Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 749/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.749/
Ședința publică din data de 23 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului penal formulat de recurentul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 Cod penal, împotriva Deciziei penale nr.274/A/02.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-inculpat, care a fost reprezentat de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.4497/16.10.2009 emisă de Baroul Galați.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că acest termen a fost acordat la solicitarea recurentului-inculpat pentru a-și angaja apărător, după care;
Avocat nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat, având cuvântul în susținerea recursului promovat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.274/A/02.06.2009 a Tribunalului Galați, deși acesta este nemotivat, critică decizia recurată în ceea ce privește motivul de recurs prev. de art.3859pct.14 Cod procedură penală privind cuantumul sporurile aplicate pedepsei rezultante.
Dosarul în care este cercetat inculpatul a parcurs 2 cicluri de judecată.
Expune soluțiile pronunțate de instanțele de fond și apel și apreciază că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.335 alin.2 Cod procedură penală, având în vedere că actele materiale pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în acest dosar făcea parte din aceeași rezoluție infracțională a inculpatului, care mai fusese judecat pentru aceeași infracțiune, pronunțându-se sentința penală nr.168/14.08.2000 a Tribunalului Alba și sentința penală nr.718/18.11.2003 a Judecătoriei Lugoj.
Consideră că în mod corect s-a constatat că a existat o singură infracțiune de înșelăciune, în formă continuată, pentru care s-a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Referitor la infracțiunea de fals, s-a constatat împlinirea termenului de prescripție.
Arată că instanța a procedat în mod corect la descontopirea tuturor sentințelor anterioare și a procedat la contopirea cu pedeapsa aplicată prin sentința stabilită de instanța de fond.
În final, în mod corect instanța a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și i-a aplicat acestuia un spor de 3 ani închisoare.
Inculpatul se află în stare de liberare condiționată din pedeapsa de 8 ani închisoare, stabilită de Judecătoria Aiud prin sentința penală nr.769/2005.
S-a contopit cu și restul rămas neexecutat și, în final, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare. Practic, peste sporul de 3 ani închisoare s-a mai adăugat un spor de 6 luni pentru ultima operațiune de revocare a liberării și contopirii cu restul de 620 zile.
Avocat critică sporurile aplicate de instanțele de fond și apel pentru un singur act material, al cărui prejudiciu este mic, în valoare de 17 milioane, care a fost inclus în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată și pentru care inculpatul fusese judecat.
Precizează că inculpatul fusese liberat din executarea unui mandat de 8 ani închisoare, care reprezentau, la rândul său, o pedeapsă rezultantă.
Apreciază ca fiind inechitabil ca după executarea cuantumului necesar pentru liberarea condiționată pentru un act material săvârșit în anul 1998, care trebuia judecat împreună cu celelalte acte materiale, să se ajungă la un cuantum mai mare decât cel de 8 ani pe care inculpatul, practic, i-a executat beneficiind în prezent de prevederile liberării condiționate.
Consideră că un spor care să aducă pedeapsa rezultantă la cuantumul de 8 ani închisoare este echitabil, având în vedere că infracțiunea nu este săvârșită ulterior liberării sale condiționate.
Solicită admiterea recursului și reducerea sporurilor la pedeapsa de maxim 8 ani închisoare pe care o apreciază ca fiind echitabilă în raport cu infracțiunea săvârșită de inculpat.
Totodată, solicită plata onorariului pentru asistența juridică asigurată din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul.
Așa cum rezultă de actele aflate la dosarul cauzei, inculpatul a mai fost condamnat pentru astfel de fapte. Deși este un act material al faptelor de înșelăciune săvârșite, este un act material în plus și, ca atare, și pedeapsa trebuie să fie mai mare.
Inculpatul a fost condamnat nu neapărat avându-se în vedere prejudiciul cauzat firmei SA G ci având în vedere periculozitatea socială deosebită a inculpatului, care a făcut din săvârșirea acestor infracțiuni o adevărată "profesie", așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză.
Inculpatul este recidivist, i s-au aplicat dispozițiile 37 lit.a și b Cod penal, având în vedere multiplele condamnări, astfel incât apreciază că în mod corect instanța de judecată a dispus o pedeapsă mai mare, majorând sporurile, pentru ca inculpatul să conștientizeze că a fost condamnat și pentru acest act material.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
Curtea
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.858/31.03.2006, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr.1812/P/2003, s-a dispus, în conformitate cu art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în privința inculpatului în sensul reținerii doar a dispozițiilor art.37 lit.b Cod penal în loc de art.37 lit.a și b Cod penal.
A fost condamnat inculpatul mai sus menționat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals prev. de art.290 alin.1 Cod penal. cu aplicarea art.41 alin.2 și a art.37 lit. b Cod penal.
În conformitate cu disp.art.33 - 34 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, care a fost sporită la 9 ani închisoare.
În conformitate cu art.71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 Cod penal.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă SC SA Gas umei de 2.460,1593 RON plus dobânda legală la nivelul dobânzii BNR din ziua plății.
Conform disp. art. 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea actelor false (fila CEC seria K 002 nr.- și chitanțe fiscale).
Potrivit art 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre penală, prima instanță de judecată a avut în vedere următoarele:
În anul 1998, la scurt timp după ce se liberase condiționat, inculpatul a cunoscut-o pe martora (fostă ) cu care a avut o relație de concubinaj, iar cu această ocazie a aflat că martora deținea două societăți comerciale - printre care și jud.
În jurul datei de 24.05.1999, fiind cazați într-un hotel din mun. C N, inculpatul i-a sustras martorei servieta diplomat în care se aflau documentele firmei respective: statutul societății, certificatul de înmatriculare, carnet cu file CEC barate, carnet cu file CEC limită de sumă, ambele fiind eliberate de Banca Agricolă Sucursala L, precum și două chitanțiere, două blocuri de facturi fiscale, un bloc cu note de comandă, etc.
Carnetul cu file CEC barate conținea un număr de 47 file CEC.
Văzându-se intrat în posesia acestor documente, inculpatul a confecționat la un centru specializat o ștampilă cu inscripția T și mai multe cărți de vizită false în care figura că are calitatea de inginer precum și cea de administrator al
Folosindu-se de aceste documente sustrase, inculpatul a indus în eroare reprezentanții a zece societăți comerciale - fapte pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 61/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, iar prin același rechizitoriu, s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 210 ref. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 2 lit. c Cod penal (copie rechizitoriu filele 91 - 97).
-și activitatea infracțională, inculpatul, având în posesie documentele în modalitatea descrisă mai sus, s-a hotărât să inducă în eroare și pe reprezentanții legali ai părții vătămate, cu mențiunea că, în cursul lunii iunie 1999 acesta l-a cunoscut pe martorul C-tin cu care efectua activitate de taximetrie cu Breack nr. -, în mun. C, martor împreună cu care s-a deplasat în mai multe localități din țară, iar la data de 31.08.1999 aceștia s-au deplasat la sediul părții vătămate G, unde inculpatul s-a prezentat sub numele de - administrator al L și a solicitat livrarea unor cantități de produse textile.
Inculpatul a precizat lucrătorilor de la serviciul facturare o serie și un nr. de buletin false, arătând că marfa solicitată va fi încărcată în autoturismul nr. - iar în realitate marfa a fost încărcată în autoturismul condus de martorul înmatriculat sub nr. - (autoturism ce a fost trecut și în registrul de poartă al G).
Pentru plata acestor mărfuri, inculpatul a completat și semnat în calitate de administrator al fila CEC seria 002 nr. - pentru suma de 24.601.593 lei - scadentă la 1.09.1999.
Fiind introdusă la plată, această fila CEC a fost refuzată pe motivul lipsei de disponibil și CEC retras din circulație.
În aceeași zi, tot împreună cu martorul, inculpatul s-a deplasat în orașul U, unde l-a contactat pe martorul administrator al - societate către care a vândut din mărfurile ridicate de la partea vătămată produse în valoare de 5.999.984 lei, inculpatul întocmind în acest sens factură fiscală și chitanță de încasare a valorii mărfurilor, semnându-le pe ambele în calitate de reprezentant al
Apoi, inculpatul l-a contactat pe martorul, căruia i-a vândut un cupon cu material textil pentru suma de 2.000.000 lei pentru care a completat, tot în fals, o chitanță fiscală.
În continuarea activității sale infracționale și în baza aceleiași hotărâri, la data de 1.09.1999 inculpatul a mai valorificat o altă parte a mărfii către C, pentru suma de 5.576.621 lei, întocmind și în această situație, în fals, pe numele SRL, factură și chitanțe fiscale.
În cele din urmă, inculpatul a mai vândut din marfă și către, încasând suma de 911.950 lei și întocmind de asemenea facturi și chitanțe fiscale false.
Pe parcursul urmăririi penale, agenții de poliție au ridicat de la cumpărătorii de bună - credință, mărfuri în valoare totală de 7.232.239 lei iar partea vătămată G s-a constituit parte civilă cu diferența de 2.460,1593 RON.
Prima instanță a reținut în drept că fapta inculpatului care, la data de 31.08.1999, prin atribuirea de nume și calități mincinoase și prin completarea în fals a unei file CEC a indus în eroare reprezentanții legali ai părții vătămate, cu ocazia achiziționării unor mărfuri și în scopul de a obține pentru sine un folos material injust prin care a produs o pagubă în valoare de 24.601.593 lei, constituie infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, și 3 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat de a completa în fals și în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar în mod repetat, o filă CEC, facturi și chitanțe fiscale în calitate de reprezentant legal al L, documente pe care le-a prezentat reprezentanților legali ai altor societăți, constituie infracțiunea continuată de fals, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
S-a reținut că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b Cod penal față de pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplic. prin sentința penală nr. 991/8.06.1992 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă la 19.06.1992, acesta fiind plurirecidivist executoriu și față de sentința penală nr. 64 din 08.07.1996 a Tribunalului Alba prin care s-au și reținut disp. art. 37 lit. b Cod penal.
Inculpatul a fost în mai multe rânduri arestat și apoi liberat condiționat, acesta fiind ultima oară pus în libertate din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 769/2005 a Judecătoriei Aiud, tot pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune - prin sentința penală nr. 908/2005 a Judecătoriei Aiud.
A reținut instanța de fond că această stare de multirecidivă conform disp. art. 59 pct. 3 Cod penal și 39 Cod penal, exclud reținerea alăturată a ambelor dispoziții legale privind recidiva respectiv 37 lit. a și b, astfel că, potrivit art. 334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice și s-a reținut numai dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal.
Împotriva sentinței penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Galația criticat hotărârea apelată ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
În mod greșit nu s-au reținut și dispozițiile art.37 lit. a Cod penal, astfel încât antecedentele penale ale inculpatului nu au fost rezolvate.
Starea de recidivă postcondamnatorie pentru inculpat trebuie a fi reținută în raport de pedeapsa stabilită prin sentința penală nr.1349/1998 a Judecătoriei Slatina.
Instanța de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana inculpatului, încălcând astfel dispozițiile art. 3 și 4 Cod procedură penală coroborat cu art. 287 Cod procedură penală.
Instanța de fond ar fi trebuit să dispună atașarea tuturor sentințelor penale care au incidență în rezolvarea antecedentelor penale (sentințele penale nr.1349/1998 a Judecătoriei Slatina, nr.7/2000 a Tribunalului Arad, nr.168/2000 a Tribunalului Alba I ).
S-a arătat că în mod greșit inculpatului i s-a aplicat pedeapsa interzicerii tuturor drepturilor, în condițiile în care nu s-a reținut că există autoritate de lucru judecat.
Având în vedere practica judiciară actuală, adoptată în baza hotărârii CEDO, instanța de judecată nu poate interzice toate drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal.
În mod greșit, instanța de fond, deși s-a raportat la dispozițiile art. 348 Cod procedură penală, nu a indicat înscrisurile false, respectiv cele aflate la filele 39-40, 45,52-53 și 61-62 din dosarul de urmărire penală.
În mod nelegal, instanța a rezolvat problema despăgubirii civile a părții vătămate constituită parte civilă. Astfel, la fila 5 din dosarul de urmărire penală, partea vătămată SC SA s-a constituit parte civilă cu diferența de 17.369.354 lei. Instanța de fond însă, în mod greșit, încălcând principiul disponibilității, a acordat drept despăgubire suma totală de 2.460,1593 RON, precum și dobânda legală, deși partea vătămată nu a solicitat despăgubirea în această modalitate.
Inculpatul a apreciat hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor ce i-au fost aplicate, pe care le consideră prea aspre în raport cu gravitatea faptelor comise.
A solicitat admiterea apelului declarat, iar în rejudecare aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr.634/8.12.2006 a Tribunalului Galați au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și de inculpatul, a fost desființată sentința penală nr.858/31.03.2006 și în rejudecare inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 37 lit. b Cod penal și la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. a și art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite cele două pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, care a fost sporită la 5 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. 2 Cod penal a contopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare cu restul de 620 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1359/01.09.1998 a Judecătoriei Slatina rămasă definitivă prin decizia penală nr. 239/23.03.1999 a Tribunalului O l t, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani și 2 luni închisoare, care a fost sporită la 6 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 14 Cod procedură penală și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală în referire la art. 998 cod civil l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.736,93 lei RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC SA
În baza art. 118 lit. e Cod penal a dispus confiscarea de la inculpat, în folosul statului, a sumei de 723,22 lei RON.
În baza art. 348 Cod procedură penală a dispus anularea înscrisurilor falsificate respectiv fila CEC (fila 9 dosar urm. pen.), factura fiscală și chitanța (filele 39,40 dosar urm. pen.), chitanța fiscală (fila 45 dosar urm. pen.), factură fiscală și chitanțe (filele 52-53 dosar urm. pen.), chitanță și factură fiscală (filele 61-62 dosar urm. pen.).
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (la fond).
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, pe baza analizei tuturor probelor adminJ. în cauză în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt și că faptele inculpatului constituie infracțiunile de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal și respectiv fals material în înscrisuri sub semnătura privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Totodată, s-a reținut că faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite după rămânerea definitivă a sentinței penale nr.1359/01.09.1998 a Judecătoriei Slatina, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 239/23.03.1999 a Tribunalului O l t, prin urmare sunt incidente dispozițiile art.37 lit.a Cod penal privitoare la recidiva postcondamnatorie. Cum pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală mai sus menționată a fost executată în parte, rămânând neexecutat un rest de 620 zile închisoare, s-a apreciat că devin aplicabile disp. art. 39 alin. 2 Cod penal.
Față de inculpat sunt aplicabile și disp. art. 37 lit. b Cod penal raportat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 991/8.06.1992 a Judecătoriei Alba Iulia.
Față de cele reținute s-a constatat că în mod nelegal instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în sensul înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal.
S-a apreciat că hotărârea primei instanțe este și netemeinică, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, pedepse considerate ca fiind disproporționate raportat la gravitatea faptelor comise.
Având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art.215 alin. 1-3 Cod penal și în art.290 alin. 1 Cod penal, gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea și împrejurările concrete în care au fost comise (prin mijloace frauduloase), valoarea prejudiciului cauzat precum și persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră dar care este recidivist, anterior fiind condamnat pentru același gen de infracțiuni, tribunalul și-a format convingerea că scopul preventiv și coercitiv al pedepselor și reeducarea inculpatului se pot realiza prin aplicarea unor pedepse în cuantum de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, respectiv în cuantum de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal.
S-a reținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică și sub aspectul conținutului pedepsei accesorii aplicate inculpatului, potrivit disp. art. 71 Cod penal.
În raport de natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului s-a considerat că nu se justifică interzicerea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator prevăzute de art. 64 lit. d și e Cod penal.
În mod nelegal, instanța de fond a rezolvat problema despăgubirilor civile; astfel, deși partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 17.369.354 lei ROL, instanța de fond, încălcând principiul disponibilității procesuale ce guvernează latura civilă a procesului penal l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2460,1593 lei RON și dobândă legală către partea civilă.
Totodată, deși instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 348 Cod procedură penală nu a indicat înscrisurile falsificate ce urmează a fi desființate.
În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care a reclamat nerezolvarea în mod complet de către instanța de apel a situației antecedentelor sale penale. A susținut că fapta de înșelăciune ce face obiectul prezentei cauze este un act material al infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.168/14.08.2000 a Tribunalului Alba (fapte din perioada 27.05 - 13.09.1999) și prin sentința penală nr.712/18.11.2003 a Judecătoriei Lugoj (fapta din iulie 1999 ) și că a executat pedeapsa ce i-a fost aplicată pentru aceste infracțiuni -liberându-se condiționat în iulie 2005.
Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr.296/R/30 mai 2007, admis recursul declarat de inculpat, a casat în întregime decizia penală nr.634/2006 a Tribunalului Galați și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță ( Tribunalul Galați ), reținând că în speță sunt incidente prevederile art. 3859pct.10 Cod procedură penală, având în vedere că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererilor privind rezolvarea antecedentelor penale ale inculpatului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, fiind atașate la dosarul cauzei sentința penală nr.769/2005 a Judecătoriei Aiud; sentința penală nr.168/2000 a Tribunalului Alba și sentința penală nr.712/2003 a Judecătoriei Lugoj, jud. În privința acestora, instanța de rejudecare din apel a avut în vedere decizia nr.70 (LXX) intervenită la 15.10.2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia, instanța de control judiciar nu poate dispune direct în căile de atac asupra rezolvării antecedentelor penale ale inculpatului pentru care există condamnări definitive.
Ca atare, prin decizia penală nr.166/A/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și de inculpatul, a fost desființată sentința apelată și în rejudecare s-au dispus următoarele:
În baza art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a și b Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și a art. 37 lit.a și b Cod penal.
În baza art.71 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.14 Cod procedură penală și art. 346 Cod procedură penală în ref. la art. 998 Cod civil inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC SA G în sumă de 1.736,93 RON.
În baza art.118 lit.e Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat, în folosul statului, a sumei de 723,22 lei (RON).
În conformitate cu art. 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate aflate la filele 9, 39-40, 45, 52-53 și 61-62 dosar urm.pen.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la judecata în fond.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că hotărârea primei instanțe de judecată este nelegală și netemeinică sub aspectul înlăturării disp.art. 37 lit. a Cod penal din conținutul juridic al infracțiunilor deduse judecății; sub aspectul aplicării pedepsei accesorii, al cuantumului pedepselor aplicate dar și sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei.
Astfel, faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite după rămânerea definitivă a sentinței penale nr.1359/01.09.1998 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr.239/1999 a Tribunalului O l t, devenind prin urmare incidente disp.art.37 lit.a Cod penal raportat la fiecare infracțiune.
Totodată, față de inculpatul sunt aplicabile și disp.art.37 lit.b Cod penal, raportat la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an și 2 luni - obiect al sentinței penale nr.991/1992 Judecătoriei Alba Iulia.
De asemenea, s-a apreciat că soluția primei instanțe este netemeinică raportat la cuantumul pedepselor aplicate, pedepse tinzând spre maximul special prevăzut de textele legale încriminatoare dar și sub aspectul cuantumului pedepsei accesorii stabilite în sarcina inculpatului. Astfel, în raport de natura infracțiunilor obiect al cauzei este nejustificată interzicerea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator prev. de art.64 lit.d și e Cod penal.
De asemenea, a fost rezolvată în mod nelegal latura civilă a cauzei în condițiile în care partea vătămată a formulat pretenții civile pentru suma de 17.369.354 lei ROL - instanța a încălcat principiul disponibilității procesuale a părților, obligându-l pe inculpat la plata sumei de 2.460,1593 RON precum și a dobânzii legale. Totodată, nu s-a dat eficiență disp.art.348 Cod procedură penală, neindicându-se la soluționarea în fond a cauzei, înscrisurile falsificate ce urmează a fi desființate.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
În acest sens a susținut că deși a solicitat rezolvarea antecedentelor penale, în sensul contopirii pedepsei stabilite pentru fapta dedusă judecății cu pedeapsa deja executată, aplicată pentru fapte care fac parte din același ciclu infracțional, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra acestei cereri.
Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 617/03.11.2008, a admis recursul declarat, a casat decizia penală recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, menținând actele efectuate până la data de 22.02.2008.
În considerente, instanța de recurs a arătat, în esență, că deși prin decizia penală nr. 296/R/30.05.2007 a Curții de Apel Galațis -a constatat ca fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct 10 Cod procedură penală, dispunându-se trimiterea spre rejudecare la instanța de apel pentru a fi soluționate antecedentele penale ale inculpatului, statuând asupra incidenței dispozițiilor art. 43 Cod penal și ale art. 335 Cod procedură penală, care se raportează la alte instituții de drept penal și procesual penal (reunirea cauzelor și recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată) decât cea a contopirii pedepselor pentru infracțiuni concurente (avută în vedere în decizia dată în interesul legii), instanța de rejudecare a apreciat în mod greșit că în cauză ar avea aplicabilitate regula stabilită ca valoare de principiu prin decizia penală nr. LXX/15.10.2007 a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, fapt ce echivalează cu nepronunțarea asupra tuturor motivelor de apel invocate de inculpat.
Procedând astfel, tribunalul a dat o hotărâre nelegală, nepronunțarea asupra unei cereri esențiale pentru inculpat în condițiile în care casarea viza tocmai acest motiv, atrage o nouă casare, fiind incidente dispozițiile art. 3859alin 1 pct 10 Cod procedură penală.
De această dată, cauza a fost înregistrată în rejudecare sub nr-.
Prin decizia penală nr.274/A/2.06.2009 pronunțată în rejudecare, Tribunalul Galația admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și de inculpatul.
A desființat sentința penală atacată și în rejudecare,
În baza art. 335 alin 2 Cod procedură penală, a desființat în parte sentințele penale nr. 168/14.08.2000 a Tribunalului Alba (modificată prin decizia penală 378/28.11.2000 a Curții de Apel Alba Iulia ) și nr. 712/18.11.2003 a Judecătoriei Lugoj (definitivă prin decizia penală 97/20.02.2004 a Tribunalului Timiș ), numai pe latură penală și doar în privința infracțiunilor de înșelăciune comise în perioada 27. mai - 13.septembrie 1999, respectiv iulie 1999) și a dispus reunirea prezentei cauze cu cele care au format obiectul dosarelor nr. 2016/2000 al Tribunalului Alba și nr.2502/2003 al Judecătoriei Lugoj.
În baza art. 334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor de înșelăciune reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunile prev. de art. 215 alin 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit a și b Cod penal (obiect al prezentului dosar), prev. de art. 215 alin 1, 2, 3, 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, art. 37 lit a și b Cod penal și art. 74-76 Cod penal (obiect al dosarului 2016/2000 al Tribunalului Alba ) și prev de art. 215 alin 4 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit a Cod penal (obiect al dosarului 2502/2003 al Judecătoriei Lugoj ) într-o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin 1, 2, 3, 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și cu aplicarea art. 37 lit a și b Cod penal.
În noua încadrare juridică l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin 1, 2, 3, 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și cu aplicarea art. 37 lit a și b Cod penal.
În baza art. 11 pct 2 lit b rap la art. 10 lit g Cod procedură penală în ref la art. 124 Cod penal a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 290 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art.37 lit a și b Cod penal.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 769/20.06.2005 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin neapelare la 08.07.2005, în pedepsele componente de:
- 4 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 997/2001 a Judecătoriei Slatina;
- 2 ani și 9 luni închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 5 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 538/2001 a Judecătoriei Caracal, și restul de pedeapsă de 570 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 64/1996 a Tribunalului Alba;
- 3 ani închisoare și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 2099/2001 a Judecătoriei Deva;
- 2 ani închisoare și 6 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 7/2000 a Tribunalului Arad;
- 1 an și 10 luni închisoare, restul de pedeapsă de 620 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1359/1998 a Judecătoriei Slatina, 3 ani închisoare, 1 an închisoare și 2 ani închisoare, stabilite prin sentința penală nr. 1499/2004 a Judecătoriei Alba Iulia.
A contopit pedepsele de 4 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, 2 ani și 9 luni închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 5 ani închisoare, 3 ani închisoare și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare și 6 ani închisoare, 1 an și 10 luni închisoare, 3 ani închisoare, 1 an închisoare și 2 ani închisoare cu pedepsele de 5 ani închisoare (aplicată prin prezenta), 1 an închisoare, 2 ani închisoare și 1 an și 3 luni închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 168/2000 a Tribunalului Alba ) și cu pedeapsa de 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 712/2003 a Judecătoriei Lugoj ) și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare.
A menținut revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 620 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1359/1998 a Judecătoriei Slatina și conform art 61 alin 1 Cod penal, a contopit acest rest cu pedeapsa de 9 ani închisoare stabilită mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, sporită la 9 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit a teza a II-a, lit b și c Cod penal.
Potrivit art. 36 alin 3 Cod penal a dedus din noua pedeapsă perioada executată de la 24.01.2000 la 19.07.2005 (când a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 8 ani închisoare, stabilită prin sentința penală 769/2005 a Judecătoriei Aiud ).
În baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 346 alin 1 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile SC SA G, prin administratorul judiciar SRL G suma de 1.736,93 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Conform art. 118 lit e Cod penal a confiscat de la inculpat, în folosul statului, suma de 723,22 lei.
Potrivit art. 348 Cod procedură penală a dispus anularea înscrisurilor falsificate (fila CEC, facturi fiscale și chitanțe), aflate la filele 9, 39-40, 45, 52-53, 61-62 dosar urmărire penală.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, la fond, din care suma de 80 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu se va avansa către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art. 189 Cod procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel va fi avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Analizând sentința penală criticată prin prisma motivelor invocate și cauza, din oficiu, în limitele prev. de art.371 alin.2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că, deși prima instanță a reținut o corectă situație de fapt, a pronunțat o hotărâre nelegală în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a infracțiunii, prin nereținerea dispoziției art.37 lit.a Cod penal, referitoare la recidiva postcondamnatorie; greșita aplicare a pedepsei accesorii; greșita soluționare a laturii civile și neaplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 348 Cod procedură penală și netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate.
Astfel, situația de fapt a fost reținută prin coroborarea materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate SC SA G, declarațiile martorilor,; actele SC SRL; factura emisă de SC SA G, fila CEC seria K 002 nr.-, facturile și chitanțele fiscale emise de SC, dar și declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor.
Din coroborarea probelor mai sus indicate rezultă că, la data de 31.08.1999, prin atribuirea de nume și calități mincinoase și prin completarea în fals a unei file CEC, a unor facturi și chitanța fiscale, inculpatul a indus în eroare pe reprezentanții legali ai părții vătămate SC SA G cu ocazia achiziționării unor mărfuri, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust și a produs un prejudiciu în valoare de 24.601.593 lei.
Faptele descrise anterior întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prev de art. 215 alin 1, 2, 3 Cod penal și respectiv fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev de art. 290 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
Prin comiterea infracțiunilor la data de 31.08.1999, adică după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 1359/01.09.1998 a Judecătoriei Slatina (definitivă prin decizia penală nr. 239/23.03.1999 a Tribunalului O l t), prin care inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare (pe care a executat-o în parte, rămânându-i neexecutat un rest de pedeapsă de 620 zile închisoare), inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prev de art.37 lit.a Cod penal.
De asemenea, inculpatul se află și în stare de recidivă postexecutorie, prev de art. 37 lit Cod penal, față de pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 991/8.06.1992 a Judecătoriei Alba Iulia.
Cum în cazul inculpatului sunt aplicabile atât dispozițiile prev de art. 37 lit a Cod penal, cât și cele prev de art. 37 lit b Cod penal, Tribunalul a constatat că în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute prin rechizitoriu, înlăturând art. 37 lit a Cod penal.
Cu privire la pedeapsa accesorie, Tribunalul a constatat că prima instanța a interzis în mod nelegal exercitarea tuturor drepturilor prev de art. 64 Cod penal, în cauză, raportat la natura infracțiunilor comise impunându-se doar interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit a teza a II-a, lit b și c Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă, Tribunalul a reținut că partea vătămată SA G s-a constituit parte civilă cu suma de 1.736,93 lei (17.369.354 lei), însă instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.460,1593 lei plus dobânda legală, încălcând în acest mod principiul disponibilității procesuale, ce guvernează latura civilă a procesului penal.
Totodată, a reținut că deși prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 348 Cod procedură penală, nu a indicat înscrisurile falsificate ce urmează a fi desființate.
Toate aceste neregularități au fost îndreptate în rejudecare.
Pe de altă parte, din fișa de cazier judiciar (filele 59-61) rezultă că inculpatul a suferit numeroase condamnări, inclusiv pentru comiterea unor infracțiuni de înșelăciune, comise în luna iulie 1999 (pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 712/2003 a Judecătoriei Lugoj ), dar și în perioada 27.05.1999- 13.09.1999 (pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 168/2000 a Tribunalului Alba ), la dosarul cauzei fiind atașate dosarele nr. 2502/2003 al Judecătoriei Lugoj și nr. 2016/2000 al Tribunalului Alba, în care au fost pronunțate cele două sentințe penale.
Având în vedere considerentele deciziei de îndrumare a instanței de control judiciar (nr. 617/2008 a Curții de Apel Galați ) și analizând actele celor două dosare sus menționate, Tribunalul a constatat că prin sentința penală nr. 712/18.11.2003 a Judecătoriei Lugoj, definitivă prin decizia penală nr. 97/20.02.2004 a Tribunalului Timiș, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 215 alin 4 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit a Cod penal și la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev de art. 293 alin 1 Cod penal (constând în aceea că în luna iulie 1999, având asupra sa un carnet de CEC-uri de la fosta sa concubină, asociat unit la SC SRL, a emis o filă CEC în numele acestei societăți, cu care a achiziționat articole de îmbrăcăminte în valoare de 22.842.326 lei de la SC. SA A și că s-a prezentat sub numele de ).
Prin sentința penală nr. 168/14.08.2000 a Tribunalului Alba, modificată prin decizia penală nr. 378/28.11.2000 a Curții de Apel Alba Iulia, același inculpat a fost condamnat, printre altele, la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev de art. 215 alin 1, 2, 3, 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2, art. 37 lit a și b și art.74 -76 Cod penal, constând în aceea că în perioada 27.mai - 13 septembrie 1999, prin atribuirea de nume și calități mincinoase și prin emiterea de CEC-uri fără acoperire, a achiziționat în mod repetat și fraudulos de la 10 societăți comerciale mărfuri în valoare de 168.659.452 lei.
Prin aceeași sentință penală inculpatul a fost condamnat și pentru infracțiunile prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit a și b Cod penal și art. 74 -76 Cod penal, la o pedeapsă de 1 an închisoare, prev. de art. 215 alin 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit a și b Cod penal cu aplicarea art 74 -76 Cod penal, la o pedeapsă de 2 ani închisoare și respectiv prev de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2, art. 37 lit a și b Cod penal și art. 74 -76 Cod penal, la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare, aceste trei infracțiuni fiind comise în luna octombrie 1998.
Având în vedere data comiterii infracțiunii ce formează obiectul prezentului dosar (31.08.1999) și data comiterii infracțiunilor de înșelăciune pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale sus menționate (luna iulie 1999 - 712/2003 a Judecătoriei Lugoj și perioada 27.05 - 13.09.1999 - 168/2000 a Tribunalului Alba ), precum și modul identic în care inculpatul a acționat, s-a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art.335 alin 2 Cod procedură penală, care prevăd că "dacă cu privire la unele din actele care intră în conținutul aceleiași infracțiuni s-a pronunțat anterior o hotărâre definitivă, instanța reunește cauza cu aceea în care s-a dat hotărârea definitivă, pronunțând o nouă hotărâre în raport cu toate actele care intră în conținutul infracțiunii, și desființează hotărârea anterioară".
Ca atare, potrivit 335 alin 2 Cod procedură penală, au fost desființate în parte sentințele penale nr. 168/14.08.2000 a Tribunalului Alba (modificată prin decizia penală 378/28.11.2000 a Curții de Apel Alba Iulia ) și nr. 712/18.11.2003 a Judecătoriei Lugoj (definitivă prin decizia penală 97/20.02.2004 a Tribunalului Timiș ), numai pe latură penală și doar în privința infracțiunilor de înșelăciune comise în perioada 27. mai - 13.septembrie 1999, respectiv iulie 1999 și s-a dispus reunirea prezentei cauze cu cele care au format obiectul dosarelor nr. 2016/2000 al Tribunalului Alba și nr.2502/2003 al Judecătoriei Lugoj, iar în baza art. 334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunilor de înșelăciune reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunile prev. de art. 215 alin 1, 2 și 3 Cod.penal cu aplicarea art. 37 lit a și b Cod penal (obiect al prezentului dosar), prev de art. 215 alin 1, 2, 3, 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, art. 37 lit a și b Cod penal și art. 74-76 Cod penal (obiect al dosarului 2016/2000 al Tribunalului Alba ) și prev de art. 215 alin 4 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit a Cod penal (obiect al dosarului 2502/2003 al Judecătoriei Lugoj ), într-o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată, prev de art.215 alin 1, 2, 3, 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și cu aplicarea art. 37 lit a și b Cod penal.
Cât privește cuantumul pedepsei ce a fost aplicată pentru infracțiunea continuată de înșelăciune, Tribunalul Galația apreciat că, în raport de criteriile de individualizare prev de art. 72 Cod penal, reeducarea inculpatului este posibilă și prin stabilirea unei pedepse de 5 ani închisoare.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.a și b Cod penal, s-a constatat intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatului, raportat la momentul comiterii faptei, și s-a dat eficiență disp.art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g Cod procedură penală.
Referitor la soluționarea antecedentelor penale ale inculpatului, s-a procedat după cum urmează:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 769/20.06.2005 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin neapelare la 08.07.2005, în pedepsele componente de: 4 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 997/2001 a Judecătoriei Slatina; 2 ani și 9 luni închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 5 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 538/2001 a Judecătoriei Caracal, și restul de pedeapsă de 570 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 64/1996 a Tribunalului Alba; 3 ani închisoare și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 2099/2001 a Judecătoriei Deva; 2 ani închisoare și 6 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 7/2000 a Tribunalului Arad; 1 an și 10 luni închisoare, restul de pedeapsă de 620 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1359/1998 a Judecătoriei Slatina, 3 ani închisoare, 1 an închisoare și 2 ani închisoare, stabilite prin sentința penală nr. 1499/2004 a Judecătoriei Alba Iulia.
Au fost contopite pedepsele de 4 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, 2 ani și 9 luni închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 5 ani închisoare, 3 ani închisoare și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare și 6 ani închisoare, 1 an și 10 luni închisoare, 3 ani închisoare, 1 an închisoare și 2 ani închisoare cu pedepsele de 5 ani închisoare (aplicată prin prezenta), 1 an închisoare, 2 ani închisoare și 1 an și 3 luni închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 168/2000 a Tribunalului Alba ) și cu pedeapsa de 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 712/2003 a Judecătoriei Lugoj ) și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 3 ani închisoare, având în vedere perseverența infracțională a inculpatului pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni.
Totodată, a fost menținută revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 620 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1359/1998 a Judecătoriei Slatina și, conform art 61 alin 1 Cod penal, acest rest de pedeapsă a fost contopit cu pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, astfel că, în final, s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă de 9 ani și 6 luni închisoare.
Întrucât inculpatul a executat o parte din pedeapsă, s-a apreciat că în speță devin incidente prevederile art. 36 alin 3 Cod penal, în temeiul cărora s-a dedus din noua pedeapsă perioada executată de la 24.01.2000 la 19.07.2005 (când a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 8 ani închisoare, stabilită prin sentința penală 769/2005 a Judecătoriei Aiud ).
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și de inculpatul și a fost desființată sentința penală supusă controlului judiciar.
Împotriva acestei decizii penale inculpatul a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie.
S-a susținut că prin aplicarea sporului de 3 ani și 6 luni închisoare s-a ajuns la o pedeapsă rezultantă de 9 ani și 6 luni închisoare fapt ce conduce la reîncarcerare doar pentru un singur act material deși a fost liberat din penitenciar în anul 2005 din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată pentru înșelăciune în formă continuată.
S-a solicitat, în echitate, față de pedeapsa executată și de împrejurarea că din anul 2005 nu a mai săvârșit vreo faptă penală, reducerea sporurilor de pedeapsă aplicate, astfel încât pedeapsa rezultantă să nu fie mai mare de 8 ani închisoare.
Recursul nu este fondat.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului rezultă că acesta a suferit numeroase condamnări, astfel cum au fost arătate în mod detaliat de instanța de apel (fără a mai fi necesară reiterarea lor) împrejurare în care Curtea constată că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.36 Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal, art.39 alin.2 Cod penal și art.449 Cod procedură penală aplicând sporul de 3 ani închisoare, respectiv 6 luni închisoare, sporuri care reprezintă echivalentul pedepselor ce nu se mai execută.
Curtea constată că sporurile de pedeapsă aplicate au fost dozate corect de instanța de apel în raport de cuantumul și numărul pedepselor contopite, astfel că nu sunt motive pentru reducerea acestora.
A proceda altfel, adică la reducerea sporurilor de pedeapsă aplicate succesiv, ar echivala cu încurajarea tacită a inculpatului în săvârșirea altor fapte penale.
Pentru aceste considerente și pentru că nici din verificarea din oficiu nu s-au constatat temeiuri care să conducă la reformarea deciziei penale atacate, aceasta fiind temeinică și legală, recursul de față va fi respins ca nefondat, conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală cu consecința obligării recurentului la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 10.02.1965 în H, județul H, domiciliat în S,-, bloc 1, scara B, apartament 1, județul O) împotriva deciziei penale nr.274/A/02.06.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr.858/31.03.2006 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr.1812/P/2003).
Obligă pe inculpatul-recurent la plata către stat a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. /11.12.2009
Tehnored. / 2 ex./18.12.2009
Fond: /Apel: -,
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
