Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 665/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 665
Ședința publică de la 11 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
Pe rol fiind judecarea recursului penal având ca obiect "înșelăciune" promovat de inculpatul recurent și intimat și partea vătămată recurentă împotriva deciziei penale nr.193 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă avocat pentru inculpatul recurent intimat, av. pentru partea vătămată recurentă intimată, personal partea vătămată intimată, lipsă fiind reprezentantul legal al părții vătămate intimată - Agroindustriala - SA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților, că la termenul anterior cauza s-a amânat la cererea av. pentru a depune la dosar copia unei hotărâri judecătorești pronunțată de Judecătoria Iași în susținerea recursului inculpatului, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. pentru inculpatul recurent intimat depune la dosarul cauzei copia sentinței civile nr. 13623 din 14.11.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- prin care s-a constatat că numitul are calitatea de unică persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate. Din cuprinsul acestei hotărâri judecătorești rezultă că a fost anulat titlul de proprietate nr. 5535 care a stat la baza contractului presupus a fi încheiat în fals, s-a dispus emiterea unui alt titlu de proprietate, a cărui anulare s-a dispus prin aceeași hotărâre judecătorească, cu motivarea că persoanele, prin neformularea plângerii la Legea nr. 18, nu au dreptul în litigiu.
Curtea constată că inculpatul trebuie ascultat în cauză.
Av. pentru inculpatul arată că acesta are o stare de sănătate deosebită, însă, dacă se apreciază, se poate acorda un termen de judecată pentru a fi ascultat.
Curtea apreciază că nu se justifică amânarea din nou a cauzei, pentru a se prezenta inculpatul în vederea ascultării.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent intimat, având cuvântul, arată că fără a relua în amănunt toate aspectele prezentate în motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei. Dorește să facă referiri cu privire la ceea ce a generat conflictul de față. Inculpatul a avut o reprezentare corectă, pe care hotărârea judecătorească depusă astăzi în copie la dosar o dovedește și din punct de vedere procesual, că doar el are dreptul la terenul în suprafață de 2 hectare cu care a făcut contract de arendă cu IAS -. inculpatul a știu că doar el a formulat cerere la Legea nr. 18. nu interesează condamnarea pentru fals, când inculpatul a dat declarația de moștenitor, pentru că "suntem în domeniul fondului funciar și este cunoscut că în drept să se manifeste ca proprietare este cel care a urmat procedura la Legea 18.
Menține și celelalte motive de recurs, sens în care face referire la nelegala extindere a procesului penal. Din dosar este cunoscut că s-a realizat o trimitere în judecată, în apel s-a făcut o schimbare a încadrării juridice, Tribunalul reținând că trebuia să se constate pe dispoziții legale și să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracțiunile de uz de fals și înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal. A arătat și pe practică judiciară și pe interpretarea legii că instanța de judecată, dacă Parchetul nu a făcut extinderea, nu putea să dispună extinderea. Prin această schimbare a încadrării juridice și reapreciere a pedepsei, instanța de apel a încălcat unul din principiile fundamentale, cel referitor la împrejurarea că în propria cale de atac nu se poate înrăutăți situația. Se poate invoca faptul că era și apelul părților vătămate, însă apelul acestora viza faptul că nu există elemente pentru a se face aplicarea art. 18 indice 1 Cod penal, deci, nici apelul părților civile nu putea determina instanța de apel să aplice inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu executare.
Solicită a se constata că decizia Tribunalului Iași este greșită, urmând a se dispune admiterea recursului și a se constata că infracțiunilor le lipsește un elemente esențial din latura subiectivă, și pe cale de consecință, a fi achitat inculpatul.
În subsidiar, consideră că încadrarea juridică reținută de prima instanță, Judecătoria Iași, este cea corectă, și dorește menținerea soluției instanței de fond și casarea hotărârii instanței de apel.
Av. pentru partea vătămată recurentă, având cuvântul, apreciază că de la starea de sănătate a inculpatului și faptul că această stare l-a determinat pe apărător să îi acorde asistență juridică, și până la infracțiunile deduse judecății în cauza de față "este cale lungă și sunt multe de discutat". Ar fi dorit, pentru că inculpatul l-a reclamat de foarte multe ori, chiar și la Înalta Curte de Casație și Justiție, să vină în instanță și să fie întrebat, pentru că scopul lui și al lui - nu este și nu a fost ca inculpatul să fie condamnat și să execute pedeapsa în Penitenciar. Cei trei sunt rude, părțile vătămate sunt unchiul, respectiv inculpatului, și ar fi dorit ca inculpatul să fie întrebat dacă este de acord că lase în proprietate și posesie ceea ce li se cuvine de fapt celor doi de la părinții lor. Aceasta, pentru că inculpatul este o persoană care de mulți ani vrea să îi înlăture de la moștenire pe unchiul și sa, el a ajuns până la a susține că "este fiu de bunic", i-a radiat pe cei doi din dispozitiv și a întocmit în fals acte, iar pe cele două contracte a scris că este unic moștenitori, pentru că cei doi, dacă sunt trecuți în titlu, nu au drept, aruncă cu pietre pe stradă după aceștia.
Prin ceea ce s-a susținut de către apărătorul inculpatului cu privire la cele două titlu de proprietate, se denaturează adevărul. Cele două titluri de proprietate au avut următorul traseu: primul titlu de proprietate, nr. 5535 fost anulat pentru că s-a solicitat ca alături de să fie trecut și fratele lui. Cei doi, și -, nu aveau nimic, pentru că există hotărâre definitivă și irevocabilă, există și o sentință penală care stabilește că moștenitorii lui și - sunt -, și. Pentru că acesta din urmă mai are 7 frați, s-a încercat să fie și ei introduși în titlul de proprietate, dar - și nu au nicio legătură. S-a dat o hotărâre și cu cei 7 frați ai inculpatului și s-a anulat titlul inițial, nr. 5535, fiind emis al doilea titlu de proprietate. Ulterior, s-a constatat că frații inculpatului nu au drept de proprietate și s-a dispus emiterea unui alt titlu de proprietate, cu înlăturarea acestora. Aceasta este, trunchiat, situația celor două titluri de proprietate, și mărturisește că regretă faptul că s-a ajuns până aici, însă recurentul nu este școlit, nu are nicio vină. Astăzi s-a prezentat trunchiat conținutul hotărârii judecătorești depusă în copie la dosar, hotărâre care atestă că, într-adevăr a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, însă nu trebuie ignorat faptul că el, în calitate de fiul al lui, este moștenitor alături de și -. Ceilalți, frații și surorile inculpatului, nu sunt îndreptățiți la moștenire pentru că nu au depus cerere. Tribunalul a înlăturat această chestiune, raportat la probele existente.
Se susține că și și - au fost înlăturați de la moștenire, însă nu este așa. Inculpatul fusese condamnat de Judecătoria Iași pentru că prezentase cele două certificate de moștenitor în fals, el acea cunoștință de această condamnare, însă a susținut că nu este adevărat. El a prezentat la IAS - titlul de proprietate, și a încercat ca astfel să îi excludă pe cei doi. Acest lucru este confirmat și de IAS -. Instanța de fond a reținut că nu s-au făcut demersuri pentru obținerea titlului de proprietate, ceea ce nu este real, pentru că cele două părți vătămate, și - se luptă să intre în posesia terenului părinților lor.
Consideră că există toate elementele pentru a se dispune menținerea hotărârii instanței de apel. Recursul părții vătămate vizează soluția de achitare a inculpatului pentru înșelăciune.
Inculpatul susține că în mod greșit s-a făcut aplicarea art. 317, 334 și 336 Cod procedură penală, însă, instanța de apel, prin a aplicat aceste texte de lege, a schimbat încadrarea juridică în două infracțiuni, dintre care, pentru una dintre ele a dispus achitarea inculpatului. Apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mică în raport de starea de recidivă a inculpatului, de modul de săvârșire a faptei, având în vedere că și în prezent el uzează de cele două certificate de moștenitor care sunt anulate. La dosar există o adresă din care rezultă că inculpatul ar fi unicul moștenitor, însă nu este adevărat, pentru că și - și sunt moștenitori. Solicită a se dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii înșelăciune.
Privitor la recursul părții vătămate, pentru a se avea în vedere că recursul vizează greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, deoarece el a indus în eroare IAS - atât la încheierea cât și la executarea contractului. Solicită admiterea recursului părții vătămate, fără cheltuieli de judecată.
Av. pentru inculpatul recurent intimat, având cuvântul cu privire la recursul părții vătămate, solicită a fi respins. În acest sens invocă un singur aspect, respectiv că dacă lucrurile ar fi fost clare, vizibile, în ceea ce privește dreptul de proprietate al lui și -, calea cea mai simplă ar fi fost un partaj succesoral pentru ieșirea dn indiviziune și nu ar fi fost nevoie ca aceștia să se judece cu inculpatul până se ajunge la o pedeapsă privativă de libertate. Era suficient să se facă o acțiune în pretenții de la IAS -. Solicită respingerea recursului părții vătămate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că decizia Tribunalului Iași este legală și temeinică, actele depuse la dosar fiind temeinic analizate de instanța de apel. Solicită respingerea recursurilor declarate în cauză de inculpat și partea vătămată.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 1606/30.05.2007 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul cu nr- s-au dispus următoarele:
" În baza dispozițiilor art. 334 din Codul d e procedura penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea de "înșelăciune" prev. si ped. de art. 215 alin.(1),(2) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal, în infracțiunea de "înșelăciune", prev. si ped. de art. 215 alin. (2),(3) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.(2) din Codul penal și cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal.
II. În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul d e procedura penală, rap. la art.10 alin.(1) lit.1) din Codul d e procedura penală, rap. la art.181din Codul penal,a fost achitat inculpatul, fiul lui si, născut la data de 07 mai 1949 în municipiul I, județul I, domiciliat in municipiul I, str. ---, nr.4, - scara A, etajul 4, apartamentul 4, judetul I, CNP -, de cetatenie, studii-7 clase si Scoala Profesionala (3 ani), pensionar, casatorit, stagiul militar satisfacut, recidivist,pentru savarsirea infractiunii de "înșelaciune" prev. si ped. de art.215 alin.(2),(3) din Codul penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 41 alin.(2) din Codul penal și cu aplicarea dispozitiilor art. 37 lit.a) din Codul penal- prin schimbarea incadrarii juridice dată faptelor prin actul de sesizare a instantei, conform dispozițiilor art. 334 din Codul d e procedura penală, din infracțiunea de "înșelăciune", prev. si ped. de art. 215 alin.(1),(2) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal -, constatându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza dispozițiilor art.181alin.(3) din Codul penal rap. la art.91 lit.c) din Codul penal, i s-a aplicat inculpatului, sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei (RON).
S-a luat act de faptul că partea vătămată " Agroindustriala -", cu sediul in I,-, judetul I, prin reprezentanții săi legali, nu s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal.
S-a admis acțiunea civilă pornită si exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă, fiica lui si -, nascuta la data de 23.10.1927 in municipiul I, judetul I, domiciliata in municipiul I,-, bloc 754, scara A, etajul 2, apartamentul 8, judetul
S-a admis acțiunea civilă pornită si exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă, fiul lui si -, născut la data de 27.04.1924 in municipiul I, judetul I, domiciliat in satul, comuna, judetul
În baza dispozitiilor art.14-15 din Codul d e procedura penală și art.346 alin.(2) din Codul d e procedura penala, coroborate si cu dispozitiile art. 998 din Codul civil, a fost obligat inculpatul să platească fiecăreia dintre partile civile sus-mentionate, respectiv părții civile, precum si părții civile, cu titlu de despagubiri civile - daune materiale -, câte 844 lei (RON)=8.440.000 lei (ROL) - sumă datorată de către inculpat fiecăreia dintre cele două părți civile menționate anterior.
S-a respins cererea formulată de catre părțile civile si, respectiv, privind obligarea inculpatului, la plata cheltuielilor judiciare facute de către acestea în cadrul procesului penal.
În baza dispozitiilor art.189 din Codul d e procedură penală, s-a dispus ca suma de 100 lei (RON), reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, în faza de judecata, să fie achitată catre Baroul Iași, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând ca această sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de catre stat.
În baza dispozitiilor art.349 rap. la art. 192 alin.(1) pct.1 lit.d) din Codul d e procedura penala, a fost obligat inculpatul să plateasca statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre acesta, suma de 175 lei (RON), din care suma de 100 lei (RON), reprezintă onorariul pentru aparatorul din oficiu al inculpatului, în faza de judecată".
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iașia reținut următoarele:
"Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași din data de 08.08.2006, dat în dosarul de urmărire penală cu nr. 2993/P/2006, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 alin.(1) si (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași la data de 11.10.2006, sub nr-.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că, la data de 04.01.2005, inculpatul a încheiat cu "Agroindustriala -" I contractul de arendare nr. 53/2005, pe o perioadă de 5 ani, privind suprafața de 1,8986 ha teren, folosindu-se de calitatea mincinoasă de unic moștenitor al defuncților și -, calitate pe care inculpatul sus-menționat a probat-o în fata parții contractante "Agroindustriala -" I cu două certificate de moștenitor - respectiv, certificatul de calitate nr. 150/2001 si, respectiv, certificatul de moștenitor nr. 90/2002 - obținute de catre inculpat ca urmare a comiterii de către dânsul a infracțiunilor de "fals în declarații" și "participație improprie la fals intelectual" (infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv, prin sentința penală nr. 1203 din data de 11.03.2004 a Judecătoriei I, pronuntata in dosarul penal nr. 1302/2003 al Judecatoriei I, menținută prin decizia penala nr. 1039 din data de 11.11.2004 Tribunalului I, pronuntata in dosarul penal nr. 3572/2004 al Tribunalului I, ramasa definitiva prin nerecurare la data de 26.11.2004), certificate de moștenitor care au fost anulate de către instanța de judecată care a dispus condamnarea inculpatului. În acest mod, inculpatul a primit - pe anii 2003-2005 - dividendele cuvenite și celorlalți comoștenitori - și -, prejudiciindu-i astfel pe acestia din urmă cu suma de 1688 lei (RON), reprezentând drepturi bănești decurgând din contractul de arendă încheiat de catre inculpat în conditiile si împrejurarile sus-mentionate.
Prin același rechizitoriu s-a mai retinut totodata ca inculpatul a ridicat dividendele cuvenite părtilor vatamate și - pentru anul agricol 2003/2004 - în aceleasi împrejurări, dar în lipsa unui contract scris, inculpatul inducând și la acel moment angajaților "Agroindustriala -" I falsa reprezentare că dânsul este unicul moștenitor și dispunător al terenului ce a facut obiectul arendării.
Prin rechizitoriul sus-menționat s-a mai arătat că, prin procesul-verbal din data de 01.06.2006, împotriva numitului s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prev. de art. 215 alin.(2) din Codul penal - în varianta atipică - de inducere în eroare a unei persoane - în speță, o persoană juridică: "Agroindustriala -" I -, cu consecința prejudicierii intereselor materiale ale altei persoane - în speță, părtile vatamate și. Se arată astfel prin rechizitoriul sus-mentionat că la data de 17.04.2006, partea vatamata a sesizat organele de urmărire penală în legătură cu fapta inculpatului care, în anii agricoli 2003-2004, încheiat cu "Agroindustriala -" I contracte de arendă pentru suprafața de 2 ha teren, în condițiile în care terenul respectiv era deținut în indiviziune de toți comoștenitorii defunctei -, respectiv: inculpatul, numitul si numita. falsa calitate de unic moștenitor al defunctei -, inculpatul a încasat necuvenit și dividendele cuvenite celorlalți comoștenitori.
Cu același obiect, la data de 12.06.2006, a formulat plângere penala împotriva inculpatului și partea vatamată.
Părțile vătămate și s-au constituit părți civile - în cursul urmaririi penale - cu suma totala de 1688 lei (RON), reprezentând drepturile bănești decurgând din contractul de arendă încheiat de catre inculpat (cu. "Agroindustriala -" I) în conditiile și imprejurarile sus-aratate.
Fiind declarată terminată cercetarea judecatorească, conform art. 339 alin. (2) din Codul d e procedura penala, analizând actele si lucrarile dosarului, prima instanță a retinut urmatoarele:
În fapt:
Numiții, și (tatăl inculpatului, care a decedat ulterior) au fost copiii numiților - și. Prin decesul acestora, descendenții au moștenit 2 ha teren amplasat pe teritoriul satului, județul
Prin sentința civilă nr. 1065/03.02.1993 a Judecătoriei Iașis -a constatat ca moștenitori ai defuncților (decedat la data de 22.11.1943) și - (decedată la data de 29.06.1975) sunt părțile vătămate, precum și tatăl inculpatului, fiecare cu cote egale ideale de 1/3 din mostenirea ramasa de pe urma defuncților.
La data de 11.04.1986 a decedat numitul, iar la data de 03.10.1990 a decedat și soția acestuia, din casatoria acestora rezultând sapte copii, printre care si inculpatul.
Odată cu apariția Legii nr. 18/1991, moștenitorii foștilor cooperatori au fost repuși în termenul de opțiune succesorală cu privire la suprafețele de teren care aparținuseră autorilor lor și care fuseseră scoase din circuitul civil, cererea de reconstituire adresată Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 echivalând cu cererea de repunere în termenul de exercitare a dreptului de opțiune succesorală.
Cu privire la suprafața de 2 ha teren amplasat pe raza satului, județul I, care aparținuse defunctei -, inculpatul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, eliberându-se astfel titlul de proprietate nr. 5535/16.04.2002, atât pe numele inculpatului, cât și pe numele părților vătămate și.
Inculpatul, pentru a mosteni în integralitatea lor bunurile rămase de pe urma bunicilor, prin manopere frauduloase, în anii 2001 și 2002, reușit să obțină un certificat de moștenitor - de calitate, respectiv certificatul nr.150/2001, precum și certificatul de moștenitor nr. 90/2002, prin care i se recunoștea acestuia în mod nereal calitatea de unic moștenitor al defunctei -, pentru cele 2 ha teren (plantație cu -de-vie).
Pentru comiterea infracțiunilor de "fals în declarații" prev. si ped. de art. 292 din Codul penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 41 alin.(2) din Codul penal, "participație improprie la fals intelectual" prev. si ped. de art. 31 din Codul penal, rap. la art. 289 din Codul penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 41 alin. (2) din Codul penal și "instigare la mărturie mincinoasă", prev. si ped. de art. 25 din Codul penal, rap. la art. 260 din Codul penal, toate infractiunile mai sus-mentionate cu aplicarea dispozitiilor art. 33 lit. a) din Codul penal, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria I, dat în dosarul nr. 4074/P/2002, retinandu-se în sarcina inculpatului că, la data de 20.11.2001, a declarat în fața notarului public că este unicul mostenitor, declaratie necorespunzatoare adevarului și care a fost consemnata în inscrisul intocmit de către aceasta institutie, respectiv "certificatul de mostenitor - de calitate nr. 150/2001", după care ulterior, la data de 22.05.2002, inculpatul s-a prezentat la Biroul Public Notarial " ", unde a solicitat eliberarea certificatului de mostenitor, în aceste imprejurari fiind eliberat de catre Biroul Notarial respectiv certificatul de mostenitor cu nr. 90/22.05.2002, în care inculpatul a fost trecut ca unic mostenitor, desi, in realitate, prin decesul numitei - au ramas trei mostenitori, respectiv: (), si, acesta din urma fiind tatal inculpatului, care a decedat și dansul ulterior, prin decesul tatalui inculpatului vocatie la succesiunea rămasă de pe urma acestuia, pe calea reprezentarii, având toti cei sapte copii (ai defunctului ), printre care si inculpatul. S-a mai reținut totodată, în sarcina inculpatului, prin rechizitoriul mentionat anterior, că acesta, la data de 20.11.2001, l-a determinat pe numitul sa declare, în mod mincinos, în fața notarului public ca el este unicul mostenitor rezultat din casatoria numiților si.
Prin sentinta penala nr. 1203 din data de 11.03.2004 a Judecatoriei I, pronuntata în dosarul penal nr. 1302/2003 al Judecatoriei I, mentinuta prin decizia penala nr. 1039 din data de 11.11.2004 Tribunalului I, pronuntata în dosarul penal nr. 3572/2004 al Tribunalului I,ramasă definitiva prin nerecurare la data de 26.11.2004, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedepse (grațiate) de 6 ( sase) luni închisoare si, respectiv, de 1 (un) an închisoare, pentru savarsirea infractiunilor de "fals în declarații" prev. si ped. de art. 292 din Codul penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 41 alin.(2) din Codul penal, precum și "participație improprie la fals intelectual" prev. si ped. de art. 31 din Codul penal, rap. la art. 289 din Codul penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 41 alin. (2) din Codul penal, fiecare dintre aceste infractiuni cu aplicarea dispozitiilor art. 33 lit.a) din Codul penal.
Prin aceeasi hotarare judecatorească, ramasa definitivă, în baza dispozitiilor art. 348 din Codul d e procedură penală, au fost desființate în totalitate si urmatoarele inscrisuri: certificatul de moștenitor - de calitate nr. 150/2001 din data de 20.11.2001, eliberat de Biroul Notarial " G", precum și certificatul de moștenitor nr. 90/2002, din data de 22.05.2002, eliberat de Biroul Notarului Public " ".
Susținându-și cu obstinație calitatea de unic moștenitor al defunctei -, la data de 04.01.2005, fără a le incunoștiința pe părtile vatamate () și, inculpatul a încheiat în nume propriu cu "Agroindustriala -" I contractul de arendare a suprafeței de 1,8986 ha teren, depunând pentru încheierea contractului respectiv - în dovada calității sale nereale de unic mostenitor -, alături de titlul de proprietate referit anterior, eliberat pe numele său și al partilor vatamate și, cele două certificate de mostenitor sus-mentionate, care au fost desființate în totalitate de către instanța de judecată, prin sentinta penala nr. 1203 din data de 11.03.2004 a Judecatoriei I, pronuntata în dosarul penal nr. 1302/2003 al Judecatoriei I, mentinuta prin decizia penala nr. 1039 din data de 11.11.2004 a Tribunalului I, pronuntata in dosarul penal nr. 3572/2004 al Tribunalului I, ramasa definitiva prin nerecurare la data de 26.11.2004.
Contractul de arendă a fost înregistrat la Consiliul Local, județul I cu nr. 53/7.01.2005, pe o perioadă de 5 ani.
Deși la data de 16.04.2002 pentru terenul respectiv fusese eliberat titlul de proprietate nr. 5535, titlu comun cu părțile vătămate () și (între timp, tatăl inculpatului - - a decedat), la finalul contractului de arendă inculpatul a făcut următoarea mențiune olograf(ă): " îmi asum toată răspunderea pentru dividendele pe care le voi primi numai eu din acest contract, în afara de mine nu au voie alte persoane de a primi dividende chiar daca sunt trecute pe titlu, dar nu au calitatea mea de moștenitor". Mențiunea este datată " 4 ianuarie 2005".
În mod asemănător procedase inculpatul și anterior, când - fără a le încunoștința pe părțile vătămate () si -, la data de 07.04.2004, a încheiat, în nume propriu, cu "Agroindustriala -" I contractul de arendare a suprafeței de 1,8986 ha teren, contractul fiind înregistrat la Consiliul Local sub nr. 9/19.04.2004, pe o perioadă de 1 (un) an, respectiv pentru anul agricol 2003-2004.
Deși "Agroindustriala -" Iaf ăcut calculația drepturilor de arendă pentru anul agricol 2004-2005 pentru toate cele trei persoane înscrise pe titlul de proprietate respectiv (filele 28-30, dosar urmărire penală), dividendele cuvenite în baza respectivelor contracte au fost ridicate doar de catre inculpat, așa cum rezultă din adresa emisă de "AGROINDUSTRIALA " I (filele 77-80, dosar instanta), care a privat astfel pe părțile vătămate () si de drepturile ce li se cuveneau acestora din urmă din exploatarea terenului cu privire la care aceștia erau coproprietari ca si inculpatul.
De asemenea, inculpatul "Agroindustriala -" I - singur - a ridicat dividendele și pentru anul agricol 2003-2004.
Potrivit adresei nr. 677 din data de 01.02.2007, emisă de către "Agroindustriala -" I, prin reprezentanții săi legali (fila 77, dosar instanță), societatea comercială sus-menționată a comunicat instanței că valoarea drepturilor bănești reprezentând drepturi de arendă aferente anului agricol 2003-2004 fost încasată de către inculpatul . Suma încasată de acesta a fost în cuantum de 24.960.000 lei (ROL) și a fost ridicată conform dispoziției de plată din data de 22.11.2004.
De asemenea, contravaloarea drepturilor bănești reprezentând drepturi de arendă aferente anului agricol 2004-2005 fost încasată de același inculpat. Suma încasată de catre acesta a fost în cuantum de 36 lei (RON) și a fost ridicată conform dispozițiilor de plată din datele de 23.11.2005 și, respectiv, 17.04.2006.
Prima instanță a reținut că "Agroindustriala -" Iaî ncheiat cu inculpatul două contracte de arendă ce au avut ca obiect exploatarea terenului agricol plantat cu -de-vie, în suprafață de 1,8986 ha, situat în comuna, județul I, astfel:
1.) Contractul de arendă încheiat la data de 07.04.2004, înregistrat la Consiliul Local, judetul I, sub nr. 9/19.04.2004. Acest contract de arendă a fost încheiat pe o perioadă de un an, respectiv pentru anul agricol 2003-2004.
2.) Contractul de arendă încheiat la data de 04.01.2005, înregistrat la Consiliul Local, judetul I, sub nr. 53/07.01.2005. Acest contract de arendă a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani, cu începere de la anul agricol 2004-2005.
Aceste contracte de arendă au fost încheiate de către "Agroindustriala -" I, prin reprezentanții săi legali, cu inculpatul, avându-se în vedere titlul de proprietate nr. 5535/16.04.2002, precum și certificatul de moștenitor nr. 90/22.05.2002, întocmit de Biroul Notarului Public " " (așa cum rezultă din continutul adresei nr. 156 din data de 12.01.2007, emisă de societatea comerciala sus-mentionata - fila 60, dosar instanță).
Totodată, prima instanță a mai constatat că la dosarul cauzei se află și un înscris intitulat "Comunicare", prin care se arată că, la data de 19.04.2004, s-a încheiat un contract cu numitul pentru o suprafata de 2 ha de vie, teren arendat la. "-" I, pentru o perioadă de 1 (un) an de zile, numitul ". având toată documentația legală potrivit căreia el singur are certificat de moștenitor pentru acest teren, certificat care este legal și înscris la notariat, titularul acestui teren fiind numitul. Contractul a fost încheiat numai cu el personal fără a fi implicate alte persoane care sunt trecute pe titlul de proprietate".
Se arată prin "comunicarea" respectivă că ". nu poate dispune nimeni, oricine ar fi el, cu privire la dreptul de împărțire a acestui teren; numai instanța de judecată poate hotărî la împărțirea acestui teren" și ca numai numitul ". poate încasa drepturile ce îi revin în totalitate pentru acest teren" (inscrisul respectiv - aflat la fila 66, dosar instanta - a fost semnat (si) de inculpat).
A mai retinut prima instanță că, din adresa nr. 2290/30.05.2006, emisă de către "Agroindustriala -" I, prin reprezentantii săi legali, rezultă că, pentru a-și dovedi calitatea pretinsă la încheierea contractelor de arendă, dar si la ridicarea banilor reprezentand drepturi de arendă pentru anul agricol 2003-2004, precum si pentru anul agricol 2004-2005, inculpatul a uzat atat de certificatul de moștenitor nr. 90/22.05.2002, incheiat de " " (din care rezultă că unic mostenitor al suprafetei de teren de 1,8986 ha este ), cât și de contractul de arendare încheiat în baza acesui certificat. Actul respectiv (certificatul de mostenitor), deși anulat de către instanta de judecată (așa cum s-a aratat anterior in acest sens), a fost folosit de inculpatul, acesta inducând astfel în eroare partea cu care a contractat la data de 07.01.2005, respectiv persoana juridica "Agroindustriala -" I, prin reprezentantii săi legali. Mai mult, uzând atât de certificatul de mostenitor, cât și de contractul de arendare incheiat in baza acestuia, deși calculatia drepturilor de arendă pentru anul agricol 2003-2004, precum si pentru anul agricol 2004-2005 s-a facut de catre societatea comercială sus-mentionata pentru toate cele trei persoane inscrise in titlul de proprietate respectiv (inclusiv deci pentru părțile vătămate și ), drepturile pentru arendă fiind repartizate din calcule pentru toate cele trei persoane inscrise in titlul de proprietate, banii au fost ridicati numai de catre inculpatul, fiind astfel prejudiciate părtile vatamate si, care - în cursul judecatii - s-au constituit fiecare parti civile cu suma de 8.320.000 lei (ROL) - pentru anul agricol 2003-2004, precum si cu suma de 120.000 lei (ROL) - pentru anul agricol 2004-2005, în total deci cu suma de 16.880.000 lei (ROL) - conform adresei de constituire de parte civilă depusă la dosarul cauzei penale de fata, precum si potrivit declaratiilor de constituire de parte civila date de catre persoanele respective (filele 41 si 39-40, dosar judecătorie).
În ce o priveste pe partea vatamata "Agroindustriala -" I, prin reprezentantii legali, prima instanță a reținut că aceasta nu a formulat pretentii civile în cadrul procesului penal.
Prima instanță a mai reținut că prin sentința civila nr. 446/13.01.2006, (pronunțată în dosarul nr.21269/2002 - filele 90-92, dosar instanță), rămasă irevocabilă, Judecătoria Iașia dispus anularea titlului de proprietate nr. 5535/16.04.2002, obligând totodată Comisia Județeană I pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 la eliberarea unui nou titlu pe numele următorilor moștenitori:, si, toti in calitate de mostenitori ai defunctilor - si, precum si.
S-a arătat că situația de fapt, așa cum a fost aceasta reținută de către prima instanță, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat in cauza, respectiv cu:
- plângerile și declarațiile părților vătămate și, ambele audiate in ambele faze procesuale;
- copia sentinței penale nr. 1203/11.03.2004 a Judecătoriei Iași, pronuntata in dosarul penal nr. 1302/2003 al Judecatoriei (filele 12-16, dosar urmarire penala), precum si copia deciziei penale nr. 1039/11.11.2004 a Tribunalului Iași, pronuntata in dosarul nr. 3572/2004 al Tribunalului I ( filele 54-58, dosar instanta);
- adresa nr. 2290/30.05.2006, emisa de "Agroindustriala -" I (fila 21, dosar urmărire penală); copia contractului de arendă nr. 53/07.01.2005 (filele 22 - 23, dosar urmărire penală); copia titlului de proprietate nr. 5535/16.04.2002 (filele 26 si 35, dosar urmărire penală), precum și procesul-verbal de punere în posesie a părților vătămate și a inculpatului (fila 43, dosar urmărire penală); calculația drepturilor de arendă pentru anii 2003-2004 și 2004-2005 (filele 28-30, dosar urmărire penală);
- copiile certificatelor de mostenitor nr. 90/2002 și, respectiv, nr. 150/2001, care au fost anulate de instanța de judecată și care au fost depuse de inculpat la "Agroindustriala -" I (filele 31-32, dosar urmărire penală);
- cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate formulată de catre inculpat (fila 15, dosar instanță);
- copie de pe registrul de acceptari si de renunțări la succesiune (fila 16, dosar instanță);
- împuternicirea acordată de părțile vătămate și numitului pentru ridicarea dividendelor de la "Agroindustriala -" I (fila 17, dosar instanță);
- copie de pe Anexa I privind pe defuncta - (fila 26, dosar instanță);
- copie dupa declarația de acceptare tacită a succesiunii (fila 27, dosar instanță);
- fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 34, dosar instanță);
- copie de pe sentința civilă nr. 11036/17.10.2006, pronuntata in dosarul nr. 3356/2006 al Judecatoriei I (fila 37, dosar instanță);
- adresa nr.156/12.01.21007 emisă de "Agroindustriala -" I, prin reprezentantii legali (fila 60, dosar instanță);
- adresa nr. 677/01.02.2007 a "Agroindustriala -" I (fila 77, dosar instanță);
- copia inscrisului intitulat "Comunicare" (fila 66, dosar instanta);
- contractul de arendare nr. 9/19.04.2004 (fillele 61 - 65, dosar instanță), inregistrat sub nr. 1935 din data de 19.04.2004 la Consiliul Local, judetul I;
- copii după dispozițiile de plată către inculpatul emise de catre "Agroindustriala -" I (filele 78-80, dosar instanță);
- copia sentinței civile nr. 446/13.01.2006 a Judecătoriei Iași, pronuntata in dosarul nr.21269/2002 al Judecatoriei I (filele 90-92, dosar instanță);
- adresa nr. 50 din data de 16.01.2007, emisa de catre Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale - Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala I si inscrisurile anexă, precum si copia registrului de acceptari si de renuntari la succesiune (filele 83-86, dosar instanta);
- procesul-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala inculpatului ( fila 49, dosar urmarire penala);
- alte acte incheiate in cauza ( filele 40-42, dosar urmarire penala);
- declaratiile date de catre inculpatul în cursul urmaririi penale, precum și în cursul cercetarii judecatoresti.
* * *
Fiind audiat, în ambele faze procesuale, inculpatul a declarat că s-a considerat îndreptățit să procedeze în această manieră, întrucât el se consideră unicul moștenitor al bunicii sale, nu și părțile vătămate și, care nu au manifestat niciun interes pentru obținerea actelor de proprietate și exploatarea terenului respectiv, rămas mostenire de pe urma defunctilor bunici.
Inculpatul a recunoscut totodată că a încasat dividendele cuvenite părților vătămate si și că nu le-a încunoștiințat pe acestea despre demersurile sale legate de arendarea terenului in discutie.
A reținut astfel prima instanță că situația de fapt expusă mai sus rezultă din analiza, în mod coroborat, a întregului material probatoriu administrat în cauză, situatie care, de altfel, nu a fost contestată de catre inculpat, care - așa cum s-a aratat anterior -, deși recunoaște în întregime faptele expuse mai sus, consideră că a procedat în mod corect, întrucât era singurul îndreptățit la foloasele terenului respectiv, de vreme ce a fost singurul care a inițiat procedura de restituire a acestuia și de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la acest teren, suportând toate costurile aferente, în vreme ce persoanele celelalte, trecute în titlul de proprietate - în speță, părtile vatamate si - nu și-au manifestat niciun interes față de bunul imobil in discutie, după ce inculpatul a intrat în posesia acestui teren.
Din intregul probatoriu administrat în prezenta cauza penala, în ambele faze procesuale, prima instanță a reținut că inculpatul a savarsit faptele deduse prezentei judecati, fapte care, din perspectiva legalității incriminarii, sunt prevazute,în drept,de art. 215 alin.(2),(3) din Codul penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 41 alin.(2) din Codul penal și cu aplicarea dispozitiilor art. 37 lit.a) din Codul penal, sens în care prima instanță - în baza dispozitiilor art. 334 din Codul d e procedura penala - a dispus schimbarea încadrarii juridice dată faptelor prin actul de sesizare, din infracțiunea de "înșelăciune" prev. si ped. de art. 215 alin.(1),(2) din Codul penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 37 lit.a) din Codul penal, în infracțiunea de "înșelăciune", prev. si ped. de art. 215 alin.(2),(3) din Codul penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 41 alin.(2) din Codul penal și cu aplicarea dispozitiilor art. 37 lit.a) din Codul penal. S-a arătat că schimbarea de incadrare juridica a fost pusă în discutia contradictorie a părților la termenul de judecata din data de 10.05.2007. Astfel, s-a reținut că nculpatul - prin prezentarea certificatului de unic moștenitor nr. 90/22.05.2002, dar si a certificatului de mostenitor-de calitate nr. 150/2001, certificate care a fost anulate de catre instanța de judecata (așa cum s-a arătat, prin sentinta penală definitivă nr. 1203 din data de 11.03.2004 a Judecatoriei I) și, după caz, prin declarația scrisă, (tot în sensul atestării calității sale de unic moștenitor), efectuată pe contractul de arendare inregistrat sub nr. 53/07.01.2005 la Consiliul Local, judetul I - a indus în eroare pe "Agroindustriala -", cu privire la calitatea sa de unic moștenitor al defunctei -, atat la incheierea contractelor de arenda inregistrate sub nr. 9/19.04.2004 si, respectiv, sub nr. 53/07.01.2005 la Consiliul Local, judetul I, cat mai ales la executarea acestor contracte, inculpatul primind astfel în întregime plata dividendelor aferente anilor agricoli 2003-2004 și 2004-2005, rezultate din încheierea contractelor de arendare respective si păgubind în consecință pe ceilalți comoștenitori - părțile vătămate și; inculpatul a procedat in acelasi mod, in baza unei hotarari infractionale unice, la intervale de timp diferite; aceste fapte savarsite de inculpat sunt incadrabile in drept - din punctul de vedere al legalitatii incriminarii - dispozitiilor art. 215 alin.(2) și (3) din Codul penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 41 alin.(2) din Codul penal - înșelăciune în convenții (contracte), în formă continuată - si cu aplicarea dispozitiilor art. 37 lit.a) din Codul penal, considerente care au fost avute in vedere de catre instanta in ce priveste schimbarea de încadrare juridică, conform dispozițiilor art. 334 din Codul d e procedură penală).
Instanta a avut in vedere totodata (raportat la dispozitiile art. 215 alin.(1), (2) si (3) din Codul penal) ca infracțiunea de "înșelăciune" se săvârșește, sub aspectul elementului material al laturii obiective, printr-o acțiune de "inducere în eroare", ca urmare a prezentării ca adevărate a unei fapte mincinoase sau ca mincinoase a unei fapte adevărate. În speța dedusa prezentei judecăți, prin actul de sesizare a instanței se impută inculpatului că - prin prezentarea certificatelor de unic moștenitor, ce au fost anulate de către instanța de judecata - acesta a indus în eroare pe "Agroindustriala -" I, recomandându-se - în mod mincinos - ca unic moștenitor al defunctei -, calitate în care a încheiat singur, cu societatea comerciala respectivă, contractele de arendă, dupa care, cu prilejul executării acestor contracte, a încasat singur dividendele aferente arendării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 215 alin.(3) din Codul penal, constituie infracțiune "inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate".
Pentru a fi în prezența unei infracțiuni de "înșelăciune" este necesar a stabili dacă prezentarea denaturată a realității a constituitmotivul determinantal inducerii în eroare și al producerii pagubei. Cu alte cuvinte, în prezenta cauză penala este necesar a cunoaște dacă prezentarea certificatului de moștenitor, obținut de catre inculpat în mod fraudulos, a constituit elementul decisiv, care a determinat pe "Agroindustriala -" I, prin reprezentantii săi legali, să accepte încheierea contractelor de arendare cu inculpatul în nume propriu, dar și executarea lor (constand in plata dividendelor) doar față de inculpat.
Așa cum rezultă din adresa nr. 156/12.01.2007 (fila nr. 60, dosar instanta), emisă de societatea comerciala cu care a contractat inculpatul, la încheierea contractului de arendare, reprezentantii legali ai "Agroindustriala -" I au avut în vedere atât certificatul de unic moștenitor (anulat de instanta de judecata) nr. 90/22.05.2002, intocmit de catre " ", cât și titlul de proprietate nr. 5535/16.04.2002, în care erau trecuți toți cei trei moștenitori (inculpatul și părțile vătămate si ), astfel încât s-ar putea sustine că "Agroindustriala -" I cunoștea faptul că titlul de proprietate fusese emis pe numele tuturor celor trei moștenitori și că inculpatul nu era singurul proprietar (însăși calculația dividendelor cuvenite in baza respectivului contract a fost făcută pentru toți cei trei comoștenitori).
Mai mult, în conținutul contractului inregistrat sub nr. 53/07.01.2005 la Consiliul Local nici nu se face referire la certificatul de moștenitor respectiv, ci doar la titlul de proprietate. De altfel, în practică, există situații în care contractele de administrare a unui bun indiviz sunt încheiate de un singur coproprietar, în baza unei prezumții de mandat. În consecință, certificatul de unic moștenitor (anulat de catre instanta de judecata) a stat la baza încheierii contractului de arendare și, deși nu constituit - în opinia instantei - motivul determinant al acceptării de către "Agroindustriala -" Iaî ncheierii contractului de arendare cu inculpatul, acesta a contribuit (totuși) la incheierea acestuia, facilitand conventia părților în sensul în care acestea au inteles sa contracteze intre ele.
De altfel, împrejurarea pe care părțile vătămate si o acuză, în fapt, ca fiind producătoare de pagube în patrimoniul lor o constituie - în mod principal -încheiereacontractului de arendare de către inculpat în nume propriu, părțile vătămate neavând cunoștință de acest fapt și împuternicind astfel pe numitul să incheie contracte de arenda pentru suprafata de teren ce li se cuvine acestora în baza titlului de proprietate nr. 5535/16.04.2002, pentru anul agricol 2004-2005, cu orice, dar să și ridice - tot acesta - drepturile care li se cuvin de la. "-" I, cu privire la cota lor din suprafata de 2 ha teren cultivat cu -de-vie, conform titlului de proprietate nr.5535/16.04.2002, în functie de intelegerea la care va ajunge acesta cu "-" I din încheierea contractului respectiv (așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila nr. 17,dosar instanta),dar și executareacontractului respectiv - în plan secundar.
Astfel, dacă s-ar putea susține că certificatul de moștenitor (care a fost anulat de catre instanta de judecata) nu a constituit un motiv determinant pentru încheierea contractului de arendare între inculpatul și "Agroindustriala -" I, aceasta din urma prin reprezentantii săi legali, nu același lucru s-ar putea susține și în legătură cu executarea contractului respectiv.
Astfel, deși a făcut calculația dividendelor pentru toți cei trei comoștenitori trecuți pe titlul de proprietate (inclusiv deci și pentru partile civile si ), "Agroindustriala -" I, formându-și convingerea (ca doar inculpatul este indreptatit să încaseze drepturile banesti reprezentand drepturi de arenda) - pe baza certificatului de unic moștenitor (ce a fost anulat de instanță) și a mențiunii efectuate de inculpat pe contractul de arendă: "îmi asum toată răspunderea pentru dividendele pe care le voi primi numai eu din acest contract, in afara de mine nu au voie alte persoane de a primi dividende chiar daca sunt trecute pe titlu, dar nu au calitatea mea de moștenitor", mentiune din data de 04 ianuarie 2005 - a efectuat plata dividendelor doar către inculpatul .
Este evident că această declarație a inculpatului, coroborată cu certificatul său de unic moștenitor (anulat de instanța de judecata) au avut un rol decisiv în executarea contractului și anume în acceptarea de către "Agroindustriala -" I, prin reprezentanții săi legali, de a efectua plata drepturilor de arenda doar către inculpat, deși aceasta societate comercială efectuase calculația dividendelor pentru toți cei trei comoștenitori.
Faptul că inculpatul a făcut această mențiune pe contract, nu poate duce decât la concluzia că acesta a urmărit ca societatea comercială sus-menționată să nu aiba niciun dubiu cu privire la calitatea sa de unic moștenitor, dubiu care a fost risipit odată cu prezentarea de către inculpat a certificatului de moștenitor și efectuarea mențiunii respective pe contractul de arendă încheiat între cele doua părti. În consecință, formându-și convingerea ca inculpatul este îndreptatit sa încaseze toate drepturile de arendă rezultate din contractul incheiat - pe baza certificatului de moștenitor referit anterior și a declarației inculpatului menționate pe contractul de arenda respectiv -, "Agroindustriala -", prin reprezentantii săi legali, a acceptat efectuarea plății dividendelor doar către inculpat, așa cum rezultă din adresa nr. 677/01.02.2007 emisa de "Agroindustriala -", precum și din dispozițiile de plată (filele 77-80, dosar instanță).
În concluzie, prima instanță a reținut că "Agroindustriala -" a fost indusă în eroare de către inculpatul, atât cu prilejul încheierii, cât și - în principal - cu prilejul executării contractelor de arendare, prin prezentarea mincinoasă a calității sale de unic moștenitor, în conditiile și imprejurarile sus-relevate, inculpatul prejudiciind astfel, prin faptele sale, pe părțile vătămate și de valoarea dividendelor care li se cuveneau acestora din urma pentru anii agricoli 2003-2004 și, respectiv, 2004-2005, în baza contractelor de arendă încheiate de inculpat cu societatea comerciala sus-menționată, contracte de arendă inregistrate sub nr. 9/19.04.2004 si, respectiv, sub nr.53/07.01.2005 la Consiliul Local, dividende datorate partilor vatamate (constituite parti civile) sus-mentionate în cuantumul total de 1.688 lei (RON).
A mai reținut prima instanță că - potrivit art. 345 alin.(2) din Codul d e procedură penală - condamnarea se pronunță atunci când se constată că fapta există, a fost comisă de inculpat și constituie infracțiune.
Dar, potrivit dispozițiilor art. 17 din Codul penal, o faptă prevăzută de legea penală (așa cum este cazul în speta de fata, avand in vedere considerentele anterior expuse - din perspectiva legalitatii incriminarii - cu privire la faptele imputate inculpatului ) constituie infracțiune doar dacă ea este săvarsita cu vinovatie și prezintă pericol social (pericolul social al unei infractiuni). Potrivit art. 18 indice 1 alin.(1) din Codul penal, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și, ca atare, nu constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală care aduce o atingere minimă uneia dintre valorile apărate de lege și care, prin conținutul ei concret, este în mod vădit lipsită de importanță.
La stabilirea gradului de pericol social concret al unei fapte prevazute de legea penală, se ține seama, potrivit dispozițiilor art. 18 indice 1 alin.(2) din Codul penal, de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și de conduita făptuitorului.
Din perspectiva modului concret de săvârșire a faptelor de către inculpatul și a împrejurărilor în care acestea au fost comise, prima instanță a constatat că fapta inculpatului nu are un caracter grav, raportat și la persoana și conduita inculpatului. Astfel, prima instantă a apreciat că - raportat la întregul complex de imprejurari al cauzei - ar fi excesiv ca inculpatul, deși nu este la primul contact cu legea penală (așa cum rezulta din fisa sa de cazier judiciar atașată la dosarul prezentei cauze penale), să suporte a noua condamnare, având în vedere atât prejudiciul relativ minor produs părților vătămate, cât și ținand seama de faptul că atitudinea subiectivă a inculpatului nu a fost una de conștientizare deplină a aspectului criminogen al faptelor sale, ci acesta a acționat cu credința unei legitimități a actelor sale. Mai exact, s-a reținut că inculpatul, fără a fi de bună-credință, a acționat totuși cu convingerea că este singurul îndrituit la folosul adus de bunul imobil - terenul indiviz respectiv, de vreme ce a fost singurul care a manifestat interes pentru punerea în valoare a terenului și singurul care a făcut demersurile legale necesare pentru obținerea titlului de proprietate asupra terenului în discuție, părțile vătămate si manifestând indiferență față de toate aceste împrejurări.
Or, la aprecierea, în concret, a gradului de pericol social al faptei săvârșite de inculpatul nu se poate face abstracție de persoana și conduita acestuia. Din această perspectivă, prima instanță a constatat că inculpatul este în vârstă, bolnav de cancer și a fost singurul dintre moștenitorii care s-a ocupat de toate procedurile legale privind obținerea titlului de proprietate respectiv. Mai mult, inculpatul a avut o poziție procesuală de recunoaștere și regret sincer privind fapta imputată acestuia, dar și de cooperare cu organele judiciare, prin prezentarea sa la toate chemările în fața organelor judiciare, precum și prin comportamentul său sincer pe parcursul întregii proceduri judiciare, aspecte care - raportat la atitudinea inculpatului avuta după săvârșirea faptei - au constituit, în opinia primei instanțe, tot atâtea date pozitive privind persoana și conduita acestuia.
De aceea, față de toate datele cauzei, având în vedere și faptul că în prezent inculpatul este pensionar, constatând - raportat la toate criteriile prevăzute de lege în ce privește stabilirea, în concret, a gradului de pericol social al faptei săvârșite de inculpat (așa cum au fost acestea reținute anterior) - că prin fapta dedusă judecății s-a adus o atingere minimă valorii sociale ocrotite de legea penală și că, prin conținutul ei concret - funcție și de datele personale ale inculpatului referite anterior -, fapta săvârșită de către inculpatul nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind, în mod vădit, lipsită de importanță (conform art. 18 indice 1 din Codul penal), prima instanță, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.(1) lit. b) indice 1 din Codul d e procedură penală, coroborat cu dispozițiile art. 18 indice 1 din Codul penal, l-a achitat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii imputate acestuia de "înșelaciune", prev. si ped. de art.215 alin.(2),(3) din Codul penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 41 alin.(2) din Codul penal si cu aplicarea dispozitiilor art. 37 lit.a) din Codul penal.
În baza dispozițiilor art. 18 indice 1 alin.(3) din Codul penal, raportat la art. 91 lit. c) din Codul penal, s-a dispus a-i fi aplicată inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantumul maxim prevazut de dispozitiile legale, respectiv, amenda administrativa în cuantum de 10.000.000 lei (zece milioane) lei (ROL) = 1.000 lei RON.
Totodată s-a dispus a se "lua act" de faptul că partea vătămată "Agroindustriala -" I, prin reprezentanții săi legali, nu s-a constituit parte civila în cadrul procesului penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că, în cursul procesului penal, părțile vatamate si s-au constituit fiecare părți civile cu suma de 8.320.000 lei (ROL) - pentru anul agricol 2003-2004, precum si cu suma de 120.000 lei (ROL) - pentru anul agricol 2004- 2005, in total, deci cu suma de 16.880.000 lei (ROL) - conform adresei de constituire de parte civila depusa la dosarul cauzei penale de fata, precum si potrivit declaratiilor de constituire de parte civila date de catre persoanele respective in fata instantei de judecata ( filele 41 si 39-40, dosar instanta).
Potrivit dispozițiilor art. 346 alin.(2) din Codul d e procedură penală, când achitarea s-a produs pentru cazul prevăzut în art. 10 alin.(1) lit. b) indice 1 din Codul d e procedură penală, instanța poate obliga la repararea pagubei materiale si a daunelor morale, potrivit legii civile.
Având în vedere faptul că fructele civile produse de bunul indiviz, administrat chiar de către un singur coindivizar, se cuvin tuturor comoștenitorilor, prima instanță a constatat că inculpatul, prin ridicarea tuturor sumelor de bani cuvenite pentru arendă (drepturi bănești reprezentând drepturi arenda), a prejudiciat pe părțile civile și de echivalentul dividendelor cuvenite lor și rezultate din încheierea si executarea contractelor de arendă respective.
În aceste condiții, prima instanță a admis acțiunea civilă pornită si exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă, precum si acțiunea civilă pornită si exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art.14-15 din Codul d e procedura penala si art. 346 alin. (2) din Codul d e procedura penala, coroborate si cu dispozitiile art. 998-999 din Codul civil, s-a dispus a fi obligat inculpatul sa platească fiecăreia dintre partile civile sus-mentionate, respectiv părții civile, precum si părții civile, cu titlu de despagubiri civile - daune materiale -, câte 844 lei (RON) = 8.440.000 lei (ROL) -, sumă reprezentând echivalentul bănesc al dividendelor cuvenite părților civile pe anii agricoli 2003-2004 și, respectiv, 2004-2005, potrivit calculațiilor efectuate de "Agroindustriala -" I și dispozițiilor de plată aflate la filele 78-80, dosar instanță).
S-a dispus a fi respinsă cererea formulată de către părțile civile si, respectiv, privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare facute de către acestea în cadrul procesului penal, pentru că, în cauză, nu a fost indicat onorariul pentru aparatorul ales al partilor civile si nici nu s-a facut dovada achitarii, cu chitanta, de catre partile civile sus-mentionate a onorariului pentru aparatorul lor ales. De asemenea, prima instanță a avut în vedere împrejurarea că partile civile nu au facut dovada, prin niciun mijloc de probă, a cheltuielilor judiciare facute de catre acestea în cadrul procesului penal și nici nu au indicat în ce constau aceste cheltuieli judiciare, pe care le-au solicitat.
Prima instanță a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 191 alin.(1) lit. d) din Codul d e procedură penală, raportat la art. 349 din Codul d e procedură penală, obligându-l pe inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de catre stat, în acestea urmând a fi inclus și cuantumul onorariului apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat."
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, au declarat apel inculpatul și părțile vătămate și civile și, criticând-o generic pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului declarat, inculpatul, prin intermediul avocatului ales, a criticat sentința primei instanțe sub aspectul temeiului greșit al achitării sale.
În acest sens, inculpatul a invocat, în esență, următoarele: a) fapta imputată lui nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune" nici sub aspect obiectiv și nici sub aspect subiectiv; b) astfel, contractul a fost încheiat doar între inculpat și "Agroindustriala -", societate care nu a suferit nici un prejudiciu ca urmare a faptei imputată lui; prin urmare, această societate nu are calitatea de parte vătămată; c) în ceea ce privește contractele de arendă, legea nu impune verificări cub privire la persoana arendatorului; d) un contract de arendă încheiat doar de unul dintre coproprietarii terenului nu-l lovește de nulitate, pentru că ceilalți co-proprietari (sau co-moștenitori, ca în cauză) au la dispoziție o acțiune civilă în pretenții; e) în speță, nu este îndeplinită condiția prejudiciului în dauna celeilalte părți contractante; f) între inculpat și părțile vătămate și nu a existat nici un raport juridic contractual, ceea ce înseamnă că acestea nu puteau fi "înșelate în convenții"; g) sub aspect subiectiv, relevantă este reprezentarea constantă pe care el a avut-o cu privire la calitatea sa de unic moștenitor, în ceea ce privește terenul; h) în acest sens, nu poate fi ignorat faptul că ulterior condamnării sale penale, pentru "fals în declarații", o instanță civilă, respectiv Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 919/2007 a "statuat dreptul său exclusiv cu privire la suprafața de teren" și "lipsa dreptului părților vătămate" în acest sens, cu motivația că: "din actele dosarului rezultă că singurul moștenitor al defunctului, care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991 este. Ceilalți intimați nu sunt îndrituiți a fi trecuți în titlul de proprietateatât timp cât nu au făcut dovada formulării cererii de reconstituire a dreptului pentru suprafața de 2 ha de teren, chiar dacă s-a dovedit că sunt moștenitorii defuncților - și "; i) la momentul încheierii contractului cu. "Agroindustriala -" I, el avea această reprezentare a calității sale de "singură persoană îndreptățită a obține dividende".
La rândul său, inculpatul, personal, a depus la dosarul cauzei mai multe memorii, cu un conținut eliptic, prin care susținea, printre altele, că, de fapt, el a fost cel indus în eroare de către. "Agroindustriala -" I care nu i-ar fi achitat toate "dividendele" cuvenite. De asemenea, din conținutul acestor memorii, mai rezultă că inculpatul se consideră, în continuare, unicul moștenitor îndreptățit la acel teren.
Inculpatul a depus la dosarul cauzei, în apel, mai multe înscrisuri, în copie, respectiv: a) decizia civilă nr. 919/18.05.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-; b) cele două contracte de arendă; c) două antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate la datele de 20.01.2005 și 24.02.2005 între (avocatul părților vătămate din cauză - în calitate de cumpărător), pe de o parte, și, fiecare din părțile vătămate și, pe de altă parte (în calitate de promitenți-vânzători), având ca obiect "promisiunea vânzării cotei părți a fiecăreia de 1/3 din suprafața de teren de 2 ha, ce a făcut obiectul arendării de către inculpat; d) adresa nr. 360/30.01.2008 emisă de Primăria Comunei și adresată inculpatului din care rezultă că "pentru suprafața de 2,00 ha s-a eliberat un alt titlu de proprietate cu nr. 194.003/16.04.2007 în care au fost înscriși următorii moștenitori:, și ";
Tribunalul a procedat la audierea inculpatului, care, printre altele, a declarat că: a) își menține declarația dată la judecătorie, el neconsiderându-se vinovat, pentru că nu a înșelat pe nimeni; b) "în actul de arendă nu a precizat că este unicul moștenitor"; c) la momentul încheierii contractului cu. "Agroindustriala -" Iad epus și titlul de proprietate, la acea dată certificatul de moștenitor fiind încă valabil.
În motivarea apelului declarat,părțile vătămate și civile și au invocat greșita achitare a inculpatului pe considerentul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și au solicitat condamnarea acestuia.
În acest sens, părțile vătămate și civile au invocat, în esență, următoarele:
a) faptul că ericolul p. social al faptelor nu este dat de împrejurarea că inculpatul este bolnav și pensionar, mai ales că acesta "nu suferă de cancer așa cum a încercat să-l apere instanța de fond";
b) faptul că pentru a dispune aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ prima instanța "a inventat o serie de calități și a reținut aspecte care nu sunt conforme cu realitatea, trecând cu ușurință peste aspectele reale și concrete precum și peste probele administrate în cauză";
c) faptul că prima instanță a ignorat o serie de împrejurări esențiale și anume: 1) că infracțiunea comisă de inculpat este sancționată de legiuitor de la 3 la 15 ani; 2) că inculpatul este recidivist; 3) că faptele pentru care a mai fost condamnat inculpatul au legătură directă cu cele două părți civile din cauză care sunt unchiul și sa și pe care a încercat, prin fals și uz de fals, să-i înlăture de la moștenirea părinților săi; 4) că inculpatul a săvârșit faptele deduse judecății în formă continuată, conform art. 41 alin. 2 Cod penal, ceea ce înseamnă că a dat dovadă de persistență infracțională, caz în care se poate susține că "faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni";
d) susținerile primei instanțe cum că inculpatul "a acționat cu credința unei legitimități" și că "este singurul îndrituit la folosul adus de bunul imobil, fiind singurul care a manifestat interes pentru punerea în valoare a terenului și singurul care a făcut demersuri legale necesare pentru obținerea titlului de proprietate" sunt "invenții" ale instanței de fond, care nu corespund cu probele administrate în cauză;
e) reaua-credință a inculpatului este relevată și de aceea că: 1) "folosindu-se de aceleași două înscrisuri constatate false, respectivul certificat de moștenitor și certificatul de calitate, el a mai obținut și un alt titlu de proprietate pentru suprafața de 90. ce a aparținut părții vătămate "; 2) continuă să susțină că este unicul moștenitor și le împiedică pe cele două părți vătămate să folosească terenul.
Părțile vătămate și civile au depus la dosarul cauzei, în apel, mai multe înscrisuri, în copie, respectiv: a) o ordonanță dată la 26.10.2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul nr. 1197/P/2007 prin care a inculpatul a fost scos de sub urmărire penală pentru infracțiunile de "uz de fals" și "participație improprie la fals intelectual" pe considerentul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni; b) decizia nr. 1624/29.10.1992 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate în care figurează trei persoane:, și (aceasta a fost prezentată și în original pentru confruntare); c) sentințele civile nr. 1065/03.02.1993 și nr. 850/03.02.2003 ambele ale Judecătoriei Iașiș.
În vederea justei soluționări a cauzei, tribunalul a cerut o serie de precizări de la intimata "Agroindustriala -" I, care, prin adresa nr. 579/07.02.2008 ( 96-97) a răspuns parțial solicitărilor formulate, comunicând următoarele:
"1) Întrucât anul agricol în viticultură începe odată cu arătura de toamnă (01 noiembrie) și se termină odată cu recoltatul strugurilor (31 octombrie) contractul de arendă se încheie începând cu data de 01 noiembrie.
La Cap. VI - alte clauze, art. 22 cu privire la data încheierii contractului, acesta este data semnării, respectiv atunci când proprietarul s-a prezentat la sediul societății.
Data înregistrării contractului de arendă la Consiliul Local al comunei se face în timp de 15 zile de la data semnării contractului de arendă.
La contractul nr. 53/7.01.2005 (nr. din registrul general al Consiliului Local ) la numărul din registrul special cu contracte de arendă deținut de referentul agricol s-a strecurat o greșeală de redactare în loc de 8/06.01.2005 s-a scris 8/06.01.2004.
2) La data prezentării numitului la sediul societății în vederea semnării contractului de arendă acesta s-a prezentat cu titlul de proprietate nr. 5535/16.04.2002 în care proprietari erau, și cu certificatul de moștenitor nr. 90/22.05.2002 întocmit și redactat la Biroul Notarului Public - în care se certifică că unicul moștenitor este dl..
Masa succesorală era compusă din bunuri mobile ce constau în acțiuni corespunzătoare terenului în suprafață de 2,00 ha situat în perimetrul comunei, județul I aflat la data eliberării certificatului de moștenitor în administrarea IAS - I, teren dobândit în condițiile Legii nr. 18/1991, respectiv bunuri imobile. În baza acestor documente prezentate s-a încheiat contractul de arendă cu dl..
3)În cursul anului agricolla sediul societății s-a prezentat avocatul (fiind reprezentantul celor doi coproprietari respectiv și ) care a adus la cunoștință că pe rolul instanțelor de judecată sunt mai multe litigii ce au ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 90/2002, precum și cauze penale ce au ca obiect plângeri penale pentru fals, uz de fals, împotriva numitului. Pentru aceste considerente, s-a trecut la drepturile de arendă, persoanele care figurau înscrise pe titlul de proprietate, chiar dacă, contractul de arendă a fost încheiat numai cu numitul.
4) - " Agroindustriala -" SA a încheiat contractul de arendă în baza certificatului de moștenitor nr. 90/2002, nefiind anunțată/informată că respectivul certificat era desființat de instanțele de judecată. Dacă avea cunoștință de faptul că respectivul înscris a fost desființat, cu siguranță societatea nu ar mai fi încheiat contractul de arendă decât dacă era semnat de toți cei menționați pe titlul de proprietate.
6) Coproprietarii menționați în titlu au fost trecuți pe lista cu drepturile de arendă motivat de intervenția d-lui care, așa cum s-a arătat, a comunicat că certificatul de moștenitor nr. 90/2002 a fost desființat de instanțele de judecată. Pentru acest considerente, s-a apreciat că este corect ca drepturile de arendă să fie încasate de toți cei trei coproprietari, chiar în condițiile în care contractul de arendă a fost semnat numai cu unul dintre ei, respectiv cu.
7) Pentru anul agricol 2004- 2005, drepturile de arendă au fost repartizate pe cei trei coproprietari,însă inculpatul s-a prezentat la directorul general al societății, prezentând certificatul de moștenitor nr. 90/2002și l-a convins să-i facă plata pentru toată suma, acesta ridicând inclusiv drepturile de arendă cuvenite coproprietarilor și, care vor recupera sumele ridicate de, printr-o acțiune în pretenții".
Prin decizia penală nr. 193/21.04.2008 a Tribunalului Iașis -a decis:
Admite apelurile formulate de către părțile vătămate și, cu. ales la Cabinet de avocat " ", cu sediul în I, B-dul - - cu nr. 46,. 46,. A, Ap. 3, jud. I, împotriva sentinței penale nr. 1606/30.05.2007 a Judecătoriei Iași, pe care o desființează, în parte, în latură penală, în sensul schimbării încadrării juridice prin reținerea și a infracțiunii de "uz de fals", prev. și ped. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. "a" Cod penal și condamnării pentru această infracțiune.
II. Admite apelul formulat de către inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale pe care o desființează, în parte, în latură penală, în sensul schimbării temeiului achitării în ceea ce privește infracțiunea de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. "a" Cod penal.
Rejudecând cauza:
În temeiul disp. art. 334 Cod procedură penală, dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de "înșelăciune", prev. și ped. de art. 215 al. 2 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 37 lit. "a" Cod penal, în două infracțiuni, respectiv în infracțiunea de "înșelăciune", prev. și ped. de art. 215 al. 2 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a Cod penal și în infracțiunea de "uz de fals", prev. și ped. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
II. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală achită pe inculpatul, fiul și, născut la data de 07.05.1949 în loc. I, cu domiciliul în I,-, -. A,. 4,. 4, jud. I, pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune", prev. și ped. de art. 215 al. 2 și 3. pen. cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a Cod penal.
III. Condamnă pe inculpatul, fiul și, născut la data de 07.05.1949 în loc. I, CNP 1.490.507.221.135, pensionar, căsătorit, studii 7 clase și școală profesională, stagiul militar satisfăcut, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de "uz de fals", prev. și ped. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
IV. În baza disp. art. 7 din Legea nr. 543/2002, mod. prin nr.OUG 18/2003, precum și în baza disp. art. 83 Cod penal dispune revocarea atât a grațierii condiționate a pedepselor de 6(șase) luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în declarații", prev. și ped. de art. 292 Cod penal și de 1 (un) an închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de "instigare la mărturie mincinoasă", prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 260 Cod penal, cât și revocarea suspendării condiționate a executării celor două pedepse anterior precizate și a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de "participație improprie la fals intelectual", prev. și ped. de art. 31 rap. la art. 289 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, toate aceste trei pedepse aplicate prin sentința penală nr. -.03.2004, menținută prin decizia penală nr. 1039/11.11.2004 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 26.11.2004.
În baza disp.art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate prin sentința penală nr. -.03.2004, menținută prin decizia penală nr. 1039/11.11.2004 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 26.11.2004, în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
. În baza disp. art. 7 din Legea, nr. 543/2002, mod. prin nr.OUG 18/2003, precum și în baza disp. art. 83 Cod penal, adaugă la pedeapsa stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, de 6 (șase) luni închisoare, pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare stabilită la pct. IV din prezenta,inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În temeiul disp. art. 191 al. 1 și 192 al.1, pct. 1, lit. c Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 175 lei Ron, reprezentând cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea în primă instanță a cauzei, în acestea incluzându-se și onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei Ron.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În luarea acestei decizii instanța de apel a argumentat după cum urmează:
Prima instanță a administrat, în mod legal, un probatoriu corespunzător, pe care, în principiu, l-a evaluat corespunzător și pe baza căruia a stabilit, în linii mari, în mod corect situația de fapt, ce nu comportă critici. De asemenea, prima instanță - în considerentele sentinței apelate - a făcut o analiză detaliată a mijloacelor de probă, pe baza cărora a stabilit corect că faptele imputate inculpatului există. Totodată, aceasta a analizat, în detaliu, și comportamentul procesual al inculpatului. Din această perspectivă se constată că au fost respectate, dispozițiile art. 356 lit. b și c Cod procedură penală.
Faptele reținute în sarcina inculpatului au fost prezentate în detaliu, indicându-se în ce au constat, cât și timpul și locul în care au fost săvârșite.
Apelanții nu au criticat situația de fapt reținută de prima instanță.
Cu toate acestea, deși, în principiu, situația de fapt este clară și
necontestată, se impun o serie de precizări și clarificări faptice ce au fost omise a fi făcute de prima instanță și care vizau condițiile-premisă ce au făcut posibile comiterea faptelor deduse judecății.
Astfel, nu doar inculpatul a fost cel care - în calitatea sa de moștenitor (prin reprezentarea tatălui său, decedat, ) al defuncților și -, bunicii săi -, după apariția Legii nr. 18/1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în ceea ce privește suprafața de teren de 2 ha amplasată pe raza satului, jud. I, ci și părțile vătămate-apelante din cauză și, în calitate de fii.
Că este așa rezultă din mai multe mijloace de probă și anume: a) decizia nr. 1624/29.10.1992 a Comisiei Județene I pentru stabilirea dreptului de proprietate, în care figurează trei persoane:, și, prezentată, în original, tribunalului pentru confruntare cu copia depusă la dosar (trebuie precizat că inculpatul a uzitat în fața autorităților, anterior, pentru a "convinge de calitatea sa de unic moștenitor îndreptățit" o copie falsificată a acestei decizii, de pe care fuseseră radiate numele părților vătămate - 42 -dar cu judecarea acestei fapte instanța nu a fost învestită); b) decizia civilă nr. 919/18.05.2007 a Tribunalului Iași, care a fost citată, intenționat trunchiat de către inculpatul-apelant, prin motivele de apel.
Astfel, așa cum parțial corect a reținut și prima instanță, prin sentința civila nr. 446/13.01.2006 (pronunțată în dosarul nr.21269/2002), Judecătoria Iașia admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții și Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, dispunându-se: a) constatarea nulității absolute a deciziei nr. 16274/29.10.2002 și anularea titlului de proprietate nr. 5535/16.04.2002 (în care erau trecuți ca proprietari inculpatul și cele două părți vătămate); b) obligarea Comisiei Județene I pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 la eliberarea unui nou titlu pe numele reclamanților și pârâților, respectiv:, și, toți în calitate de moștenitori ai defuncților - și, precum și.
Împotriva acestei sentințe civile, a declarat recurs pârâtul (inculpatul din cauză), cale de atac ce i-a fost admisă prin decizia civilă nr. 919/18.05.2007 a Tribunalului Iași, anterior menționată. Prin această decizie, sentința civilă nr. 446/13.01.2006 a Judecătoriei Iașia fost modificată în parte, în sensul că s-au respins capetele de cerere ce vizau anularea titlului de proprietate nr. 5535/16.04.2002 (în care erau trecuți ca proprietari inculpatul și cele două părți vătămate) și constatarea nulității absolute a deciziei nr. 16274/29.10.2002 (în care figurează tot părțile din cauză:, și ).
Prin urmare, atât decizia nr. 1624/29.10.1992 a Comisiei Județene I pentru stabilirea dreptului de proprietate (ce atesta dreptul de proprietate al părților din cauză -, și ), cât și titlul de proprietate nr. 5535/16.04.2002 emis tot pe numele părților au fost menținute, producându-și efectele în continuare. În motivarea deciziei civile nr. 919/18.05.2007 a Tribunalului Iași, contrar celor arătate de apelantul-inculpat în motivele de apel, s-a arătat că: "din actele dosarului rezultă căsingurul moștenitor al defunctului, care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991 este recurentul, fiind beneficiarul adeverinței de proprietate nr. 1624/1992alături de intimațiiși.Ceilalți intimaținu sunt îndreptățiți a fi trecuți în titlul de proprietateatât timp cât nu au făcut dovada formulării cererii de reconstituire a dreptului pentru suprafața de 2 ha de teren, chiar dacă s-a dovedit că sunt moștenitorii defuncților - și ".
Deși atât sentința, cât și decizia civilă sus-menționate, sunt ulterioare comiterii faptelor deduse judecății s-au impus a fi făcute precizările anterioare, întrucât inculpatul a susținut constant că el ar fi singurul moștenitor îndrituit la cele cca. 2 ha de teren, pentru că părțile vătămate nu ar fi făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și nici alte demersuri pentru obținerea titlului de proprietate, idee preluată greșit și de prima instanță (atunci când a motivat lipsa gradului de pericol social - 12 din decizie).
Restul aspectelor faptice au fost corect reținute de către prima instanță, inclusiv împrejurările faptice ale încheierii și executării celor două contracte de arendă.
În condițiile necontestării acestei situații faptice, tribunalul nu o va mai analiza.
De asemenea, din oficiu, tribunalul mai constată că prima instanță a făcut
o greșită încadrare juridică a faptelor deduse judecății, așa cum ele au fost descrise în rechizitoriu.
Potrivit dispozițiilor art. 317 Cod procedură penală obiectul judecății este dat de fapta (-ele) și persoana (-ele) arătate în actul de sesizare, instanțele nefiind ținute de încadrare juridică dată faptei (-lor) de procuror. Făcând aplicarea acestui principiu, în mod corect, prima instanță a procedat la schimbarea încadrării juridice în ceea ce privește infracțiunea de "înșelăciune" descrisă în rechizitoriu. Dar, prima instanță trebuia să meargă mai departe și să observe că, în expozitivul rechizitoriului, situația de fapt imputată inculpatului se mai circumscrie și unei alte infracțiuni, explicit descrisă și anume aceea de "uz de fals" prevăzută de art. 291 Cod penal. În acest sens, în rechizitoriu s-a arătat: a) "la data de 04.01.2005, învinuitul a încheiat cucontractul de arendare . depunând în dovada calității pretinse cele două certificate desființate ca nule de instanțele judecătorești"; b) "din adresa nr..rezultă că pentru a-și dovedi calitatea pretinsă al încheierea contractului și al ridicarea banilor, învinuitul a uzat de certificatul de moștenitor nr. 90/20.05.2002, act care. Deși anulat, a fost folosit de învinuit, inducând astfel în eroare partea cu care a contractat .".
Ca atare, tribunalul constată că încadrarea juridică a faptelor - așa cum ele au fost descrise în rechizitoriu - implica reținerea a două infracțiuni: una de "înșelăciune", prev. și ped. de art. 215 al. 2 și 3. pen. cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a pen. și una de "uz de fals", prev. și ped. de art. 291. pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal. Această schimbare de încadrare juridică a fost pusă în discuția contradictorie a părților de către tribunal.
Trebuie precizat că instanța este datoare întotdeauna să dea încadrarea juridică corectă a faptelor deduse judecății chiar dacă, pe fond, va dispune cu privire la acestea (ori doar la unele din ele) achitarea sau o soluție de încetare a procesului penal.
Sub acest prim aspect, invocat din oficiu, dar în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin. 2.C.P.P. tribunalul constată că apelurile formiulate de părțile vătămate și sunt fondate.
Dacă, în ceea ce privește situația de fapt - așa cum s-a arătat mai sus -
prima instanță a făcut, în principiu, o apreciere corectă a mijloacelor de probă, sub aspectul evaluării în drept a acestei situații faptice și a temeiului achitării inculpatului pentru infracțiunea de "înșelăciune", aceasta a procedat greșit.
Astfel, în speță, este cert că inculpatul a încheiat, la datele de 04.04.2004 și 04.01.2005, două contracte de arendă cu "Agroindustriala -" I ce aveau ca obiect exploatarea terenului plantat cu -de-vie, în suprafață de 1,8986 ha, pentru anii agricoli 2003-2004 și respectiv, 2004-2005.
Așa cum rezultă din toate adresele emise de "Agroindustriala -" I, la încheierea acestor contracte, inculpatul a prezentat titlul de proprietate nr. 5535/10.04.2002 (emis atât pe numele său, cât și al părților vătămate din cauză), precum și certificatul de moștenitor nr. 90/22.05.2002 întocmit de BNP (ce atesta nereal - calitatea sa de unic moștenitor și cu privire la teren). Acest certificat de moștenitor a fost desființat integral rin p. sentința penală nr. 1203/11.03.2004 a Judecătoriei Iași (menținută prin decizia penala nr. 1039/11.11.2004 Tribunalului Iași și rămasă definitiva prin nerecurare la data de26.11.2004). Pe sfârșitul celui de-al doilea contract dea arendare, încheiat la data de 04.01.2005, inculpatul a consemnat olograf că: " îmi asum toată răspunderea pentru dividendele pe care le voi primi numai eu din acest contract, în afara de mine nu au voie alte persoane de a primi dividende chiar daca sunt trecute pe titlu, dar nu au calitatea mea de moștenitor".
În cuprinsul ambelor contracte de arendă s-a făcut trimitere expres la titlul de proprietate nr. 5535/10.04.2002, nu și la certificatul fals de moștenitor nr. 90/22.05.2002. Potrivit tuturor adreselor comunicate la solicitarea organelor judiciare de către "Agroindustriala -" I, încheierea contractelor de arendă cu inculpatul s-a făcut atât în baza titlului de proprietate,cât și a certificatului de moștenitor. Contractele de arendă sunt semnate din partea "Agroindustriala -" I de directorul general, de directorul tehnic, de un șef de fermă, precumși de consilierul juridic.
Nici în cursul urmăririi penale, nici în faza judecării cauzei al judecătorie și nici în apel, "Agroindustriala -" I nu a comunicat că dorește să participe în cauză ca parte civilă și nici măcar ca parte vătămată. Potrivit art. 24 alin. 1 Cod procedură penală "partea vătămată este persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal", iar, potrivit alin. 2, dacă formulează pretenții civile poate dobândi și calitatea de parte civilă. Cum "Agroindustriala -" I, deși reprezentată de un consilier juridic, nu a precizat că dorește să participe în cauză ca parte vătămată sau parte civilă, aceasta înseamnă că ea nu are nici o calitate procesuală în accesată cauză.
Mai mult, în nici o fază procesuală "Agroindustriala -" I nu a pretins că i s-ar fi cauza vreo pagubă, în urma încheierii contratelor de arendare cu inculpatul, în condițiile anterior arătate, ori cu prilejul executării acestora.
Și mai mult, în nici o fază procesuală "Agroindustriala -" I, deși i s-a solicitat expres acest lucru, nu a precizat, fără echivoc și explicit, dacă s-a considerat indusă în eroare de către inculpatul cu prilejul încheierii ori executării contractelor de arendă.
În fapt, tribunalul apreciază că nu a existat nici o inducere în eroare a. "Agroindustriala -" I nici cu prilejul încheierii și nici al executării contractelor de arendă, chiar dacă inculpatul a prezentat și acel certificat de moștenitor falsificat la momentul încheierii contractelor.
Astfel, la momentul încheierii contractelor de arendă, inculpatul a prezentat titlul de proprietate nr. 5535/10.04.2002 (emis atât pe numele său, cât și al părților vătămate din cauză), iar societatea a fost consiliată și de un jurist. Prin urmare, aceasta știa că există trei proprietari, dar a acceptat să încheie contractul doar cu unul. Dacă societatea considera că există dubii cu privire al titularul dreptului de proprietate, putea solicita lămuriri ori refuza încheierea contractelor.
De altfel, dispozițiile relevante ale Legii arendării cu nr. 16/1994 (modificată și completată), la articolul 3, atât în varianta în vigoare la încheierea contratelor, cât și în varianta în vigoare în prezent [1], nu impunea ului obligativitatea încheierii contractului cu proprietarul ori cu toți proprietarii. În schimb, formularul contractului de arendare, anexă la Legea nr. 16/1994, includea în rubricația sa următoarea mențiune în ceea ce privește arendatorul "titular/titulara al/a dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr.. din. sau, după caz, conform hotărârii judecătorești nr.. din. sau procesului-verbal de punere în posesie nr.. din. sau actului de partaj nr.. din. etc. sau".
Or, în cele două contracte de arendă inculpatul a fost menționat în calitatea sa de titular al dreptului de proprietate consfințit în baza titlului de proprietate nr. 5535/10.04.2002 și nu în calitatea sa de unic moștenitor la care se referea certificatul de moștenitor fals prezentat de el, certificat la care nu se face nici o referire în contracte.
Pe de altă parte, contractul de arendă este o formă de închiriere a terenurilor agricole, deci o formă a contractului de locațiune, așa cum stipulează expres și art. 1413 Cod civil. Or, locațiunea lucrurilor este un act de administrare. Ca orice act de administrare a bunurilor, locațiunea (inclusiv deci arendare) poate fi făcută și doar de către un soț, în timpul căsătorii ori de către un coindivizar, existând prezumția de mandat tacit. Prin urmare, contractul de arendare, putea fi încheiat și doar de unul dintre coproprietari, iar "Agroindustriala -" I știa acest lucru.
Date fiind aceste dispoziții legale și natura juridică a contractului de arendă (care nu este un act translativ de proprietate, ci este un act de administrare a bunului), tribunalul constată că și din această perspectivă încheierea celor două contracte de arendă doar cu unul dintre cei trei proprietari, în condițiile arătate mai sus, de către "Agroindustriala -" I, nu a fost de natură să-i inducă în eroare pe reprezentanții acestei societăți, chiar și în condițiile prezentării certificatului de moștenitor fals de către inculpat.
Aceștia au știut, la momentul încheierii contractului de arendă, că inculpatul nu era singurul proprietar, din moment ce li s-a prezentat titlul de proprietate în care erau înscrise și părțile vătămate, fără a li se prezenta vreo hotărâre judecătorească din care să reiasă că acesta fusese anulat.
În concluzie, nu a existat nici o acțiune de inducere în eroare a "Agroindustriala -" I cu prilejul încheierii contractelor de arendă. De altfel, nici societatea nu a pretins vreodată că a fost indusă în eroare.
Se mai impune și precizarea, de esență, că la momentul încheierii primului contract, din 04.04.2004, certificatul de moștenitor nu fusese încă desființat definitiv de către instanța penală, hotărârea de desființare rămânând definitivă abia la data de 26.11.2004.
În ceea ce privește executarea contractelor de arendă, contract celor reținute de către prima instanță, tribunalul constată că nici cu acest prilej "Agroindustriala -" I nu a fost indusă în eroare în vreun fel.
Elocvente în acest sens sunt următoarele două aspecte principale:
a) precizarea "Agroindustriala -" I, făcută în apel, potrivit
căreia,n cursul anului agricolla sediul societății s-a prezentat avocatul (reprezentantul celor doi coproprietari, respectiv părțile vătămate și ), care a adus la cunoștință că pe rolul instanțelor de judecată sunt mai multe litigii ce au ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 90/2002, precum și cauze penale ce au ca obiect plângeri penale pentru fals, uz de fals, împotriva numitului ";
b) faptul că pe listele societății (atașate la dosar în copie) cu drepturile de
arendă au fost trecuți toți cei trei coproprietari, "motivat de intervenția d-nului, care ne-a comunicat că certificatul de moștenitor a fost anulat". De altfel, în fața tribunalului, partea vătămată a precizat expres că și ea a fost și a cerut reprezentanților. "Agroindustriala -" I să-i plătească "dividendele".
Prin urmare, în condițiile în care "Agroindustriala -" Iaf ost încunoștințată expres de lipsa de validitate a certificatului de moștenitor, dar ulterior a făcut totuși plata drepturilor de arendă doar către inculpatul, întrucât aceasta "l-a convins pe directorul general să-i facă plata pentru toată suma" ( 97), inclusiv pentru părțile vătămate, nu se mai poate susține, cu temei, că aceasta ar fi fost indusă în eroare, cu prilejul executării contractelor de arendă.
Prin urmare, nu a existat o inducere în eroare "Agroindustriala -" I nici cu prilejul executării contractelor.
Chiar dacă inculpatul s-a folosit de certificatul de moștenitor falsificat, acest lucru nu a fost de natură (nu a avut aptitudinea, prin sine însuși) să-i inducă în eroare pe reprezentanții "Agroindustriala -" I, nici cu prilejul încheierii contractelor și nici al executării lor, în condițiile în care: a) inculpatul a prezentat și titlul de proprietate (în care erau menționați toți proprietarii), iar societate cunoștea condițiile legale de încheiere a contractelor de arendare, beneficiind și de consilierea unui jurist; b) a fost avertizată, mai înaintea plății drepturilor bănești către inculpat, de reprezentantul părților vătămate, asupra faptului că acesta nu este singurul îndreptățit la încasarea lor.
Reprezentanții societății nu au manifestat însă preocuparea ce ar fi trebuit pentru clarificarea situației, deși fuseseră înștiințați, iar, mai mult, după aceasta "s-au lăsat convinși" de inculpat să-i facă plata doar lui. Această conduită neglijentă a societății s-ar fi putut întoarce împotriva sa, dacă părțile civile i-ar fi solicitat direct ei drepturile ce li se cuveneau, caz în care aceasta ar fi fost pusă în situația de a plăti aceiași sumă de bai încă o dată.
Din altă perspectivă, așa cum s-a arătat, în dauna "Agroindustriala -" I, nu s-a cauza nici o pagubă.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 215 alin.(3) din Codul penal, constituie infracțiune de "înșelăciune în convenții" fapta de "inducere sau menținere în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, dacă s-a cauzat o pagubă".
În speță, s-a pretins că paguba s-ar fi cauza nu în dauna "Agroindustriala -" I, ci indirect în cea a părților vătămate și. Dar, între aceste două părți vătămate și "Agroindustriala -" I nu s-a încheiat nici un contract și nu a existat nici un raport juridic. Nu se poate vorbi de o infracțiune de înșelăciune în convenții, prin utilizarea unui mijloc fraudulos (certificatul de moștenitor, fără ca părții cocontractante să i se fi cauzat vreun prejudiciu, ci doar unui terț.
În speța de față, părțile vătămate și au fost terți față de contractul încheiat între. "Agroindustriala -" I și inculpatul. Pentru faptul că inculpatul a încasat integral toate drepturile bănești cuvenite din arendarea terenului, ele l-ar fi putut acționa în judecată civilă.
Prin urmare, față de toate cele anterior arătate, tribunalul constată că, în cauză, sub aspect obiectiv, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. "a" Cod penal, întrucât: a) nu a existat o pagubă în dauna părții contractante. "Agroindustriala -" I; b) nu s-a probat că această societate a fost indusă în eroare de către inculpat; c) părțile vătămate și, în dauna cărora s-a repercutat paguba cauzată prin fapta inculpatului, nu au fost părți în contractul încheiat de acesta cu. "Agroindustriala -" I (și nici nu s-au substituit în drepturile acestuia, prin subrogație, prin succesiune sau altfel).
Din această perspectivă se constată deci că apelul inculpatului este fondat, temeiul achitării sale, pentru infracțiunea de "înșelăciune", fiind altul, mai favorabil lui.
Așa cum s-a arătat mai sus însă, inculpatul a folosit respectivul certificat
de moștenitor cu nr. 90/22.05.2002 eliberat de către BNP, falsificat (așa cum s-a stabilit definitiv anterior de către o instanță penală), la încheierea celui de-al doilea contract de arendă, respectiv la data de 04.01.2005 (la această dată se constatate deja definitiv că certificatul este fals) cu scopul de a produce consecințe, respectiv de a determina încheierea contractului doar cu el și de a i se plăti doar lui drepturile derivând din contractul de arendare.
Această faptă întrunește elementele constitute ale infracțiunii de "uz de fals" prev. și ped. de art. 291 Cod penal. Ea există și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv. Se impune precizarea că art. 291 Cod penal nu cere ca să se fi produs efectiv o consecință juridică, ci doar ca înscrisul fals să fi fost folosit în acest scop, condiție îndeplinită pe deplin în cauză, certificatul respectiv a falsificat având potențialitatea producerii unor asemenea consecințe și fiind folosit în acest scop.
Sub aspect subiectiv, tribunalul reține că inculpatul a acționat cu intenție directă, deși știa că fusese condamnat definitiv pentru participație improprie la falsificarea acestui certificat de moștenitor. Toate memoriile depuse de el la dosar, cât și declarațiile sale relevă obstinație cu care acesta refuză să accepte că nu este singurul moștenitor îndrituit la cele cca. 2 ha de teren din satul, ceea ce relevă sfidarea unor hotărâri judecătorești definitive. Ba mai mult, prin prezentarea trunchiată a unor fragment din decizia civilă nr. 919/18.05.2007 a Tribunalului Iași, susținând că această decizie ar fi consfințit că părțile vătămate nu sunt îndreptățite la acel teren, relevă reaua sa credință-procesuală.
Toate aceste elemente coroborate și cu faptul că acesta a mai fost cercetat și într-un alt dosar penal pentru fapte similare ( ase vedea ordonanța dată la 26.10.2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul nr. 1197/P/2007 prin care a inculpatul a fost scos de sub urmărire penală pentru infracțiunile de "uz de fals" și "participație improprie la fals intelectual" pe considerentul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni), relevă intenția sa directă și conturează gradul ridicat de pericol social la faptei comise.
Din această perspectivă apelul părților vătămate este fondat, impunându-se condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "uz de fals" prev. și ped. de art. 291 Cod penal.
În termen legal, inculpatul și partea vătămată, au declarat recurs împotriva acestei decizii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Partea vătămată, în motivarea recursului este nemulțumită de greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de "înșelăciune" și solicită condamnarea acestuia. Un al doilea motiv este acela al pedepsei prea mici aplicată inculpatului pentru infracțiunea de "uz de fals", solicitând majorarea acesteia.
Inculpatul, critică decizia sub aspectul greșitei schimbări de încadrare juridică și în infracțiunea de "uz de fals" și a condamnării pentru această infracțiune, susținând că s-a agravat situația sa în propria cale de atac, deoarece apelul părților vătămate viza alte aspecte decât cel al acestei infracțiuni și mai mult decât atât, dacă Parchetul nu a făcut extinderea procesului penal instanța nu putea face această extind ere și schimbare de încadrare și condamnare. În subsidiar consideră că soluția instanței de fond este cea corectă și solicită casarea deciziei și menținerea sentinței fondului.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursurile inculpatului și a părții vătămate sunt nefondate din următoarele motive:
Cu privire la recursul părții vătămate:
Instanța de apel a motivat de ce se impune achitarea inculpatului pentru infracțiunea de "înșelăciune" și anume că nu a rezultat din nici un mijloc de probă că "Agroindustriala -" ar fi fost dusă în eroare cu prilejul încheierii contractelor și executării acestora. Dealtfel această societate nici nu a dorit să participe ca parte vătămată în acest proces, tocmai de aceea că nu a fost prejudiciată cu nimic.
Contractul de arendă, fiind un contract de locațiune, prin care se urmărește administrarea bunului, acesta putea fi încheiat și de către unul dintre coindivizari așa cum a și motivat instanța de apel.
Și instanța de recurs își însușește motivarea instanței de apel conform căreia, în esență, această faptă, sub aspect obiectiv, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune" prev. de art. 215 al. 2 și 3 Cod penal și prin urmare în mod corect și legal a fost dispusă achitarea inculpatului.
Solicitarea părții vătămate de majorare a pedepsei inculpatului, nu poate fi primită de instanța de recurs cu motivarea că în cadrul complex de individualizare a pedepselor, instanța de apel, a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal precum și de scopul pedepselor prevăzut de art. 52 Cod penal.
În concret instanța a ținut cont de modul și împrejurările comiterii faptei, de datele care caracterizează persoana inculpatului.
Și instanța de recurs este de părere că pedeapsa aplicată este bine dozată, răspunde scopului pedepselor și nu se impune majorarea ei.
Cu privire la recursul inculpatului:
Criticile formulate de inculpat nu sunt fondate neavând suport real.
Art. 334 Cod procedură penală stipulează că dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează să fie schimbată, instanța este obligată să pună în discuția părților noua încadrare.
Se poate observa că este vorba de schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare și nu de săvârșirea altei fapte care ar avea legătură cu cea pentru care este trimis în judecată așa cum se prevede în art. 336 Cod procedură penală cu privire la extinderea procesului penal, de care amintește apărarea inculpatului.
Așa cum s-a arătat și în motivarea instanței de apel, potrivit art. 317 Cod procedură penală obiectul judecăți este dat de fapta sau faptele deduse judecății și nu de încadrarea juridică. Apărarea inculpatului susține că instanța nu a fost sesizată cu această infracțiune, însă nu era necesar ca în rechizitoriu să se dea o încadrare juridică a acestei fapte din moment ce rezultă aceasta din situația de fapt descrisă în actul de sesizare. Instanța este sesizată cu fapta și cu8 încadrarea juridică a faptei sau a faptelor.
Instanța de apel sesizând că din situația de fapt existente rezultă că se impunea schimbarea încadrării juridice a pus în discuția părților și a dat o nouă încadrare juridică fără să greșească cu nimic.
Nu poate fi vorba nici de vreo înrăutățire în propria cale de atac din moment ce instanța de apel a avut de soluționat și apelurile părților vătămate și. Art. 371 al. 2 prevede că instanța de apel este obligată ca înafara temeiurilor și cererilor formulate de apelanți să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Instanța de recurs este de părere că instanța de apel a dat o soluție corectă și legală în privința inculpatului.
Pentru cele ce preced, instanța de control judiciar constată că decizia instanței de apel este temeinică și legală, recursurile fiind nefondate, și pe cale de consecință, în baza art. 385 ind. 15 lit. b din Codul d e procedură penală, urmează să fie respinse ca atare.
Inculpatul și partea vătămată vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, con for. 192 al. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și partea vătămată, împotriva deciziei penale nr. 193 din 21.04.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească statului câte 60 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.12. 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
06.01.2009
Tribunalul Iași:
-
- -
Președinte:Tatiana Juverdeanu
Judecători:Tatiana Juverdeanu, Iulia Elena Ciobanu, Dan
