Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 66/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 66/
Ședința publică din 01 Iulie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu dr.- -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel este reprezentat
prin procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA și de inculpatul, domiciliat în R V,-, județul V, împotriva sentinței penale nr.109/F din 07 iunie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 17 iunie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr.109/F din 7 iunie 2008, TRIBUNALUL VÂLCEAî n temeiul art.335 alin.2 Cod de procedură penală; a esființat în parte sentința penală nr.951/04.05.2005, pronunțată de către Judecătoria Slatina în dosarul nr.10203/2004, definitivă prin decizia penală nr.-.11.2005, pronunțată de către Tribunalul Olt în dosarul nr.3252/2005, cu privire la condamnare.
În temeiul art.215 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit.b Cod penal și art.43 Cod penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28 septembrie 1961, în comuna, jud.V, domiciliat în Municipiul R V,- G, jud.V, la 3 ani închisoare.
În temeiul art.11 lit.c din legea nr.87/1994, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit.b Cod penal, art.76 lit.c Cod penal și art.13 Cod penal, a condamnat pe inculpat la 9 luni închisoare.
În temeiul art.280 din Legea nr.53/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod Penal, art.74 lit.b Cod Penal, art.76 lit.c și Cod Penal art.13 Cod Penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În temeiul art.215 alin.2 Cod Penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod Penal, art.74 lit.b Cod Penal, art.76 lit.c Cod Penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 7 ani și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a-c Cod penal, pe o perioadă de 3 ani.
În temeiul art.215 alin.1 Cod Penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod Penal, art.74 lit.b Cod Penal, art.76 lit.c Cod Penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare.
A menținut dispoziția din sentința penală nr.951/2005 a Judecătoriei Slatina definitivă prin decizia penală nr.477/2005 a Tribunalului O l t, referitoare la anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1603/2004 a Judecătoriei Rm.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința menționată în pedepsele componente de 5 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.280 din Legea nr.53/2003, cu aplic.art.41 alin.2 și Cod Penal de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.94 din OUG nr.150/2002 rap.la art.3021Cod Penal, cu aplic.art.41 alin.2 și Cod Penal în baza art.36 alin.2 a Cod Penal contopit aceste pedepse cu pedepsele aplicate prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a-c pen. pe o perioadă de 3 ani.
În baza art.14 Cod de procedură penală și art.998-999 Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă B, prin V împotriva inculpatului și părții responsabile civilmente SC GRUP SRL Rm.
A obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC GRUP SRL Rm.V, la plata despăgubirilor civile către partea civilă ANAF B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, constând în diferența dintre suma de 46116,0741 lei plus majorările aferente până la data plății efective și suma de 46112 lei, din care 43427 lei achitată la data de 28.03.2007, iar 2685 lei achitată la data de 06.-06.2007.
A admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă SC V SA.
A obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC GRUP SRL Rm.V, la plata către partea civilă SC V SA a sumei de 16744,99 lei plus majorările aferente până la plata efectivă, cu titlu de daune materiale.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de către SC SRL.
A obligat pe inculpat, în solidar cu partea vătămată SC SRL Rm.V, la plata către partea civilă SC SRL, a despăgubirilor civile constând în diferența dintre suma de 22000 lei plus majorările aferente până la plata efectivă și suma de 5000 lei, achitată la data de 27.03.2007 de către inculpat.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de către SC SRL.
A obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC GRUP SRL Rm.V, la plata despăgubirilor civile constând în diferența dintre suma de 17749,955 lei plus majorările aferente până la plata efectivă și suma de 10000 lei din care 5000 lei achitată la data de 03.04.2007, iar 5000 lei achitată la data e 27.04.2007.
A admis acțiunea civilă formulată de către SC SRL. Obligă pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL Rm.V, la plata către partea civilă a sumei de 4190 lei plus majorările aferente până la data plății efective, cu titlu de daune materiale.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă SC SRL, cu sediul în.
A obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC GRUP SRL, la plata către partea civilă SC SRL a despăgubirilor civile constând în diferența dintre suma de 4087,9711 lei plus majorările aferente până la data plății efective și suma de 5000 lei, achitată la data de 27.03.2007.
A obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC SRL Rm.V, la plata către partea civilă SC SRL a despăgubirilor civile constând în diferența dintre suma de 5577,3442 lei plus majorările aferente până la plata efectivă și suma de 5000 lei, achitată la data de 25.04.2007.
A luat act că SC SRL Rm.V nu s-a constituit parte civilă în cauză. În temeiul art.118 lit.e Cod penal;
A dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 585.710,2378 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2151alin.1 și art.2151alin.2 Cod penal.
În temeiul art.163 Cod penal, a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părților responsabile civilmente SC GRUP SRL Rm.V și SC SRL Rm.V, până la concurența despăgubirilor la plata cărora au fost obligați.
În temeiul art.191 alin.3 Cod de procedură penală, a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către stat a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rin p. rechizitoriul din 16.05.2005, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.V în dosarul nr.1717/P/2004, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.266 al.2 din Legea nr.31/1990, art.215 al.1, 2, 3, 4 pen. art.266 al.2 din Legea nr.31/1990, art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, art.37 din Legea nr.82/1991, rap.la art.289 pen. art.280 din Legea nr.53/2003, toate cu aplic.art.33 lit.a și art.41 al.2 pen.
Inițial, cu soluționarea prezentei cauze a fost sesizată Judecătoria Rm. care însă, prin sentința penală nr.973 din 14 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr.4451/2005, a dispus schimbarea încadrării juridice din infr.prev.de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, cu aplic.art.41 al.2 pen. în infr.prev.de art.2151al.2 pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. și din infr. prev.de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, cu aplic.art.41 al.2 pen. în infr.prev.de art.2151al.1 pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. și drept consecință, în baza art.39 și art.42 pr.pen. și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, instanță care procedând la verificarea competenței a constatat că în conformitate cu disp.art.27 lit.a pr.pen. în vigoare la data sesizării(data sentinței de declinare) este competentă să soluționeze cauza, chiar dacă ulterior, prin disp.art.1 pct.6 din Legea nr.356/2006, competența
de soluționare pentru infracțiunea de delapidare care a avut consecințe deosebit de grave a fost acordată judecătoriilor, în cauză fiind aplicabile disp.art.3 al.3 din Legea nr.356/2006, tribunalul fiind instanța competentă la data intrării în vigoare a Legii nr.356/2006.
Având în vedere că prin sentința penală nr.951/04.05.2005, pronunțată de către Judecătoria Slatina, rămasă definitivă prin decizia penală nr.477/23.11.2005, pronunțată de către Tribunalul O l t, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1,2 și 4 pen. reținându-se că la data de 24.12.2003 inculpatul a emis fila CEC seria - 302 -, neavând disponibil în cont, în temeiul art.335 pr.pen. s-a dispus extinderea acțiunii penale pentru alte acte materiale, ținându-se cont că actele materiale pentru săvârșirea cărora inculpatul a fost condamnat definitiv intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune în formă continuată pentru comiterea căreia inculpatul a fost trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. și în consecință s-a dispus reunirea cauzelor, urmând să se pronunțe o hotărâre în raport de această infracțiune în întregul ei.
Coroborând plângerile părților vătămate cu declarațiile de martori, actele existente la dosar și declarațiile inculpatului, date atât în faza de urmărire penală, cât și în cea a judecății, rezultă fără dubiu că inculpatul, urmare a încheierii unor contracte comerciale cu părțile vătămate SC V SA, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL și SC O SA prin care a achiziționat diverse mărfuri de la acestea, a emis filele cec nr.BA -, BA -, în valoare de 187.383.335 lei, BA -, BA -, - -, în valoare totală de 267.499.550 lei, - -, BA -, în valoare de 96.653.153 lei, BA -, BA -, BA -, în valoare de 220.000.000 lei, BA -, în valoare de 41.900.000 lei, - 302 -, fără ca pentru valorificarea acestora să aibă acoperirea necesară în conturile instituțiilor de credit plătitoare, Banca Transilvania și Bank.
Faptele inculpatului constituie elementul material al infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.4 pen. și nu art.215 al.1, 2 și 4 pen. sau art.215 al.1, 2, 3 și 4 pen. așa cum a fost stabilită încadrarea juridică prin condamnarea anterioară sau prin actul de sesizare a instanței, înșelăciunea prev.de al.4 al art.215 pen. prin emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, reprezentând o variantă a infracțiunii de înșelăciune, care prin voința legiuitorului a fost incriminată sub forma mai multor variante, având ca punct de plecare varianta tip, prevăzută la al.1 și la care se adaugă alte 3 variante, respectiv înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, înșelăciunea săvârșită prin inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate și cea săvârșită prin emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, unele dintre acestea reprezentând variante agravante ale celei tip, dat fiind și sancțiunea mai gravă aplicabilă, motiv pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infr.prev.de art.215 al.4 pen. faptele inculpatului reprezentând în mod distinct și complet elementul material numai al acestei încadrări juridice.
Faptele inculpatului întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev.de art.215 al.4 pen. atât sub aspectul laturii obiective, faptele sale reprezentând actul de conduită interzis de textul penal incriminator, prin acțiunile sale părțile vătămate suferind o pagubă, aceasta fiind cauzată de imposibilitatea valorificării instrumentelor financiare încredințate de către inculpat, cât și sub aspectul laturii subiective, inculpatul acționând evident cu intenție, neputându-se susține lipsa intenției de inducere în eroare a părților vătămate din moment ce cunoștea că nu își va executa obligația de plată la termenul stabilit întrucât nu deținea disponibilul bănesc necesar, scopul prevăzut de textul incriminator rezultând cu atât mai mult din multitudinea actelor materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii, valoarea mare a mărfurilor achiziționate și din însuși faptul că la emiterea majorității filelor cec societățile administrate de către inculpat se aflau în interdicție bancară, fiind evidentă de asemenea unicitatea rezoluției infracționale, toate actele materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii fiind săvârșite în realizarea aceleiași hotărâri.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev.de art. art.11
lit.c din Legea nr.87/1994 și art.37 din Legea nr.82/1991, rap.la art.289 pen. pentru comiterea cărora inculpatul a fost trimis în judecată, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev.de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, constatând că faptele de săvârșirea cărora este acuzat inculpatul constituie elementul constitutiv al infracțiunii complexe de evaziune fiscală prev.de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, în conținutul său fiind inclusă ca element constitutiv omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, ceea ce constituie însuși elementul material al infracțiunii prev.de art.37 din Legea nr.82/1991, diferențierea elementelor materiale fiind diferențiată în fapt numai prin scop, cel al infracțiunii de evaziune fiscală înglobându-l pe cel prevăzut de legea contabilității, acesta din urmă reprezentând doar mijlocul pentru realizarea infracțiunii de evaziune fiscală, infracțiunea de evaziune fiscală în modalitatea incriminată neputând fi realizată în alt mod decât prin realizarea elementului material al infr.prev.de art.37 din Legea nr.82/1991, între acestea existând un raport de la mijloc la scop.
Referitor la săvârșirea de către inculpat a faptelor prevăzute de legea evaziunii fiscale ca infracțiuni, enumerate pe larg în actul de sesizare a instanței, aceasta este dovedită pe deplin de către actele de control fiscal întocmite de către și expertiza contabilă efectuată în cauză, rezultând cu claritate, așa cum de altfel inculpatul a și recunoscut în cursul urmăririi penale, că acesta a efectuat acte materiale ce au constat în omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate și înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul pe profit și TVA datorată, schimbarea declarației acestuia în cursul judecății neavând relevanță juridică în lipsa coroborării cu alte probe,inculpatul neputând invoca în apărarea sa nici o probă care să combată probele acuzării și să-i dovedească nevinovăția.
Cu privire la faptele inculpatului constând în faptul că acesta, în calitate de administrator al GRUP, a folosit cu rea credință bunuri ale societății (materiale sanitare de încălzire și canalizare, materiale de construcții și altele) în valoare de 439.955.057 lei pentru realizarea unei construcții în Rm. construcție ce aparținea părinților inculpatului,pentru materialele utilizate inculpatul neîntocmind documente justificative, precum și în aceea că inculpatul, în calitate de administrator al, a ridicat și cheltuit în interes personal suma de 5.417.147.321 lei, sumă pe care a încasat-o cu titlu de avansuri de trezorerie și pe care nu a justificat-o în nici un mod cu documente contabile, fapte dovedite prin actele de control fiscal, expertiza contabilă și chiar recunoașterea inculpatului, acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în varianta tip, respectiv în varianta agravată, prev.de art.2151al.1 pen. respectiv art.2151al.2 pen. ambele în formă continuată, fiind săvârșite prin mai multe acte materiale succesive comise în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, așa cum în mod corect a reținut Judecătoria Rm. sesizată inițial cu soluționarea cauzei, ci nu ale infr.prev.de art.266 al.2 din Legea nr.31/1990, cum se reținuse prin actul de sesizare a instanței,fiind aplicabile disp.art.281 din actul normativ menționat care prevăd că faptele prevăzute în prezentul titlu, (între care și art.266) dacă constituie - potrivit Codului penal sau unor legi speciale - infracțiuni mai grave, se pedepsesc în condițiile și cu sancțiunile prevăzute acolo, dispoziții irelevante de altfel, chiar și în absența acestora încadrarea juridică corectă a faptelor inculpatului fiind cea de delapidare, Legea nr.31/1990 incriminând ca element material al infr.prev.de art.266 numai folosirea, cu rea-credință, a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect,în speță inculpatul însușindu-și bunurile societății pe care le gestiona și administra, ci nu doar folosindu-le, actele sale întrunind elementul material al infracțiunii de delapidare. Apărarea inculpatului,exprimată în sensul că și-a însușit banii de la. întrucât el a contribuit de fapt material la înființarea societății, nu are relevanță în speță, cu atât mai mult cu cât scopul delapidării a fost evident de a prejudicia numeroșii creditori ai societății menționate, societate care a fost supusă procedurii falimentului.
De asemenea, din probatoriul administrat a rezultat și faptul că inculpatul nu și-a îndeplinit obligația, în calitate de angajator, ca în termen de 15 zile, să depună în conturile stabilite, sumele încasate de la salariați cu titlu de contribuție datorată către sistemul public de asigurări sociale, către bugetul asigurărilor pentru șomaj ori către bugetul asigurărilor sociale de sănătate, prin aceasta săvârșind infracțiunea prev.de art.280 din Legea nr.53/2003.
Având în vedere cele expuse, inculpatul săvârșind cu vinovăția cerută de lege infracțiunile menționate, urmează ca acesta să fie condamnat, la individualizarea judiciară a pedepsei instanța ținând cont de limitele de pedeapsă fixate de lege pentru fiecare infracțiune, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, infracțiunile fiind săvârșite în formă continuată și în concurs real, reținându-se totodată în favoarea inculpatului, ca circumstanță judiciară atenuantă prev.de art.74 lit.b pen. stăruința depusă de către acesta pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, inculpatul acoperind o parte însemnată material din prejudiciu în cursul judecății, circumstanță personală ce reflectă căința activă a acestuia, manifestată prin acte care exprimă material regretul și drept consecință aceasta își va extinde efectele cu privire la toate infracțiunile pentru care se va
dispune condamnarea, având drept efect reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut pentru fiecare infracțiune în parte, conform disp.art.76 pen. în speță nefiind incidente disp.art.80 al.2 pen. neobligativitatea coborârii pedepsei sub minimul special fiind aplicabilă numai în cazul concursului între circumstanțele agravante și cele atenuante, în defavoarea inculpatului nefiind reținute circumstanțe agravante, ci doar stări de agravare-concursul și forma continuată a infracțiunilor.
De asemenea, dat fiind că infracțiunile pentru săvârșirea cărora s-a solicitat tragerea la răspundere penală în prezenta cauză au fost săvârșite în concurs real cu alte infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv, pedepsele pentru acestea fiind contopite prin sentința penală nr.951/04.05.2005, pronunțată de către Judecătoria Slatina, rămasă definitivă prin decizia penală nr.477/23.11.2005, pronunțată de către Tribunalul O l t, sentință desființată ca urmare a reunirii cauzelor conform disp.art.335 pr.pen. se va da efect dispozițiilor legale ce reglementează instituția concursului de infracțiuni, pedepsele aplicate anterior contopindu-se cu cele aplicate în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală rezultantă cea mai grea, la care se va alătura și pedeapsa complementară.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, părțile vătămate ANAF B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, SC V SA, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, s-au constituit părți civile solicitând obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la acoperirea prejudiciului cauzat prin faptele sale ilicite.
Dat fiind că în cauză s-a dovedit prejudiciul cauzat fiecăreia dintre acestea, respectiv contravaloarea mărfurilor achiziționate și neachitate și datoriile neachitate bugetului de stat și celor privind asigurările sociale și legătura de cauzalitate între faptele ilicite ale inculpatului și prejudiciile cauzate, în temeiul răspunderii civile delictuale acesta urmează a fi obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente, în raport de fiecare parte civilă, a repara integral prejudiciul material cauzat prin faptele sale ilicite, urmând ca la acoperirea acestuia să se țină cont de partea achitată deja de către inculpat, ce va fi scăzută din suma ce constituie contravaloarea prejudiciului cauzat și constituită din sumele bănești datorate la termenele scadente și la care se adaugă majorările aferente (dobânzi)ce curg de la data producerii prejudiciului până la plata efectivă.
Datorită faptului că în cauză L și GRUP nu s-au constituit părți civile în cauză, în temeiul art.118 lit.e Cod penal se va dispune confiscarea specială de la inculpat a sumei de 585.710,2378 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2151alin.1 și art.2151alin.2 Cod penal, în vederea garantării acoperirii pagubei create de către inculpat instanța urmând a dispune și instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părților responsabile civilmente, până la concurența despăgubirilor la plata cărora au fost obligați.
Trebuie menționat că în speță s-a considerat în mod eronat că inculpatul este asociat unic al și din acest motiv a desemnat un apărător din oficiu pentru aceasta, însă dat fiind că în realitate inculpatul a fost numai administratorul acestei societăți, asociați fiind alte persoane, după cum rezultă din adresa înaintată de Registrul Comerțului, în speță nu sunt aplicabile disp.art.173 pr.pen. partea respectivă putându-și face singură apărarea.
Având în vedere că soluționarea laturii civile nu se efectuează în natură și nu este condiționată de restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, instanța nu va face aplicarea disp.art.348 pr.pen. referitoare la soluționarea din oficiu a laturii civile, în speță găsindu-și de altfel aplicarea principiul disponibilității.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe Lângă TRIBUNALUL VÂLCEA și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, invocă următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii primei instanțe:
- în mod greșit Judecătoria Râmnicu Vâlceaa dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.215/1 alin.2 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și din infracțiunea prevăzută de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de.215 alin.1 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal;
- în mod greșit Tribunalul Vâlceal -a condamnat pe inculpat numai în temeiul art.215 alin.4 Cod penal, fără a reține și alineatele: 1, 2 și 3, așa cum de altfel inculpatul a fost trimis în judecată;
- TRIBUNALUL VÂLCEA, deși a reținut circumstanțe atenuante pentru inculpat nu a dat eficiență acestora, în cazul infracțiunii de înșelăciune, deoarece nu a coborât pedeapsa sub minimul de 3 ani prevăzut de lege;
- instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel în legătură cu săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzută de art.37 din Legea nr.82/1991 rap.la art.289 Cod penal, cu toate că a fost trimis în judecată și pentru această infracțiune;
- TRIBUNALUL VÂLCEA, după ce l-a condamnat pe inculpat pentru faptele reținute, nu stabilește modalitatea de executare a pedepsei;
- TRIBUNALUL VÂLCEA nu a dispus prin hotărârea criticată comunicarea acesteia la registrul Comerțului.
Inculpatul critică hotărârea supusă apelului pentru greșita încadrare juridică a infracțiunilor. Învederează faptul că deși s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor, în dispozitivul sentinței nu se face nici o mențiune în legătură cu acest aspect.
O altă critică se referă la faptul că instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor normative cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
Examinând sentința supusă apelului din punct de vedere al motivelor invocate și în conformitate cu disp.art.371 Cod procedură penală, curtea constată că apelurile sunt fondate.
În acest sens, se are în vedere cu prioritate motivul de apel potrivit căruia instanța de fond nu s-a pronunțat în legătură cu săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.37 din Legea nr.82/1991 rap.la art.289 Cod penal.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, apelantul-inculpat a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.37 din Legea nr.82/1991 rap.la art.289 Cod penal.
Se constată că în legătură cu această infracțiune, instanța nu s-a pronunțat în nici un fel, deși potrivit legii penale avea obligația să o facă.
Această omisiune este de natură să atragă nulitatea absolută a hotărârii judecătorești apelată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Instanța competentă să soluționeze în primă instanță această cauză, este Judecătoria Râmnicu Vâlcea, având în vedere că în mod corect a fost sesizată prin rechizitoriu pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului în faza de urmărire penală.
În concluzie, în baza disp.379 alin.2 lit.b Cod procedură penală, se vor admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA și de inculpatul.
Se va desființa în întregime sentința apelată și se va trimite cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, la udecătoria Râmnicu Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA și de inculpatul, fiul lui și, născut la 28 septembrie 1961 în comuna, județul V, domiciliat în Rm.V, str. - -, -.B,.7, județul și reședința în Rm.V,- G, jud.V, împotriva sentinței penale nr.109/F/07.06.2007, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA -Secția Penală în dosarul nr-.
Desființează în întregime sentința apelată.
Trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță, Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:dr.
Tehn.
Jud.fond:
03.07.2008.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu
