Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 656/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.215 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 656
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când cauza a fost amânată pentru prezentul termen, ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva deciziei penale nr.305 din 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- privind pe inculpatul.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin sentința penală nr.2874/27.09.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, n baza art. 11 pct.2 lit. a CPP, raportat la art. 10 lit.d CPP: a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la 13 mai 1979, domiciliat în C,-,. 158.D,.1,.8, jud. D, CNP: -; pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 215 alin.1 Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată Metro Cash &, cu sediul în C, jud. D, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecătoria Craiova nr. 3611/P/ 2006 din 06 februarie 2007 fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 215 alin.1 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 3120/215/ 12.02.2007 și constituie prezentul dosar penal.
Din actul de sesizare a instanței s-a reținut în fapt că n ziua de 11.05.2006, în jurul orei 17,00, inculpatul s-a deplasat la magazinul " Metro - Cash & " din C, însoțit de cumnatul său, pentru a face cumpărături. Acesta i-a solicitat numitului - angajat al magazinului, care își desfășoară activitatea în raionul radio - tv - să-i coboare din raft două monitoare, manifestându-și intenția de a le cumpăra.
După ce angajatul magazinului i-a pus produsele sigilate în cutii de carton, pe căruciorul de cumpărături, inculpatul și cumnatul său s-au îndreptat spre casele de marcat, solicitându-i vânzătoarei să-i factureze cele două monitoare separat de celelalte cumpărături. Întrucât martora i-a comunicat că cele două monitoare se facturează la casa specială pentru calculatoare, inculpatul a rămas în magazin cu cele două produse, părăsind locația cu celelalte cumpărături.
La scurt timp, inculpatul s-a prezentat la casa nr. 11, unde se afla de serviciu martora, cu două cutii din carton pentru hote de aragaz și alte produse, solicitând facturarea separată a celor două hote de aragaz. Vânzătoarea a desfăcut cutiile celor două hote, care erau lipite cu bandă adezivă, dar nu erau capsate și a constatat că, în interiorul acestora se aflau cele două monitoare, ambalate, la rândul lor, în cutii din carton.
Pe latură civilă, având în vedere că fapta a rămas în faza tentativei, Metro Cash & nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, bunurile fiind recuperate.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecătoria Craiova nr. 3611/P/ 2006 din 06 februarie 2007 fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 215 alin.1 Cod penal. S-a reținut că în ziua de 11 mai 2006 fost depistat inculpatul care avea două monitoare ascunse în două ambalaje de hote de aragaz și cu care vroia să treacă de casa de marcat, fiind încasată contravaloarea celor două hote.
Din declarația martorei - s-a reținut că în data de 11 mai 2006, la casa la care lucra, s-au prezentat doi bărbați care aveau o serie de produse printre care și două cutii sigilate, în care ar fi trebuit să se afle hote de aragaz. În urma verificării, martora a observat că înăuntru se aflau două televizoare, moment în care a fost anunțat șeful de tură din cadrul magazinului și ulterior inspectorul de supraveghere, iar întrebat fiind ce dorește să cumpere inculpatul a precizat că dorește să achiziționeze două hote. Acest ultim aspect se reține și din declarația martorului, care mai declară că s-a aflat împreună cu inculpatul la momentul când au fost luate cele două cutii sigilate de pe raft.
Din adresele nr. 24/29.01.2007 și nr. 105/14.05.2007, instanța a mai reținut că nu au putut fi înaintate de către partea vătămată Metro Cash & C înregistrările video din data de 11 mai 2006 și nici declarațiile și procesele-verbale întocmite de inspectorul de supraveghere cu acea ocazie.
Instanța constatat că pentru existența infracțiunii de înșelăciune, așa cum e prevăzută de disp. art. 215 Cod penal, este necesar ca oricare dintre acțiunile prin care se poate realiza elementul său material să fie săvârșită cu intenție directă, respectiv făptuitorul își dă seama că desfășoară o activitate de inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține un folos material injust, și că prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere o dorește.
În ceea ce privește forma imperfectă a infracțiunii prev. de art. 215 Cod penal, respectiv infracțiunea de tentativă la infracțiunea de înșelăciune, aceasta există atunci când datorită unor împrejurări independente de voința sa făptuitorul nu a reușit să ducă până la capăt acțiunea de inducere în eroare, precum și atunci când nu a izbutit să inducă în eroare și să pricinuiască, prin aceasta, o pagubă.
Ori, în speță, instanța apreciat că fapta inculpatului de a lua mai multe bunuri din raft, printre care și două cutii sigilate, având reprezentarea că bunurile respective sunt hote de aragaz, nu poate fi aptă a întruni elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 215 Cod penal, sub aspectul laturii subiective.
Astfel, din niciuna din probele administrate în cauză nu a reieșit cu certitudine că martorii audiați l-ar fi văzut pe inculpat desfășurând o activitate de substituire a celor două tipuri de produse (hote și monitoare ) prin înlocuirea lor în cutii, lucru de altfel greu de crezut a fi realizat într-un magazin de talia Metro Cash & prevăzut cu sistem de supraveghere și alarmare, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin particularitățile acestor produse ce se află în cutii voluminoase aflate de regulă pe rafturi greu accesibile publicului, fiind nevoie de intervenția responsabilului de sector pentru a le obține.
De altfel, la momentul când inculpatul a ajuns la casă în vederea facturării produselor, casiera a fost nevoită să desigileze ea însăși cutiile, conform protocolului magazinului, de unde rezultă ca această activitate nu fusese desfășurată anterior de inculpat, iar pe de altă parte din declarațiile martorilor rezultat că monitoarele pe care inițial inculpatul dorise să le achiziționeze au rămas la una din casele magazinului și nu fuseseră din nou puse în raft, pentru ca acesta să aibă din nou acces la ele.
În consecință, instanța în temeiul art. 11 pct.2 lit.a CPP, raportat la art. 10 lit.d CPP, a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 215 alin.1 Cod penal.
In ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a luat ct că partea vătămată Metro Cash & nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, solicitând pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice, respectiv condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tentativă la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În dezvoltarea motivelor de apel depuse la dosar a criticat soluția de achitare ca fiind în contradicție față de mijloacele de probă administrate în cauză, apreciind că acestea dovedesc în mod indubitabil existența infracțiunii și vinovăția cerută de lege.
S-a făcut referire în acest sens la declarația martorului audiat în faza de urmărire penală, din care rezultă că inculpatul i-a cerut în ziua respectivă să coboare de pe raft 2 monitoare, care erau sigilate în ambalajul de carton, pe care le- așezat pe căruciorul de cumpărături al inculpatului.
Referitor la împrejurarea că partea vătămată nu a fost în măsură să prezinte instanței înregistrările video de la data respectivă, acesta aspect nu este în măsură să înlăture răspunderea penală a inculpatului, atâta timp cât o astfel de probă nu are o valoare absolută, iar restul probatoriului administrat, respectiv declarațiile martorilor coroborate cu cele date de învinuit în faza de urmărire penală este suficient pentru demonstrarea vinovăției inculpatului și a modului de săvârșire a faptei.
S- făcut referire la declarația inculpatului, dată în faza de judecată, ca fiind neadevărată și contrazisă de probatoriul administrat, inclusiv de declarația inițială a inculpatului în timpul urmăririi penale, în care a arătat că bunurile găsite în cele două cutii de hotă erau cele două monitoare pe care acesta intenționase să le achiziționeze anterior, fără a-și explica însă modalitatea cum au ajuns în acel loc.
O altă critică privește analizarea eronată a probatoriului de către instanța de fond, respectiv faptul că cele două cutii au fost desigilate de casieră, iar nu de inculpat, declarațiile martorilor cât și ale inculpatului dovedind că acestea erau doar lipite cu bandă adezivă, operațiune care nu presupune o "sigilare", cele două cutii nefiind nici capsate nici legate în alt mod.
Fiind audiat în fața instanței de apel ( fila 32) inculpatul și- menținut declarația dată în cursul procesului penal și nu a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că nu își explică în ce împrejurări au ajuns cele 2 monitoare în cutiile cu care s-a prezentat la casă.
Față de imposibilitatea audierii martorului de către instanța de apel, din numeroasele procese-verbale nerezultă că acesta este plecat în străinătate, instanța a făcut aplicarea disp.art.327 alin.3 l C.P.P. respectiv citirea declarației date de acest martor în faza de urmărire penală( filele 12 și 13 din dosarul de urmărire penală), luând în considerare în analiza probatoriului administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești și această probă testimonială.
Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță pe baza probatoriului administrat din care nu rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Declarațiile martorului ( filele 12,13 - dosarul de urmărire penală), angajat al Metro Cash & C nu concluzionează o altă stare de fapt care să aibă relevanță asupra vinovăției inculpatului.
Din declarațiile martorului s-a reținut că la solicitarea inculpatului cumpărător, acesta a coborât 2 monitoare Hunday, care erau sigilate în ambalajul lor de carton și le-a pus pe căruciorul inculpatului, care motivat că va merge la raionul "" pentru a cumpăra și un.
Acest aspect este recunoscut și de către inculpat în cursul procesului penal însă pe baza probatoriului administrat nu se poate reține cu certitudine că inculpatul a avut cunoștință că în cele două cutii sigilate, pe care le-a prezentat la casă, s-ar afla două televizoare și nu hote de aragaz sau că ar fi desfășurat o activitate de substituire a celor două tipuri de produse, în scopul de a obține un folos material injust.
Totodată probatoriul relevă că între momentul coborârii de către angajatul Metro a celor 2 monitoare pe căruciorul inculpatului și prezentarea acestuia din urmă la casa specială de facturat a trecut o perioadă scurtă, de 30 de minute, neacoperită de nici un probatoriu cu privire la activitatea inculpatului desfășurată între aceste momente.
Astfel în mod just a reținut prima instanță că este greu de crezut că în aceste împrejurări inculpatul ar fi putut realiza o activitate de substituire a produselor într-un magazin de Metro prevăzut cu un sistem de supraveghere și alarme, activitate care presupune o desigilare a produselor originale și o ambalare în cutii de hote acestor produse, voluminoase și are se află pe rafturi greu accesibile publicului.
Din declarațiile martorei ( filele 14, 15 dosar urmărire penală și fila 22 instanță), casieră, rezultă că acesta desigilat cutiile în care s-au găsit monitoarele, ceea ce concluzionează că activitatea inculpatului ar fi presupus și acest aspect, care nu este însă probat în nici un fel.
Mai mult probatoriul administrat nu lămurește dacă ulterior s-au găsit în magazin cele 2 hote, presupus substituite și nici ambalajele monitoarelor prezentate astfel la casă, împrejurări pe care organele de urmărire penală nici nu au fost preocupate să le stabilească.
Mai mult inculpatul a cumpărat și plătit cele două hote de aragaz pe care intenționa să le achiziționeze.
Ca atare, solicitarea Parchetului în apelul declarat de a se dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de înșelăciune este nefondată, pe baza probatoriului administrat neputându-se reține vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea de care este acuzat.
Standardul probațiunii în materie penală este ridicat la nivelul principiului in dubio pro reo, dubii care în speță nu au fost înlăturate în nici un mod și ca atare profită inculpatului.
Împrejurarea că inculpatul a dat declarații contradictorii în cauză și că în ambalajele prezentate la casă au fost găsite două monitoare nu concluzionează o încercare acțiunii de inducere în eroare părții vătămate și nici intenția directă a inculpatului de a produce în acest fel o pagubă, elemente constitutive ale infracțiunii de față:
Nefiind nici un motiv de nelegalitate și netemeinicie a situației speciale, tribunalul respins ca nefondat apelul declarat, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj criticând-o ca fiind netemeinică, deoarece din probele administrate rezultă în mod indubitabil existența infracțiunii și vinovăția cerută de lege și se impune pronunțarea condamnării inculpatului și aplicarea unei pedepse.
În susținerea recursului s-a arătat, în primul rând, că hotărârea instanței de fond menținută în apel este criticabilă, deoarece motivele avute în vedere la pronunțarea hotărârii de achitare sunt contradictorii și neîntemeiate pe toate mijloacele de probă administrate în cauză, motivarea instanței de fond bazată pe lipsa unor probe din care să rezulte activitatea de substituire de către inculpat a celor două tipuri de produse este contrazisă de declarația martorului care a arătat că inculpatul i-a solicitat să coboare cu mașina specială, două monitoare pe care le-a predat inculpatului, acesta băgându-le în cutiile unor hote de aragaz.
A doua critică formulată de Ministerul Public vizează relevanța exagerată dată de către instanțe lipsei înregistrărilor video de la magazin, această probă neavând o valoare absolută, iar restul probelor administrate conduc la concluzia săvârșirii infracțiunii de către inculpat, toate conducând la concluzia că acesta, cu intenție, a introdus în două cutii de hote de aragaz cele două monitoare și s-a prezentat cu ele la casa de marcat, precizând că dorește să cumpere două cote de aragaz deoarece acestea avea prețul mai mic decât cele două -uri din interior.
O altă critică a Ministerului Public vizează caracterul contradictoriu a declarațiilor inculpatului la urmărirea penală și în faza de judecată, instanțele acordând relevanță doar acelora din declarații care nu se coroborează cu alte mijloace de probă, precum și reținerea unei situații de fapt eronate în ceea ce privește situația cutiilor în care ar fi trebuit să se afle hote de aragaz, în sensul că acestea nu erau "sigilate" în adevăratul sens al cuvântului, respectiv capsate sau legate în alt mod, ci doar lipite cu bandă adezivă.
Ultima critică formulată se referă la latura subiectivă, în sensul că probele administrate conduc la concluzia că inculpatul a acționat cu intenție în ceea ce privește activitatea de inducere în eroare a casierei, relevantă fiind declarația sa sub aspectul faptului că nu avea nevoie de monitoare în acea zi, în condițiile în care societatea pe care o conducea nu primise comenzi în acest sens, precum și faptul că nu s-a dus direct la casa de marcat cu hoteluri și -urile direct, ci a trecut și prin zona raionului, zonă puțin frecventată și unde a avut posibilitatea să introducă cele două -uri în cutiile de hotă.
Examinând recursul declarat Curtea urmează ca în baza art.385 pct.1 lit.b p, să-l respingă ca nefondat.
Temeiul juridic al criticilor formulate de către Ministerul Public în recursul declarat îl reprezintă disp.art.3859pct.18 p, conform căruia sunt supuse casării hotărârile pronunțate atunci când judecătorii de fond au comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Curtea, făcând o analiză atentă a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, cu consecințe asupra probelor care rezultă cu certitudine, apreciază că atât instanța de fond, cât și cea de apel, au stabilit o corectă situație de fapt, cu consecințe juste în ceea ce privește existența infracțiunii prev.de art.20 p rap.la aret.215 alin.1
Prima critică formulată de recurent vizează modul eronat în care instanțele de fond au interpretat declarațiile martorului și au realizat coroborarea acesteia cu celelalte mijloace de probă. În acest sens, Curtea constată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au avut în vedere și interpretat în mod just declarațiile acestui martor, realizând o coroborare corectă a acestora cu celelalte mijloace de probă din dosar, concluzionând în mod just că acesta arată cu certitudine doar faptul că a coborât, în calitate de angajat al, două monitoare și le-a pus pe căruciorul inculpatului, fără a oferi elemente în legătură cu ce s-a întâmplat ulterior cu aceste -uri, în condițiile în care inculpatul a plecat către un alt raion și a trecut o perioadă de peste 30 minute până la momentul prezentării sale la casă.
În sensul celor precizate anterior, apare ca mai verosimilă varianta susținută de către inculpat în sensul că nu are cunoștință de modul în care -urile au ajuns în cutiile de hotă, de cât cea susținută de către Ministerul Public, în sensul că în perioada de cca.30 minute inculpatul a coborât cutiile cu hote de pe rafturi, a scos hoteluri, a introdus -urile în cutii și le-a lipit cu scotch, prezentându-le ulterior la casă, având în vedere locul unde această din urmă activitate ar fi trebuit să se desfășoare: un magazin modern, des frecventat, dotat cu aparatură modernă de supraveghere video și sisteme de alarmare, locul unde cutiile de hotă se aflau, precum și modul în care acestea erau ambalate.
Referitor la cea de a doua critică, Curtea va constatat că nici aceasta nu este întemeiată pentru considerente avute în vedere cu prilejul examinării primei critici, lipsa înregistrărilor video, inclusiv cu activitatea propriu zisă desfășurată de inculpat în incinta magazinului, constituind un element lipsă extrem de important al fazei de urmărire penală, imposibil de suplinit în faza cercetării judecătorești, deoarece acesta, pe de o parte, ar fi putut să aducă lămuriri semnificative cu privire la ceea ce a făcut efectiv inculpatul în perioada în care a stat în magazin și, pe de altă parte, contribuie esențial la conturarea ideii că activitatea inculpatului în magazin a fost una normală, în lipsa unor mijloace de probă care să contureze o stare de fapt contrară.
Nici cea de a treia critică nu poate fi reținută de către C ca întemeiată, deoarece caracterul parțial contradictoriu al declarațiilor inculpatului nu vizează aspecte esențiale, care, coroborate cu alate mijloace de probă să poate conduce la conturarea unei alte stări de fapt, acesta arătând constant activitatea pe care a desfășurat-o și considerându-se nevinovat și, în mod temeinic instanțele au realizat o coroborare a declarațiilor acestuia cu celelalte mijloace de probă existente la dosar, ajungând la concluzia temeinică, că inculpatul nu a acționat cu intenție directă în vederea inducerii în eroare a angajatei magazinului.
Ultima critică formulată de Ministerul Public vizează latura subiectivă a infracțiunii de tentativă la înșelăciune în formă simplă, în sensul că instanțele, la stabilirea inexistenței intenției directe a inculpatului, nu au avut în vedere faptul că societatea acestuia nu primise comenzi de vânzare în acea zi pentru -uri și nici faptul că acesta, după ce angajatul i-a pus -urile în căruț, nu s-a dus direct la casa de marcat, ci după cca.30 minute, perioadă în care a mers în raionul, raion izolat și puțin frecventat, realizând astfel operațiunea de introducere a -urilor în cutiile de hotă.
Pentru existența infracțiunii prev.de art.215 p este necesar ca oricare dintre acțiunile prin care se realizează elementul material să fie săvârșită cu intenție directă, respectiv făptuitorul să-și dea seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține un folos material injust, și că prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare pe care o dorește.
În mod temeinic instanțele au apreciat că din probatoriile administrate în cauză nu rezultă existența nici a elementului material, nici a laturii subiective a acestei infracțiuni, nefăcându-se dovada cu certitudine că inculpatul ar fi desfășurat o activitate de substituire a hotelor cu -uri, în interiorul cutiilor de hotă și nici faptul că acesta ar fi prevăzut o astfel de activitate.
Aspectele suplimentare invocate de către Ministerul Public în recurs și pe care acesta le consideră ca fiind relevante, respectiv lipsa unor comenzi pentru societatea inculpatului și modul cum acesta s-a deplasat în magazin în perioada cuprinsă între momentul luării celor două -uri și cel al prezentării la casă, nu pot fi reținute ca fiind importante sub aspectul elementelor material și subiectiv al infracțiunii, deoarece nu influențează starea de fapt corect reținută de instanțe, inculpatul putând să le achiziționeze în interes personal, având în vedere prețul promoțional cu care era oferită spre vânzare.
Concluzionând, Curtea apreciază că soluțiile pronunțate de instanțe sunt legale și temeinice, astfel încât urmează să respingă recursul ca nefondat.
În ceea ce privește cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșită de către inculpat din infr.p0rev.de art.20 p rap.la art.215 alinl.1 p, în infr.prev.de art.20 rap.la art.215 alin.1,2,3 p, examinarea acesteia apare ca fiind inutilă, având în vedere soluția de achitare menținută de către C, solicitarea Ministerului Public vizând reținerea unei agravante a formei simple a infracțiunii de înșelăciune.
Cheltuielile judiciare în sumă de 300 lei, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce va fi virat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Dolj, vor rămâne în sarcina statului având în vedere dispoz.art.192 alin.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva deciziei penale nr.305/26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare, în sumă de 300 lei, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu ce va fi înaintat din fondurile către BA C, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 iunie 2009.
- - - - - - - -
Grefier
UV.
Red.jud/-
A/
S/15.09.2009
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Mircea Mugurel Șelea
