Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 669/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 669
Ședința publică de la 11 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Juverdeanu Tatiana
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect "înșelăciune (art.215 Cod penal) - revizuire", promovat de către revizuientii, G și împotriva deciziei penale nr.502 din data de 30.10.2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă personal recurentul, lipsesc fiind recurenții, G și, intimata SC SA, precum și av. apărătorul ales al revizuienților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare pentru acest termen de judecată, că la dosarul cauzei, prin Serviciul de Registratură al instanței, av. a depus o cerere de scutire de la plata amenzii judiciare ce i-a fost aplicată prin încheierea de ședință de la termenul de judecată anterior, că apărătorul ales al revizuienților recurenți a depus la dosarul cauzei o adresă prin care aduce la cunoștința instanței de judecată că a reziliat contractul de asistență juridică încheiat cu aceștia, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Revizuientul recurent învederează instanței că "a făcut delegație cu ceilalți revizuienți recurenți", sens în care depune la dosarul cauzei un înscris intitulat "delegație apărător ales". Precizează că este în cunoștință de cauză cu privire la rezilierea contractului de asistență juridică ce a fost încheiat cu av. și nu are de formulat alte cereri prealabile.
Curtea pune în vedere revizuientului recurent că, întrucât acesta nu este avocat nu poate să îi reprezinte pe ceilalți recurenți în baza înscrisului depus la dosar. Calitatea de apărător ales o poate avea doar un avocat. recurentul dacă are procură de reprezentare în cauză pentru ceilalți recurenți.
Revizuientul recurent învederează instanței că nu are procură de reprezentare pentru ceilalți revizuienți recurenți din prezenta cauză.
Curtea pune în vedere revizuientului recurent că în aceste condiții nu poate pune concluzii în cauză și pentru ceilalți revizuienți recurenți.
Cu privire la cererea de scutire de la plata amenzii judiciare aplicată av. prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 13.11.2008, curtea, având în vedere că apărătorul a motivat absența sa la acel termen de judecată, admite cererea formulată și dispune scutirea av. de la plata amenzii judiciare în cuantum de 1.000 leice i-a fost aplicată prin încheierea de ședință din data de 13.11.2008.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Revizuientul recurent, având cuvântul, arată că recursul formulat este întemeiat, întrucât Tribunalul Iași nu s-a pronunțat cu privire la motivul prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, invocat în susținerea cererii de revizuire formulată, ci s-a pronunțat doar cu privire la motivul prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. e Cod procedură penală. Toți revizuienții au arătat că principalul motiv pentru care solicită revizuirea este cel prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală. Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în cauză nu există fapte și elemente noi, sau alte motive pentru a se putea dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.3673 din 14 septembrie 2006 Judecătoriei Iașia fost respinsă cererea de revizuire formulată de petentul privind revizuirea sentinței penale nr.4045/23 septembrie 2003 Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr.309/9 iunie 2005 Curții de APEL IAȘI.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 4045/2003 a Judecătoriei Iași, modificată prin decizia penală nr. 52/20.01.2005 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia nr. 390/2005 a Curții de APEL IAȘI, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal și o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 25 Cod penal raportat la art. 292 Cod penal cu aplicarea alin. 2 Cod penal.
S-a mai dispus condamnarea inculpaților, - și - G la câte 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal și câte o lună închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 292 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 14 și 346 Cod procedură penală cu referire la art. 998 cod civil inculpații au fost obligați în solidar să achite părții civile "" T suma de 204.361.794 lei, reprezentând prejudiciu nerecuperat.
În sarcina inculpaților s-a reținut că, pe parcursul executării contractului de vânzare-cumpărare nr. 142/09.06.1997 încheiat între "" T și " Class" I, având ca obiect achiziționarea de mărfuri în valoare de 204.361.794 lei, inculpatul, administrator la " Class" Iai ndus și a menținut în eroare reprezentanții "" T, în sensul că a înstrăinat cu ajutorul celorlalți inculpați, imobilul cu care a garantat parțial executarea contractului.
Prin sentința civilă nr. 1217/1999, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta "" T împotriva pârâților " Class" I, - G și - și i-a obligat pe aceștia în solidar să plătească reclamantei suma de 204.361.794 lei contravaloarea bunurilor achiziționate.
Prin sentința civilă nr. 1743/2003, Tribunalul Iașia respins cererea formulată de reclamanta "" T în contradictoriu cu pârâții - G și - privind obligarea acestora la plata sumei de 204.361.793 lei reprezentând contravaloarea mărfii neachitate, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 142/1997.
Potrivit dispozițiilor art. 393 Cod procedură penală, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă.
Competența soluționării cererii de revizuire aparține instanței ce a judecat cauza în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 401 Cod procedură penală, în speță Judecătoria Iași, chiar dacă soluția acesteia a fost de achitare a inculpaților.
Situația invocată de petent este reglementată în art. 394 lit. e Cod procedură penală, însă susținerea petentului privind faptul că în latură civilă instanțele au dat soluții diferite nu este întemeiată.
Astfel, prin sentința penală instanța a dispus condamnarea inculpatului în calitatea sa de reprezentant al " Class" I, iar a celorlalți inculpați în calitate de complici ai acestuia, inculpații fiind obligați în solidar la plata despăgubirilor civile către partea civilă.
Potrivit art. 16 Cod procedură penală, instanța, din oficiu sau la cererea părții civile, avea posibilitatea introducerii în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a " Class" I, a cărei răspundere civilă ar fi fost angajată în solidar cu cea a inculpatului. Caracterul solidar al răspunderii civile delictuale rezultă din dispozițiile art. 1003 Cod civil și presupune posibilitatea creditorului de a se adresa pentru întreaga despăgubire fie numai părții responsabile civilmente, fie numai inculpatului, fie părții responsabile civilmente și inculpatului deodată ori succesiv.
Cum răspunderea societății a fost angajată separat, prin sentința civilă nr. 1217/1999 a Tribunalului Timiș, nu se poate concluziona că dispozițiile celor două sentințe sunt contradictorii, finalitatea condamnării penale sau civile a inculpaților, respectiv a pârâților fiind aceeași: recuperarea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, respectiv prin nerespectarea obligațiilor civile asumate, iar executarea uneia dintre hotărâri poate fi oricând opusă creditorului în situația în care acesta caută să obțină o dublă plată.
Nici în ceea ce-i privește pe inculpații - G și -, în latură civilă, dispozițiile sentinței penale nu sunt contradictorii cu cele ale sentinței civile nr. 1743/2003 a Tribunalului Iași, întrucât răspunderea civilă a acestora a fost angajată în procesul penal ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni, în timp ce prin sentința civilă precizată acțiunea civilă a fost respinsă pentru alte motive, ce derivă din răspunderea contractuală.
În ceea ce privește celelalte motive invocate de petent, respectiv faptul că la data de 28.10.1998 nu mai avea calitatea de administrator al " Class" I, precum și cel referitor la natura juridică a înscrisului denumit "declarație de garanție", se constată că acestea nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța de fond la momentul soluționării cauzei, ci dimpotrivă au fost analizate atât de instanța de fond cât și de instanțele de control. Reținând vinovăția inculpaților, instanța nu a avut în vedere natura juridică a respectivului înscris, ci împrejurarea că pe parcursul executării contractului, autorii au înstrăinat bunurile imobile cu care garantaseră executarea contractului cu consecința prejudicierii părții civile.
Prin decizia penală nr. 121/08.03.2007 Tribunalul Iașia respins ca nefondat apelul declarat de revizuienții, și G, decizie care a fost casată integral prin decizia nr. 535 din 26 iunie 2007 Curții de APEL IAȘI, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, motivat de faptul că instanța de apel a încălcat dreptul la apărare al revizuienților, apărătorul ales al acestora lipsind la dezbateri.
Împotriva sentinței au declarat apel revizuienții, și G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Revizuienții arată că s-au descoperit fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute de instanța penală la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare.
Prima instanță le-a vătămat drepturile și interesele legitime deoarece nu a ținut seama de probele care au fost administrate în procedura de revizuire.
S-a depășit termenul legal de efectuare a actelor de cercetare precum și de înaintare incompletă către Judecătoria Iașia materialului privind cererea de revizuire, conform art.399 alin.4 și 5 Cod procedură penală.
S-a depășit termenul legal de soluționare a petițiilor prevăzut de OG nr.27/2000 cu modificări și completări ulterioare.
Împrejurările noi și necunoscute instanței penale la soluționarea cauzei dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare și se referă la natura actului denumit "declarație-garanție" autentificat sub nr.2701/12 iunie 1997 și la inexistența calității de administrator începând cu data de 28 octombrie 1998 revizuientului la SC Class SRL.
Se arată că adresa nr.143/4 august 2005 arată faptul că acest act autentic este o declarație în formă autentică dată de soții G și, și faptul că toți semnatarii înscrisului au cunoscut și au acceptat la momentul autentificării că acest înscris este doar o declarație.
Prin decizia penală nr.502/30 octombrie 2007 Tribunalul Iașia respins ca nefondat apelul declarat de revizuienții, și G, împotriva sentinței penale nr.3673/14 septembrie 2006 Judecătoriei Iași care a fost menținută.
Revizuienții au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța decizia tribunalul a reținut:
.-și cererea în drept pe dispozițiile art. 394 alin 1 lit. e Cod procedură penală, revizuienții au susținut că există mai multe hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia, cu referire la sentința civilă nr. 1217/P1/03.09.1999 a Tribunalului Timiș, încheierea nr. 1217/P1/13.11.2001 a Tribunalului Timiș, decizia civilă nr. 115/R/13.02.2002 a Curții de Apel Timișoara, încheierile Judecătoriei Iași din 17.05.2002 și 26.09.2000, decizia civilă nr. 314/1.02.2001 a Tribunalului Iași, decizia civilă nr. 1972/18.12.2002 a Curții de APEL IAȘI, sentința civilă nr.121E/06.01.2003 a Tribunalului Iași, sentința civilă nr. 1743/E/01.07.2003 a Tribunalului Iași și decizia civilă nr. 1258/08.12.2003 a Curții de APEL IAȘI, hotărâri civile care nu se pot concilia cu decizia penală nr. 52/30.01.2005 a Tribunalului Iași.
Prin această din urmă decizie, rămasă definitivă prin decizia nr. 390 din 09.07.2005 a Curții de APEL IAȘI, Tribunalul Iașia admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și partea civilă SC SA T, a desființat sentința penală nr. 4045/23.09.2003 a Judecătoriei Iași și, rejudecând cauza a angajat răspunderea penală și civilă delictuală a inculpaților, și G, reținând ca fiind dovedită vinovăția acestora pentru săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care s-a desfășurat cercetarea judecătorească.
Relativ la latura civilă a cauzei, instanța a admis acțiunea civilă și i-a obligat pe inculpați în solidar la plata despăgubirilor civile în cuantum de 204.361.794 lei ROL reprezentând prejudiciul nerecuperat, în conformitate cu dispozițiile art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 1217/1999, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de SC SA T împotriva pârâților SC Class SRL I, G și și i-a obligat în solidar la plata sumei de 204.361.794 lei.
Prin sentința civilă nr. 1743/2003, Tribunalul Iașia respins cererea formulată de SC SA T, în contradictoriu cu pârâții G și privind obligarea acestora la plata sumei de 204.361.793 lei reprezentând contravaloarea mărfii neachitate potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr. 142/1997.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. c Cod procedură penală are în vedere existența a două hotărâri judecătorești penale, ceea ce exclude inconcibilitatea dintre o hotărâre penală și una civilă.
Instanța de fond a respins cererea de revizuire după ce, în prealabil a efectuat cercetări pe fond, asupra caracterului dispozițiilor civile din cuprinsul deciziei penale nr. 52/2005 a Tribunalului Iași și ale dispozițiilor sentințelor civile nr. 1217/1999 a Tribunalului Timiș și nr. 1743/2003 a Tribunalului Iași și a ajuns la concluzia că acestea nu sunt inconciliabile, că nu se exclud una pe alta, deși ar fi trebuit să constate cu ocazia examinării în principiu a cererii de revizuire că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru admiterea în principiu.
Conform dispozițiilor art. 403 Cod procedură penală examinarea în principiu este o procedură premergătoare și eliminatorie, având ca finalitate înlăturarea de la rejudecarea în fond a cauzei a acelor cereri de revizuire inadmisibile și neîntemeiate.
Instanța de fond, procedând la soluționarea cererii de revizuire a pus în discuția părților admiterea în principiu a cererii cu care a fost investită, a urmat procedura prevăzută de art. 403 alin 1 Cod procedură penală, în sensul că a examinat dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile legii și a verificat probele pe care s-a întemeiat aceasta.
Constatând că cererea de revizuire vizează dispozițiile civile din cadrul unei hotărâri penale pretins a fi inconciliabile cu dispozițiile unor sentințe civile ar fi trebuit să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Relativ la notele de concluzii depuse la dosar de către apelanți, precum și la concluziile orale, în care s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și în rejudecare, după admiterea în principiu a cererii de revizuire să se analizeze decizia penală nr. 52/20.01.2005 a Tribunalului Iași, atât în latura penală și civilă și să se pronunțe o nouă hotărâre de achitare în latura penală și de lăsare nesoluționată a acțiunii civile, instanța de control judiciar constată că sunt nefondate și urmează să le respingă pentru următoarele considerente:
Fiind o cale de atac extraordinară, revizuirea poate fi folosită ca remediu procesual numai împotriva unor hotărâri judecătorești care conțin erori judiciare, în sensul că situația de fapt reținută prin acestea nu reprezintă adevărul în raport cu fapte sau împrejurări care au fost descoperite ulterior soluționării cauzei de către instanța de judecată.
Legea a prevăzut limitativ dar și atotcuprinzător situațiile ce constituie cazuri de revizuire, incluzând toate ipotezele care, în mod obiectiv pot conduce la ideea că o hotărâre judecătorească definitivă conține o eroare judiciară.
Întemeiată inițial pe dispozițiile art. 394 lit. e Cod procedură penală, cu referire la dispozițiile civile din hotărâri definitive care nu se pot concilia, cererea de revizuire a fost ulterior complinită, în apel și în latura penală, fără a fi indicat expres vreun caz prevăzut de art. 394 Cod procedură penală, solicitându-se doar achitarea inculpaților.
Este de precizat că aceste apărări au format obiectul verificărilor întreprinse de către instanțele de fond și de control judiciar care au statuat asupra vinovăției inculpaților printr-o hotărâre definitivă, neexistând fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute la momentul soluționării cauzei, astfel că nu sunt întemeiate.
Pentru considerentele expuse în cele ce preced, având în vedere că finalitatea celor două soluții: respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și respingerea ca nefondată este aceeași, nu se impune reformarea hotărârii pronunțate de Judecătoria Iași, astfel încât în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, tribunalul va respinge ca nefondat apelul și va menține sentința instanței de fond.
Împotriva deciziei revizuienții, și G au declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se motivează că principalul caz de revizuire invocat este cel prevăzut de art.394 alin.1 pct. a Cod procedură penală, respectiv faptul că ulterior s-au descoperit fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei din data de 9 iunie 2005, când a rămas definitivă hotărârea de condamnare.
Împrejurările noi și necunoscute instanței penale se referă la natura juridică și validitatea actului denumit "Declarație-Garanție" autentificat sub nr.2701/12 iunie 1997 și inexistența calității de administrator al SC -Class SRL la data de 28 octombrie 1998 când s-a stabilit răspunderea penală a revizuientului.
La soluționarea cauzei, răspunderea penală a lui a fost stabilită în calitate de administrator al SC -Class SRL începând cu 28 octombrie 1998, adică la 5 zile după ce această calitate a încetat în mod legal. Potrivit mențiunii nr.19270/23 octombrie 1998 înregistrată la. I, începând cu data de 23 octombrie 1998 încetat calitatea de administrator a recurentului cât și calitatea de asociat a recurentei la firma SC -Class SRL.
Instanțele de apel și de fond nu au pus în discuție cazul de revizuire invocat de revizuienți prevăzut de art.394 alin.1 pct. a Cod procedură penală și s-a dispus în dispozitivul sentinței penale 3673/14 septembrie 2006 că cererea de revizuire privește sentința penală nr.4045/23 septembrie 2003 Judecătoriei Iași definitivă prin decizia penală nr.309/9 iunie 2005 Curții de APEL IAȘI care nu a fost pronunțată în prezenta cauză.
În mod corect cererea de revizuire privește decizia penală nr.52/20 ianuarie 2005 Tribunalului Iași definitivă prin decizia penală nr.390/9 iunie 2005 Curții de APEL IAȘI.
Instanța de apel nu a respectat limitele rejudecării și nu s-a pronunțat cu privire la probele noi administrate în privința împrejurărilor noi și care dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare, și nu a pus în discuție legalitatea sesizării in stanței, respectiv faptul că Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia depășit termenul de 2 luni prevăzut pentru efectuarea actelor de cercetare în vederea revizuirii.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond ca și instanța de apel au analizat ambele cazuri de revizuire invocate, prevăzute de art.394 alin.1 lit. e și de art.394 lit. a Cod procedură penală, așa cum rezultă din considerentele hotărârilor reluate în prezenta decizie.
S-a stabilit că înscrisurile invocate ca fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute la data soluționării cauzei penale a cărei revizuire se cere pe fondul procesului au fost avute în vedere la judecarea cauzei și au fost analizate de instanțe în fond și în căile ordinare de atac. Prin urmare ele nu constituie fapte sau împrejurări noi în sensul art.394 lit. a Cod procedură penală. Reținând vinovăția inculpaților, natura juridică a înscrisului invocat era irelevantă în împrejurarea că pe parcursul executării contractului autorii au înstrăinat bunurile imobile cu care garantează executarea contractului cu consecința prejudicierii părții civile, iar infracțiunile pentru care au fost condamnați, de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.2 și 3 și respectiv art.26 raportat la art.215 alin.2 și 3 cât și infracțiunile privind falsul în declarații prevăzută de art.25 raportat la art.292 și respectiv cea prevăzută de art.292 Cod penal nu sunt comise de subiecți calificați, având o anumită calitate cerută de lege.
Asupra cazului de revizuire prevăzut de art.394 lit. e Cod procedură penală instanțele au făcut o justă analiză legală și temeinică, evaluare juridică în sensul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de textul de lege invocat și este menținută prin prezenta decizie.
Referitor la critica vizând legalitatea sesizării se reține că termenul de efectuare a actelor de cercetare de către procuror, conform art.399 Cod procedură penală, termen de 2 luni care curge de la data introducerii cererii de revizuire este un termen de recomandare, iar depășirea acestuia nu viciază actul de sesizare, termenul de recomandare nefiind prevăzut cu nicio sancțiune procedurală.
Referitor la numărul deciziei penale prin care a rămas definitivă decizia de condamnare a revizuienților și care este 390 din 9 iunie 2005 Curții de APEL IAȘI, aceasta este o eroare materială ce poate fi îndreptată conform art.194 și următoarele Cod procedură penală.
Așa fiind, criticile formulate sunt nefondate și conform art.385 ind.15 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuienți împotriva deciziei penale nr.502 din 30 octombrie 2007 Tribunalului Iași care va fi menținută.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către revizuienții, și G împotriva deciziei penale nr.121/8 martie 2007 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe fiecare dintre recurenți la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
24.XII.2008.-
2 ex.-
Președinte:Juverdeanu Tatiana
Judecători:Juverdeanu Tatiana, Ciobanu Iulia Elena, Ciubotariu
