Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 755/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.755
Ședința publică din data de 22 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 08 decembrie 1973, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr.179/23.07.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost dmis apelul inculpatului.
A fost desființată, în parte, în latură civilă sentința atacată, in sensul că a fost înlăturată obligarea inculpatului - de la plata daunelor morale in suma de 250 Euro, la care a fost obligat in favoarea părții vătămate.
Au fost menținute in rest dispozițiile sentinței.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de partea vătămată.
A fost obligată partea vătămată la plata sumei de 190 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și împotriva sentinței penale nr.658/01.04.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care în baza art.215 alin.1 și 3.Cod Penal cu aplic.art.41 alin.2 și Cod Penal art.37 alin.1 lit.b s Cod Penal-a dispus condamnarea inculpatului - la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată și in stare de recidivă postexecutorie, faptă din august-septembrie 2007.
În baza art.71 au Cod Penal fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art.64 șit.a și b, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art.88 și Cod Penal art.357 alin.2 s C.P.P.-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 27.09.2007 la 30.03.2008. In baza art.140 alin.1 lit.a rap. la art.357 al.2 lit.b s C.P.P.-a constatat incetată de drept măsura arestării preventive.
S-a constatat că din data de 31.03.2008 inculpatul este deținut in puterea mandatului nr.4190/10.10.2007 emis in baza sentinței penale nr.2938/18.12.2006 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.828/10.10.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
In baza art.14, 346 alin.1 art.C.P.P.998, 999 cod civil a fost admisă in parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 euro reprezentând daune materiale și a sumei de 250 euro cu titlu de daune morale la cursul din momentul plății.
In baza art.14, 346 și C.P.P. art.998,999 Cod civil au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile, și scu și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă, și la plata sumei de 250 lei cu titlu de daune materiale către părțile civile și scu.
In baza art.191 alin.1 inculpatul C.P.P. a fost obligat la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat din care onorariul apărătorului din oficiu in cuantum de 100 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
In baza art.193 alin.2 inculpatul C.P.P. a fost obligat către partea civilă la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare efectuate de aceasta reprezentând onorariu apărător ales, intimați în cauză fiind, partea civilă domiciliată în com., nr. 314, Cod poștal -, Județ P, domiciliat în P,-,. 18,. E,. 1,. 85, Cod poștal -, Județ P, domiciliat în P, nr. 2, - 7,. 15, Cod poștal -, Județ P și domiciliat în,-, - 4,. 7, Cod poștal -, Județ P.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul - recurent -, personal aflat în stare de deținere și asistat de apărător desemnat din oficiu din cadrul Barosului P, avocat, potrivit delegației nr.6040, depusă la dosar fila 15, lipsă fiind, intimata - parte civilă, personal, intimata - parte civilă, și scu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței avocat a luat legătura cu inculpatul și arată că acesta nu mai are cereri de formulat solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în fond.
Apărătorul recurentului - inculpat arată că acesta își menține aceeași atitudine pe care a avut-o și în faza de apel și fond, astfel că solicită în principal admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și pe fond achitarea inculpatului în temeiul art. 11, pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod penal, apreciind că inculpatul nu a săvârșit fapta, la dosar nu există probe care să dovedească în mod cert vinovăția inculpatului.
Cu privire la toate învinuirile ce i se aduc acestuia, arată că nu a recunoscut niciodată faptele declarând că nu a înșelat niciodată pe partea vătămată cu care a încheiat un contract de închiriere, culpa fiind a părții vătămate pentru că nu s-a mai mutat în garsoniera proprietatea inculpatului, iar în ceea ce o privește pe partea vătămată, aceasta a declarat că au fost prieteni și a formulat plângere din răzbunare.
Într-un subsidiar apărătorul inculpatului solicită redozarea pedepsei, făcând aplicabilitatea disp. art. 74-76 Cod penal, apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport de circumstanțele personale și atenuante de care beneficiază acesta.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri apreciază că din modalitatea concretă în care a acționat inculpatul rezultă în mod evident că acesta a indus în eroare părțile vătămate, fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, sub aspectul individualizării pedepsei instanța de apel a făcut o justă individualizare a acesteia, pedeapsa de 5 ani fiind bine stabilită având în vedere gravitatea faptelor, modalitatea de comitere, circumstanțele personale ale inculpatului fiind condamnat anterior pentru infracțiuni de furt calificat, având un comportament antisocial, neavând ocupație câștigându-și existența prin săvârșirea infracțiunilor de acest gen. Prin urmare solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul - inculpat, -, având ultimul cuvânt arată că pedeapsa aplicată este prea mare, considerându-se nevinovat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin decizia penală nr.179/23.07.2008 a Tribunalului Prahova, s-a admis apelul inculpatului,împotriva sentinței penale nr. 658/01.04.2008, pronunțată de Judecătoria Ploiești.
S-a desființat, în parte, în latură civilă sentința atacată, în sensul că înlătură obligarea inculpatului - de la plata daunelor morale in suma de 250 Euro, la care a fost obligat in favoarea părții vătămate.
S-a menținut în rest dispozițiile sentinței.
S-a constatat că inculpatul este arestat in altă cauză.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de partea vătămată.
A fost obligată partea vătămată la plata sumei de 190 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei a reprezintă onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța decizia respectivă, instanța de apel a reținut următoarea situație:
Prin sentința penală nr.658/01.04.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art.215 alin.1 și 3 cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 alin.1 lit.b s-a dispus condamnarea inculpatului - la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune in formă continuată și in stare de recidivă postexecutorie, faptă din august-septembrie 2007.
În baza art.71 au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art.64 șit.a și b, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art.88 și art.357 alin.2 s C.P.P.-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 27.09.2007 la 30.03.2008. In baza art.140 alin.1 lit.a rap. la art.357 al.2 lit.b s C.P.P.-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive.
S-a constatat că din data de 31.03.2008 inculpatul este deținut in puterea mandatului nr.4190/10.10.2007 emis in baza sentinței penale nr.2938/18.12.2006 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.828/10.10.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
În baza art.14, 346 alin.1 art.C.P.P.998, 999 cod civil a fost admisă in parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 euro reprezentând daune materiale și a sumei de 250 euro cu titlu de daune morale la cursul din momentul plății.
În baza art.14, 346 și C.P.P. art.998,999 cod civil au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile, și scu și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă, și la plata sumei de 250 lei cu titlu de daune materiale către părțile civile și scu.
În baza art.191 alin.1 inculpatul C.P.P. a fost obligat la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat din care onorariul apărătorului din oficiu in cuantum de 100 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.193 alin.2 inculpatul C.P.P. a fost obligat către partea civilă la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare efectuate de aceasta reprezentând onorariu apărător ales.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în lunile august - septembrie 2007, părțile vătămate, și au dat anunțuri în ziarul "Raid" din P prin care solicitau închirierea unei garsoniere.
Luând cunoștință de aceste anunțuri, inculpatul a luat legătura telefonic cu părțile vătămate și le-a oferit spre închiriere garsoniera din P,-,.IV,.93, după care s-a întâlnit cu acestea de la care a primit un avans în contul chiriei, iar după încasarea avansului nu le-a mai permis accesul acestora în garsonieră.
La 29 august 2007, a fost sunată de către inculpat care i-a oferit spre închiriere această garsonieră.
Cele două părți s-au întâlnit la adresa la care se află garsoniera și au convenit închirierea acesteia cu prețul de 100 euro/lună.
Această sumă i-a fost înmânată a doua zi inculpatului de către partea vătămată care, a primit în schimb cheia de la ușa de la intrare, aducându-i-se la cunoștință că se poate muta și că poate să-și aducă lucrurile personale.
La data de 31.08.2007, partea vătămată a încercat să pătrundă în garsonieră, însă cheia pe care o avea nu s-a mai potrivit.
Inculpatul s-a întâlnit cu aceasta și i-a cerut să-l însoțească până la soția acestuia pentru a-i da o altă cheie, însă ajungând la colțul unei clădiri a rugat-o pe aceasta să-l aștepte, numai că a dispărut și nu s-a mai întors.
Inculpatul s-a întâlnit și cu partea căreia îi oferise spre închiriere aceeași garsonieră, cu care a stabilit prețul de închiriere de 250 lei/lună, din care partea vătămată i-a dat drept avans chiria pe trei luni, adică 750 de lei.
La data de 16.09.2007, partea vătămată s-a prezentat la această garsonieră cu intenția de a se muta, însă nu a găsit pe nimeni și încercând să ia legătura cu inculpatul acesta nu a răspuns la telefon.
De asemenea, părțile vătămate și scu au încheiat un contract de închiriere cu inculpatul pentru aceeași garsonieră, ocazie cu care i-au dat acestuia drept avans suma de 250 lei, ce reprezenta chiria pe o lună, iar a doua zi când s-au prezentat la această locuință nu au găsit pe nimeni, inculpatul fiind căutat nu a mai răspuns la telefon.
În raport de această situație de fapt, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului - pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev.de art.215 al.1 și 3 cod penal cu aplicarea art.41 al.2 cod penal.
A mai reținut că fapta a fost săvârșită în stare de recidivă prev.de art.37 lit.b cod penal întrucât inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr.2238/2006 a Judecătoriei Ploiești și la o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2030/2005 a Judecătoriei Ploiești.
Referitor la latura civilă a procesului a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, adică există prejudiciul cauzat părților vătămate, constând în contravaloarea avansului chiriei plătit de fiecare, prejudiciu ce nu a fost reparat până în prezent, existând legătură de cauzalitate între faptele comise de inculpat și acest prejudiciu, precum și vinovăția acestuia cu privire la fapta comisă.
Ca atare, a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către, și scu.
A reținut că prejudiciul constă în contravaloarea chiriei achitată de către fiecare parte.
Totodată, a apreciat că părții civile i s-a cauzat și un prejudiciu moral, constând în traumele psihice suferite ca urmare a faptei comise de către inculpat, acordându-i suma de 250 de euro cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal au declarat apel partea vătămată și inculpatul -.
și-a retras apelul declarat în fața instanței de apel la termenul de judecată din data de 4 iunie 2008, urmând ca tribunalul să ia act de această manifestare de voință a părții vătămate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul -, acesta a criticat hotărârea ca fiind nelegală, motivat de faptul că nu a săvârșit faptele de înșelăciune reținute în sarcina sa, astfel că a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c cod pr.penală și înlăturarea daunelor acordate părților vătămate.
Tribunalul, examinând hotărârea apelată în raport cu criticile formulate, dar și din oficiu conform art.371 al.2 pr. pe baza actelor și lucrărilor dosarului a constatat că apelul inculpatului este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate.
Examinând toate mijloacele de probă administrate atât în faza de urmărire penală, cât în fazele de cercetare judecătorească la prima instanță și la instanța de apel, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut în mod corect existența faptelor deduse judecății, că aceste fapte au fost săvârșite de către inculpatul - cu vinovăția cerută de lege.
Astfel, părțile vătămate au fost interesate de închirierea unei garsoniere în mun. P, fapt pentru care au dat anunțuri la publicitate, respectiv în ziarul "Raid".
au fost cunoscute și de inculpat care, și-a manifestat interesul de a închiria garsoniera situată în P,-,.93, proprietatea mamei inculpatului pe nume.
Din certificatul de moștenitor depus la dosar rezultă că, acest imobil a fost dobândit prin moștenire de la defunctul, fiind bun comun al acestuia din urmă și al soției supraviețuitoare.
Din acest bun, numitei îi revine iar restul cotei de a făcut parte din masa succesorală, iar o cotă parte de îi revine și inculpatului -, în calitate de fiu.
Această locuință se afla în posesia inculpatului, deoarece acesta avea cheia de la intrarea în locuință și chiar a locuit în aceasta cu acordul celorlalți moștenitori.
Însă, mama acestuia nu a oferit spre închiriere acest imobil și nici nu a avut cunoștință de intenția fiului său de aoî nchiria.
Totodată, a susținut că între moștenitori nu s-a încheiat un act de partaj prin care garsoniera să revină în proprietatea exclusivă a inculpatului.
Cu toate acestea, inculpatul s-a pretins proprietarul imobilului față de părțile vătămate, oferindu-le spre închiriere acest imobil.
După ce inculpatul s-a întrevăzut cu părțile vătămate cărora le-a prezentat garsoniera și au convenit asupra închirierii ei, a încasat sume de bani drept avans în contul chiriei, după care și-a schimbat intențiile în sensul că, a refuzat să pună la dispoziția acestora bunul închiriat.
Aceste împrejurări de fapt, dovedesc intenția inculpatului de a înșela părțile vătămate și nicidecum de a le închiria imobilul respectiv, atâta timp cât după încheierea convenției cu prima parte vătămată, respectiv, a încasat de la aceasta suma de 100 euro în contul chiriei, iar apoi când aceasta a dorit să intre în garsonieră pentru a se muta, a constatat că yala de la ușa de la intrare fusese schimbată, neavând acces în locuință.
Ulterior, cerând explicații inculpatului, acesta a arătat că cheia potrivită se află la soția sa de unde urmează să o ridice și să i-o dea părții vătămate, numai că a indus-o în eroare pe partea vătămată căreia s-a spus să aștepte până acesta se întâlnește cu soția sa și procură cheia, iar după ce a plecat nu s-a mai întors.
În aceeași modalitate a procedat și cu celelalte trei părți vătămate, respectiv, și scu, cărora le-a închiriat aceeași garsonieră la datele de 05.09.2007 și 20.09.2007, deși la aceste date garsoniera era deja închiriată părții vătămate.
Acestor părți vătămate nu le-a adus la cunoștință în nici un fel convenția pe care o încheiase cu, în sensul că garsoniera era deja închiriată acesteia, prezentându-se ca proprietar al acestui imobil, având intenția de a le închiria imobilul.
Procedând în acest mod, cele trei părți vătămate au fost induse în eroare deoarece, li s-a prezentat ca adevărată o situație mincinoasă, în sensul că imobilul este nelocuit și poate fi închiriat, situație ce nu corespunde realității deoarece, fusese închiriat anterior unei alte persoane.
Aceste împrejurări dovedesc intenția inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate, în scopul de a le încasa avansul stabilit în contul chiriei, urmat de refuzul acestuia de a le mai pune la dispoziție bunul închiriat.
Ca atare, faptele există, constituie infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev.de art.215 al.1, 3 cod penal cu aplicarea art.41 al.2 cod penal.
Vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile părților vătămate coroborate cu declarațiile martorilor, martori ce au fost audiați în faza de urmărire penală, iar unii dintre ei și în faza de cercetare judecătorească.
Motivele de apel invocate de către inculpat sunt neîntemeiate, întrucât soluția de condamnare pronunțată de prima instanță este legală.
Pedeapsa aplicată a fost just individualizată, ținându-se seama de toate criteriile prevăzute în art.72 cod penal: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea în care faptele au fost comise, scopul urmărit de către inculpat, valoarea prejudiciului cauzat.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere și faptul că infracțiunea de înșelăciune a fost săvârșită în stare de recidivă prev.de art.37 lit. cod penal, ce constituie o cauză de agravare a pedepsei.
Cu toate acestea, din oficiu, instanța de apel constată că prima instanță a rezolvat în mod greșit latura civilă a procesului în ceea ce privește acordarea de daune morale părții vătămate.
Infracțiunea de înșelăciune este o infracțiune de rezultat al cărui scop este calificat, în sensul că, prin săvârșirea elementului material trebuie să se urmărească obținerea unui folos material injust pentru sine sau pentru altul și să se producă o pagubă celui înșelat.
Prin modalitatea în care a fost comisă fapta de înșelăciune față de partea vătămată, nu s-a cauzat un prejudiciu moral al acesteia care să necesite repararea acestuia și acordarea de daune morale.
Prejudiciul este numai material și constă în folosul necuvenit pe care l-a primit inculpatul, respectiv în suma de 100 euro pe care i-a plătit-o partea vătămată în contul chiriei.
Numai acest prejudiciu trebuie reparat, în condițiile în care de bunăvoie inculpatul nu a restituit părții vătămate suma respectivă.
Eventualele traume psihice pe care le-ar fi suferit partea vătămată, datorate comportamentului necorespunzător al inculpatului pe perioada conviețuirii cu acesta, nu își au izvorul în fapta de înșelăciune comisă de către inculpat.
Ca atare, între aceste traume și fapta inculpatului nu există legătură de cauzalitate, astfel că, nu pot fi acordate despăgubiri civile deoarece nu sunt întrunite toate elementele răspunderii civile delictuale prev.de art.998 cod civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul - criticând-o pentru nelegalitate și neteminicie, învederând în primul rând că nu a săvârșit faptele pentru care este cercetat, neexistând probe certe care să dovedească vinovăția sa. Pe de altă parte, în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei aplicate care este prea mare raportat la circumstanțele reale și personale incidente în speță.
Curtea, verificând hotărârile atacate, conform art.38514C.P.P. pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev. de art. 3859C.P.P. constată că recursul este fondat numai prin prisma celui de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat.
În acest sens, situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune au fost corect reținute de prima instanță de judecată precum și de cea de-a doua după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului, în pofida motivelor de nevinovăție oferite de inculpatul -.
Nu există nici cel mai mic dubiu asupra comiterii faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată și asupra intenției directe cu care a acționat această persoană atât timp cât în mod consecutiv acesta a încasat diverse sume de bani de la părțile vătămate în schimbul unei ipotetice închirieri a unuia și aceluiași bun imobil, închiriere care nu s-a putut consuma datorită faptului că inculpatul - care nici măcar nu este proprietarul exclusiv al garsonierei - dispărea după ce încasa acele sume de bani.
Drept urmare primul motiv de recurs ce se încadrează formal în cazul de casare prev. de art. 3859alin.1 pct. 18 este C.P.P. neîntemeiat.
În principiu, instanța de fond a individualizat corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsă menținută de instanța de apel, luând în considerare gradul de pericol social al faptei săvârșite, a împrejurărilor concrete de săvârșire a acesteia precum și persoana inculpatului care a comis o infracțiune în mod constant în condițiile în care se află sub stare de recidivă postexecutorie, după liberarea condiționată din executarea unei pedepse anterior aplicate și după considerarea ca executată a acesteia, ceea ce denotă o anume incorigibilitate a respectivului.
, în principiu, întrucât, chiar și în circumstanțele mai sus menționate, ar fi fost oportună aplicarea unei pedepse într-un cuantum ușor inferior celui care a fost aplicat, avându-se în vedere atât intervalul preventiv de la 6 luni la 12 ani închisoare cât și prejudiciile relativ modice, care au fost create părților vătămate.
În consecință, cel de-al doilea motiv de recurs formulat de inculpat, motiv ce se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859alin.1 pct. 14 este C.P.P. fondat.
Prin urmare, constatându - se că în speță nu sunt incidente nici unul dintre cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu potrivit disp. art.3859alin.3 p, în temeiul art.38515alin.1 pct.2 v C.P.P.-a dmite recursul formulat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 179/23.07.2008, a Tribunalului Prahova și a sentinței penale nr. 658/01.04.2008 a Judecătoriei Ploiești, v-a casa în parte, în latură penală, decizia penală nr. 179/23.07.2008, a Tribunalului Prahova și sentința penală nr. 658/01.04.2008 a Judecătoriei Ploiești și rejudecând cauza v-a reduce pedeapsa aplicată inculpatului- recurent - de la 5 ani închisoare la 4( patru) ani închisoare.
V-a menține în rest dispozițiile hotărârilor judecătorești recurate.
În temeiul art. 38516alin.2 rap.C.P.P. la art. 381 alin.2 se C.P.P. va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Având în vedere și disp. art. 192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
dmite recursul formulat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 179/23.07.2008, a Tribunalului Prahova și a sentinței penale nr. 658/01.04.2008 a Judecătoriei Ploiești.
Casează în parte, în latură penală, decizia penală nr. 179/23.07.2008, a Tribunalului Prahova și sentința penală nr. 658/01.04.2008 a Judecătoriei Ploiești și rejudecând cauza reduce pedeapsa aplicată inculpatului- recurent - de la 5 ani închisoare la 4( patru) ani închisoare.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor judecătorești recurate.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, onorariu apărător din oficiu în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în fondul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
f-- Judecătoria Ploiești
-
f-- Tribunalul Prahova
/ -
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
