.
Partea civilă a recunoscut, inclusiv în motivele de recurs că a primit de la inculpat prin intermediul tatălui acestuia suma de 800 lei noi și 500 euro.
Martorul a declarat în fața instanței că într-o mașină se încarcă 10- 12 metri steri de lemn, iar martorul Gaa rătat că s-au încărcat două mașini de lemn.
Analizând aceste declarații curtea reține că între inculpatul G și părțile vătămate și s-a încheiat o convenție civilă prin care în schimbul unei cantități de lemne și a unor sume de bani inculpatul s-a obligat să furnizeze părților vătămate materiale de construcție, că termenul pentru îndeplinirea obligației asumate de inculpat a fost primăvara anului 2005 și că acesta și-ar fi îndeplinit parțial obligațiile, astfel cum susțin părțile vătămate.
Poziția inculpatului referitor la întinderea obligațiilor sale nu a putut fi stabilită, întrucât acesta este plecat în străinătate din luna noiembrie 2005, fără a se putea stabili în ce localitate și la ce adresă se află.
Susținerile părților vătămate referitoare la faptul că inculpatul nu și-ar fi îndeplinit în totalitate obligațiile asumate nu sunt confirmate de martorii audiați, care au arătat că au cunoștință de o înțelegere între părți, dar nu au putut preciza exact conținutul și întinderea obligațiilor părților.
Astfel nu se poate stabili cu precizie nici ce cantitate de lemn a primit inculpatul de la părțile vătămate, întrucât acestea afirmă că i-ar fi dat 80 metri steri, în timp ce martorii au arătat că s-au efectuat două transporturi în care intra cantitatea maximă de 24 metri steri și nici dacă fierul beton dat de inculpat avea o valoare care să acopere sumele de bani și lemnul primit de la părțile vătămate.
Numai pe baza susținerilor părților vătămate, în lipsa altor dovezi obiective curtea nu poate reține că inculpatul ar mai datora acestora vreo sumă de bani.
Apoi referitor la infracțiunea de înșelăciune nu se poate reține că inculpatul a avut intenția de a induce în eroare părțile vătămate câtă vreme a predat materiale de construcție și sume de bani părților vătămate și câtă vreme plecarea acestuia din țară a avut loc la un interval M de timp de la data încheierii convenției, respectiv în luna noiembrie 2005, convenția fiind încheiată în lunile august-septembrie 2004.
Nu s-a demonstrat că la data încheierii convenției inculpatul deja avea în plan să plece din țară.
Curtea nu poate reține ca element al inducerii în eroare a părților vătămate împrejurarea că inculpatul s-a prezentat acestora în calitate de administrator al unei firme, câtă vreme inculpatul chiar a avut o firmă.
Chiar dacă obiectul de activitatea al firmei nu ar fi fost vânzarea de materiale de construcții - aspect care de altfel nu a fost demonstrat în cauză de acuzare - acest lucru nu constituie un element determinant pentru încheierea unei convenții de genul celei încheiate între părți, întrucât inculpatul putea să procure materialele de construcție de la orice firmă de profil și să le ducă părților vătămate, nefiind demonstrat faptul că între părți s-a încheiat o convenție intuitu personae, că părțile vătămate doreau materiale de construcție pe care numai inculpatul le putea livra și numai prin firma sa.
Probele menționate nu demonstrează fără dubiu intenția inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate și nici existența vreunei manopere dolosive a inculpatului cu prilejul încheierii și apoi pe parcursul derulării convenției.
Afirmațiile martorilor și G că lor inculpatul nu li s-a părut de încredere deoarece nu a ajutat la încărcarea lemnelor nu demonstrează efectuarea unor manopere de inducere în eroare a părților vătămate.
Reține curtea că nu a fost demonstrat prin probele administrate conținutul contractului, astfel că nu se poate stabili nici măcar împrejurarea dacă suntem sau nu în prezența unei neexecutări a obligațiilor, că nu se poate stabili dacă inculpatul a executat în termen obligațiile, dacă a depășit termenul stabilit, ori dacă mai avea sau nu de dat ceva părților vătămate.
În concluzie, nefiind demonstrată nici latura obiectivă a infracțiunii, nici intenția inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate, reținând că suntem în prezența unei simple convenții civile în derularea căreia nu au fost demonstrate elemente care să atragă incidența normelor de drept penal, curtea va respinge în baza art. 38515pct.1 lit.b proc.pen. ca nefondate recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și de partea civilă, domiciliat în comuna, nr.328 jud. M împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 3.04.2008 a Tribunalului Maramureș.
In baza art. 193.pr.pen. se va respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în recurs constând în onorariu avocațial, având în vedere soluția de respingere a recursului declarat de această parte.
In baza art. 192 alin.2 proc.pen. va fi obligată partea civilă să plătească suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
In baza art. 192 alin.3 pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b proc.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și de partea civilă, domiciliat în comuna, nr.328 jud. M împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 3.04.2008 a Tribunalului Maramureș.
In baza art. 193.pr.pen. respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în recurs.
In baza art. 192 alin.2 proc.pen. obligă pe partea civilă să plătească suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
In baza art. 192 alin.3 pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./4.11.2008
Jud.apel:,
Jud.fond:
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina
