Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMANIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ nr. 63

Ședința publică de la 11 mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu

JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian

GREFIER: - -

***********

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - legal reprezentat prin procuror -

La ordine a venit spre soluționare apelul declarat de, împotriva sentinței penale nr.210/D/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința de judecată din data de 28 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată.

CURTEA

- Deliberând -

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.210 din data de 15.aprilie.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 27 iunie 1975, în orașul Carei, județul S M, cetățean român, necăsătorit, fără copii, stagiul militar satisfăcut, studii liceale, fără ocupație, domiciliat în comuna,-, județul S M, fără forme legale în B,-,.A,.16 și str. -. - nr. 3.3,.A,.43, județul B - N, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune cu consecințe deosebit de grav, prevăzută de art.215 alin 1 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, art.74 lit.a și art.76 lit.a Cod penal,la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II - a și lit. b Cod penal.

În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II - și Cod penal.

În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală aplicată reținerea de 24 ore din data de 29 noiembrie 2004.

S-a dispus păstrarea a unui reportofon și 7 casete audio ca mijloace materiale de probă aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bistrița -

În baza art.14, 346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părților civile și suma de 450.000 lei și la 45. 000 euro sau contravaloarea în lei la data punerii în executare, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.

În baza art.193 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea inculpatului la plata de cheltuieli judiciare, după cum urmează:

- 500 lei către martorul, reprezentând cheltuieli judiciare, transport instanță;

- 637, 29 lei către martorul, reprezentând cheltuieli judiciare, transport instanță;

În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus scutirea de plata amenzii judiciare în cuantum de 500 lei, aplicată av..

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriu nr.566/ P/ 05 iunie 2006 Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița s-a dispus:

a) punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 27 iunie 1975, în Carei, județul S M, cetățean român, necăsătorit, fără copii, stagiul militar satisfăcut, studii liceale, fără ocupație, domiciliat în comuna,-, județul S M, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune cu consecințe deosebit de grav, prevăzută de art.215 alin.1 și 5 od penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

b) neînceperea urmăririi penale față de inspectorul principal, întrucât nu a comis o complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.26 od penal, raportat la art.215 alin.1 și 5 od penal;

c) disjungerea cercetărilor penale față de inspectorul principal de poliție și inspectorul de poliție și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art.26 od penal, raportat la art.215 alin.1 și 5 od penal.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bistrița - N sub nr-, iar prin încheierea nr.82 din data de 10 ianuarie 2007 s-a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Bacău.

Inculpatul a fost împuternicit cu puteri depline prin procura de administrare autentificată în data de 14 aprilie 2004, să îndeplinească orice acte sau fapte de administrare a "" (cu sediul în B de la începutul anului 2004), înființată la data de 18 decembrie 2001, cu mențiunea că în fapt, de administrarea societății, inculpatul s-a ocupat din data de 10 ianuarie 2004, pe baza unui mandat verbal al asociatului unic - concubină.

În perioada ianuarie 2004 - octombrie 2004, inculpatul a efectuat în numele societății menționate, mai multe acte de comerț, cu diverse societăți comerciale, lăsând pentru acoperirea prețurilor neplătite, instrumente de plată fără acoperire bancară. Astfel, a fost cercetat penal de către inspectorul principal Burta din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor al B-N și prin rechizitorul nr.115/P/2005 din 4 octombrie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 3, 4 și 5 od penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, cu un prejudiciu de 7.280.003.989 lei (vechi), din care s-a plătit suma de 1.483.940.537 lei (vechi).

În aceste condiții, în luna octombrie 2004, "" Baf ost cesionată, astfel că inculpatul nu a mai avut nici o calitate.

În cadrul relațiilor comerciale desfășurate, acesta a realizat acte de comerț și cu " " B, administrată de părțile vătămate și, cărora le-a vândut diverse mărfuri. Astfel, a ajuns să le cunoască situația familială (vizitându-se reciproc) și situația financiară a societății și eventualele posibilități de a dispune de resurse bănești.

De menționat este că, în aceeași perioadă, se aflau în cercetări penale, la același Serviciu de Investigare a Fraudelor al B-N, și părțile vătămate arătate, față de care era începută urmărirea penală, de către inspectorul, pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și, respectiv, de evaziune fiscală, prevăzută de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, modificată prin Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.13 Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal și pentru care prin rechizitorul nr. 187/P/2004 din 16 ianuarie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei și scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului.

Prin urmare, inspectorul principal de poliție și inspectorul de poliție, au încercat să-l determine pe inculpatul să facă declarații "împotriva" părților vătămate și, aspect comunicat la un moment dat de inculpat acestora. Mai mult, le-a spus că organele de poliție intenționează să le "distrugă" societatea comercială și să se dispună arestarea lor.

În condițiile respective, inculpatului i s-a cerut ca la următoarele audieri, să manifeste o atenție mărită la discuțiile purtate de cei doi ofițeri de poliție și să le comunice permanent părților vătămate ce se hotărăște în privința acestora.

Profitând de situația creată și realizând cuantumul pretențiilor bănești formulate în dosarul nr.115/P/2005, în care era cercetat penal, inculpatul s-a hotărât să facă rost de sumele bănești necesare plății acestora, inducându-le în eroare pe părțile vătămate, cărora li s-a spus, prin mesaje telefonice, că "un domn cu funcție M" din B-N, a interceptat convorbiri telefonice între anumite persoane cu funcții publice (subprefectul G și primarul al orașului B) și Serviciul de Investigare a Fraudelor din B-N, solicitându-se serviciului ca prin lucrătorii de poliție avuți "să facă rău" societății comerciale a părților vătămate. În concret, li s-a spus că trebuie să colaboreze, mai departe prin mesaje telefonice scrise, urmărindu-se depistarea acelor lucrători de poliție implicați.

Prin alte mesaje telefonice scrise, că va fi stabilit "un om de legătură" și că vor trebui să pună la dispoziție diverse sume de bani, sub pretextul organizării unui flagrant cu țigări de contrabandă acelor societăți comerciale concurente, și respectiv pentru cumpărarea de aparatură tehnică de înregistrare și filmare. S-a mai susținut că un ofițer - colonel (), cu prenumele de "", va răspunde de întreaga operațiune. Aceasta, cu atât mai mult cu cât părțile vătămate au arătat că anterior declanșării cercetărilor penale față de acestea, în dosarul nr.187/P/2004, inspectorul principal și inspectorul, le-ar fi cerut în mai multe rânduri, să accepte solicitarea reprezentanților de la nivel local (subprefectul G și primarul al orașului B) să efectueze un transport de țigări în Austria, cu mijloacele de transport ale societății acestora, urmând ca ulterior sumele aferente de bani să fie însușite de către reprezentanții de la nivel central. Au refuzat cele solicitate - mai ales partea vătămată - realizând eventualele probleme care s-ar fi ivit la tranzitarea prin Vama Nădlag, județul

La data de 5 noiembrie 2004, pe telefonul mobil al părții vătămate cu nr.0723/-, au început să apară mesaje prin care ofițerul - colonel () cu prenumele de "", care folosea numărul de telefon 0727/-, le-a cerut să pregătească suma de 5.000 euro, necesară pentru cumpărarea unei aparaturi audio. De asemenea, s-a solicitat ca banii să fie predați printr-o altă persoană, către "omul de legătură", care va fi trimis să ridice banii. S-a stabilit ca suma menționată să fie pusă într-un plic, după care părțile vătămate să o pună într-un caiet, care să fie predat "omului de legătură", care trebuia să se prezente în zona Bisericii Ortodoxe de pe B-dul - (zona ) din orașul B-

Părțile vătămate s-au deplasat în acel loc, împreună cu martora, cu un autoturism. În momentul în care martora menționată a coborât din autoturism, ținând caietul sub braț, lângă aceasta a apărut inculpatul, care a luat caietul cu plicul cu suma de 5.000 euro, acestea realizând astfel, că "omul de legătură" era inculpatul. La plecarea acestuia, părțile vătămate l-au urmărit cu autoturismul, observând că inculpatul a intrat în sediul B-

De menționat este că suma de bani arătată a fost luată cu împrumut de la martorul, care a confirmat acest aspect cu ocazia audierilor.

Ulterior s-au primit și alte mesaje de la același ofițer - colonel () cu prenumele de "", care le-a comunicat părților vătămate că s-au primit banii și că "se va cumpăra aparatura audio și va începe acțiunea". De asemenea, s-au trimis și mesaje potrivit cărora, părțile vătămate erau atenționate să nu iasă din casă, pentru că sunt în pericol grav, motiv pentru care în cauză "s-ar fi implicat doi procurori de la Curtea de Apel Cluj, un procuror din orașul B, primarul orașului B, subprefectul municipiului B, un procuror de la. precum și un lucrător de la Garda Financiară - Secția B", fiind date și numele acestora, astfel încât mesajele să fie credibile.

La un moment dat, părților vătămate li s-au trimis pe același telefon mobil, mesaje conform cărora, urma să se cumpere și aparatură de filmat, care era de asemenea necesară, astfel că li s-a solicitat încă 30.000 euro, prin același "om de legătură".

Fiind ținute într-o tensiune maximă și fiind amenințate cu un real pericol, de la același martor, au împrumutat suma menționată. În concret, banii au fost dați de către martorul, într-un plic, inculpatului, în prezența martorei, la data de 15 noiembrie 2004, la locuința părților vătămate.

Prin alte mesaje telefonice scrise, părților vătămate li s-au adus "mulțumiri" pentru contribuția adusă, fiind asigurate că totul va decurge "normal", așa cum s-a stabilit.

În perioada următoare, s-a continuat cu trimiterea de mesaje, părților vătămate fiindu-le comunicat că "se pregătește flagrantul", fiind cumpărată deja aparatura audio și de filmat. Li s-a spus că aceasta ar consta în faptul că urmează să se cumpere de către societățile comerciale interesate în lichidarea " " B, 380 baxuri de țigări de contrabandă, pe care să le vândă părților vătămate, situație în care "vor apărea autoritățile" și vor constata faptele. De asemenea, s-a repetat că pe lângă acele societăți comerciale, sunt implicate în distrugerea societății comerciale a părților vătămate și alte instituții publice sau persoane cu funcții politice, până la președintele de stat și ministrul finanțelor. S-a urmărit inducerea față de părțile vătămate a unei stări de pericol, care se agrava permanent.

În acest scop, s-a solicitat părților vătămate suma de 4.500.000.000 lei (vechi), care urma să li se restituie, într-un cont bancar ce trebuia deschis la o bancă, în termen de 36 ore de la efectuarea flagrantului.

Părțile vătămate au împrumutat banii, de la mai multe persoane - respectiv de la martorii (sumele de 13.000 USD, 770.000.000 lei-vechi, 8.000 EURO, 5.000 USD și 16.000 EURO), (suma de 10.000 EURO), (suma de 5.000 EURO), (suma de 400.000.000 lei-vechi) și (suma de 600.000.000 lei vechi) și la data de 21 noiembrie 2004, i-au dat de la locuința acestora, inculpatului, suma de 3.200.000.000 lei (în lei - vechi și valută), iar apoi, tot de la locuința acestora, în următoarea zi de 22 noiembrie 2004, suma de 1.300.000.000 lei (vechi). Banii au fost dați în două genți de voiaj în prezența martorilor:, și precum și (prima dată) și respectiv în prezența martorilor:, și (a doua oră). Cele două sume de bani s-au înmânat de către partea vătămată și martorii și.

Toți cei menționați au confirmat împrumutul sumelor de bani arătate, care au fost date inculpatului.

Drept urmare, părților vătămate li s-a trimis mesajul că același ofițer - colonel () cu prenumele de "" le apreciază "efortul făcut" și că "totul a decurs normal", dar că acele societăți comerciale nu au putut fi depistate întrucât la rândul lor "au dat șpagă 250.000 euro acelorași lucrători de poliție.

În aceeași perioadă, părțile vătămate au primit mesaje telefonice de la același ofițer - colonel (), să-i angajeze inculpatului, un avocat pentru a-l apăra în cauza penală pe care o avea în derulare la. B- Astfel aceștia au achitat suma de 18.000.000 lei (vechi) avocatului cu chitanța nr.-/5 noiembrie 2004, și respectiv suma de 100 EURO, reprezentând contravaloarea de 3.000.000 lei (vechi), aceluiași avocat cu chitanța nr.-/4 noiembrie 2004.

De asemenea, au primit în perioada menționată, în aceleași condiții, un mesaj telefonic de solicitare să-l ajute pe învinuit pentru "problemele de la B", unde acesta era cercetat penal de organele de poliție, astfel că părțile vătămate i-au dat inculpatului, prin avocatul, suma de 600.000.000 lei (vechi), pentru achitarea de prejudicii, la acele părți vătămate. În baza altor mesaje telefonice, i-au dat direct inculpatului, suma de 30.000.000 lei (vechi), în vederea acoperirii cheltuielilor cu "traiul zilnic".

Prin alte mesaje telefonice, părților vătămate li s-a comunicat de același ofițer-colonel () cu prenumele de "", că ancheta mai este în derulare și că pentru finalizarea acesteia era nevoie de suma de încă 2.000.000.000 lei (vechi).

În acest moment, părțile vătămate s-au hotărât să nu-i mai dea inculpatului nici o sumă de bani, realizând că au fost induși în eroare.

Prin urmare, aceștia l-au căutat pe inculpat pentru a- solicita restituirea tuturor sumelor de bani, în concret inculpatul refuzând să răspundă la telefon. Totuși, la data de 24 noiembrie 2004, au reușit să-l găsească în orașul B, la adresa unde locuia. Fiind întrebat unde sunt banii primiți, acesta a continuat să spună că i-a dat acelui ofițer - colonel (), care locuia în B, dar care la acea dată s-ar fi aflat în comuna, la părinții săi.

La solicitarea părților vătămate, le-a condus pe acestea, cu autoturismul, spre localitatea, de unde au ieșit în afara localității, inculpatul refuzând să mai arate o adresă anume. La insistențele părților vătămate, s-au deplasat în localitatea, unde acesta a afirmat că ar fi dus cele două genți de voiaj cu suma totală de 4.500.000.000 lei (vechi). A afirmat că acolo locuia un unchi de a-l ofițerului - colonel (), cu prenumele de "" și că banii trebuiau să rămână în acel loc, până la "organizarea flagrantului". A menționat că restul banilor i-a dat direct ofițerului - colonel (). La un moment dat, când au ajuns în centrul localității, inculpatul a refuzat să arate o adresă anume și fiind oprit autoturismul, a încercat să fugă. A fost readus la autoturism și a început să se manifeste violent, creându-și leziuni corporale. A insistat să se întoarcă în orașul B și a promis că în următoarea zi, le va restitui banii părților vătămate, întrucât se vor deplasa în acest scop împreună, la locul de muncă al colonelului (). Astfel, s-au deplasat la locuința părților vătămate, unde inculpatul le-a lăsat acestora garanție telefonul său mobil, cu nr.0741/- și un autoturism, despre care a afirmat că l-a primit de la ofițerul - colonel () cu prenumele de "", ca o plată.

De menționat este că traseul B - - - B, a fost parcurs cu două autoturisme, în primul autoturism aflându-se partea vătămată (conducător auto) și partea vătămată, precum și martorii și și inculpatul. În celălalt autoturism se aflau martorii și De asemenea, în timp ce se afla la locuința părților vătămate, inculpatul a fost însoțit de martorii și, la locuința acestuia, pentru a aduce autoturismul și a-1 preda părților vătămate, situație în care martorii au găsit în locul menționat, un bilet olograf în care concubina inculpatului -, îi cerea acestuia "să ducă casetele și supă dulce la d-l ", referindu-se la inspectorul principal, aflat la data de 24 noiembrie 2004, pe raza localității (la o circumscripție electorală). În același context, cât timp s-a aflat la locuința părților vătămate, inculpatul a pretextat că intenționează să dea un telefon, solicitându-i părții vătămate, să-i dea telefonul său mobil. Atunci a ieșit în curtea locuinței și a șters din memoria telefonului, primele mesaje primite de la "domnul cu funcție M din poliție" și respectiv ofițerul - colonel (), cu prenumele de "".

În următoarea zi, conform înțelegerii, inculpatul a fost abordat telefonic de părțile vătămate, pentru a le conduce la locul de muncă al ofițerului - colonel (), însă atunci li s-a reproșat că "au fost fraieri". Prin urmare, acestea s-au prezentat la. B-N, unde au depus plângere penală, sub aspectul comiterii în dauna acestora, a unei infracțiuni de înșelăciune de către inculpatul și acel colonel (), cu prenumele de "", precum și de către inspectorul și inspectorul principal, pe care i-a considerat implicați.

La rândul său, inculpatul s-a prezentat, însoțit fiind de concubina sa, la Serviciul Medico Legal B-N, în vederea examinării medico-legale, după care a depus plângere penală pentru infracțiunile de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prevăzută de art.323 Cod penal, lipsire în mod ilegal de libertate, prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal și de lovire, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal. Prin rezoluția nr.581/P/2004/2 martie 2005 Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrițas -a dispus față de părțile vătămate și, precum și față de martorii și, neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile de asociere în vederea comiterii de infracțiuni și lipsire în mod ilegal de libertate, și respectiv trimiterea cauzei la Judecătoria Bistrița, pentru soluționarea cauzei cu privire la infracțiunea de lovire.

În cauză, partea vătămată, nu și-a șters mesajele din telefonul mobil, astfel că a predat organelor de cercetare penală telefonul, fiind ridicate prin fotografiere mesajele primite la numărul său 0723/-, de pe numărul de telefon 0727/-. De pe același număr de telefon s-au trimis mesaje și pe telefonul inspectorului, cu nr.0742/-, acestea fiind de asemenea, ridicate prin fotografiere.

În acest context, de la domiciliul inculpatului, martora a predat suma de 10.000 EURO precum și două cartele telefonice utilizate de învinuit, în rețeaua ( -) și respectiv rețeaua ( 00 -), care însă fiind expirate, nu s-a putut stabili numerele de telefon care le-au fost alocate.

Privitor la numărul 0727/-, nu s-a putut stabili cui s-a atribuit, dar din listingul acestuia a rezultat că în perioada 25 octombrie 2004 - 28 noiembrie 2004, pe telefonul părții vătămate s-au trimis 80 de mesaje scrise. Totodată s-au identificat și 4 apeluri trimise pe numărul de telefon al inculpatului 0741/-, fapt ce nu a putut fi explicat de inculpat.

Din probele administrate, a rezultat că părțile vătămate au efectuat demersuri să-l găsească pe ofițerul - colonel () cu prenumele de "",motiv pentru care într-o zi din luna noiembrie 2004, s-au prezentat la Serviciul de Informații și Protecție Internă a B-N, însă acesta a refuzat inițial să poarte discuții. În final a discutat cu partea vătămată, negând că ar fi cunoscut despre sumele de bani date inculpatului pe bază de mesaje telefonice scrise. De altfel, nici un moment inculpatul nu a susțin că inspectorul principal de poliție ar fi avut vreo contribuție.

În concret, inculpatul 1-a cunoscut pe acesta în timp ce era cercetat de inspectorul, care 1-a încunoștințat că deține o casetă predată de inculpat pe care acesta a înregistrat o convorbire telefonică a părții vătămate, prin care efectua demersuri ca ofițerii de poliție și "să fie omorâți". Astfel, inspectorul principal de poliție a ajuns să poarte discuții cu inculpatul, care și - format incorect convingerea că ar fi lucrat ca ofițer-colonel () și s-a folosit de aceste date, inclusiv de prenumele real de "". Din acest motiv inspectorul principal de poliție s-a interesat de situația medico - legală a inculpatului, aspect comunicat părților vătămate de către martorul.

În total, părțile vătămate i-au dat inculpatului sumele de 45.000 EURO, o data 15.000 euro și a doua oară 30.000 euro și suma de 4.500.000.000 lei (vechi).

De menționat este că autoturismul primit, fără acte, se află la domiciliul părților vătămate, nu poate fi valorificat, iar inculpatului i s-a restituit telefonul mobil.

Situația de fapt rezultă din următoarele probe: sesizările organelor de cercetare penală și plângerile părților vătămate, declarațiile părților vătămate și, procesul-verbal de verificare a mesajelor telefonice trimise pe telefonul părții vătămate (fl.61-81 dosar urmărire penală sau a inspectorului (fl.82-84 - dosar urmărire penală, dovada ridicării unor obiecte și a sumei de 10.000 auro de la martora (fl.85-86 dosar urmărire penală și a restituirii la partea vătămată (fl.87 dosar urmărire penală), procesul-verbal de ridicare și verificare a cartelelor telefonice predate de martora (fl.88-89 dosar urmărire penală), dovada ridicării telefonului lăsat de învinuit părții vătămate (fl.90) și dovada restituirii la învinuit (fl.91), rapoartele inspectorilor de poliție (fl.92 96), (fl.97-101) și (fl.l02-105), declarațiile inspectorului de poliție, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor:, G, a și, dovada verificării telefonului inculpatului cu nr.0741/- (fl.l 72-175), dovada verificării listingului pentru telefonul cu nr.01211 - (fl.176-177) și a cartelelor - - (fl.178) și --12 (fl.188-192), dovada verificării titularului nr.de telefon 1727/- (fl.179-187 dos urm); dovada deschiderii contului bancar de către partea vătămată (fl.193-195) și biletul luat de la locuința inculpatului (fl.196), certificatul medico-legal nr.2889/I/a/1052/29 noiembrie 2004 (fl.117) și dovada documentelor de plată a unor sume de bani pentru contractul de asistență judiciară a inculpatului (fl.119-200), adresele privind verificările efectuate precum și calitatea și funcțiile avute de lucrătorii B-N (fl.201-222) și și (fl.223-243), dovada traducerii celor 7 casete audio (fl.251-363), rechizitorul nr.115/P/2005/4 octombrie 2005 (fl.364-378), rechizitorul nr.187/P/2004/16 ianuarie 2006 (fl.379-390), rezoluția nr.581/P/ 2004/2 martie 2005 (fl. 391-395) și rezoluția nr.88/P/2006 (396).

În art. 215.alin 1 Cod penal se arată că, prin infracțiunea de înșelăciune, se înțelege inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

În alin.5 se arată că,dacă înșelăciunea a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

La termenul din 09. 10. 2007 s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiune de înșelăciune în infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art.257 alin. 1 Cod penal. Această schimbare nu se impune deoarece infracțiunea de trafic de influență este o infracțiune în legătură cu serviciul, ori, așa cum rezultă din situația de fapt, inculpatul nu a intervenit pe lângă un funcționar public de a face sau a nu face ceva, ci a prezentat mincinos o anumită situație de fapt pentru a putea încasa niște sume de bani de la părțile vătămate și de a și-i însuși pe nedrept.

Inculpatul a recunoscut primirea doar a sumelor de 5.000 EURO, de 10.000 EURO și respectiv de 30.000 euro (în total suma de 1.800.000.000 lei vechi), negând că a primit acești bani sub pretextul achiziționării de aparatură audio și de filmat. De asemenea, a negat că a primit alte sume de bani în vederea "organizării unui flagrant" de către "autorități". Privitor la sumele menționate - recunoscute - a susținut inițial că în timpul relațiilor comerciale cu societatea părților vătămate le-a vândut acestora mărfuri la "sub preț", care nu i-au fost achitate și care totodată nu au fost contabilizate. Astfel, a primit prima sumă de 5.000 euro, ca "o recompensă" pentru necomunicarea acestui aspect la organele de poliție. Ulterior a arătat că acești bani urmau a fi folosiți pentru plata prejudiciilor din cauzele penale în care era cercetat. Celelalte sume de 10.000 euro și 30.000 euro i-ar fi fost date de asemenea, pentru recuperarea prejudiciilor din cauzele penale. Toate aceste afirmații făcute de inculpat nu au fost dovedite cu probe de către acesta.

A fost de totală rea - credință, inculpatul nu a dovedit prin acte apărările menționate, probațiunea administrată dovedind vinovăția sa, fiind certă atât primirea mesajelor telefonice scrise de către părțile vătămate, cât și luarea tuturor sumelor de bani de către inculpat, care apoi a dispus de acestea.

Fapta inculpatului, comisă în condițiile arătate, a fost apreciată de instanța de fond că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin 1 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal.

În consecință, instanța a dispus, așa cum se arăta, în baza textului de lege susmenționat, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în regim de detenție, cât și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a motivat că a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, prin inducerea în eroare părților vătămate și prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în scopul obținerii pentru sine a unei importante sume de bani, precum și mijloacele folosite de inculpat pentru a da credibilitate afirmațiilor făcute (intrarea în sediul poliției, afișarea cu lucrători de poliție, folosirea de nume ale acestora), aspecte care au urmărit să creeze părților civile o falsă reprezentare a realității. Se va avea în vedere și persoana inculpatului, care a avut o atitudine oscilantă cu privire la comiterea faptei, arătând că sumele de bani primite au fost cu alte scopuri, a faptului că deși, în prezenta cauză acesta nu are antecedente penale, este cercetat pentru fapte similare și, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță.

Față de împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, s-a apreciat de instanța de fond că în cauză pot fi reținute în favoarea acestuia circumstanțele personale prevăzute de art.74 lit. Cod penal și să se dea, astfel, eficiență prevederilor art. 76 lit.a Cod penal.

În baza art.14, 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, se motivează de instanța de fond, va fi obligat inculpatul să plătească părților civile și suma de 450.000 lei și la 45. 000 euro sau contravaloarea în lei la data punerii în executare, cu titlu de despăgubiri civile;

Cu privire la despăgubirile civile, s-a apreciat că acestea rezultă din declarațiile celor două părți civile. De asemenea, martorul arată că a discutat cu inculpatul și arată că acesta a recunoscut că a primit de la părțile civile suma de 40.00 de euro, dar ca urmare a unor relații comerciale, aspect nedovedit de inculpat.

Martorii, au arătat că au împrumutat părțile civile cu diferite sume de bani. Arată martorii că aceștia le-au spus că au de dat niște bani către inculpat pentru a scăpa de anumite probleme cu poliția. Martora arătat că a dat o sumă de bani primită de la părțile civile către inculpat ca urmare a unor încurcături cu poliția. De asemenea martorii și au arătat că au asistat la discuții între inculpat și părțile civile cu privire la încasarea unor sume de bani și chiar au văzut când aceștia i-au dat inculpatului în mai multe rânduri sume de bani, care erau puși în genți.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel inculpatul.

Apelul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute prin apărătorul ales, a fost criticată hotărârea apelată pentru aspectele reținute în încheierea de amânarea pronunțării, astfel că nu vor mai fi reluate.

Având în vedere faptul că inculpatul nu s-a prezentat la instanța de fond, condiții în care nu a fost audiat, Curtea a luat măsuri pentru a asigura prezența acestuia în instanță și în conformitate cu dispozițiile art.378 alin.1/1 Cod procedură penală, prevederile art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și interpretarea dată acestui text de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, s-a adus la cunoștință apelantului-inculpat dispozițiile art.70 alin.2 Cod procedură penală, respectiv dreptul acestuia de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa și i s-a pus în vedere că în condițiile în care este de acord să dea declarație, are obligația să declare tot ceea ce știe cu privire la fapta și învinuirea care i se aduce.

Apelantul-inculpat a fost de acord să dea declarație, condiție în care Curtea a procedat la audierea acestuia - fl.137-138.

În declarația dată în instanță apelantul-inculpat a arătat, în esență, că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, că între societatea sa și cea a intimatelor părți vătămate au fost relații comerciale, că la un moment dat a livrat societății administrate de părțile vătămate conserve și țigări de o valoare foarte M, pentru care s-au emis trei facturi fiscale, dar care nu au fost semnate de părțile vătămate și că nu-și amintește cine a semnat de primirea mărfii, că părțile vătămate au refuzat să achite contravaloarea mărfii livrate și deoarece și el achiziționase marfa de la o altă societate și emisese un instrument de plată, instrument de plată pe care furnizorul l-a introdus în bancă, deoarece nu avea disponibil în cont, societatea administrată de el a intrat în incidență de plăți și împotriva sa furnizorii săi au introdus plângeri la organele de poliție.

Deoarece părțile vătămate au refuzat să achite datoriile către societate sa a formulat plângere la organele de poliție, condiții în care părțile vătămate au început să achite o parte din datorie.

Apelantul-inculpat a recunoscut că a primit de la intimatele-părți vătămate, în aceste condiții, următoarele sume: 5000 euro, 10.000 euro și, respectiv, 30.000 euro, dar nu prin inducerea în eroare a acestora, așa cum s-a reținut în rechizitoriu, ci aceste sume reprezintă contravaloarea unei părți din marfa livrată.

S-a susținut că pentru aceste sume încasate a emis părților vătămate chitanțe, fapt care nu a fost dovedit.

În apărare, apelantul-inculpat a solicitat audierea a doi martori, fără a indica numele acestora, dar, ulterior, a renunțat la audierea acestora și a depus mai multe înscrisuri - fl.151-173, 184-211, 224-232 și 257-261, unele dintre acestea ilizibile.

Curtea a solicitat relații de la " " B, cu privire la relațiile comerciale dintre această societate și inculpat și cu adresa fl.177 s-a comunicat că nu au existat astfel de relații.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt parțial corectă sub aspectul numărului actelor materiale ale infracțiunii de înșelăciune săvârșite de apelantul-inculpat și, în consecință, a dat faptelor săvârșite de acesta o greșită încadrare juridică și a soluționat greșit și acțiunea civilă exercitată de intimatele - părți vătămate.

Din probele administrate, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate și - -fl.16-60 dosar urmărire penală și fl.81-84 dosar instanța de fond, procesul-verbal de verificare a mesajelor telefonice trimise pe telefonul părții vătămate (fl.61-81 dosar urmărire penală sau a inspectorului (fl.82-84 - dosar urmărire penală, procesul-verbal de ridicare și verificare a cartelelor telefonice predate de martora (fl.88-89 dosar urmărire penală), dovada ridicării telefonului lăsat de învinuit părții vătămate (fl.90) și dovada restituirii la învinuit (fl.91), rapoartele inspectorilor de poliție (fl.92 96), (fl.97-101) și (fl.102-105), declarațiile inspectorului de poliție, declarațiile martorilor:, G, a și, dovada verificării telefonului inculpatului cu nr.0741/- (fl.172-175), dovada verificării listingului pentru telefonul cu nr.01211 - (fl.176-177) și a cartelelor - - (fl.178) și --12 (fl.188-192), dovada verificării titularului numărului de telefon 1727/- (fl.179-187 dos urm) și biletul luat de la locuința inculpatului (fl.196), certificatul medico-legal nr.2889/I/a/1052/29 noiembrie 2004 (fl.117) și dovada documentelor de plată a unor sume de bani pentru contractul de asistență judiciară a inculpatului (fl.119-200), adresele privind verificările efectuate precum și calitatea și funcțiile avute de lucrătorii B-N (fl.201-222) și și (fl.223-243), dovada transcrierii celor 7 casete audio (fl.251-363), rechizitorul nr.115/P/2005/4 octombrie 2005 (fl.364-378), rechizitorul nr.187/P/2004/16 ianuarie 2006 (fl.379-390), rezoluția nr.581/P/ 2004/2 martie 2005 (fl.391-395) și rezoluția nr.88/P/2006 (396), dovada ridicării unor obiecte și a sumei de 10.000 auro de la martora (fl.85-86 dosar urmărire penală și a restituirii la partea vătămată (fl.87 dosar urmărire penală), coroborate cu declarațiile inculpatului -fl.113-130 dosar urmărire penală și fl.137-138 dosar instanța de apel, Curtea reține următoarea situație de fapt:

Inculpatul a fost împuternicit cu puteri depline, prin procura de administrare autentificată în data de 14 aprilie 2004, să îndeplinească orice acte sau fapte de administrare a "" (cu sediul în B de la începutul anului 2004), înființată la data de 18 decembrie 2001, cu mențiunea că în fapt, de administrarea societății, inculpatul s-a ocupat din data de 10 ianuarie 2004, pe baza unui mandat verbal al asociatului unic - concubină.

Deoarece inculpatul nu a achitat furnizorilor contravaloarea mărfurilor cumpărate, aceștia au formulat plângeri împotriva inculpatului la. B-N, Serviciului de Investigare a Fraudelor, inculpatul fiind cercetat penal de inspectorul principal Burta din cadrul acestui serviciu.

Prin rechizitorul nr.115/P/2005 din 4 octombrie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N a fost inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune cu consecințe grave, prevăzută de art.215 alin.1, 3, 4 și 5 od penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, cu un prejudiciu de 7.280.003.989 lei (vechi), din care s-a plătit suma de 1.483.940.537 lei (vechi), cauza aflându-se și în prezent pe rolul Tribunalului Bistrița.

În luna octombrie 2004, "" Baf ost cesionată de inculpat.

În cadrul relațiilor comerciale desfășurate, acesta a realizat acte de comerț și cu " " B, administrată de părțile vătămate și, cărora le-a vândut diverse mărfuri.

Datorită relațiilor comerciale, apelantul - inculpat și concubina sa au ajuns să le cunoască situația familială (vizitându-se reciproc), dar și situația financiară a societății și eventualele posibilități de a dispune de resurse financiare.

În aceeași perioadă în care era cercetat apelantul-inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune ca urmare a plângerilor formulate de mai multe societăți comerciale care livrase marfă societății administrate de el, se aflau în cercetări penale, la același Serviciu de Investigare a Fraudelor al B-N, și părțile vătămate - și, împotriva cărora era începută urmărirea penală, de inspectorul, din cadrul aceluiași serviciu, pentru infracțiunile continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și, respectiv, de evaziune fiscală, prevăzută de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, modificată prin Legea nr.161/2003, cu art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal.

De altfel, ulterior prin rechizitorul nr.187/P/2004 din 16 ianuarie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru infracțiunile arătate mai sus și scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului -.

Cauzele penale în care era cercetat, pe de o parte inculpatul, iar pe de altă parte, erau cercetate părțile vătămate, aflându-se în același timp în curs de cercetare la cei doi inspectori de poliție, și, respectiv, care ocupau același birou, cei doi inspectori au încercat să-l determine pe inculpatul să facă declarații "împotriva" părților vătămate și -.

Acest aspect a fost comunicat de apelantul-inculpat celor două părți vătămate, cu care, așa cum se arăta se afla în relații de prietenie, apelantul-inculpat și concubina sa vizitându-le la domiciliu destul de des.

Mai mult, apelantul-inculpat le-a spus părților vătămate că organele de poliție intenționează să le "distrugă" societatea comercială și să determine arestarea lor.

Părțile vătămate, cunoscând că sunt cercetate de organele de poliție, mai exact de inspectorul, i- cerut ca la următoarele audieri să manifeste o atenție deosebită la discuțiile purtate de cei doi ofițeri de poliție și să le comunice ce se hotărăște în privința lor.

Apelantul-inculpat, profitând de situația creată și știind de datoriile foarte mari pe care le avea către societățile părți vătămate din dosarul său penal, respectiv în dosarul nr.115/P/2005, în care era cercetat penal și de starea de spirit a părților vătămate, chiar disperarea în care se aflau acestora, care dând dovadă de naivitate au crezut susținerile inculpatului privind intenția lucrătorilor de poliție de "distrugere" a societății lor și de intenția de a determina arestarea lor, s-a hotărât să facă rost de sumele bănești necesare plății datoriilor pe care le avea societatea sa către alți furnizori, prin inducerea în eroare a părților vătămate.

Apelatul-inculpat a inventat un scenariu, în sensul transmiterii de mesaje telefonice amenințătoare și totodată cu speranțe pentru părțile vătămate că vor "scăpa" de dosarul penal pe care îl aveau și, cu deosebire de posibilitatea arestării.

Astfel, apelantul-inculpat a transmis părților vătămate, prin mesaje telefonice, că "un domn cu funcție M" din B-N, a interceptat convorbiri telefonice între anumite persoane cu funcții publice (subprefectul G și primarul al orașului B) și Serviciul de Investigare a Fraudelor din B-N, solicitându-se serviciului ca prin lucrătorii de poliție avuți "să facă rău" societății comerciale a părților vătămate.

În concret, li s-a spus că trebuie să colaboreze, mai departe prin mesaje telefonice scrise, urmărindu-se depistarea acelor lucrători de poliție implicați.

Aceste mesaje au fost considerate credibile de apelantele-părți vătămate, cu atât mai mult cu cât părțile vătămate au arătat că anterior declanșării cercetărilor penale față de acestea, în dosarul nr.187/P/2004, că inspectorul principal și inspectorul, le-ar fi cerut în mai multe rânduri, să accepte solicitarea reprezentanților de la nivel local (subprefectul G și primarul al orașului B) să efectueze un transport de țigări în Austria, cu mijloacele de transport ale societății acestora, urmând ca ulterior sumele aferente de bani să fie însușite de către reprezentanții de la nivel central.

Părțile vătămate, cu deosebire partea vătămată -, au susținut că au refuzat această din urmă propunere deoarece au realizat eventualele probleme care s-ar fi ivit la tranzitarea prin Vama Nădlag, județul

La data de 5 noiembrie 2004, pe telefonul mobil al părții vătămate cu nr.0723/-, au început să apară mesaje prin care ofițerul - colonel () cu prenumele de "", care folosea numărul de telefon 0727/-, le-a cerut să pregătească suma de 5.000 euro, necesară pentru cumpărarea aparaturii audio. De asemenea, s-a solicitat ca banii să fie predați printr-o altă persoană, către "omul de legătură", care va fi trimis să ridice banii. S-a stabilit ca suma menționată să fie pusă într-un plic, după care părțile vătămate să o pună într-un caiet, care să fie predat "omului de legătură", care trebuia să se prezente în zona Bisericii Ortodoxe de pe Bulevardul - (zona ) din orașul B-

Suma de bani dată inculpatului a fost luată de părțile vătămate, cu titlul de împrumut, de la martorul, care a confirmat acest aspect atât cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, cât și la instanța de fond.

Ulterior s-au primit și alte mesaje de la același ofițer - colonel () cu prenumele de "", care le-a comunicat părților vătămate că s-au primit banii și că "se va cumpăra aparatura audio și va începe acțiunea". De asemenea, s-au trimis și mesaje potrivit cărora, părțile vătămate erau atenționate să nu iasă din casă, pentru că sunt în pericol grav, motiv pentru care în cauză, s-ar fi implicat și doi procurori de la Curtea de Apel Cluj, un procuror din orașul B, primarul orașului B, subprefectul municipiului B, un procuror de la. precum și un lucrător de la Garda Financiară - Secția B", fiind date și numele acestora, astfel încât mesajele să fie credibile.

Fiind ținute în tensiune, părțile vătămate au împrumutat de la același martor, suma de 30.000 euro, banii fiind dați inculpatului, la data de 15 noiembrie 2004, la locuința părților vătămate, într-un plic, de martorul, prezentă fiind și martora -.

Din declarațiile martorilor, -fl.147-149 dosar urmărire penală, rezultă că în ziua de 23.11.2004, când apelantul-inculpat a fost luat de părțile vătămate și dus, la propunerea inculpatului, în localitatea și, respectiv, pentru a restitui banii luați de la părțile vătămate, inculpatul nu a susținut că banii primiți ar fi constituit contravaloarea mărfurilor livrate de societatea sa către societatea părților vătămate, ci a recunoscut că banii au fost obținuți prin inducerea în eroare a părților vătămate.

În condițiile în care banii ar fi reprezentat contravaloarea mărfurilor livrate, apelantul-inculpat ar fi trebuit să depună copii după chitanțele eliberate părților vătămate pentru banii primiți, dar acesta nu a făcut această dovada.

Se impune a se observa că în cursul urmăririi penale apelantul-inculpat nu a susținut că ar eliberat chitanțe intimatelor-părți vătămate pentru sumele primite de la acestea, pentru ca la instanța de apel să susțină acest lucru, dar nu a depus înscrisuri prin facă să dovedească acest aspect.

Apoi, în cursul urmăririi penale apelantul-inculpat în declarația dată la 29.11.2004 - fl.126-130, a susținut că a livrat societății părților vătămate mărfuri la prețuri inferioare celor la care le achiziționa el și chiar fără documente legale, condiții în care societatea sa nu a mai putut să achite contravaloarea mărfurilor achiziționate de la diverși furnizori, fapt ce a determinat intrarea societății în incapacitate de plată și sesizarea de către beneficiar a organelor de urmărire penală.

Apelantul-inculpat a mai arătat că în aceste condiții, părțile vătămate cunoscând că este cercetat de organele de poliție și că în același timp și partea vătămată avea și ea un dosar în lucru la tot Inspectoratul de Poliție al Județului B-N, i-a oferit cele două sume de bani pretinse de părțile vătămate pentru a nu divulga organelor de cercetare penală operațiunile nelegale dintre cele două societăți și pentru a-și achita datoriile către furnizorii săi.

Apelantul-inculpat nu a făcut nicio dovadă cu privire la aceste susțineri.

În declarația dată tot în cursul urmăririi penale la data de 02.02.2006 - fl.118-125 apelantul-inculpat arătat că societatea sa a livrat mărfuri către societatea părților vătămate, dar datorită relațiilor de prietenie dintre ei, pentru mărfurile livrate practica un adaos comercial mai redus decât cel practicat către alți beneficiari.

S-a mai arătat că prin luna septembrie 2004 livrat societății administrate de partea vătămată în principal țigări, dar și alte mărfuri, fiind făcute mai multe transporturi, pentru marfa livrată emițându-se patru facturi, dar deși marfa a fost preluată nu au fost semnate cele patru facturi, urmărindu-se de părțile vătămate ca marfa să fie livrată fără documente legale. Inculpatul susține că a reintrat în posesia celor patru facturi, dar părțile vătămate au rămas datori față de el cu suma de 5 miliarde lei, sumă din care i-a fost achitată suma de 1.800.000.000 lei, reprezentând contravaloarea a 5.000 euro, 10.000 euro și, respectiv 30.000 euro.

Apelantul-inculpat a susținut în declarația dată la instanța de apel că suma primită reprezintă contravaloarea trei facturi în valoare totală de 6 miliarde lei rol pentru marfa livrată (conserve și țigări) în luna august.2004 și că doar una dintre facturi a fost semnată pentru recepționarea mărfii, fără a face nicio dovadă în acest sens.

În apărare apelantul-inculpat a depus în susținerea celor de mai sus mai multe facturi fiscale, majoritatea lor fără a avea semnătura beneficiarului și confirmarea primirii mărfii, unele fără data emiterii,dar toate pentru pretinse vânzări-cumpărări anterioare lunii august.2004.

De asemenea, a depus câteva chitanțe, unele dintre ele ilizibile, fără data emiterii și pentru sume în cuantum mult inferior celor două sume primite de apelantul-inculpat de la intimatele-părți vătămate.

Apelantul-inculpat a recunoscut că a primit cele două sume, la datele de 05 și, respectiv 15.11.2004, astfel că, față de susținerile sale, ar fi trebuit să prezinte două chitanțe a căror valoare să fie echivalentul în lei a celor două sume în valută primite de el.

Din depoziția martorului G - fl.156-158 dosar urmărire penală, rezultă că apelantul-inculpat a recunoscut față de acesta că le-a înșelat pe cele două părți vătămate, obținând de la acestea sume mari de bani.

De altfel, din analiza declarațiilor date de apelantul-inculpat în cursul urmăririi penale - fl.113-130, acesta a recunoscut că cele două sume de bani au fost obținute de la părțile vătămate prin inducerea acestora în eroare.

În ceea ce privește primirea de apelantul-inculpat de la părțile vătămate a celorlalte sume de bani, Curtea constată următoarele:

Referitor la sumele de 18.000.000 lei rol, 100 euro, reprezentând contravaloarea a 3.000.000 lei rol, 600.000.000 lei rol și respectiv, 30.000.000 lei rol, dați avocatului, cu titlul de onorariu pentru apărarea acordată apelantului-inculpat în alte dosare penale, respectiv, pentru achitarea unor prejudicii într-un dosar penal aflat la organele de cercetare din B și pentru "traiul zilnic" al inculpatului, din examinarea declarațiilor date de intimatele - părți vătămate la instanța de fond, rezultă că acestea nu au făcut nici un fel de referire și nu s-au constituit părți civile în cauză cu aceste sume, iar instanța de fond nu le-a mai reținut ca și acte materiale ale infracțiunii pentru care a dispus condamnarea inculpatului și, pe cale de consecință, nu le-a avut în vedere nici la soluționarea laturii civile a cauzei.

Intimatele-părți civile nu au declarat apel împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în această cauză aflându-ne doar în apelul inculpatului, pentru a nu nesocoti principiulnon reformatio in pejus,consacrat și de art.372 Cod procedură penală, aceste acte materiale nu vor fi avute în vedere la soluționarea prezentului apel.

În ceea ce privește celelalte două sume, pretinse a fi primite prin înșelăciune de apelantul-inculpat de la intimatele-părți civile, respectiv, 3.200.000.000 lei rol, în data de 21.11.2004 și 1.300.000.000 lei rol, în data de 22.11.2004, Curtea constată că nu sunt probe certe din care să rezulte predarea de intimatele-părți vătămate și respectiv, primirea de apelantul-inculpat a banilor.

În primul rând, din toate probele administrate, rezultă că pentru aceste sume apelantul-inculpat nu le-a eliberat intimatelor-părți vătămate nici un înscris.

Intimatele-părți vătămate au susținut că nu au avut acești bani și că i-au împrumutat de la mai multe persoane, dar că nu a încheiat cu acele persoane vreun înscris din care să rezulte faptul că banii au fost împrumutați.

Faptul că nu s-a întocmit nici un înscris cu privire la cele două sume împrumutate a fost confirmat de martorii:, și, care ar fi dat banii împrumut, mai mult martorul a susținut că o parte din banii împrumutați părților vătămate i-a împrumutat la rândul lui de la alte persoane, dar nici el nu a încheiat vreun înscris cu acele persoane.

Ori, este greu de crezut, în primul rând, ca intimatele-părți vătămate să dea apelantului-inculpat sume de ordinul miliardelor de lei fără să încheie niciun înscris, precum și ca, la rândul lor, cei patru martorii să împrumute părților vătămate astfel de sume fără a face vreun act.

De altfel, se impune a arăta că în conformitate cu prevederile art.1191 Cod civil, dovada existenței unor acte juridice cu o valoare mai M de 250 lei se face numai prin înscrisuri.

Apoi, dacă din probele administrate, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate date în cursul urmăririi penale, depozițiile martorilor:, și, împrejurările și condițiile în care au fost date sumele de 5.000 euro și 30.000 euro, sunt prezentate în același mod de toate aceste persoane, plângerea și declarațiile intimatelor-părți vătămate coroborându-se cu depozițiile martorilor audiați în cauză și cu celelalte probe administrate, în ceea ce privește pretinsa predare a sumelor de 3.200.000.000 lei rol și 1.300.000.000 lei rol, în probele administrate sunt evidente contradicții, rezultând în mod cert că intimatele-părți vătămate nu au dat apelantului-inculpat aceste sume.

Aspectele prezentate de părțile vătămate fiind, de data aceasta o înscenare a acestora, pentru a-i da o lecție inculpatului și a determina încadrarea juridică în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe grave, prevăzută de art.215 alin.1 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu consecințe directe cu privire la cuantumul pedepsei ce i se poate aplica inculpatului și a regimului de executare, urmărindu-se inițial arestarea inculpatului.

Acest lucru a fost observat de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, care prin ordonanța nr.3 D/P/2005 din data de 14.01.2005, a infirmat ordonanța de declinare a competenței și a restituit dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița - N pentru supravegherea cercetărilor penale efectuate împotriva inculpatului.

În ordonanță s-a reținut că întinderea reală a prejudiciului nu s-a stabilit prin probele administrate.

Inițial intimatele-părți vătămate au susținut că au împrumutat bani pentru a-i da inculpatului și de la martora, ori aceasta în declarația de fl.131 - 132 dosar urmărire penală, a declarat că nu a împrumutat familiei nici o sumă.

Vom analiza probele administrate în cauză cu privire la cele două sume de câte 3.200.000.000 lei rol și, respectiv, 1.300.000.000 lei rol.

a) Cu privire la suma de 3.200.000.000 lei:

În plângerea formulată de părțile vătămate - fl.20-22 acestea au arătat că au dat această sumă inculpatului în prezența martorilor:, (-) și.

Partea vătămată, în declarația de la fl.26 urmărire, a susținut că acești bani i-a dat inculpatului în prezența soțului ei, a martorilor, și, pentru ca în declarația de la fl.36 urmărire, să arate că banii au fost predați în prezența soțului ei și a martorilor:, ( ), și a socrului ei, că banii au fost numărați de ea, și ( )și dați inculpatului într-o geantă de voiaj marca "".

În declarația dată de partea vătămată la instanța de fond - fl.81-83 a susținut că suma de 4.500.000.000 lei predată inculpatului a fost împrumutată de la socrul său, de la și, fără a încheia acte și au fost dați inculpatului în genți de voiaj în două tranșe, respectiv 3.200.000.000 ler și 1.300.000.000 lei, în prezența martorilor:, ( ) și socrul său, dar nu știe dacă acesta din urmă a văzut acest lucru.

Partea vătămată -, în declarația de la fl.45, scrisă de el în data de 29.11.2004, deci la câteva zile din momentul în care se pretinde că s-au dat acești bani, a susținut că banii au fost dați inculpatului în prezența martorilor:, și și cătoți banii au fost împrumutați de la martorul,pentru ca în declarația din data de 31.01.2006 - fl.54 urmărire, să arate că banii au fost luați cu titlul de împrumut de la, și tatăl său, fără a preciza ce sume a împrumutat de la fiecare,dar nu o mai menționează peși că banii au fost numărați de soție, și ( - ) și au fost dați inculpatului în prezența martorilor:, ( - ), și tatălui său,banii fiind puși în genți de voiaj.

În declarația dată la instanța de fond - fl.81-83 a susținut versiunea prezentată de soția sa în instanță.

Martorul în declarația dată la data de 29.11.2004, deci după câteva zile de la data când se pretinde că s-a data suma de 3.200.000.000 lei rol - fl.135, a declarat că a dat părților vătămate cu titlul de împrumut suma 13.000 euro și 770 milioane lei pe 21.11.2004, în jurul amiezii, și că în momentul în care a dus banii la locuința părților vătămate era prezent și inculpatul, pentru ca în declarația dată la data de 22.02.2006 - fl.133 să susțină că a dat părților vătămate cu titlul de împrumut suma de 13.000 euro și 770 milioane lei, bani pe care i-a dus la domiciliul lor într-o duminică 21.11.2004, banii fiind dați celor doi soți într-o plasă de naylon și că nu i-a numărat,deoarece acest lucru trebuia să se facă a doua zi, când trebuia să vină și inculpatul.

Deci și din această declarație ar rezulta că întreaga sumă de 4.500.000.000 lei rol ar fi fost dată de părțile vătămate inculpatului o singură dată și din coroborarea celor două declarații ale acestui martor s-ar deduce că banii au fost dați inculpatului pe data de 21.11.2004, iar nu 22.11.2004, cum a susținut martorul în declarația din data de 22.02.2006-fl.133 dosar urmărire penală.

În declarație dată la instanța de fond - fl.136 martorul a declarat că părțile vătămate i-au cerut cu titlul de împrumut suma de 5 miliarde lei, sumă pe care le-a dat-o în mai multe tranșe, dar nu mai știe în câte transe, dar a dat-o în aproximativ o săptămână și J șică după o lună și J banii i-au fost restituiți.De asemenea martorul a mai arătat că de câteva ori, când a dus banii părților vătămate, erau prezenți și martorii ( ), și tatăl părții vătămate.

Martorul a mai precizat că de fiecare dată când a dus sumele de bani cerute cu titlul de împrumut părțile vătămate era prezent și inculpatul, dar că nu a văzut ca acesta să ia banii, bănuind doar că sunt pentru el.

Martora în declarația dată la data de 30.11.2004, deci în scurt timp de la pretins predare a banilor inculpatului -fl.140 urmărire, a arătat că în data de 21.11.2004 a venit cu o sumă M de bani, după care la solicitarea numitei ea și a ajutat-o să pună baniiîntr-o sacoșă,după care a venit soțul său - și, inculpatul sosind în jurul orelor 13și acesta a luat sacoșa cu bani din bucătărie, prezenți fiind la luarea sacoșei de inculpat ea, și părțile vătămate. A mai susținut că martorulnu era prezent în acel moment, deoarece plecase între timp și cănu știe dacă era prezent și martorul.

În declarația dată la data de 22.02.2006, martora - - fl.137 urmărire, a arătat că banii cei mai mulți dați la data de 21.11.2004 au fost luați de părțile vătămate cu titlul de împrumut de la, care i-a adus în două rânduri, că banii au fost numărați de ea, și șipuși în două genți de voiaj, căprima dată a fost dată suma de 3.200.000.000 lei, iar a doua oară 1.300.000.000 lei, că fiecare sumă a fost pusăîn câte o geantă de voiajși că în momentul în care banii au fost dați inculpatului în cele două genți de voiaj era prezent și martorul.

La instanța de judecată martora - - fl.120 a declarat că banii au fost împrumutați de părțile vătămate de la, și de la tatăl inculpatului și de la soțul ei, care le-a dat părților vătămate 10.000 euro, că banii au fost numărați în prezența sa, au fost puși în genți de voiaj și predați inculpatului.

Martorul, în declarația din data de 29.11.2004, deci la scurt timp din momentul în care se pretinde că s-a dat această sumă inculaptului - fl.144, a arătat că pe data de 21.11.2004, pe la orele 11,00, a mers la locuința părților vătămate pentru a discuta cu soția sa, care făcea menajul acestora, dar că a intrat doar în hol, că nu văzut bani și că după ce a discutat cu soția sa a plecat. mai declarat că inculpatul stătea la masă cu soții, că lângă inculpatse afla o plasădin material plastic plină cu banișio altă plasătot plină cu bani,cu bancnote de 100.000 lei, 500.000 lei și 1 milion,dar nu a văzut când părțile vătămate au dat banii inculpatului. Același martor, în declarația dată nu a spus că ar fi împrumutat părțile vătămate cu vreo sumă de bani, pentru ca în completarea declarației date - fl.146, să susțină că a dat părților vătămate cu titlul de împrumut suma de 5.000 euro, în condițiile în care, așa cum se arăta mai sus, soția sa a afirmat că soțul ei ar fi dat părților vătămate cu titlul de împrumut suma de 10.000 euro.

Se impune a se preciza că era menajeră în casa părților vătămate, iar soțul ei era șofer la firma părților vătămate.

În declarația dată la instanța de fond - fl.202 martorul a declarat că se afla în casa părților vătămate și a văzut că inculpatul se afla lângă o sumă M de bani, care se afla pe masă, că lângă masă se aflau și două genți de voiaj și a văzut că inculpatul a plecat cu cele două genți, bănuind că în genți sunt bani, pe care îi văzusem anterior pe masă și că a împrumutat părțile vătămate cu 10.000 euro, bani care i-au fost restituiți după 2 ani.

Așa cum se arăta, acest martor în declarațiile date în cursul urmăririi penale nu a declarat inițial că ar fi dat părților vătămate cu titlul de împrumut nici o sumă, pentru ca în completarea declarației - fl.146 să susțină că le-a dat cu titlul de împrumut suma de 5.000 euro, iar în instanță să arate că le-a dat cu titlul de împrumut suma de 10.000 euro.

Martorul, în declarația din data de din 29.11.2004- fl.142, a susținut că în ziua de 21.11.2004, în jurul amiezii, a dat părților vătămate cu titlul de împrumut suma de 10.000 euro, sumă obținută din vânzarea unui teren agricol, după care a plecat acasă, dar a revenit, la solicitarea părții vătămate cu niște Ť. și văzut că în bucătărie era inculpatul, iar între masa de bucătărie și dulap eraudouă plase pline cu bani,îndiverse bancnote de bani românești, că în bucătărie a venit și, dar după puțin timp l-a chemat pe inculpat și au mers în altă cameră, iar el și-a cerut permisiunea să plece și a plecat.

În declarație dată de martorul la instanța de fond-fl.201, a susținut că a împrumutat părțile vătămate cu suma de 10.000 euro, că nu știe dacă a făcut chitanță și că suma i-a fost restituită la scurt timp. De această dată a mai declarat că a doua zi de la data împrumutului din data de 21.11.2004, a fost la locuința părților vătămate, unde l-a găsit pe inculpat, prezenți fiind și, - ()și tatăl părții vătămate,că a văzutdouă genți de voiaj "",în care se aflau sume mari de bani în lei și în valută, puși în fâșicuri și a văzut când banii au fost dați inculpatului.

Martorul nu a făcut dovada modul în care a dobândit banii împrumutați părților vătămate (eventual contractul de vânzare - cumpărare a acelui teren agricol).

Martorul în declarația dată în cursul urmăririi penale la data de 23.02.2006, a arătat că pe la sfârșitul lunii noiembrie a dat împrumut părții vătămate suma de 200.000.000 lei și restul până la 400.000.000 lei în euro și dolari, deoarece i-a spus căare probleme cu poliția,fără a-i relata ce probleme, că nu a făcut chitanță, că banii nu i-au fost restituit și că partea vătămată i-a dat în schimb un mijloc de transport.

La instanța de fond martorul - fl.134, a declarat că partea vătămată s-a plâns că are problemecu inculpatul,că nu știe ce sume le-a dat părților vătămate cu titlu de împrumut, nici în câte tranșe, însă reține că i-a dat aproximativ suma de 700.000.000 lei și că nu încheiat nici un act.

Martorul -tatăl părții vătămate -, în declarația dată în cursul urmăririi penale la data de 23.02.2006- fl.154-155, arătat că a dat împrumut fiului său suma de 600.000.000 lei, constituită din lei și respectiv 7.500 euro și 3.000 dolari, că nu făcut niciun act și că banii nu i-au fost restituiți; că în momentul în care părțile vătămate au dat banii inculpatului era prezent el și martorii și ( - ) și că banii au fost pușiîntr-o geantă de voiaj,care a fost luată de inculpat.

Audiat de instanța de fond-fl.133, martorul a declarat că adat împrumut părții vătămate suma de peste 2.500 dolari, că nu reține exact suma, dar știe că a dat și lei și că nu făcut act. Martorul a mai arătat că a fost prezent de două ori, când fiul său i-a dat inculpatului diferite sume de banipuși în sacoșeși că nu a mai văzut în acel moment, când părțile vătămate i-a dat bani inculpatului să fie prezente alte persoane.

Martora - fl.131-132, în declarația din data de 30.11.2004, a arătat că nu dat nici un părților vătămate cu titlul de împrumut, dar că ea a fost cea care, la solicitarea părților vătămate, i-a înmânat inculpatului, în ziua de 05.11.2004, acel caiet în care se afla un plic cu suma de 5.000 euro, sumă dată de părțile vătămate.

b)Cu privire la suma de 1.300.000.000 lei:

În plângerea adresată organelor de cercetare penală la data de 15.12.2004 - fl.20-22 părțile vătămate nu au precizat în prezența cui au dat această sumă inculpatului, făcând referire la predarea în prezența soțului ei, a martorilor și ( - ) și doar pentru suma de 3.200.000.000 lei rol.

Partea vătămată, în declarația de la fl.25-27 dosar urmărire penală, a susținut că a dat inculpatului această sumăîn prezența martorului,pentru ca în declarația de la fl.28-43 din data de 23.01.2006, să arate că această sumă a fost dată inculpatului în prezența martorilor și ( - ) și că au numărat cu toții banii înainte de a-i preda inculpatului.

În declarația dată la instanța de fond de partea vătămată -fl.81-83, arătat că a împrumutat suma de 4.500.000.000 lei de la socrul său, de la și de la fără a încheia acte, că banii au fost dați inculpatului în genți de voiaj în două tranșe, respectiv 3.200.000.000 ler și 1.300.000.000 lei,în prezența martorilor:,( - )și socrului său, dar nu știe dacă acesta din urmă a văzut.

Partea vătămată -, în declarația dată de acesta la data 29.11.2004, deci după câteva zile de la pretinsa predare către inculpat a acestei sume de bani, declarație scrisă de acesta - fl.45 verso, a susținut că toțibanii au fost împrumutați de la șia fost dată în prezența soției și a martorului, pentru ca în eclarația din data de 30.04.2004 - fl.48 verso urmărire, să arate că banii au dați inculpatului în prezența acestuia, a soției și a martorei ( - ), iar în declarația din data de 31.01.2006 - fl.54 verso urmărire, să susțină că această sumă ar fi fost dată inculpatului în prezența martorilor:, și ( - ).

Martorul în declarația dată la data de 29.11.2004-fl.135 a declarat că a dat împrumut pe 22.11.2004, 8.000 euro și 5.000 dolari, iar după două ore 16.000 euro, la locuința părților vătămate, dar nu era prezent inculpatul și nici o altă persoană.

În declarația din data de 22.02.2006 - fl.133 urmărire penală, martorul a arătat că împrumutat părților vătămate 8.000 euro, 5000 dolari și 16.000 euro, bani pe care i-a dus la domiciliul acestora luni 22.11.2004, că banii au fost numărați de el, și ( - ), au fost pușiîn două genți de voiaj, cu precizarea că mai avea și alți bani de la alte persoane, astfel că a numărat în total 4.500.000.000 lei. Martorul a mai declarat că era încă în locuința părților vătămate când a intrat inculpatul pentru a lua banii, dar că a plecat imediat și a rămas în stradă în mașina personală, văzând la un moment dat că a ieșit inculpatul având ambele genți cu bani asupra lui, moment în care a plecat și el.

În această declarațiemartorul a susținut că întreaga sumă de 4.500.000.000 lei a fost dată o singură dată, pe data de 22.11.2004, iar nu în două tranșe, de câte 3.200.000.000 lei și, respectiv, 1.300.000.000 lei, din care prima tranșă pe 21.11.2004.

Același martor a precizat că pentru suma împrumutată nu a încheiat nici un înscris cu părțile vătămate și sumă i-a fost restituită după 2-3 luni.

La instanța de fond - fl.136, martorul a susținut că părțile vătămate i-au cerut împrumut suma de 5 miliarde lei, că le-a dat suma în mai multe tranșe, dar nu știu în câte tranșe, dar în aproximativ o săptămână și J, că de câteva ori când a dus banii erau prezenți și ( - ), și tatăl părții vătămate, că era prezent inculpatul,dar că nu a văzut ca acesta să ia banii,însă a bănuit că sunt pentru el.

Martora -fl.140 urmărire, în declarația din data de 30.11.2004, a declarat că în data de 22.11.2004 au venit mai multe persoane, dar nu spune cine, pentru că se ocupa cu activitatea în casa părților vătămate, iar pe la orele 14,30 venit inculpatul și în prezența părților vătămate și aluat sacoșacu bani pregătită dinainte și a plecat; că a văzut sacoșa înainte în bucătărie, precum și faptul că "erau fâșicuri cu leiși valută", pentru ca la instanța de fond-fl.120, să susțină că banii erau puși îngenți de voiaj,că părțile vătămate au dat inculpatului suma de 4.500.000.000 lei; că banii au fost numărați în prezența sa, banii provenind din împrumut de la soțul său (10.000 euro), și tatăl părții vătămate -.

Soțul acesteia în declarația dată în cursul urmăririi penale - fl.144 nu a susținut că a dat împrumut părților vătămate vreo sumă de bani, pentru ca în completarea la decalrație - fl.146 dosar urmărire penală să arate că le-a împrumutat pe acestea cu suma de 5.000 euro și nu cu 10.000 euro, cum a declarat soția sa.

Martorul în declarația în data de 29.11.2004, deci la câteva zile din momentul în care se pretinde de părțile vătămate că a dat inculpatului suma de 1.300.00.000 lei rol, nu a declarat nimic cu privire la această sumă de bani, pentru ca la instanța de fond - fl.202 să susțină că se afla la locuința părților vătămate, unde era prezent și inculpatul, care se afla lângă o sumă M de bani, care erau puși pe masă, că lângă masă se aflau două genți de voiaj și că la scurt timp l-a văzut pe inculpat plecând cu cele două genți de voiaj, bănuind că în acele genți se aflau banii pe care-i văzut pe masă.

Martorul, în declarația din data de 29.11.2004 - fl.142 urmărire penală nu spune nimic cu privire la această sumă, pentru ca la instanța de fond - fl.201 să arate că a împrumutat părțile vătămate cu suma de 10.000 euro, această sumă, dar nu știe dacă făcut chitanță și restituit la scurt timp, că a doua zi de la data împrumutului a fost la locuința părților vătămate, unde l-a găsit pe inculpat, prezenți fiind și, ( ) și tatăl părții vătămate,că a văzut două genți de voiaj "",în care se aflau sume mari de bani în lei și în valută, puși în fâșicuri, precum și faptul că banii au fost dați inculpatului.

Martorul - tatăl părții vătămate - în declarațiile date nu face nici o precizare cu privire expresă la această sumă de bani.

În declarația dată în cursul urmăririi penale la data de 23.02.2006- fl.154-155 arătat că dat împrumut fiului său suma de 600.000.000 lei, constituită din lei și respectiv 7.500 euro și 3.000 dolari, că nu făcut act și că banii nu i-au fost restituiți; că în momentul în care părțile vătămate au dat banii inculpatului era prezent el și martorii și ( ) și că banii au fost pușiîntr-o geantă de voiaj,care a fost luată de inculpat, pentru ca la instanța de fond - fl.133, să declare că dat împrumut părții vătămate suma de peste 2.500 dolari, că nu reține exact suma, dar știe că dat și lei și că nu făcut act. Martorul a mai arătat că a fost prezent de două ori, când fiul său i-a dat inculpatului diferite sume de banipuși în sacoșeși că nu a mai văzut în acel moment, când părțile vătămate i-a dat bani inculpatului, să fie prezente alte persoane.

Analizând probele administrate se impune a se remarca că partea vătămată în plângerea adresată organelor de poliție la data de 29.11.2004 - fl.16 dosar urmărire penală, a susținut că banii dați inculpatului au fost împrumutați de la martorii: (), (-) și.

În declarațiile date în luna noiembrie 2004, deci după puțin timp de la data la care pretind că au dat cele două sume inculpatului, cele două părți vătămate nu au susținut că ar fi luat bani împrumut de la și -tatăl părții vătămate -, acest lucru susținându-l doar în februarie 2006, când au fost audiați din nou de organele de cercetare penală.

Martorii care au susținut că au dat împrumut părților vătămate diferite sume de bani, au arătat că banii erau în valută, dar ceilalți martori au declarat că banii erau și în lei.

Părțile vătămate au susținut că majoritatea banilor dați inculpatului au fost împrumutați de la martorul.

Martorul nu a făcut nici o dovadă a provenienței sumelor împrumutate părților vătămate, care sunt de ordinul miliardelor.

Martorii și au declarat că sumele împrumutate le-au fost restituite în câteva luni.

Nu există nici o dovadă a provenienței banii pe care părțile vătămate le-ar fi restituit acestor martori sumele împrumutate.

În actul de sesizare a instanței s-a susținut că apelantul-inculpat a luat hotărârea infracțională de a le înșela pe părțile vătămate pentru a face rost de bani pentru a achita prejudiciile din dosarul său penal, respectiv din dosarul nr.115/P/2005.

Ori, din examinarea rechizitoriului din data de 04.10.2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul -N - fl.364-378 dosar urmărire penală, rezultă că apelantul - inculpat a achitat în perioada de referință sume mult mai mici (parte provenind din cele două sume de 5.000 euro și, respectiv, 30.000 euro, obținute prin inducerea în eroare a părților vătămate), iar nu suma de peste șapte miliarde lei, cum susțin părțile vătămate că i-ar fi dat inculpatului.

Condamnarea unui inculpat nu se poate dispune decât pe baza unor probe certe de vinovăție, invocarea similitudinii în comiterea unor infracțiuni și condamnarea doar pe baza acestor, așa zise asemănări, sunt străine dreptului și nu pot justifica în nici un caz o hotărâre judecătorească de condamnare.

Prezumția de nevinovăție este înscrisă ca principiul fundamental în cadrul Titlului III din Codul d e procedură penală, în art.66.

De asemenea Constituția României, în art.23 pct.11, a consacrat expres faptul că până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

În virtutea prezumției de nevinovăție persoana împotriva căreia a fost declanșat un proces penal este prezumată nevinovată până la dovedirea vinovăției într-un proces public și cu asigurarea garanțiilor dreptului de apărare.

În dreptul procesual penal românesc inculpatul nu trebuie să-și dovedească nevinovăția, organelor judiciare revenindu-le obligația administrării probelor în procesul penal (ejus incubit probatio qui dicit, non qui negat).

Fiind o prezumție relativă, prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăției.

Răsturnarea prezumției de nevinovăție poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăție.

Când, ca urmare a administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăției, prezumția de nevinovăție nu este înlăturată, orice îndoială fiind în favoarea inculpatului(in dubio pro reo).

Ori, din probele administrate, așa cum s-a arătat mai sus, nu s-a dovedit fără dubii vinovăția apelantului-inculpat cu privire la primirea sumelor de 3.200.000.000 lei rol, respectiv, 1.300.000.000 lei rol.

Pentru a se dispune condamnarea apelantului-inculpat pentru săvârșirea celor două acte materiale din 21.11.2004 și 22.11.2004, era obligatoriu să se dovedească, fără echivoc, vinovăția acestuia, deoarece dubiile existente se interpretează, așa cum se arăta, în favoarea inculpatului.

Regulain dubio pro reoconstituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional, care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 od procedură penală, se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.

Înainte de a fi o problemă de drept, regulain dubio pro reoeste o problemă de fapt. . justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).

Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd, ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție" și deci inculpatul trebuie achitat.

În cauza dedusă judecății, referitor la cele două acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune, din 21.11.2004 și 22.11.2004, nu numai că ar exista o îndoială în ceea ce privește vinovăția apelantului-inculpat, ci există o certitudine că apelantul-inculpat nu a săvârșit aceste acte materiale.

Este un lucru cert că pornind de la o realitatea, respectiv inducerea în eroare de apelantul-inculpat a părților vătămate prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust (5000 euro și 30.000 euro), intimatele-părți civile, pentru a se răzbuna pe apelantul-inculpat, au creat un scenariu, inducând ideea că inculpatul le-ar fi cerut și alte sume de bani, pentru a determina încadrarea în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe grave și chiar arestarea acestuia.

Pentru aceasta au apelat la martorii mai sus menționați, dar au uitat să se pună de acord și cu privire la aspectele de amănunt, așa explicându-se neconcordanțele flagrante dintre declarațiile părților vătămate, dintre declarațiile acestora și ale martorilor și, la rândul lor dintre declarațiile martorilor.

Pentru aceste motive, Curtea constatând că nu sunt probe certe din care să rezulte predarea de intimatele-părți vătămate și respectiv, primirea de apelantul-inculpat a sumei de 4.5000.000.000 lei rol (3.2000.000.000 și 1.300.000.000 lei), nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție cu privire la aceste două acte materiale, în temeiul art.334 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din infracțiunea continuată de înșelăciune cu consecințe grave, prevăzută de art.215 alin.1 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea continuată de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea va avea în vedere prevederile art.72 Cod penal, respectiv, dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Sub aspectul gradului de pericol social al faptei săvârșite, trebuie avută în vedere modalitatea în care a fost concepută și săvârșită infracțiunea și valoarea prejudiciului cauzat, care se apropie de valoarea care ar duce la reținerea agravantei prevăzute de art.215 alin.5 (consecințe grave - art.146 Cod penal).

Instanța de fond a reținut în favoarea apelantului-inculpat circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal și a făcut aplicarea art.76 lit.a Cod penal, coborând pedeapsa principală sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Desigur că reținerea art.76 alin.1 lit.a Cod penal, este greșită, în cauză instanță de fond, față de încadrarea juridică pentru care a dispus condamnarea inculpatului, erau incidente prevederile art.76 alin.2 Cod penal.

Deoarece hotărârea a fost apelată doar de apelantul-inculpat și s-au reținut circumstanțe atenuante, Curtea are obligația de a reține și ea aceste circumstanțe atenuante.

Însă, având în vedere că circumstanțele atenuante intră în concurs cu dispozițiile art.41alin.2 Cod penal, fiind aplicabile prevederile art.80 Cod penal, pentru considerente de mai sus referitoare la gardul de pericol social al infracțiunii, cuantumul pedepsei principale nu va fi coborât sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea, astfel cum se va dispune schimbarea încadrării juridice.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, pentru aspectele mai sus arătate, Curtea constată că scopul acesteia, astfel cum este circumscris de art.52 Cod penal, nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art.88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa principală aplicată apelantului-inculpat perioada executată prin reținere preventivă de 24 de ore din data de 29.11.2004.

Se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II - a și b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal.

Referitor la soluționarea laturii civile, așa cum se arăta mai sus, părțile vătămate s-au constituit părți civile cu suma de 45.000 euro și 4.500.000.000 lei ROL.

Din probele administrate rezultând primirea de apelantul-inculpat doar a sumei de 35.000 euro, nu și a sumei de 4.500.000.000 lei ROL, Curtea va admite în parte acțiunea civilă exercitată de părțile vătămate și va obliga inculpatul să plătească părților civile suma de 35.000 euro.

Așa cum au recunoscut și părțile civile, acestea se află în posesia unui autoturism "Volkswagen Passat", bun proprietatea apelantului-inculpat, astfel că se va dispune indisponibilizarea acestui bun în vederea valorificării prin executare silită mobiliară și a recuperării prejudiciului cauzat.

În conformitate cu prevederile art.109 alin.3 Cod procedură penală, se va dispune păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei a mijloacelor materiale de probă, respectiv a unui reportofon și a 7 casete audio, bunuri aflate, așa cum rezultă din adresa de înaintare a dosarului de Tribunalul Bistrița, către Tribunalul Bacău, la Camera de corpuri delicte a acestei din urmă instanță.

Având în vedere soluția dată de instanța de fond cererii de scutire a plății amenzii judiciare aplicate și deoarece apărătorul ales al apelantului-inculpat a justificat lipsa de la termenul de judecată din data de 14.04.2009, în temeiul art.199 alin.3 Cod procedură penală, se va dispune scutirea domnului avocat de plata amenzilor judiciare aplicate de Tribunalul Bacău prin încheierea din data de 11.03.2008 și de Curtea de APEL BACĂU prin încheierea din data de 14.04.2009.

În mod greșit, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către martorii și, reprezentând cheltuieli de transport, invocând ca temei în drept prevederile art.193 Cod procedură penală.

Așa cum rezultă și din denumirea marginală a acestui articol"Plata cheltuielilor judiciare făcute de părți"și din conținutul acestui text, acesta se referă la părțile din proces, ori, având în vedere art.23 și 24 Cod procedură penală, în mod evident, martorii nu sunt părți în procesul penal.

În cauză erau aplicabile dispozițiile art.190 Cod procedură penală, care are următorul conținut: "Martorul, expertul și interpretul chemați de organul de urmărire penală ori de instanța de judecată au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întreținere, locuință și altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor.

Martorul, expertul și interpretul care sunt salariați au dreptul și la venitul de la locul de muncă, pe durata lipsei de la serviciu, pricinuită de chemarea la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată.

Martorul care nu este salariat, dar are venit din muncă, este îndreptățit să primească și o compensare.

Expertul și interpretul au dreptul și la o retribuție pentru îndeplinirea însărcinării date, în cazurile și condițiile prevăzute prin dispoziții legale.

Sumele acordate potrivit alin. 1, 3 și 4 se plătesc pe baza dispozițiilor luate de organul care a dispus chemarea și în fața căruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste sume se plătesc martorului imediat după înfățișare, iar expertului și interpretului, după ce și-au îndeplinit însărcinările.

Suma care reprezintă venitul arătat în alin. 2 se plătește de cel la care lucrează martorul, expertul sau interpretul."

Din examinarea acestui text rezultă că sumele acordate martorilor, reprezentând cheltuielile efectuate cu transportul de la localitatea de domiciliu la sediul instanței și retur, se plătesc pe baza dispoziției luate de instanță, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat, iar nu prin obligarea directă a inculpatului la plata acestor sume către martori.

Desigur că, în caz de condamnare, potrivit art.189, cu art.191 alin.1 Cod procedură penală, sumele care s-ar fi plătit din fondul cheltuielilor judiciare special alocat de Ministerul Justiției și Libertăților, trebuiau incluse în suma la care era obligat inculpatul cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Deoarece ne aflăm doar în apelul inculpatului nu se pot include sumele la care a fost obligat inculpatul către cei doi martori în suma la care va fi obligat acesta cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, în primul rând pentru că cele două sume nu au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și apoi, pentru că s-ar agrava situația apelantului-inculpat în propria cale de atac.

Executarea cheltuielilor judiciare la cererea celor doi martori, este guvernată de un principiul fundamental al procesului civil, evident și al fazei executării silite, cel al disponibilității, cei doi martori putând sau nu să pună în executare acele prevederi din dispozitivul hotărârii instanței de fond, pe când incluzându-le în cheltuielile judiciare la care este obligat inculpatul, executarea acestora, se face, în conformitate cu prevederile art.443, raportat la art.442 Cod procedură penală și art.141 alin.6 și următoarele din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, din oficiu.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat de apelantul-inculpat, va fi desființată în totalitatea sentința penală apelată, se va reține cauza spre rejudecare și în fond se va proceda în sensul celor de mai sus.

Se va constata că apelantul-inculpat a fost asistat de apărător ale atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel.

Văzând și prevederile art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE:

În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de apelantul-inculpat - împotriva sentinței penale nr.210/D din data de 15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.

Desființează în totalitatea decizia penală apelată, reține cauza spre rejudecare și în fond;

În baza art.215 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2, art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.e teza I Cod penal și art.80 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prin schimbarea încadrării juridice din art.215 alin.1 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, condamnă inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 27.iunie.1975, în orașul Carei, județul S M, CNP -, studii liceul, necăsătorit, nu are copii, stagiul militar satisfăcut, cu domiciliul în comuna,-, județul S M, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa principală de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art.88 Cod penal, deduce din pedeapsa principală aplicată durata executată prin reținerea preventivă de 24 ore, din data de 29.11.2004.

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal.

În temeiul art.14, 346 Cod procedură penală, cu art.998 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă exercitată de părțile vătămate și și obligă inculpatul să plătească acestora suma de 35.000 euro cu titlul de despăgubiri civile.

Dispune indisponibilizarea unui autoturism "Volkswagen Passat", bun proprietatea inculpatului și aflat în posesia părților civile și, în vederea valorificării prin executarea silită mobiliară și recuperării prejudiciului cauzat acestora.

În baza art.109 Cod procedură penală, dispune păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei a mijloacelor materiale de probă, respectiv a unui reportofon și a șapte casete audio, bunuri aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

Constată că apelantul-inculpat a fost asistat de apărător ales atât la prima instanță, cât și la instanța de apel.

În temeiul art.199 alin.3 Cod procedură penală, dispune scutirea domnului avocat de plata amenzilor judiciare aplicate de Tribunalul Bacău prin încheierea din data de 11.03.2008 și de Curtea de APEL BACĂU prin încheierea din data de 14.04.2009.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru intimatele-părți civile și și de la comunicare pentru apelantul-inculpat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.mai.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.sent.penală Gh.

Red.dec.

El.

3 ex.

22.05.2009

Președinte:Dumitru Pocovnicu
Judecători:Dumitru Pocovnicu, Bogdan Adrian

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Bacau