Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 775/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 775
Ședința publică din data de 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Maria Tacea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva deciziei penale nr. 331 din data de 09.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- - sentința penală nr. 905/26.05.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- (1769/P/2005).
La apelul nominal a răspuns: intimatul inculpat în stare de libertate, asistat de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Prezent în instanță, intimatul inculpat s-a legitimat cu seria - nr. -, după care i s-a restituit actul de identitate, acesta precizând că nu mai dorește să fie audiat în apel, menținându-și declarațiile date în cauză.
Apărătorul ales al intimatului inculpat depune la dosar un set de înscrisuri cu opis și solicită acordarea cuvântului în dezbateri, neavând cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public susține că motivele de recurs vizează cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, în concret fiind vorba despre o apreciere greșită a probelor, referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii, sens în care invocă recursul în interesul legii pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Referitor la criteriile în baza cărora s-a ajuns la concluzia că fapta este evident lipsită de importanță, se invocă greșita aplicare a prevederilor art. 181al. 2 Cod penal, privind criteriile ce trebuie avute în vedere atunci când este analizat gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Se solicită să se constate că inculpatul se face vinovat de săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni de înșelăciune, constând în aceea că a indus în eroare pe partea vătămată - cetățean olandez, sens în care expune pe scurt situația de fapt a infracțiunii.
Solicită să se țină seama de modalitatea în care a acționat inculpatul, modul insinuos în care acesta a determinat partea vătămată să-i plătească un bun care nu exista în realitate, fapt ce-i oferă infracțiunii un grad de pericol social ridicat.
Mai arată că atitudinea procesuală a inculpatului nu este una corespunzătoare, acesta și-a nuanțat declarația dată în fața instanței, deși la urmărirea penală a recunoscut fapta.
În mod eronat instanța a apreciat că inculpatul a achitat prejudiciul părții vătămate imediat ce a aflat adresa acesteia, în realitate prejudiciul fiind achitat înainte de finalizarea procesului penal.
Instanțele au ignorat faptul că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, că prin sentința penală nr. 462/2003 a Judecătoriei Galația fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 luni închisoare cu suspendare condiționată a executării acesteia, pentru săvârșirea a două infracțiunii prev. de art. 288 Cod penal și art. 216 al. 1 Cod penal, motiv pentru care nu se poate aprecia că inculpatul și-a îndreptat comportamentul, reintegrându-se în societate, având în vedere că în termenul de încercare, acesta a comis prezenta faptă.
Față de aceste considerente, apreciază că fapta inculpatului nu este în mod vădit lipsită de importanță și solicită admiterea recursului declarat de parchet, casarea ambelor hotărâri iar în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 și 3 cu aplicarea art.-37 lit. a Cod penal.
Solicită revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 9 luni în baza art. 83 cu aplicarea art. 71 - 64 al. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatului inculpat solicită respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat.
Solicită să se constate că ambele instanțe au avut în vedere la aprecierea pericolului social concret al faptei, pornind în principal de la persoana inculpatului.
Invocă înscrisurile depuse la dosar pe parcursul procesului penal, pentru a reda modalitatea în care inculpatul a înțeles să își refacă viața și astăzi a depus la dosar un număr de 7 convenții civile care atestă că pe lângă locul de muncă al inculpatului, acesta al are, pe lângă funcția pe care o deține, are anumite proiecte, și-a reluat studiile, fiind în prezent student.
Referitor la susținerile parchetului în ceea ce privește reaua voință a inculpatului, privind neachitarea prejudiciului, consideră că acestea sunt contrazise de probele aflate la dosar.
Solicită să se constate că în fața instanței de fond s-au făcut numeroase demersuri pentru a se afla adresa părții vătămate și prin intermediul ambasadei la Ba O landei, s-a aflat adresa, moment în care inculpatul a achitat prejudiciul și partea vătămată a trimis la dosar adresă din care rezultă că nu mai are pretenții în cauză.
Faptul că are antecedente penale consideră că nu atrage excluderea aplicării art. 181Cod penal și solicită să fie avute în vedere prevederile de la alin. 2 și instanțele au avut în vedere atât scopul pugnitiv al legii penale, cât scopul preventiv educativ, dacă în peste șapte ani de când s-a întâmplat fapta, pe care inculpatul a recunoscut-o, care nu a avut intenție directă ci indirectă.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul s-a prezentat la fiecare termen și a dat dovadă de o atitudine sinceră, este căsătorit și muncește, este student și invocă fișa de cazier pentru a se constata că nu este o persoană care a avut intenție de a săvârși și alte infracțiuni.
Solicită respingerea recursului și menținerea soluției pronunțate în cauză.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt intimatului inculpat care regretă fapta și solicită respingerea recursului declarat în cauză de parchet.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 905/26.05.2008 a Judecătoriei Galațis -a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, în referire la art. 10 alin. 1 lit.1Cod de procedură penală și la art. 181alin. 1 Cod penal, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În temeiul art. 181alin. 3 Cod penal, în referire la art. 91 lit. c Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON.
S-a constatat că partea vătămată Mari nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât și-a recuperat prejudiciul.
În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, în luna septembrie a anului 2003, accesând pe internet un site specializat de vânzări on-line, inculpatul a observat anunțul unui cetățean olandez, partea vătămată Mari, care era interesat să achiziționeze o cameră foto digitală marca Cannon 230, la prețul de 250 euro. Deși nu deținea o astfel de cameră foto, inculpatul a postat pe site o ofertă, în care arăta că vinde o cameră foto digitală marca Cannon 230, la prețul de 200 euro, precizând totodată și adresa de e-mail la care poate fi contactat (-.com).
La scurt timp după aceasta, inculpatul a fost contactat de partea vătămată, care i-a solicitat mai multe detalii tehnice cu privire la camera foto. Pentru a-l menține în eroare pe partea vătămată, inculpatul a cules de pe internet o fotografie a unui astfel de aparat, pe care a trimis-o prin e-mail părții vătămate.
După ce au schimbat mai multe mesaje, partea vătămată a fost de acord să achiziționeze camera foto cu prețul de 170 euro. Cei doi au stabilit ca, după ce partea vătămată va trimite această sumă de bani prin serviciul, inculpatul să livreze camera foto prin poștă. În acest scop, inculpatul i-a comunicat părții vătămate datele sale personale.
La data de 10.10.2003, partea vătămată Mari a virat către inculpat, conform înțelegerii, suma de 170 euro, conform înscrisului aflat la fila 10 din dosarul de urmărire penală. La aceeași dată, inculpatul s-a prezentat la Banca Românească, Sucursala G, unde a completat un formular tipizat și a încasat suma de bani trimisă de partea vătămată.
Ulterior, inculpatul a cheltuit banii primiți de la partea vătămată în interes personal. Întrucât nu a primit camera foto comandată și nici nu mai putea lua legătura cu inculpatul, partea vătămată a sesizat organele de poliție din România cu privire la fapta inculpatului.
În cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză grafoscopică, stabilindu-se că scrisul de la rubricile "destinatar" și "expeditor", precum și semnătura de pe formularul de primire a sumei de 170 euro, completat la sediul Banca Românească, Sucursala G, au fost executate de către inculpatul.
Audiat fiind cu respectarea garanțiilor procesuale, inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, arătând că nu a deținut vreun moment o cameră foto digitală, pentru ca, în fața instanței, să precizeze că - la momentul la care s-au petrecut faptele - deținea un astfel de aparat, pe care îl achiziționase anterior din Ungaria, fără însă a prezenta vreo dovadă în acest sens.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului de a induce în eroare partea vătămată Mari, cetățean olandez, căruia i-a oferit spre vânzare o cameră foto digitală pe care nu o deținea în realitate, întărindu-i ulterior părții vătămate convingerea că deține bunul oferit spre vânzare, prin trimiterea unor fotografii în care apărea un astfel de obiect, determinându-l astfel pe partea vătămată să achite suma de 170 euro cu titlu de preț, inculpatul obținând astfel un folos material injust, ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3.pen.
Prima instanță a apreciat că nu poate primi cererea de achitare, în baza art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, întrucât din materialitatea faptelor deduse judecății rezultă în mod neîndoielnic intenția inculpatului de a înșela pe partea vătămată și de a obține astfel un folos material injust.
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat că faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care - în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, în referire la art. 10 alin. 1 lit.1Cod de procedură penală - a dispus achitarea inculpatului.
S-a arătat că potrivit art. 181alin. 1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La aprecierea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni, instanța a ținut seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
S-a reținut că ceea ce determină prima instanță să aprecieze că faptei reținute în sarcina inculpatului îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni este, în primul rând, comportamentul inculpatului după momentul săvârșirii faptei. Realizând repercusiunile pe care le-ar putea avea asupra sa fapta săvârșită, inculpatul a încercat să acopere prejudiciul cauzat părții vătămate imediat după comiterea faptei, nereușind acest lucru datorită faptului că partea vătămată s-a mutat și nu a mai putut fi contactată pe e-mail, aspect constatat și de prima instanță în cadrul cercetării judecătorești. Imediat după aflarea adresei părții vătămate, inculpatul a achitat părții vătămate prejudiciul, aspect confirmat de partea vătămată prin adresa trimisă la dosar.
Pe de altă parte, referitor la persoana inculpatului, prima instanța a observat că, deși acesta nu se află la primul impact cu legea penală, acesta și-a corectat comportamentul, integrându-se în societate și ocupă o funcție de răspundere în cadrul unei societăți comerciale.
Instanța de fond a apreciat că, în speță, funcția de reeducare specifică pedepsei a fost deja atinsă cu privire la inculpatul prin chiar procesul penal derulat până la acest moment. Având în vedere dovezile de corectare a comportamentului, produse de inculpat în cadrul cercetării judecătorești, prima instanța și-a format convingerea că aplicarea unei pedepse penale nu își mai găsește utilitatea în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, apreciind-o netemeinică, pentru următoarele motive:
Condițiile în care fapta prevăzută de legea penală nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni sunt prevăzute în art. 181al. 1 Cod penal, articol în care se arată că fapta care nu prezintă un pericol social al unei infracțiuni este o faptă lipsită în mod vădit de importanță, care rezultă din caracterul minim al atingerii pe care respectiva faptă a adus-o valorii sociale împotriva căreia a fost îndreptată, precum și din conținutul ei concret.
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 371 al. 2 Cod penal, tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motivată corespunzător în fapt și în drept.
S-a apreciat că prima instanță, analizând probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, a stabilit o corectă situație de fapt.
S-a constatat că în motivele de apel, în argumentele prezentate, se face confuzie între pericolul social generic și pericolul social concret al unei fapte, susținându-se că din moment ce legiuitorul a înțeles să sancționeze o faptă penală, în mod logic a avut în vedere că fapta respectivă prezintă pericol pentru societate.
S-a apreciat că întreaga argumentație din motivele de apel conduce la concluzia că pentru infracțiunea dedusă judecății nu pot fi aplicate disp. art. 181Cod penal - concluzie eronată și în afara dispozițiilor legale.
O primă trăsătură esențială a infracțiunii ce se derogă din definiția dată în art. 17 Cod penal, este aceea de a fi o faptă care prezintă pericol social - trăsătură ce relevă aspectul material și social al infracțiunii.
Pericolul social ca trăsătură a infracțiunii este cunoscut sub două forme: generic sau abstract și concret - forme ce nu pot fi confundate și între care nu se poate pune semnul egalității.
Pericolul social generic sau abstract este apreciat de legiuitor în momentul înscrierii faptei periculoase în legea penală ca infracțiune.
Pericolul social concret, este pericolul pe care îl prezintă o faptă concretă săvârșită de o persoană și este apreciat de instanța judecătorească, cu prilejul judecării faptei.
Aprecierea gradului concret de pericol social al unei fapte este o operațiune importantă care poate duce la concluzia, pe de o parte, că fapta săvârșită nu are gradul concret de pericol social al unei infracțiuni, iar pe de altă parte, gradul de pericol social este un criteriu legal de individualizare a pedepsei.
În raport de considerentele enunțate, rezultă că instanța de judecată este cea care stabilește dacă în concret, fapta săvârșită de o persoană prezintă pericolul social al unei infracțiuni, pericolul social generic neconducând de plano, la stabilirea faptei ca infracțiune.
De asemenea, aspectul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale nu determină excluderea aplicării în cauză a disp. art. 181Cod penal.
Potrivit art. 181al.1 Cod penal - nu constituie infracțiune fapta prev. de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Conform disp. art. 181al. 2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social s-a ținut seama de modul și de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, criterii în raport de care s-a constatat că instanța de fond a apreciat în mod judicios, că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de disp. art. 181Cod penal.
Față de aceste considerente, Tribunalul Galați prin decizia penală nr. 331/2009 a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, care apreciază hotărârea instanței de fond, ca fiind nelegală sub aspectul greșitei achitări a inculpatului în baza art. 181Cod penal, respectiv că în concret, fapta inculpatului este vădit lipsită de importanță.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanțele, pe baza analizei probelor administrate în cauză, au constatat săvârșirea faptelor cu vinovăție de către inculpat și au data acestora încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
Totuși, instanțele au apreciat în mod greșit, având în vedere doar persoana inculpatului, în sensul că acesta a regretat faptele comise, este încadrat în societate, deținând o funcție de conducere la o societate comercială și că a acoperit prejudiciul cauzat prin infracțiune, că în concret fapta reținută în sarcina inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit art. 181al. 2 Cod penal, "la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurărileîn care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
Semnificativ la stabilirea pericolului social al faptei, este modalitatea în care inculpatul a săvârșit infracțiunea.
Astfel, inculpatul a săvârșit infracțiunea pe calea internetului, cale cu atât mai facilă, cu cât a fost dublată de împrejurarea că partea vătămată vizată era un cetățean străin.
Rezultantul neîndoielnic, rezoluția clară în baza căreia a acționat și și-a organizat activitatea infracțională inculpatul pentru a obține un folos injust, respectiv indicarea adresei r-mail, purtarea unei corespondențe cu partea vătămată, obționerea imaginii produsului de pe internet, transferarea prin e-mail pe adresa părții vătămate, negoieri de preț, indicarea modalității de plată și a băncii unde să fie virată suma.
Inculpatul a mizat pe dificultatea identificării sale și improbabilitatea ca un cetățean străin să inițieze demersuri penale eventuale.
Practic, o atare faptă produsă prin inetrmediul sistemelor informatice putea fi și greu de probat la nivelul anului 2003, relevant în faza urmăpririi penale fiind datele furnizate de partea vătămată, prin autoritățile judiciare olandeze și expertiza grafoscopică ce a stabilit cert că scrisul și semnătura de pe formularele de primire a sumei de 170 euro de la banca Românească, au fost executate de către inculpat.
Deci, prin modalitatea în care inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Același lucru rezultă și dacă analizăm persoana inculpatului, care nu este la primul impact cu legea penală, săvârșind infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă.
Astfel prin sentința penală nr. 462/2003 a Judecătoriei Galați, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale și fals privind identitatea, ceea ce denotă persistența în activitatea infracțională, mai ales, în săvârșirea de fapte foarte apropiate ca obiect juridic, respectiv fapte ce urmăresc inducerea în eroare.
Nu lipsit de importanță este și faptul că după ce a beneficiat de clemența legii primind o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei, la scurt timp după rămânerea definitivă a acesteia, aproximativ 6 luni de zile, inculpatul săvârșește infracțiunea dedusă judecății, ceea ce înseamnă că acesta nu a înțeles absolut nimic din actul de clemență de care a beneficiat.
În raport de acestea, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și persoana inculpatului, rezultă că infracțiunea dedusă judecății prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, urmând ca, pe cale de consecință, a se admite recursul declarat de parchet și în rejudecare, să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 3 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
La stabilirea pedepsei ce se va aplica inculpatului pentru fapta dedusă judecății, instanța de recurs va avea în vedere circumstantele personale ale inculpatului, în sensul că a recunoscut fapta, a acoperit prejudiciul cauzat prin infracțiune, este integrat în societate, urmând a aplica acestuia o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege.
Dispunând condamnarea inculpatului, urmează a se face aplicarea art. 83 Cod penal, în sensul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 462/2003 a Judecătoriei Galați, inculpatul urmând a executa în total o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare în regim de detenție, având în vedere starea de recidivă, va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, și b Cod penal, pe timpul executării pedepsei.
Deoarece celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate sunt legale și temeinice urmează a fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva deciziei penale nr. 331 din data de 09.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- - sentința penală nr. 905/26.05.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- (1769/P/2005)și, în consecință:
Casează, în parte, decizia penală nr. 331/2009 a Tribunalului Galați și sentința penală nr. 905/2008 a Judecătoriei Galați și, în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 01.07.1977 în G, CNP: -, domiciliat în G,-, -. 17; G,-, - 3,. 12; G, str. - 11, Bloc 14,. 146) la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal, dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 462/2003 a Judecătoriei Galați, definitivă la 17.03.2003, inculpatul urmând a executa în total o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare.
În baza disp. art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /03.12.2009
Tehn. /04.12.2009
Apel: -
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Ion Avram, Maria Tacea
