Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 766/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 766/
Ședința publică de la 27 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mițamârza
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius Istrate
Grefier: - -
-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 208/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- (sentința penală nr. 613/09.04.2009 a Judecătoriei Focșani ).
La apelul nominal, a răspuns pentru recurenta inculpată -lipsă, avocat în baza împuternicirii depusă la dosar, lipsă fiind recurenta parte civilă și intimatele părți-civile Spitalul Județean de Urgență "Sf. " Focșani, Serviciul de Ambulanță V și Spitalul Vidra.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, arătându-se că la dosar au fost depuse de inculpata motive de recurs.
Se prezintă în instanță soțul inculpatei depunând la dosar o adeverință medicală prin care face dovada că soția sa cunoaște despre proces, este bolnavă și nu se poate prezenta în instanță.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, în susținerea motivelor de recurs, precizează că, din punctul său de vedere apelul inculpatei nu există, nu a fost făcut în modalitatea legală în sensul că cererea de apel nu este semnată de inculpată sau de persoanele prevăzute de lege. Așa cum rezultă din declarațiile care au fost date de inculpată încă din faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată, nu rezultă că semnătura de pe cererea de apel ar fi semnătura inculpatei (declarația acesteia aflându-se în dosarul de apel al Tribunalului Vrancea ). De asemenea, nu a rezultat nici că ar fi semnătura avocatului și ștampila acestuia, dar nici semnătura soțului inculpatei.
Ca atare, consideră că în cauză inculpata neavând apel, recursul este inadmisibil. Inculpata nu a fost audiată deși s-a prezentat în apel, nu a fost întrebată despre faptul dacă își însușește cererea de apel în cazul în care ar fi fost declarat de o persoană prevăzută de dispozițiile legale.
Apreciază că recursul declarat de inculpată este inadmisibil, instanța nepronunțându-se asupra acestui lucru esențial, motiv pentru care solicită casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Vrancea. Inculpata nu a fost audiată cu privire la această declarație dar nici nu i s-a dat ultimul cuvânt.
În concluzie, având în vedere aspectele arătate, solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat, cu privire la primul motiv de recurs al parchetului, studiind dosarul a observat că există unele inadvertențe. Nu s-a dovedit printr-o expertiză, sau cel puțin ar fi trebuit să-și spună și inculpata punctul de vedere, dacă într-adevăr a semnat cererea de apel. Dar, discutând cu soțul inculpatei, a înțeles că a fost împreună cu un fiu de-al dumnealor în termenul cât s-a declarat apel, și negăsindu-l au consultat pe altcineva astfel că se pare că cererea de apel a fost semnată ori de soțul inculpatei, ori de fiul dumnealor. Cu privire la acest aspect lasă la aprecierea instanței.
Inculpata a fost personal în apel când s-a judecat și a înțeles să-și însușească apelul respectiv. Într-adevăr inculpata nu a fost întrebată expres dacă își însușește apelul, dar acest aspect nu a fost observat de instanța de apel cum nici nimeni nu l-a invocat. Apelul a fost motivat, ca atare apreciază că nu există nici o chestiune care să conducă la concluzia de a exista o cauză de inadmisibilitate. Apreciază că acest motiv de recurs este netemeinic din punctul său de vedere.
Cu privire la cel de-al doilea motiv al Parchetului, apreciază că acesta este temeinic în sensul că inculpata a fost prezentă în sala de judecată în apel dar, din greșeală s-a omis a i se da ultimul cuvânt pentru a-și arăta punctul de vedere. Consideră că acest motiv într-adevăr este un motiv de casare cu trimitere spre rejudecare.
În recursul inculpatei, consideră că într-adevăr, chiar dacă prezenta cauză se află în recurs, apreciază că fapta corectă de încadrare a faptei săvârșită de inculpată este infracțiunea prev. de art. 184 alin. 1 în sensul că este vorba în opinia sa de o vătămare din culpă. Susține acest aspect întrucât studiind cu atenție dosarul, a constatat că singura probă care a stat la baza încriminării inculpatei a fost doar declarația și recunoașterea acesteia. Dar atât în declarația de la urmărirea penală cât și la instanța de fond, inculpata se rezumă doar la recunoașterea că în ziua incidentului a avut într-adevăr cu partea vătămată o discuție contradictoriu urmată efectiv de o agresare din partea părții vătămate care era sub influența băuturilor alcoolice. Acest aspect a fost confirmat de martorii audiați atât la urmărirea penală cât și în faza cercetării judecătorești. Partea vătămată este cunoscută în localitate consumatoare de alcool și, pe fondul acestui consum de alcool - pe un motiv neînsemnat, neexistând conflicte, nefiind în relații de dușmănie, partea vătămată a arătat că a agresat-o verbal cât și fizic pe inculpată. A vrut efectiv să se țină de aceasta, să o îmbrâncească, iar inculpata pentru a scăpa s-au îmbrâncit reciproc fără intenția de a-i produce leziuni sau aol ovi așa cum partea vătămată ulterior a arătat în plângere. Partea vătămată a arătat că a fost lovită cu mâinile și picioarele dar în cauză acest lucru nu s-a dovedit.
Consideră că încadrarea corectă a faptei este vătămare corporală. Faptul că a îmbrâncit-o nu cu intenția de aot rânti sau să-i producă leziuni, ci a dorit să scape de ea. Într-adevăr este o faptă de natură penală dar, consideră că încadrarea juridică corectă a faptei este vătămare corporală din culpă. În această situație instanța poate reține scuza provocării prin faptul că nu s-a dovedit că inculpata a intenționat să-i provoace leziuni părții vătămate.
În situația în care instanța nu va proceda la schimbarea încadrării juridice, solicită admiterea recursului în sensul celor invocate, respectiv să se rețină în principal scuza provocării.
Un alt aspect solicită instanței să aprecieze asupra circumstanțelor atenuante în sensul că inculpata a fost cât se poate de sinceră împreună cu soțul dumneaei au făcut tot posibilul să înlăture urmările, au achitat cheltuielile de spitalizare, sunt oameni necăjiți împrumutându-se pentru a rezolva problemele - de unde rezultă și buna credință. Inculpata nu a mai fost condamnată, are o familie, are o anumită vârstă, este destul de bolnavă, iar aplicarea unei pedepse ar fi prea mult pentru aceasta.
Din punct de vedere al laturii civile, într-adevăr s-au acordat. Este adevărat că partea vătămată a suferit fără discuție, însă consideră că cel puțin danele materiale care au fost acordate nu au fost efectiv probate. S-au depus la dosar doar câteva înscrisuri care justificau unele cheltuieli. Atât instanța de fond cât și cea de apel au trecut cu ușurință neobservând aspectul că prezentă în sală inculpata trebuia ascultată pentru a arăta că s-a împrumutat de sume de bani folosite pentru a plăti cheltuielile de spitalizare.
Totodată, a mai precizat că respectivele cheltuieli de spitalizare cât și cele efectuate sau pretinse de către ambulanță sunt nejustificat de mari avându-se în vedere situația reală din spitalele românești.
Pe latură civilă, solicită reducerea cheltuielilor acordate în special pentru despăgubirile materiale iar cu privire la daunele morale consideră că sunt la fel de mari în condițiile în care instanța de fond nu a făcut referiri clare, fără a avea un criteriu prin care se puteau justifica acordarea acestor daune.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpată dar și recursul părții civile întrucât, în mod corect instanța de fond a stabilit atât încadrarea juridică cât și despăgubirile civile.
Solicită instanței a observa că în apel, instanța nu a majorat despăgubirile civile nici pedeapsa inculpatei respingându-se ambele apeluri declarate în cauză. Așa cum a rezultat și din materialul probator nu este vorba în cauză de o culpă a inculpatei. Aceasta a săvârșit fapta cu intenție așa cum rezultă din declarația părții vătămate și declarația inculpatei. Aceasta a arătat la început că a împins-o pe partea vătămată care a căzut și s-a lovit de o bordură, după care în fața instanței de judecată a revenit asupra celor declarate și a arătat că partea vătămată era băută, s-a dezechilibrat și a căzut lovindu-se de bordură, după care a revenit precizând că împreună s-au îmbrâncit, partea vătămată a căzut și s-a lovit de bordură arătând că a lăsat-o acolo neștiind ce să-i facă. Martorii audiați în cauză atât la urmărirea penală cât și în fața instanței de judecată au arătat că au văzut-o pe partea vătămată la pământ, că nu se putea ridica și întrebată ce s-a întâmplat, aceasta a spus că a fost bătură și împinsă de inculpată. Apreciază că în mod corect instanța de fond a dat o încadrare juridică corectă faptei săvârșită de inculpată. Declarațiile de împrumut pe care le-a prezentat fiica părții vătămate instanța de fond nu le-a luat în considerate nefiind făcute în numele părții civile ci pe numele fiicei, dar a luat în considerare toate chitanțele depuse la dosarul cauzei, de transport, de medic, de tratamente, de cheltuieli cu avocatul rezultând suma de 1843 lei. Daunele morale au fost stabilite de instanța de judecată avându-se în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale precum și suferințele părții vătămate. Deși în apel partea civilă a solicitat majorarea cuantumului, instanța a respins cererile acesteia.
Consideră că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Avocatul inculpatei, în replică cu privire la cele afirmate arată că, nici din declarația părții vătămate, nici din declarația inculpatei nu a rezultat faptul că aceasta ar fi împins-o cu intenție. Acest aspect în opinia sa este greșit susținut de procuror. Solicită instanței a observa în acest sens declarațiile inculpatei care au fost constante.
Cu privire la recursul părții civile, apreciază că acesta nu a fost motivat în termen. Ca atare solicită respingerea acestuia ca nefondat prin faptul că nu s-a făcut dovada că într-adevăr pretențiile acesteia ar trebui majorate atâta vreme cât nu au fost dovedite.
Prezent în instanță, soțul inculpatei învederează că semnătura de pe cererea în care s-a declarat apelul aparține fiului său.
CURTEA,
Asupra recursurilor penal de față,
Prin sentința penală nr.613/09.04.2009 Judecătoria Focșania dispus condamnarea inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii de vărămare corporala, prev. de art. 182 alin. 1. pen. la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 71. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a doua si lit. b pen.
Conform art. 81. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82. pen.
În temeiul art. 71 alin. 5 din același cod, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Potrivit art. 359. pr. pen. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83. pen.
In baza art. 14 coroborat cu art. 998-999. civ. a obligat inculpata către părțile civile:
-Serviciul de Ambulanta V la plata sumei de 1100,60 lei plus dobânda legala aferenta pana la achitarea integrala a debitului, reprezentând cheltuieli de transport;
-partea civila la plata sumei de 1843 lei cu titlu de despăgubiri materiale (medicamente, hrana, îmbrăcăminte) si 2500 lei cu titlu de daune morale.
A respins restul pretențiilor formulate de partea vătămată ca neîntemeiate.
Împotriva sentinței penale au declarat apel și. În motivele de apel a susținut că pe latură penală hotărârea este netemeinică în ce privește cuantumul pedepsei aplicate urmare a faptului că nejustificat nu a fost reținută circumstanța atenuantă legală a provocării prev.de art.73 lit.b cod penal și nici nu s-a dat eficiență mai mare circumstanțelor atenuante prev.de art.74 al.1 lit.a și c cod penal și art.76 cod penal și nelegală pentru că instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare întemeiată pe o apreciere eronată și o evaluare greșită a probelor.
De asemenea nu s-a reținut faptul că la momentul incidentului a lipsit cu desăvârșire intenția de a vătăma partea vătămată, a dorit doar să o îndepărteze pe aceasta pentru că, fiind sub influența alcoolului i-a adresat injurii și intenționa să îl agreseze și pentru a respinge acest comportament s-au îmbrâncit reciproc determinând incidentul în cauză. Din nici o probă nu s-a constatat că a comis această faptă cu intenție.
În ce privește latura civilă hotărârea s-a apreciat că este netemeinică sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale și a daunelor morale acordate părții civile.
prin apărător a solicitat desființarea sentinței pentru netemeinicie în ce privește latura civilă și obligarea inculpatului la despăgubiri în întregime așa cum au fost solicitate la judecarea în fond a cauzei: 11.000 lei cheltuieli de daune materiale pentru contravaloare cheltuieli pentru spitalizare, medicamente, transport, 500 lei prestație periodică reprezentând beneficiul nerealizat pe perioada cât nu a putut lucra, sumele împrumutate de la respectiv; 10.000 lei daune morale reprezentând echivalentul prejudiciului moral suferit.
Prin decizia penală nr. 208/24.06.2009 a Tribunalului Vrancea au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpata și partea civilă și s-a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani nr. 3195/P/2008 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala, prev. de art. 182 alin. 1. pen.
S-a reținut in sarcina inculpatei ca in ziua de 16.07.2008, in jurul orelor 10.00 lovit-o pe partea vătămata, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare a avut nevoie de 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Audiata fiind la termenul de judecata din 05.02.2009, inculpata a declarat ca s-a întâlnit cu partea vătămată la o răscruce din comuna. La un moment dat, aceasta, fără niciun motiv, a început sa ii adreseze injurii, atitudine provocata si de starea euforica in care se găsea, si mai mult, să se agațe de trupul său cu ambele mâini. Pentru a reuși să se desprindă din aceasta încleștare a fost nevoita sa o îmbrâncească, iar partea vătămata a căzut la pământ. Deși a încercat sa o ridice, nu a reușit, după care a plecat.
La urmărirea penală au fost audiate părțile și martorii, s-au depus acte medicale emise de SML V, Spitalul Sf. Focșani, Spitalul Vidra și s-au consemnat că, până la finalizarea urmăririi penale soțul inculpatei, a plătit la Spitalul Sf. din Focșani cu chitanța nr.-/1.09.2008 suma de 7110,39 lei reprezentând cheltuieli efectuate de această unitate pentru spitalizarea și îngrijirile medicale acordate lui.
La Judecătoria Focșani cauza a fost înregistrată sub nr-.
La 05.02.2009 a depus la dosar în scris o cerere privind constituirea de parte civilă împotriva inculpatei, prin care solicita obligarea acesteia la plata de despăgubiri constând în:
-11.000 lei daune materiale pentru cheltuielile suportate pe perioada spitalizării și ulterior externării;
-10.000 daune morale reprezentând echivalentul prejudiciului moral suferit, traumele psihice cauzate de imobilizarea la pat;
-500 lei prestație periodică lunară reprezentând contravaloarea medicamentelor, hranei, retribuția unui însoțitor având în vedere că se află în imposibilitate de a munci.
Inculpata audiată a declarat de 05.02.2009 că la 16.07 s-a întâlnit cu la o răscruce de drum aceasta se afla sub influența băuturilor alcoolice și fără nici un motiv partea vătămată a început să o injurieze, s-au îmbrâncit reciproc și deși nu a lovit-o partea vătămată a căzut la pământ, căderea părții vătămate a rezultat,din aceea că inițial a vrut să-i îndepărteze mâinile și nu să o îmbrâncească.
Au fost audiați martorii,.
Coroborând declarațiile și susținerile părților cu actele medicale, relațiile comunicate de părțile civile, Primăria comunei Păunești, declarațiile martorilor, instanța de fond a reținut că la 16.07.2008, in jurul orelor 10.00, partea vatamata, in timp ce se deplasa pe drumul comunal in satul Paulesti, in dreptul locuintei numitului si al Scolii Generale, s-a întâlnit cu inculpata cu care a avut unele discuții contradictorii mai vechi. Acestea s-au amplificat prin aceea ca a agresat-o fizic prin aplicarea umor lovituri cu mâinile si picioarele, fapt pentru care partea vătămată s-a dezechilibrat si a căzut la pământ. Aceasta a fost ridicata de la fata locului cu ajutorul Spitalului Vidra, fiind transportata la Spitalul Judetean de Urgenta "Sf. " Focsani si internata la secția Ortopedie cu dioagnosticul fractura intertrohanteriana cominutiva cu deplasare, de pe data de 16.07.2008 pana la data de 01.08.2008. din certificatul medico-legal nr. 1007/P/05.08.2008 emis de SML V rezulta ca aceasta prezenta fractură intertronhanteriana stânga operata, necesitând 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Atât la instanța de fond cât și ulterior în apel inculpata a susținut că a acționat fără intenție fiind puternic tulburată de reacțiile părții vătămate care prin injuriile aduse și agresarea inculpatei a provocat-o pe aceasta la un comportament violent. Față de aceste împrejurări a solicitat aplicarea circumstanțelor atenuante prev.de art.73 lit.b cod penal iar în apel a criticat sentința pentru nereținerea acestor circumstanțe precum și a circumstanțelor atenuante personale deoarece nu a avut antecedente penale.
Atât din probele consemnate la urmărirea penală cât și din probele adminJ. la cercetarea judecătorească a cauzei nu a rezultat că partea vătămată a provocat-o și a avut un asemenea comportament față de inculpată încât aceasta să fie obligată să riposteze violent. În mod corect instanța de fond analizând apărarea inculpatei potrivit condițiilor art.73 lit.b cod penal a stabilit că inculpata nu a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea părții vătămate produsă prin violență, printr- atingere gravă a demnității inculpatei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.
Este adevărat că din probele adminJ. a rezultat că inculpata nu a premeditat atacul părții vătămate, că acestea se aflau în relații încordate însă aceste împrejurări au fost apreciate ca relevante de instanța de fond la stabilirea pedepsei în cuantumul minim prevăzut de legiuitor.
În mod corect în baza probelor adminJ. instanța de fond a reținut că inculpata nu a dovedit comportamentul violent anterior al părții vătămate, iar disconfortul cauzat inculpatei starea psihică deosebită în care s-a aflat aceasta nu pot fi prezumate în lipsa probelor.
Tribunalul față de ansamblul probelor adminJ. și de considerentele sentinței a considerat că motivația apelantei inculpate privind aplicarea dispozițiilor art.73 lit.b cod penal este nefondată.
În ce privește aplicarea disp.art.74 al.1 lit.a,b,c cod penal privind circumstanțele atenuante personale și reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de legiuitor s-a reținut următoarele:
Din,Caracterizare", fișa de cazier și declarația martorului a rezultat că anterior inculpata a avut un comportament bun iar din lucrările dosarului a rezultat că a avut un comportament cooperant, a dat declarații și a despăgubit unitatea sanitară înainte de finalizarea cercetărilor. Însă din actele medicale depuse de partea vătămată a rezultat că aceasta în consecința faptei săvârșite de inculpată, a suferit o,fractură intertronhanteriană comunitivă cu deplasare" pentru care a fost spitalizată de la 16.07.2008 la 01.08.2008 urmată de folosirea pe o perioadă de trei luni a unor cârje axilare, pentru a se deplasa fără sprijin pe piciorul operat.
Consecințele suportate de partea vătămată, gravitatea socială a comportamentului inculpatei, exclud moral manifestarea unei atitudini de bunăvoință și larghețe față de inculpată, prin considerarea ca relevante a împrejurărilor apreciate de aceasta îndeplinind prevederile art.74 cod penal.
Aplicând inculpatei o pedeapsă în cuantum minim instanța de fond față de dispozițiile art.72 cod penal privind criteriile de individualizare a pedepselor a coroborat echilibrat atât caracterul sancționator al pedepsei că necesitatea de a garanta părții vătămate justețea demersului său cât și cu scopul educativ pentru inculpată și membrii comunitari.
Față de elementele luate în considerare de instanța de fond Tribunalul a considerat că pedeapsa aplicată este legală atât ca durată cât și ca modalitate de executare. În acest sens prin aplicarea dispozițiilor art.81 cod penal instanța de fond a apreciat circumstanțele personale ale inculpatei, iar motivele privind netemeinicia sentinței privind soluționarea laturii penale sunt nefondate. ca parte vătămată nu a promovat apel în ce privește latura penală însă ca parte civilă în motivele de apel a susținut că instanța de fond nu a analizat și interpretat corect cererea și probele adminJ. privind acțiunea civilă promovată.
Din lucrările dosarului și considerentele sentinței Tribunalul a reținut că, instanța de fond a consemnat corect susținerile părții civile și a analizat fiecare probă în parte privind pretențiile formulate: actele medicale privind perioada necesară vindecării, înscrisurile sub semnătură privată, declarațiile martorilor.
Aspectele reținute și motivația instanței de fond sunt corecte. Deoarece sarcina probei revine părții solicitante partea civilă avea obligația să propună probe prin care să dovedească fiecare capăt de cerere, iar probele să dovedească fără dubii susținerile pentru care au fost propuse. Ori partea civilă nu a propus probe din care să rezulte venitul lunar realizat, sau activitățile care să poată fi cuantificate într-un cuantum lunar, nu a dovedit necesitatea recompensării unui însoțitor iar,chitanțele" nu îndeplinesc cerințele unor asemenea acte, aspecte corect analizate de instanța de fond și consemnate în considerente.
Legal, față de probele adminJ. instanța de fond a stabilit întinderea daunelor materiale și a apreciat daunele potrivit art.998 cod civil. Partea civilă, deși a declarat apel nu a propus alte probe și nu a combătut aspectele reținute de instanță. Tribunalul a constatat că motivele de apel privind acțiunea civilă promovată de sunt nefondate. Nefondate sunt și motivele de apel privind rezolvarea acțiunii civile formulate de inculpată. Împrejurările că partea vătămată pentru un interval ce aproape trei luni nu a fost în deplinătatea abilităților fizice,că s-a deplasat folosind o și a avut nevoie de însoțitor, pentru îngrijiri medicale a fost spitalizată și apoi pentru consultarea medicilor specialiști a fost nevoită să se deplaseze pe distanța -Focșani, a fost obligată să efectueze cheltuieli suplimentare motivează suficient atât despăgubirile materiale cât și pe cele morale acordare fără a fi excesive.
Inculpata deși a solicitat o interpretare în favoarea motivelor sale de apel, a susținerilor părții civile nu a propus probe - atât la fond cât și în apel - pentru a combate și probele adminJ. așa cum au fost reținute de instanța de fond. A mai susținut inculpata că despăgubirile stabilite pentru unitățile spitalicești sunt exagerate deoarece a achitat o parte din acestea iar instanța nu le-a cenzurat.
Din considerentele și dispozitivul sentinței rezultă că instanța de fond a obligat inculpata numai la cheltuielile rămase neachitate către Serviciul de Ambulanță V care a asigurat diagnosticarea, acordarea primelor îngrijiri și transportarea victimei la spital. Cuantumul acestor cheltuieli precum și cele efectuate de către Spitalul de Urgență Sf. Focșani sunt prezumate ca justificate expres reglementate prin legislația specială în vigoare Legea nr.95/2006 modificată prin OUG nr.72/2006 privind furnizarea de servicii medicale. Revenea inculpatei obligația de a solicita la momentul oportun procedural și de a propune probe prin care să dovedească minimalizarea acestor cheltuieli. Inculpata deși a avut asistență calificată s-a limitat însă la aprecieri privind cuantumul cheltuielilor fără a indica sau propune probe în acest sens.
Tribunalul a apreciat că prin actele medicale depuse (chitanță, decont cheltuieli) au fost dovedite cu prisosință cheltuielile efectuate pentru transportul și îngrijirile acordate victimei.
Analizând cauza și din oficiu, fără a agrava situația inculpatei, în baza art.371-373 cod procedură penală Tribunalul a reținut următoarele:
Părțile au fost legal citate, au beneficiat de asistență juridică, au avut posibilitatea să formuleze cereri, să le susțină și să propună probe în dovedirea susținerilor lor. Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea disp.art.287 și urm. cod procedură penală, părțile au beneficiat de un proces echitabil potrivit dispozițiilor art.21 din Constituția României și art.6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale adoptată la 04 1950 la - prin Protocolul nr.11 din 01 1998 și de Statul ROMÂN, încât nu există motive pentru desființarea sentinței aceasta fiind temeinică și legală.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, inculpata precum și partea vătămată.
În dezvoltarea motivelor de recurs procurorul a solicitat să se constate că apelul declarat de inculpata era inadmisibil, întrucât a fost declarat cu încălcarea prevederilor art. 362 Cod pr. penală. De asemenea procurorul a invocat faptul că inculpatei prezente la judecarea apelului nu i s-a acordat ultimul cuvânt.
La rândul său inculpata a susținut că încadrarea juridică a faptei ar fi aceea de "vătămare corporală din culpă" și nu de "vătămare corporală gravă" întrucât nu a intenționat să o lovească pe partea vătămată.
Cât privește pe partea vătămată aceasta a solicitat majorarea despăgubirilor civile la care a fost obligată inculpata.
Recursurile declarate procuror și de partea vătămată sunt fondate și urmează a fi admise în vreme ce recursul declarat de către inculpata este inadmisibil.
Astfel, în ceea ce privește primul motiv de recurs susținut de procuror și care poate fi considerat ca fiind favorabil părții vătămate, Curtea reține că apelul promovat în numele inculpatei a fost formulat de o persoană care nu avea acest drept.
Astfel, potrivit art. 362 al. 2 Cod pr. penală, apelul poate fi declarat pentru inculpat și de către reprezentantul legal, de către apărător precum și de către soțul acestuia.
Din examinarea declarației de apel aflată la dosarul cauzei ( fila 4 dosar nr-) rezultă că aceasta a fost tehnoredactată și a fost semnată de o altă persoană decât inculpata sau apărătorul acesteia, semnătura aplicată pe înscrisul respectiv diferind vizibil de aceea dată de inculpată pe declarațiile aflate la dosar.
De altfel acest aspect a fost lămurit de soțul inculpatei, care, în fața instanței de recurs, a declarat că semnătura de pe declarația de apel aparține fiului său și al inculpatei.
Așa fiind Curtea constată că apelul promovat în numele inculpatei împotriva sentinței penale nr. 613/09.04.2009 a Judecătoriei Focșania fost declarat de către o persoană ce nu avea acest drept, situație în care această cale de atac trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Faptul că în cursul judecării apelului inculpata s-a prezentat și a susținut calea de atac nu poate acoperi împrejurarea că declanșarea acesteia s-a făcut de o persoană fără calitate și în consecință nu poate conduce la aprecierea ca admisibil a apelului.
Pentru cele mai sus arătate Curtea va admite recursurile declarate de procuror și de partea vătămată, va casa în parte decizia tribunalului iar în rejudecare va respinge ca inadmisibil apelul declarat în numele inculpatei.
Cât privește cel de-al doilea motiv invocat de către procuror referitor la neacordarea ultimului cuvânt inculpatei prezente la dezbateri, acesta, deși întemeiat, nu poate atrage casarea și trimiterea spre rejudecare întrucât inculpatei nu i s-a produs o vătămare concretă a drepturilor sale procesuale prin neobservarea acestei reguli procedurale în condițiile în care apelul părții vătămate a fost respins iar apelul promovat în numele inculpatei era inadmisibil.
Referitor la recursul inculpatei Curtea urmează a costata că potrivit art. 3851al. 4 Cod pr. penală nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute de art. 362 nu au folosit cale apelului, astfel încât, având în vedere că în cauză inculpata nu a declarat un apel valabil, va respinge ca inadmisibil recursul promovat de aceasta.
În ceea ce privește motivele invocate în scris de partea vătămată, referitoare la majorarea despăgubirilor la care inculpata a fost obligată Curtea reține că instanța de fond a individualizat corespunzător cuantumul acestor despăgubiri raportat la dovezile ce au fost apreciate ca fiind pertinente de către instanță și la prejudiciul moral suferit de aceasta în urma comiterii infracțiunii.
Prin urmare Curtea apreciază că în speță nu se impune o majorare a pretențiilor civile la care a fost obligată inculpata cu titlu de daune materiale și morale astfel că nu se impune modificarea hotărârilor recurate sub acest aspect.
Față de cele mai sus arătate Curtea, văzând și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 208/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- (sentința penală nr. 613/09.04.2009 a Judecătoriei Focșani ).
Casează în parte decizia penală nr. 208/24.06.2009 a Tribunalului Vrancea doar în ceea ce o privește pe inculpata (fiica lui și, ns. la 16.09.1944) și în rejudecare respinge ca inadmisibil apelul declarat în numele acesteia împotriva sentinței penale nr. 613/09.04.2009 a Judecătoriei Focșani.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 208/24.06.2009 a Tribunalului Vrancea de către inculpata.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
-
Red.
CT/ 2 ex.
14.12.2009
Fond:
Apel:
Președinte:MițamârzaJudecători:Mițamârza, Ion Avram, Marcian Marius Istrate
