Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 62
Ședința publică din data de 22.01.2009
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTORI: Cristina Georgescu, Aida Liliana Stan Gabriela
- -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 10.11.1971, domiciliat in B, sector 1,-, împotriva deciziei penale nr. 224/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins ca nefundat apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr. 519/13.03.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 al.1,2,3 si art. 290
Prin aceeași sentință, în baza art. 85 s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al.1,2,4, faptă din 8.10.2001, aplicată prin sentința penală nr. 136/16.01.2006, pronunțată în dosarul nr. 4034/2005 de Judecătoria Buftea, definitivă prin decizia penală nr. 511/29.03.2007 a Curții de Apel București.
In temeiul art. 86/1 s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare într-un termen de încercare de 5 ani în conformitate cu disp. art. 86/2
In latură civilă, în temeiul art. 14 si 346, rap la art. 998 si urm cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC Cash/ P si a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către aceasta în cuantum de 19.975,34 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal și asistat de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr. 120/2009 din cadrul Baroului B, lipsă fiind intimata parte civilă SC Cash& P.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care:
S-a adus la cunoștință recurentului inculpat că are dreptul de a da o declarație și în fața instanței de recurs, numai in situația in care dorește, acesta precizând că este de acord să dea o declarație, motiv pentru care s-a procedat la audierea inculpatului,cele declarate fiind consemnate si atașate la dosarul cauzei.
Avocat pentru recurentul inculpat, susține că nu mai este cazul să fie citată partea civilă, întrucât inculpatul nu critică acțiunea civilă, el fiind de acord să plătească prejudiciul pe cale amiabilă, arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată la rândul său că nu mai are cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților, în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, susține că acesta a declarat recurs numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, respectiv condițiile impuse de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova de a anunța orice plecare din țară, in situația in care inculpatul este om de afaceri si are numeroase deplasări din țară în străinătate, deplasări într-o modalitate rapidă.
Mai mult, inculpatul este căsătorit in România, are 3 copii si 500 de angajați, astfel încât nu se pune problema că nu s-ar mai întoarce in țară.
Solicită ca anunțarea Serviciului de Probațiune să se facă printr-o modalitate mult mai rapidă, pentru a-i da posibilitatea inculpatului să-și realizeze deplasările din țară in străinătate in interes de afaceri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că în mod corect instanța de fond, verificând actele si lucrările dosarului, a constatat vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani închisoare. De asemenea, instanța de apel, in mod corect a apreciat ca fiind nefundat apelul inculpatului, iar cu privire la prezentul recurs, pune concluzii de respingerea acestuia ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că este căsătorit in România, are 3 copii, are în jur de 500 de angajați în cadrul firmelor al cărui administrator este, a săvârșit infracțiunile din prezenta cauză datorită unei situații dificile in care s-a aflat, nu este un infractor, iar pentru ceea ce a făcut urmează să plătească.
Susține de asemenea, că a făcut demersuri la partea civilă pentru a achita prejudiciul, insă reprezentanții acestei societăți i-au spus să achite prejudiciul la momentul când hotărârea va rămâne definitivă.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr.519/13.03.2008 Judecătoria Ploiești în baza art. 215 alin 1,2,3 a Cod Penal fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
In baza art. 290 pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privata.
In temeiul art. 85 pen. a fost anulata suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
In baza art. 33 lit. a 34 alin. 1 lit. pen. a contopit acesta pedeapsa cu pedepsele stabilite in prezenta cauza urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a și b
Cod PenalIn baza art. 88 pen. a dedus din pedeapsa aplicata reținerea din data de 26.06.2003.
In temeiul art. 861pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare intr-un termen de încercare de 5 ani in conformitate cu disp. art. 862
In temeiul art. 71 alin 5 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicata inculpatului.
S-a făcut aplicare art. 863
In temeiul art.14 si 346 pen. rap. la 998 si urm civ. s-a admis acțiunea civila formulata de partea civila SC Cash & P si a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către acesta in cuantum de 19.975,34 lei.
In temeiul art. 348 pr.pen. s-a anulat ordinul de plata nr. 00425/16.07.2002 purtând stampila Bank SA Sucursala B, fila 11 si contractul de prestări servicii nr. 238/15.07.2002 încheiat intre SC Force Internațional Securitate SRL si SC SRL.
In baza art. 191 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat in cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 16.07.2002 inculpatul împuternicit de SC D prin împuternicirea nr. 34/16.07.2002, achiziționat de la magazinul tablă zincată în valoare de 199.753.400 lei plătind marfa cu ordinul de plată nr. 00425 vizat de Finas Bank Sucursala
A mai reținut instanța de fond ca urmare verificărilor făcute la banca emitentă, partea vătămată a constatat că SC nu avea cont deschis la Bank SA Sucursala B, aspecte confirmate de Bank Romania SA - prin adresa nr. 2819/6.09.2002, arătând totodată că SC SRL, nu este clientul său, precum și faptul rezultat din adresa nr. 3684/11.XI.2002 că ștampila aplicată pe ordinul de plată nr. 00425/16 o7.2002 nu corespunde configurației structurale folosită de bancă.
S-a mai reținut de instanța de fond pe baza raportului de constatare tehnico -științifică nr. 117/10.08.2004 că ordinul de plată nr. 00425/16.07.2002 este contrafăcut, iar ștampila aplicată pe aceasta nu are impresiunea originală a ștampilei nr.5 utilizată de Sucursala a Bank SA.
Pe baza raportului de constatare tehnico științifică grafoscopică nr. 45748/20.06.2004, ca urmare faptului că inculpat a susținut ca ordinul de plată nr. 00425/2002 a fost semnat de Jamal, s- stabilit că nu acesta este persoana care a semnat aceste documente ci inculpatul.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel inculpatul - fără însă a-l susține, în sensul de a preciza în ce constau criticile pe care le-ar avea de făcut cu privire la legalitatea și temeinicia sentinței.
Tribunalul Prahova prin decizia penală nr. 224/29.09.2008 a respins apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.519/13.03.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
Apelantul a fost obligat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că din întreg ansamblul probator astfel cum a fost administrat în cauză, a rezultat că inculpatul apelant a săvârșit cu vinovăție și intenție infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Instanța de apel a arătat că în cursul urmăririi penale s-a verificat susținerea inculpatului potrivit căreia ordinul de plată 00425/2004, împuternicirea și contractul de prestări servicii, au fost semnate de cetățeanul libanez Jamal, asociat al SC SRL și s-a efectuat constatarea tehnico - științifică grafoscopică nr. - din 20.06.2004 de către serviciul criminalistic din cadrul IPJ care a concluzionat că semnăturile depuse la rubrica "Beneficiar" din contractul de prestări servicii nr. 283/15.07.2002 si cea de la rubrica " trăgător" din ordinul de plata nr. 00425, nu aparțin lui Jamal, probe care au fost reținute de instanța de control judiciar și care contrazic susținerile apelantului - inculpat de nevinovăția sa, concluzionându-se astfel că semnăturile de pe aceste documente aparțin apelantului-inculpat.
Aceste probatorii au fost coroborate cu declarațiile martorului din care rezultă că Jamal, a fost în România până în anul 2001, perioada după care martorul nu l-a mai văzut, au condus la concluzia că la data întocmirii ordinului de plată si a efectuării operațiunilor comerciale cu Magazinul Cash, Jamal nu se mai afla în România, precum și faptul că infracțiunea de înșelăciune cât și cea de fals în înscrisuri private au fost comise de apelantul-inculpat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, respectiv la condițiile impuse de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova de a anunța orice plecare din țară, fără să se țină cont că este om de afaceri și are numeroase deplasări din țară în străinătate.
Recurentul a mai arătat că este căsătorit în România, are 3 copii și 500 de angajați, astfel încât nu se pune problema că nu s-ar mai întoarce în țară.
Examinând hotărârile atacate în raport de probele administrate în cauză, de susținerile recurentului ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.14 pr.penală, precum și de dispozițiile alineatului 3 al aceluiași text de lege, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
În prezentul recurs, inculpatul nu a mai contestat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și pentru care a fost condamnat de prima instanță (soluție confirmată și de instanța de apel), criticând aceste hotărâri numai sub aspectul individualizării pedepsei atacate, din susținerile făcute înțelegându-se că suspendarea executării sub supraveghere și obligațiile impuse de instanța de judecată potrivit art.86/3 penal nu țin cont de faptul că el este om de afaceri și are numeroase deplasări în țară și în străinătate pentru a-și desfășura în condiții bune această activitate.
Cu toate acestea, la examinarea din oficiu a cauzei, așa cum prevăd dispozițiile 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată că existența infracțiunii și vinovăția inculpatului au fost stabilite în mod corect de instanțele anterioare, chiar dacă inculpatul a negat săvârșirea faptelor de înșelăciune și uz de fals. Astfel, probele care dovedesc situația de fapt reținută și îl indică pe inculpat ca autor al acestor infracțiuni, sunt raportul de constatare tehnico - științifică grafoscopică nr.-/26 iunie 2004 din care rezultă că nu persoana indicată de inculpat este cea care a semnat ordinul de plată contrafăcut, precum și raportul de constatare tehnico științifică nr.66/19 aprilie 2004 ce a conchis că semnătura de pe acesta este aceeași cu a persoanei care a executat semnătura pe contractul de prestări servicii nr.283/15 iulie 2002, această persoană fiind inculpatul și nu Jamal cum susținuse acesta.
Revenind la recursul acestuia, în primul rând trebuie precizat că, dată fiind condamnarea sa anterioară la pedeapsa de un an închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei, dispusă prin sentința penală nr.136/16 ianuarie 2006 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin decizia 511/29 martie 2007 a Curții de Apel București, pentru care s-a impus anularea suspendării ca și împrejurarea că această faptă era concurentă cu cele deduse judecății în prezenta cauză, instanța de fond a constatat că situația inculpatului nu permitea aplicarea din nou a dispozițiilor articolului 81 penal, referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, nefiind îndeplinite cerințele imperative ale alineatului 2 al acestui text, precum și cele ale articolului 85 alin.3 penal.
Așa fiind, constatând că fapta și împrejurările în care a fost comisă ca și persoana inculpatului permit aplicarea din nou a unei pedepse neprivative de libertate, a procedat la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art.86/1 penal.
Totodată, orientându-se la acest mod de individualizare a pedepsei, judecătorul fondului a făcut și aplicarea art.86/3 penal care impun ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună unor măsuri de supraveghere, expres prevăzute de acest text la literele "a" - "d", aceste măsuri de supraveghere urmând a fi exercitate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În concret, instanța de fond a dispus ca inculpatul să se prezinte trimestrial la serviciul de probațiune; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În afara faptului că aceste măsuri de supraveghere sunt obligatorii, aplicarea lor ne fiind lăsată la aprecierea instanței, ele nu pot fi apreciate nici ca niște obligații excesive impuse inculpatului, odată ce instanța a impus spre exemplu ca prima obligație să se îndeplinească trimestrial și nu lunar, sau săptămânal.
În altă ordine de idei modul concret în care inculpatul și consilierul de probațiune ce se va ocupa de cazul său vor stabili condițiile de exercitare a acestei supravegheri, ține de faza de executare a pedepsei, neimpunându-se reformarea hotărârilor instanțelor de judecată sub acest aspect.
Așa fiind, pentru considerentele prezentate pe larg mai sus, în conformitate cu disp. art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar în baza art.192 alin.2 pr.penală, îl va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMEL LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 10.11.1971, domiciliat in B,-, sector 1, împotriva deciziei penale nr. 224/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova si sentinței penale nr. 519/13.03.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.01.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Georgescu, Aida Liliana Stan Gabriela
Grefier,
,
4 ex./12.02.2009
f-
Judecătoria Ploiești
;
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Aida Liliana Stan Gabriela
