Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 679/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.679/
Ședința publică de la 19Noiembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Mița Mârza
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului penal formulat de recurenta-inculpată, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal, împotriva deciziei penale nr.256/05.05.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2008, fiind consemnate în incheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, văzând și disp.art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 19.11.2008.
Ulterior deliberării
Curtea
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1716/27.09.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosar nr- a fost condamnată inculpata - la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev de art. 215 alin 1 și 3 Cod penal.
Conform art. 81 și 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Potrivit art. 71 alin 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit a, b și c Cod penal pe durata termenului de încercare de 3 ani.
A fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă și în baza art. 14.pr.pen rap la art. 998.civ a fost obligată inculpata să plătească părții civile suma de 3.760 lei despăgubiri civile, din care 2.760 lei reprezintă daune materiale (sumă actualizată prin aplicarea indicelui de inflație de la data de 28.05.2002 și până la plata efectivă a acesteia), iar 1.000 lei - daune morale.
Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții solicitate.
S-a luat act că partea civilă nu a depus la dosar chitanța privind plata onorariului de avocat.
În temeiul disp. art. 189 și 191 alin 1.pr.pen a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond reținut următoarele:
Inculpata - a fost salariată la SC SA G și a locuit în camera 30 din căminul, de pe strada -.
În cursul anului 2001 camera respectivă a fost scoasă la vânzare, iar inculpata a vrut să o cumpere pentru fiul său și soția acestuia, martora. Despre intenția inculpatei au aflat nora acesteia, martora și mama sa, martora și întrucât - nu avea posibilități materiale, cele două martore i-au făcut cunoștință cu partea vătămată, despre care știau că vrea să cumpere o locuință în municipiul
Deoarece camera putea fi achiziționată cu plata în rate doar de către un salariat al SC SA, părțile s-au înțeles ca inițial imobilul să fie cumpărat pe numele inculpatei, iar ulterior aceasta să i-l vândă părții vătămate.
În baza înțelegerii, partea vătămată i-a achitat inculpatei suma totală de 27.600.000 lei (2.760 lei). Astfel, în cursul lunii mai 2002, i-a dat un avans în sumă de 12.000.000 lei (1.200 lei), iar ulterior, timp de șase luni i-a mai achitat câte o de 2.000.000 lei (200 lei), până la achitarea integrală a locuinței. La cererea inculpatei, partea vătămată i-a plătit acesteia și contravaloarea montării în cameră a unui contor electric, precum și contravaloarea întocmirii actelor de proprietate.
Inculpata a devenit proprietara de drept a imobilului la data achitării avansului, respectiv în cursul lunii mai 2002 (conform contractului de vânzare-cumpărare de la filele 9-11) și i-a permis părții vătămate să locuiască în spațiul respectiv în perioada august 2002-ianuarie 2003.
Ulterior, după ce a intrat în posesia contractului de vânzare-cumpărare, inculpata a refuzat să îi mai facă părții vătămate actele de proprietate, dând-o afară din camera cumpărată cu banii săi și a vândut imobilul unei alte persoane.
La data de 08.02.2003 partea vătămată a încheiat în prezența martorei un înscris sub semnătură privată, intitulat "chitanță" prin care a menționat că i-a dat inculpatei, pentru cumpărarea camerei 30 din căminul suma totală de 27.600.000 lei, înscris pe care l-a semnat și -, care a făcut și mențiunea expresă "sunt de acord cu această tranzacție".
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 27.600.000 lei (2.760 lei), actualizată prin aplicarea indicelui de inflație, la care se adăugă suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate in termen legal a declarat apel inculpata -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.
În motivarea apelului s-a susținut că prin sentința civilă nr. 5339/2005 pronunțată de Judecătoria Galați in dosar nr. 3028/C/2004, pârâta - fost obligată către la plata sumei de 27.600.000 ROL cu titlu de despăgubiri civile, sumă actualizată de la data de 08.05.2004 până la plata efectivă, precum și la dobânda la această sumă.
Prin procesul-verbal întocmit în dosarul de executare silită nr. 5111/233/178/VD/06 al executorului judecătoresc s-a procedat la executarea sentinței civile nr. 5339/2005 a Judecătoriei Galați. In aceste condiții, obligarea inculpatei la plata de daune materiale reprezintă în fapt o îmbogățire fără just temei pentru partea vătămată.
De asemenea, s-a arătat că nu se impunea acordarea de daune morale, întrucât partea vătămată nu a suferit nici un prejudiciu moral, daunele morale fiind nedovedite.
Pe latură penală s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 al. 1,3.pen in infracțiunea prev. de art. 215 al. 1.pen, motivat de faptul că inducerea sau menținerea in eroare trebuia să se realizeze cu prilejul încheierii sau executării unui contract. Or, între părți nu s-a încheiat nici un contract.
Prin decizia penală nr.256/A/05.05.2008 a Tribunalului Galațis -a admis apelul inculpatei, s-a desființat în parte sentința penală apelată și, în rejudecare, s-a modificat pedeapsa accesorie aplicată în sensul că s-a înlăturat interzicerea dreptului prevăzut de art.64 lit. c Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Pe baza analizei tuturor probelor administrate in cauză, in cursul urmăririi penale și in faza cercetării judecătorești, instanța de fond a stabilit in mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei -, dând faptei reținute in sarcina inculpatei încadrarea juridică corespunzătoare.
In acest sens au fost avute in vedere: plângerea si declarația părții vătămate, copia contractului de vânzare-cumpărare, copia înscrisului sub semnătură privată, declarațiile martorilor, și.
În mod judicios prima instanță a înlăturat apărarea inculpatei, care a susținut că banii primiți de la partea vătămată au fost luați cu titlu de împrumut. Susținerile inculpatei sunt contrazise de celelalte probe administrate in cauză, respectiv înscrisul sub semnătură privată încheiat între părți în prezența martorei, coroborat cu declarațiile martorilor (cuscra inculpatei), (nora inculpatei) și (sora părții vătămate). Martorele au arătat că inculpata - și partea vătămată s-au înțeles ca cea din urmă să plătească avansul pentru cumpărarea garsonierei, precum și celelalte șase rate pentru achitarea acesteia, urmând ca după dobândirea dreptului de proprietate de către inculpată, aceasta să încheie contractul de vânzare-cumpărare.
Deși partea vătămată a achitat sumele convenite cu inculpata, aceasta din urmă a refuzat să perfecteze actul de vânzare-cumpărare.
Din declarația martorei rezultă că pe perioada cât partea vătămată a achitat contravaloarea apartamentului, inculpata i-a permis acesteia să locuiască in apartament, creându- astfel convingerea că va respecta promisiunea de a- vinde imobilul.
Nu a putut fi primită cererea formulată de inculpată, de schimbare a încadrării juridice, în sensul de a nu se reține alin. 3 al. art. 215 Cod penal.
Înșelăciunea în convenții este o formă specială a infracțiunii de înșelăciune, prevăzută in alineatul 3 al art. 215 Cod penal, ce constă in inducerea sau menținerea în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul in condițiile stipulate.
Din coroborarea probelor administrate in cauză rezultă că inculpata - a indus-o in eroare pe partea vătămată prin promisiunea de a-i vinde camera pe care o cumpărase pentru sine din banii primiți in avans și respectiv in șase rate de la partea vătămată, cameră pe care a vândut-o altei persoane. Fapta reținută in sarcina inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune in convenții prev. de art. 215 al.1,3 Cod penal.
Instanța de fond a realizat și o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei cu respectarea criteriilor prev. de art. 72.pen, ținând cont de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate in art. 215 al. 3 Cod penal, de gradul de pericol social concret al infracțiunii, de condițiile si modalitatea de comitere acesteia, de valoarea prejudiciului cauzat, precum și de persoana și conduita inculpatei care a avut o atitudine nesinceră dar este la primul impact cu legea penală.
Având in vedere valoarea ridicată a prejudiciului cauzat, care nu fost acoperit, precum și conduita procesuală a inculpatei, Tribunalul a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei.
Analizând latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit in mod corespunzător existența și întinderea prejudiciului material cauzat părții vătămate, precum și obligația de despăgubire in sarcina inculpatei -.
Nu a putut fi reținută apărarea inculpatei în sensul că suma datorată de aceasta părții vătămate a fost executată in baza sentinței civile nr. 5339/2005 a Judecătoriei Galați. Într-adevăr, prin sentința civilă menționată fost obligată pârâta - către la plata sumei de 27.600.000 lei ROL cu titlu de despăgubiri civile, sumă actualizată de la data de 08.04.2004 până la plata efectivă precum și dobânda aferentă acestei sume.
Din considerentele hotărârii nu rezultă însă cu ce titlu au fost stabilite aceste despăgubiri întrucât hotărârea nu a fost depusă în integralitatea ei și nici nu poartă mențiunea "irevocabilă".
S-a arătat că prin săvârșirea faptei penale s-a cauzat părții vătămate și un prejudiciu moral, decurgând din faptul că aceasta a fost privată de un spațiu de locuit, astfel încât, in mod judicios, prima instanță a apreciat că se justifică acordarea de daune morale, cuantumul acestora fiind corespunzător apreciat.
Tribunalul Galația apreciat că hotărârea primei instanțe este, însă, netemeinică sub aspectul conținutului pedepsei accesorii aplicate inculpatei, raportat la natura infracțiunii reținute in sarcina inculpatei și la condițiile in care a fost comisă, apreciind că nu se justifică interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c pen. întrucât inculpata nu s- folosit pentru săvârșirea infracțiunii de vreo funcție ori profesie.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpată, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând în esență criticile invocate în cererea de apel.
Recursul este fondat.
Verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că, atât prima instanță, cât și cea de apel au reținut o situație de fapt corectă, bazată pe probele administrate în cauză, au stabilit o încadrare juridică corespunzătoare și au aplicat, respectiv menținut o pedeapsă just individualizată, respectând toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.
Cu plângerea și declarațiile părții vătămate, copia contractului de vânzare-cumpărare, copia înscrisului sub semnătură privată, declarațiile martorilor, și declarația inculpatei, atât cât se coroborează cu restul probatoriului, s-a demonstrat că inculpata a indus-o și menținut-o în eroare pe partea vătămată, creându-i reprezentarea că va deveni proprietară asupra imobilului în discuție prin aceea că i-a promis că i-l va vinde, i l-a pus la dispoziție, i-a solicitat și primit avansul plus contravaloarea a 6 rate după care, obținând contractul de vânzare-cumpărare a vândut locuința altei persoane, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în modalitatea prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal.
În acest context în mod corect instanțele au dat un fine de neprimire solicitării inculpatei privind încadrarea faptei în dispozițiile art.215 alin.1 Cod penal, neimpunându-se schimbarea încadrării juridice și nici redozarea pedepsei de 1 an închisoare, aceasta răspunzând exigențelor dispozițiilor art.52 Cod penal.
Nici criticile privind acordarea daunelor morale nu sunt fondate.
Cum partea vătămată a fost privată de un spațiu de locuit și determinată prin fapta inculpatei să pornească diverse acțiuni civile și penale, în mod corect instanțele au apreciat că părții vătămate i s-a produs și un prejudiciu moral.
Cum partea vătămată a înțeles să exercite acțiunea civilă în cadrul procesului civil, valorificându-și dreptul la despăgubiri materiale (sentința civilă nr.5339/28.10.2005 a Judecătoriei Galați, definitivă și irevocabilă) și cum atât acțiunea penală cât și acțiunea civilă își au același izvor, decurgând din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune dedusă judecății, se constată că în mod greșit instanțele au acordat despăgubirile materiale și în cadrul procesului penal, deși inculpata a susținut constant atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de apel că despăgubirile materiale în cuantum de 2760 lei au fost acordate pe cale civilă, hotărârea fiind pusă în executare (conform dovezilor de la filele 46 - 49 din dosarul de fond).
Constatând existența cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.10 Cod procedură penală, instanțele nepronunțându-se asupra unei cereri esențiale pentru inculpată de natură să influențeze soluția procesului pe latură civilă, urmează ca în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală să fie admis recursul, cu consecința casării în parte a hotărârilor recurate, doar pe latură civilă și în rejudecare să se înlăture dispozițiile privind obligarea inculpatei la plata către partea civilă a sumei de 2760 lei cu titlu de daune materiale.
Restul dispozițiilor hotărârilor recurate vor fi menținute.
Văzând și disp.art.192 alin.3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata (CNP:-, fiica lui și, născută la data de 06.08.1961 în G, județul G, domiciliată în G, strada 1 - 2. nr.7, - 4, apartament 151, județul G) împotriva deciziei penale nr.256/A/05.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- (sentința penală nr.1716/27.09.2007, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-).
Casează în parte decizia penală nr.256/A/05.05.2008 a Tribunalului Galați și sentința penală nr.1716/27.09.2007 a Judecătoriei Galați doar în ce privește latura civilă și în rejudecare:
Înlătură dispozițiile privind obligarea inculpatei la plata către partea civilă a sumei de 2.760 lei cu titlu de daune materiale.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /10.12.2008
Tehnored. -/ 2 ex./11.12.2008
Fond: /Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru, Mița Mârza
