Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 82/

Ședința publică din data de 7 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Zoița Frangu

JUDECĂTOR 2: Daniel Dinu

Grefier - - -

- Serviciul Teritorial Constanțaa fost reprezentată de Procuror -

S-a luat în examinare apelul penal declarat deDIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE- Serviciul Teritorial Constanța, privind pe inculpatul - domiciliat în municipiul M,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.424 din data de 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.215 al.1,3,5 Cod penal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 septembrie 2009, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 1 octombrie 2009 și respectiv la 7 octombrie 2009, când s-a pronunțat următoarea decizie penală:

CURTEA:

Cu privire la apelul penal de față:

Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 424 din 22 octombrie 2008, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. "d" Pr. Pen. a dispus achitarea inculpatului - fiul lui și, născut la data de 19.06.1963 în loc. B, jud. B, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,3,5 cod penal.

S-a luat act că părțile vătămate " " T și nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.

În baza art. 192 alin. 3. Pr. Pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:

Începând cu luna ianuarie 1997, învinuitul a ocupat funcția de director general al SC M SA, dar și cea de președinte al consiliului de administrație al societății.

La data de 12.03.1998, între BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR - Sucursala C și SC M SA, a fost încheiat contractul de împrumut nr. 17, pe o perioadă de 1 an, valoarea creditului contractat fiind de 1 miliard lei vechi.

Garanțiile constituite în favoarea băncii au fost evaluate la suma de 5.948.000.000 lei, fiind compuse din 2 active: hotel ASTRA și hotel ORION, situate în M, proprietatea societății debitoare, făcând obiectul contractelor de ipotecă nr. 1264 și 1265 din 12.03.1998.

La data de 17.03.1998 a fost încheiat un act adițional la acest contract de credit, înregistrat la. SA - Sucursala C sub nr. 1359/1998, prin care se suplimenta valoarea creditului, fiind prelungită și perioada de rambursare până la data de 12.03.1999.

La data de 27.07.1998, a fost încheiat un nou act adițional de suplimentare a valorii împrumutului, acesta ajungând la 8 miliarde de lei, termenul de rambursare rămânând 12.03.1999.

Având în vedere suma totală acordată ca și credit, a fost suplimentată garanția, fiind introdus și activul format din Hotel și Restaurant

La data de 03.03.1999, între aceleași părți a fost încheiat un nou contract de împrumut, valoarea creditului acordat fiind de 9 miliarde lei vechi, în garanțiile solicitate și acceptate de creditoare fiind inclus activul format din Hotel și Restaurant M (evaluat la suma de 23 miliarde lei vechi) și care făcea deja obiectul contractului de ipotecă autentificat sub nr. 145/l 9.08.1998. Data scadentă a împrumutului a fost stabilită pentru 12.03.2000.

În completarea acestor garanții, SC M SA a emis și 2 bilete la ordin, unul în valoare de 20 miliarde lei vechi (scadent la data de 09.07.2001) și unul în valoare de 5 miliarde lei vechi.

Acest ultim credit, în valoare de 9 miliarde lei vechi, nu a fost achitat de debitoarea SC M SA nici la data scadentă și nici ulterior declanșării procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR, situație în care reprezentantul lichidatorului judiciar desemnat de judecătorul sindic pentru această societate bancară, respectiv SC ȘI VALORIFICARE ACTIVE SA B, a procedat în cursul anului 2001 la investirea cu formulă executorie a următoarelor acte:

- contractul de credit nr.17/12.03.1998, și a actelor adiționale la acesta, investite prin încheierea nr.2004/21.08.2001 a Tribunalului Constanța;

- bilet la ordin în valoare de 20 miliarde lei vechi - scadent la 09.07.2001, investit cu formulă executorie prin încheierea nr. 1861/18.07.2001 a Judecătoriei Mangalia;

- bilet la ordin în valoare de 5 miliarde lei vechi, investit cu formulă executorie prin încheierea nr. 1862/18.07.2001 a Judecătoriei Mangalia.

SC M SA ajunsese în situația de a-i fi executate silit hotelul Astra, hotelul Orion, hotelul și restaurantul

Având în vedere situația financiară a SC M SA, în ședința Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 21.12.2001 a fost supusă dezbaterii propunerea formulată de Consiliul de Administrație privind vânzarea mai multor active ale societății (hoteluri și restaurante, cu terenul aferent).

Această propunere a fost aprobată de, fiind emisă Hotărârea nr. 1/21.12.2001 care prevedea următoarele:

- se aproba vânzarea, prin negociere directă, a următoarelor
active ale societății, împreună cu inventarul aferent: Hotel + restaurant
M, Hotel Astra, Hotel. Hotel Orion, Restaurant (toate
cu terenurile aferente), negocierea putând începe de la 3.600.000 USD (inclusiv );

- se aproba convenția privind unele măsuri de protecție socială a salariaților și directorului general, ce se constituiau în anexe ale contractului de vânzare-cumpărare de active;

- președintele Consiliului de Administrație, respectiv inculpatul, era mandatat cu încheierea și semnarea contractului de vânzare-cumpărare, precum și cu aducerea la îndeplinire a hotărârii;

- aceeași persoană era mandatată de ca până la
încheierea contractului de vânzare-cumpărare să poată renunța la efectuarea
vânzării activelor dacă intervenea una din cele patru situații expres prevăzute respectiv, lipsa bonității, neîndeplinirea obligațiilor investiționale,
nerespectarea măsurilor de protecție socială a salariaților, etc

Hotărârea a fost depusă la Camera de Comerț și Industrie a județului C la data de 14.05.2002, sub nr. 20154, în vederea publicării în Monitorul Oficial.

La data de 30.07.2002 a fost încheiat, între BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR SA - bancă în faliment, prin lichidator SC ȘI VALORIFICARE ACTIVE SA B și numitul, contractul de cesiune de creanțe nr.6056 prin care prima cesiona toate creanțele pe care le avea la debitorul cedat SC M SA, jud. C, în valoare de 27.400.000.000 lei vechi, precum și toate drepturile pe care le avea față de acesta împreună cu titlurile creanței sale rezultate din contractul de credit nr. 17/12.03.1998, actele adiționale, contractul de ipotecă și din biletele la ordin, în valoare de 27.400.000.000 lei.

În virtutea acestui contract, cesionarul prelua creanța și devenea creditorul debitorului cedat.

După achitarea prețului cesiunii, conform contractului nr. 6056/30.07.2002, numitul a notificat SC M SA cu privire la încheierea contractului de cesiune de creanță cu - SA, prin SA B, și că a devenit creditorul societății.

Inculpatul s-a întâlnit cu noul creditor, în vederea soluționării litigiului și evitării executării bunurilor societăților.

În timpul derulării acestor discuții, numitul a notificat din nou societatea debitoare, aducându-i la cunoștință că a cesionat creanța în favoarea SC B & B SRL T, al cărei unic asociat și administrator era tot el, în faza contractului de cesiune de creanță nr. 2267/20.11.2003. Din declarațiile părții vătămate rezultă că în cursul întâlnirilor pe care le-a avut cu învinuitul, și-a arătat disponibilitatea ca în contul creanței pe care societatea sa o deținea, să preia activul Hotel + Restaurant M (cu inventarul aferent și terenul în suprafață de 11.339,47.) prin compensare din valoarea datoriilor ce ajunseseră la suma de 47.860.800.000 lei.

Partea vătămată, în calitate de reprezentant al " " și inculpatul, în calitate de reprezentant al SC M SA, au ajuns la un consens, astfel că la data de 10.04.2003 a fost semnat un acord, prin BANK - Agenția T ( filele 209 213 vol. I dosar de urmărire penală ).

Acest contract prevedea că vânzătorul ( ) și cumpărătorul ( ), după ce au convenit ca primul să transfere dreptul de proprietate asupra activelor hoteliere proprietatea SC M SA către al doilea, fiind astfel consemnată intenția lor de a se perfecta vânzarea ("contractul final") până la data de 26.04.2003, au convenit ca ultimul să constituie un depozit în sumă de 1.300.000 USD, ce urma a fi transferat vânzătorului, la semnarea contractului final, în condițiile art. 4 din acord.

Art. 4 prevedea că plata se efectua de către Agentul (banca) numai la primirea concomitentă a următoarelor documente: un certificat conform anexei 1; contractul de vânzare-cumpărare (în original) semnat de părți, autentificat și intabulat în Cartea Funciară; încheierea de intabulare; extrasul de Carte Funciară; proces-verbal de predare-primire a activelor ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare semnat de ambele părți.

În acordul partea vătămată și inculpatul figurau ca părți în nume propriu, deși este evident că aceștia nu aveau decât calitatea de reprezentanți ai celor două societăți, respectiv " " și SC M SA.

În același context, la data de 17.04.2003, a fost încheiat între și inculpatul, ca reprezentanți ai SC " SRL T și SC M SA, un proces verbal de negociere prin care valoarea creanței " " a fost negociată la suma de 36.816.000.000 lei vechi; se mai prevedea că SC M SA accepta această negociere numai în condițiile compensării creanței cu vânzarea activului Hotel + restaurant M, precum și în condițiile în care societatea creditoare elibera de sarcini toate activele (cu terenurile aferente) proprietatea societății debitoare, ce fuseseră ipotecate în favoarea SA.

În data de 18.04.2003 a avut loc Adunării Generale a Acționarilor a SC M SA, iar inculpatul a supus dezbaterii situația creanței deținute de SC B & B SRL

Din procesul verbal al ședinței Adunării Generale a Acționarilor a SC M SA din data de 18.04.2003 rezultă că a fost discutată stabilirea cuantumului valoric al creanței și a compensării creanței prin vânzarea activului Hotel + Restaurant M cu terenul aferent de 11.339,47. inclusiv obiecte de inventar și mijloace fixe, în valoare de 47.860.800.000 lei, în baza mandatului acordat directorului general de către în data de 21.12.2001. s-a mai discutat preluarea contractelor de închiriere încheiate cu diverse firme de către deținătorul de creanță, în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare pentru activul sus-menționat.

Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor SC M SA a aprobat vânzarea activului Hotel + Restaurant M către SC B & B SRL T, mandatându-1 pe inculpatul să semneze contractul de vânzare-cumpărare.

La ședința adunării generale a fost invitată și partea vătămată, care și-a prezentat propunerea de stingere a creanței, apoi a părăsit ședința pentru votarea propunerii, dar a luat la cunoștință de decizia

În raport de cele discutate la ședința Adunării Generale a Acționarilor a SC M SA au fost adoptate două hotărâri. În hotărârea nr. 1/18.04.2003 a se prevedea următoarele:

- se aproba vânzarea activului Hotel + Restaurant M (compus din construcție, terenul aferent în suprafață de 11.339,47. și inventarul aferent) la prețul de 47.860.800.000 lei vechi către cumpărătorul SC B & B SRL T;

- se împuternicea directorul general al societății - - să semneze în numele societății și pentru aceasta contractul de vânzare - cumpărare în formă autentică pentru activul sus-menționat.

Hotărârea nr. 2/18.04.2003 prevedea următoarele:

- se aproba valoarea creanței SC B & B SRL T la suma de 36.816.000.000 lei, conform procesului-verbal de negociere nr. 1758/17.04.2003;

- SC M SA va achita această valoare prin compensare din suma de 47.860.800.000 lei, reprezentând prețul activului;

- cele două dispoziții anterioare erau valabile numai în condițiile în care societatea creditoare degreva de sarcini toate activele, și terenurile aferente, ale societății debitoare ipotecate/gajate în favoarea SA - bancă în faliment.

Între " " T, în calitate de proprietar și SC M SA, în calitate de chiriaș, a fost încheiat și un contract de închiriere privind folosința activului Hotel + Restaurant M, perioada închirierii fiind 01.06.2003 -23.10.2003.

Partea vătămată a demarat acțiuni de modernizare a mai multor apartamente din hotel, în vederea pregătirii sezonului estival.

Întrucât până la data de 26.04.2004 nu s-a perfectat vânzarea-cumpărarea, la data de 24.04.2003 s-a încheiat și semnat, de cele trei părți, un amendament la Acordul din 10.04.2003, prin care se prelungea valabilitatea acestuia până la data de 31.05.2003, ceilalți termeni și condiții rămânând neschimbați.

La finalul acestui termen, respectiv la data de 30.05.2003, s-a încheiat un nou amendament, care prevedea prelungirea acestuia până la data de 30.06.2003.

Aceste amânări s-au datorat faptului că inculpatul nu se prezenta la notariat pentru întocmirea contractului de vânzare-cumpărare a activului Hotel + Restaurant M, invocând diferite motive.

Pentru a evita blocarea unei sume mari de bani pentru o perioadă de timp nedeterminată, dar și în vederea asigurării bonității sale, precum și a intenției sale ferme de cumpărare, a procedat, la data de 21.07.2003, la deblocarea contului (conform extrasului de cont remis organelor de urmărire penală de către BANK cu adresa nr. CM/CI/1715/21.07.2006 alături de celelalte documente la care am făcut referire anterior) solicitând și obținând Scrisoarea de garanție bancară nr. GI-03/0916/22.07.2003, din care rezultă că, având în vedere că va fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare privind achiziția de active, fiind necesară astfel emiterea unei scrisori de garanție bancară în valoare de 11.044.800.000 lei vechi, unitatea bancară se angaja să efectueze plata până la concurența sumei înscrise în scrisoare, cu condiția confirmării, de către vânzător, că s-a semnat contractul de vânzare-cumpărare, și s-a emis o factură pe numele SC B & B SRL Se prevedea în documentul bancar că valabilitatea acestuia era până la data de 05.08.2003.

Inculpatul a invocat neprezentarea la notariat în vederea încheierii contractului prin aceea că " " T nu a făcut demersurile necesare transferării sarcinilor instituite asupra activelor SC M SA, pentru ca ulterior acestea să fie radiate, dar și prin aceea că Cipru,unul din acționarii minoritari ai SC M SA, a solicitat în instanță anularea Hotărârii nr. 2/18.04.2003 a

La data de 16.06.2003 pe rolul Tribunalului Constanțaa fost înregistrată cererea formulată de Cipru prin care s-a solicitat anularea Hotărârii nr. 2 din 18.04.2003 a SC M SA.

În motivarea acestei acțiuni s-a arătat că au fost luate hotărâri privind probleme importante ce nu au fost cuprinse în ordinea de zi publicată și că a adoptat o hotărâre ce era de competența (în speță vânzarea unui activ).

Acțiunea a făcut obiectul dosarului nr. 3970/COM/2003, având prim termen de judecată la data de 04.09.2003. Până la această dată, pârâta comunicat instanței, conform adresei nr. 4164/26.08.2003, semnată de inculpatul, că este de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin sentința civilă nr. 9335/COM/l 1.12.2003 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul nr. 3970/COM/2003, a fost admisă acțiunea formulată de Cipru, dispunându-se anularea Hotărârii nr. 2/18.04.2003

În data de 14.07.2003 a fost convocată Adunării Generale Extraordinară a Acționarilor SC SA, din cuprinsul procesului verbal al ședinței rezultă că inculpatul a motivat nesemnarea contractului de vânzare-cumpărare cu SC B & B SRL T, întrucât cele două hotărâri din aprilie 2003 au fost adoptate cu încălcarea legii, " " T nu era titulara creanței, nu fuseseră degrevate de sarcini activele și potențialul cumpărător nu și-a respectat obligațiile privitoare la investiții și protecția socială a salariaților, propunând anularea hotărârilor nr.1 și nr. 2 din 18.04.2003 ale

Prin hotărârea nr. 3/14.07.2003 a Adunării Generale Extraordinară a Acționarilor SC SA s-a aprobat anularea hotărârilor nr.1 și nr. 2 din 18.04.2003 ale, astfel că de la această dată inculpatul nu mai avea mandat pentru stingerea creanței deținute de " "

Inculpatul nu i-a adus la cunoștință părții vătămate despre hotărârea nr. 3/14.07.2003 a Adunării Generale Extraordinară a Acționarilor SC SA, dar această hotărâre a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 1738/22.07.2003, fiind îndeplinită cerința publicității față de terți.

Deoarece termenul din acordul a expirat la data de 30.06.2003 fără ca inculpatul să se prezinte pentru a încheia contractul de vânzare - cumpărare, la data de 02.07.2003 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța dosarul nr. 454/COM/2003 având ca cererea formulată de " " T prin care solicita obligarea SC M SA la încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru activul Hotel + Restaurant M, acțiune care a fost suspendată la data de 18.03.2004 pentru lipsa părților, iar prin sentința civilă nr. 8387/18.11.2004 s-a constatat perimată acțiunea.

La data de 20.11.2003 " " Taa dresat o cerere executorului judecătoresc pentru a începe executarea silită, în temeiul creanței mai sus amintite. executării silite a generat mai multe litigii între " " T și SC M SA în care s-au contestat actele de executare silită,iar discuțiile dintre partea vătămată și inculpat privind stingerea creanței au încetat.

de discuțiile cu partea vătămată și încercările de stingere a creanței deținute de " " T, în luna decembrie 2003 au fost depuse la sediul SC M SA două oferte de cumpărare a mai multor active, formulate de SC SRL M și SC SRL

Prima societate intenționa achiziționarea hotelului ORION (cu mijloace fixe și teren aferent) la suma de 400.000 USD (inclusiv TVA), plata urmând să se facă într-un interval de 24 luni, cu posibilitatea prelungirii acestuia.

Cea de-a doua societate dorea cumpărarea activelor hotel și restaurant M, restaurantul, hotel, hotel ASTRA (incluzând mijloacele fixe și teren aferent) cu suma totală de 3.200.000 USD (inclusiv TVA).

Condițiile de achitare a prețului erau aceleași ca și în cazul primei societăți ofertante, vânzătorul păstrând un drept de folosință și administrare și privilegiu, facturarea urmând să se realizeze la momentul plății parțiale sau totale a sumei negociate.

Aceste oferte au fost luate în discuție în ședința Consiliului de Administrație a societății din data de 09.01.2004, după cum rezultă din procesul verbal nr. 1, fiind aprobate în unanimitate( filele 177 - 179 vol. III dosar de urmărire penală ),

Între societățile care au depus ofertele de cumpărare și inculpat existau legături directe sau indirecte. Astfel, SC SRL, a fost înființată la data de 20.02.2002, având ca asociați pe martora -a (soția inculpatului ) și pe martorul (membru în CA. al SC SA), ambii având și calitatea de administratori. Obiectul principal de activitate al societății îl constituia comerțul cu ridicata al îmbrăcămintei și încălțămintei.

Conform actului adițional nr. 27/08.01.2004 s-a retras din societate.

SC SRL, a fost înființată la data de 20.09.2002,
având ca administrator pe numita - La data de 22.01.2004 a fost semnat și autentificat sub nr. 360, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC SA - reprezentată de inculpatul, în baza Hotărârii nr. 1/21.12.2001, în calitate de vânzătoare, și SC SRL M, reprezentată de numitul, în calitate de cumpărătoare; obiectul contractului îl constituia vânzarea nudei proprietăți asupra următoarelor bunuri.

- imobil Hotel și restaurant M cu teren în suprafață de 11.339,47.;

- Hotel Astra, cu teren în suprafață de 2.390,29.;

- Hotel zenit, cu teren în suprafață de 2.242,28.;

- Restaurant, cu teren în suprafață de 4.128,28.

Prețul total era de 3.200.000 USD (incluzând ), ce urma a fi plătit în termen de 24 luni, facturarea urmând să se facă la data achitării prețului.

La data de 22.01.2004 a fost semnat și autentificat sub nr. 361 contractul de vânzare-cumpărare încheiat între - în calitate de reprezentant al SC M SA, în baza Hotărârii nr. 1/21.12.2001, și SC SRL M, reprezentată de numita -a; obiectul contractului îl constituia vânzarea nudei proprietăți asupra imobilului Hotel Orion, cu teren în suprafață de 2.565,92. prețul fiind de 400.000 USD (cu ), ce urma a fi achitat în termen de 24 luni, facturarea realizându-se la data achitării prețului.

Cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost supuse aprobării Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 25.04.2004.Prin Hotărârea nr. 1/25.04.2004, consemnată și în procesul verbal nr. 40 din aceeași dată, a fost reconfirmată Hotărârea nr. 1/21.12.2001 a, fiind ratificate contractele de vânzare-cumpărare nr. 360 și nr. 361 din data de 22.01.2004, încheiate cu SC SRL și SC SRL.

În luna noiembrie 2004 inculpatul, împreună cu soția sa, -a, au înființat SC SCALA 2004 SRL M, unde dețineau calitatea de acționari.

Conform facturii fiscale nr. - din 13.01.2005, Astra și au fost vândute, de către SC SRL către SC SCALA 2004 SRL, la valoarea de 23.204.803.190 lei (672.269 ). la rubrica "cumpărător" semnând inculpatul, iar din partea vânzătorului, soția acestuia, -

La data de 14.01.2005, SC SCALA 2004 SRL, reprezentată de martora -a, a vândut către SC M SA
un teren în suprafață de 15.000. + cherhana + ghețărie + lemn
(bunuri aparținând societății), la valoarea de 23.800.000.000 lei, conform
facturii nr.-/14.01.2005.

După trei zile, respectiv la data de 17.01.2005, au avut loc două operațiuni de compensare. Prin ordinul de compensare seria B nr.-, intervenit între SC SRL (coinițiator) și SC SCALA 2004 SRL (codestinatar) se stingea datoria rezultată din factura nr. DS
1-/13.01.2005 - în valoare de 23.204.803.190 lei vechi (prin care
fuseseră vândute hotelurile ASTRA și către SC SCALA 2004
SRL). Prin ordinul seria B nr.-/17.01.2005, intervenit între SC SCALA 2004 SRL (ca inițiator) și SC M SA (co destinatar) se stingea datoria rezultată din factura fiscală nr. DU nr.-/14.01.2005 în valoare de 23.800.000.000 lei, valoarea compensată fiind de 23.204.803.190 lei (prin care SC M SA achiziționa 15.000. și alte bunuri de la SC SCALA 2004 SRL).

restaurant, a fost vândut, de către SC SRL la data de 13.10.2004 către SC SRL M (unde asociat și administrator era inculpatul ).

La finalul acestor tranzacții, SC SRL a mai păstrat nuda proprietate doar asupra hotelului și restaurantului M (cu terenurile și obiectele de inventar aferente).

Litigiul dintre " " T și SC M SA privind stingerea creanței dobândite în baza contractului de cesiune de creanță nr. 2267/20.11.2003, izvorâtă din contractul de împrumut încheiat între BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR și SC M SA, a fost stins pe cale amiabilă, prin încheierea unei convenții tripartite din data de 04.10.2005 prin care s-a stabilit că " " T nu mai avea nici o pretenție față de sau SC M SA.

Din conținutul acordului autentificat sub nr. 6220/04.10.2005 la Biroul Notarilor Publici și din M rezultă următoarele:

-SC SRL T cesiona creanța de
1.680.672 USD deținută asupra SC M SA către SC
SRL M, la valoarea ei nominală, constituind aport la contractul
de asociere în participațiune nr. 1/2005;

-SC SRL primea această creanță ca aport, și se obliga să întreprindă toate măsurile pentru compensarea acestei creanțe cu obligația față de SC M în sumă de 1.680.672 USD, reprezentând prețul imobilului Hotel + Restaurant M, cu terenul aferent, ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 360/22.01.2004;

-SC M SA, în calitate de debitor cedat, se obliga să procedeze la compensarea creanței deținute asupra SC RL, în sumă de 1.680.672 USD reprezentând prețul contractului autentificat sub nr. 360/2004, cu obligația de plată față de SC 3L, în sumă de 1.680.672 USD, declarând că începând cu data semnării acordului nu mai are nici o pretenție privitoare la plata prețului din contractul nr. 360/2004, fiind de acord cu radierea din Cartea Funciară a oricăror drepturi ce le-ar putea avea prin contractul menționat anterior.

Starea de fapt reținută de instanță, din punct de vedere al succesiunii cronologice a etapelor parcurse în vederea stingerii creanței deținute de " " T asupra SC M SA și al actelor juridice efectuate, este identică cu cea reținută în actul de sesizare, întemeindu-se pe înscrisurile menționate mai sus care dovedesc operațiunile juridice efectuate. Declarațiile martorilor audiați redau aceeași succesiune a etapelor parcurse în vederea stingerii creanței deținute de " " T asupra SC M SA și al actelor juridice efectuate, neaducând modificări stării de fapt, care reiese cu mai multă fidelitate din înscrisuri.

Prin actul de sesizare s-a apreciat că între (director general al SC M SA) și (reprezentant al SC SRL T) s-a încheiat un contract, constând într-o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare de bunuri, însă încheiată în scopul stingerii unei creanțe certe, exigibile și anterioare contractului. Prin urmare, refuzul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu reprezintă o simplă nerespectare a unei obligații asumate prin antecontract, ci reprezintă refuzul stingerii creanței concomitent cu acțiuni evidente de rea-credință, prin care învinuitul a urmărit inducerea și menținerea în eroare a părții vătămate, finalizate cu înstrăinarea bunului destinat stingerii datoriei.

Cu privire la latura subiectivă, s-a apreciat că toate acțiunile inculpatului, prin care i-a creat reprezentantului părții vătămate aprecierea falsă referitoare la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, îmbracă forma intenției directe. Inculpatul a invocat, ca motiv de neexecutare a contractului faptul că Hotărârile nr. 1 și 2 din 18.04.2003 au fost anulate de către instanță și de (Hotărârea nr. 3/14.07.2003), astfel că nu mai exista temeiul legal în baza căruia să se realizeze această acțiune, dar putea încheia contractul de vânzare-cumpărare în baza Hotărârii nr. 1/21.12.2001 adoptată de SC M SA și pe care a invocat-o în momentul în care a semnat contractele de vânzare-cumpărare nr. 360 și nr. 361/22.01.2004 cu SC SRL și SC SRL.

Cu privire la cuantumul prejudiciului ce a fost creat s-a reținut că a declarat că, raportat doar la valoarea activului Hotel + Restaurant M, cuantumul prejudiciului era de 1.115.000 euro, dar având în vedere atât prețul de vânzare din 2004, cât și cel din Acordul din 04.10.2005, respectiv 1.680.672 USD, se constată că se ridica la suma de 1.355.381 euro (la o paritate de 1,24 USD/Euro), astfel că prejudiciul menționat în actul de sesizare se bazează pe declarația părții vătămate .

Potrivit art. 215 alin. 3. constituie infracțiunea de înșelăciune nducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat contractul în condițiile stipulate.

Contul reprezintă un document, obligațiune sau orice alt angajament scris, cedat către un terț si păstrat de acesta pana când un act este întocmit sau anumite condiții sunt îndeplinite, si apoi este acordat beneficiarului.

Acordul implică existența unei convenții anterioare dintre părți, așa cum se arată chiar și în acordul din data de 10.03.2003. În preambulul acordului se arată că se ia în considerare că vânzătorul și cumpărătorul au convenit asupra transferării dreptului de proprietate asupra activelor hoteliere parte a SC M SA.

În acord nu se menționează activele asupra cărora ar fi intervenit acordul părților, justificat prin aceea că ar fi trebuit să existe o convenție prealabilă între părți. În rechizitoriu se susține că ar fi existat între " " T și SC M SA o promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare având ca obiect Hotel + Restaurant

Din datele prezentate mai sus rezultă că între " " T și SC M SA s-a încheiat doar un proces verbal de negociere în data de 17.04.2003 prin care valoarea creanței " " a fost negociată la suma de 36.816.000.000 lei vechi. Acest proces verbal nu poate fi asimilat unei promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare având ca obiect Hotel + Restaurant M, act juridic care ar fi trebuit să cuprindă acordul expres de voință în sensul că ambele părți se obligă să încheie în viitor un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect bunul promis.

Hotărârile nr. 1 și 2 din data de 18.04.2003 au constituit premiza ca inculpatul să poată acționa pentru stingerea creanței aprobată la valoarea de 36.816.000.000 lei prin vânzarea activului Hotel + Restaurant M (compus din construcție, terenul aferent în suprafață de 11.339,47. și inventarul aferent) la prețul de 47.860.800.000 lei vechi către cumpărătorul SC B & B SRL T, dar nici aceste acte juridice nu pot fi asimilate unei promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare, întrucât hotărârile adunărilor acționarilor sunt acte juridice unilaterale, acestea neputând cuprinde acordul " "

În consecință, între " " T și SC M SA nu a fost încheiată o promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare având ca obiect Hotel + Restaurant

Acordul nu are caracterul unei promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare și nici nu putea institui o promisiune valabilă de vânzare - cumpărare, întrucât a fost încheiat la data de 10.04.2003 anterior adoptării de către AGA a hotărârilor nr. 1 și 2 din 18.04.2008.

În condițiile în care între " " T și SC M SA nu a fost încheiat un act juridic prin care ambele părți să se oblige să încheie în viitor un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect Hotel + Restaurant M, nu suntem în ipoteza menționată de art. 215 alin. 3., respectiv acțiunile inculpatului nu sunt circumscrise unei convenții valabile, susceptibile de a produce efecte juridice.

De necontestat sunt discuțiile purtate între partea vătămată și inculpatul privind posibilitatea și modalitatea concrete de stingere a creanței, însă toate acestea trebuie privite ca negocieri firești purtate între reprezentanții unor comercianți, care încercau să identifice variante convenabile ambelor părți pentru stingerea creanței.

Inculpatul și partea vătămată ajunseseră la un acord privind varianta de stingere a creanței, dat fiind procesul verbal de negociere din 17.04.2008, însă această negociere trebuia acceptată de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor SC SA.

Creanța invocată de " " T, așa cum rezultă din procesul verbal de negociere din data de 17.04.2008 era de 121.348.800.000 lei vechi, dar în final s-a convenit ca această creanță să fie ulterior stinsă la valoarea de 36.816.000.000 lei vechi.

Problema stabilirii valorii creanței, în condițiile în care valoarea nu era acceptată de ambele părți, și a vânzării activului Hotel + Restaurant, era de competența Adunării Generale Extraordinară a Acționarilor SC M SA, potrivit art. 113 din Legea nr. 31/1990, astfel că eventualele acte juridice încheiate în vederea stingerii creanței trebuiau precedate de o hotărâre a acestei adunări, care însă nu a existat.

Chiar dacă s-ar avea în vedere Hotărârile nr. 1 și 2 din 18.04.2003 adoptate de AGA, acestea nu au fost urmate de încheierea unei promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare, ci din declarațiile părții vătămate și ale inculpatului rezultă că urmau să se prezinte la notariat pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare, fără a se mai încheia în prealabil vreun antecontract de vânzare - cumpărare sau promisiune de vânzare -cumpărare.

Din succesiunea actelor juridice încheiate, din procesul verbal al ședinței din 18.04.2008 rezultă că și inculpatul a fost de acord cu această modalitate de stingere a creanțe și încheierea contractului de vânzare - cumpărare.

În consecință, instanța de fond a reținut că s-a acceptat în data de 18.04.2003 de către SC M SA și, implicit, de către inculpatul modalitatea de stingere a creanței, însă nu a existat un contract bilateral încheiat cu " " T prin care să se convină asupra stingerii creanței, ci urmă să fie încheiat direct contractul de vânzare - cumpărare. Mai trebuie reamintit că Hotărârile nr. 1 și 2 din 18.04.2003 adoptate de AGA prin care s-au adoptat condițiile stingerii creanței erau contrare Legii nr. 31/1990.

Inculpatul nu s-a prezentat la notariat pentru perfectarea contractului de vânzare - cumpărare cu " " T, invocând diferite motive, anume că ar fi fost plecat în delegație în mun. B, că " " T nu a degrevat de sarcini activul ( deși această operațiune trebuia să fie ulterioară încheierii contractului ), iar mai târziu că Cipru solicitase în instanță anularea Hotărârii nr. 2/18.04.2003

invocate de inculpat vădesc că acesta s-a răzgândit și nu a mai dorit încheierea contractului de vânzare - cumpărare, însă refuzul său implicit rezultat din conduita pe care a adoptat-o nu s-a produs în contextul unei convenții încheiate cu " " T, așa cum am arătat.Întrucât nu a existat o convenție, nu suntem nici în prezența unei acțiuni de inducere în eroare exercitată cu prilejul încheierii sau executării unui contract.

Pentru a lămuri natura juridică a raporturilor dintre părți, trebuie precizat că partea vătămată a prezentat în fața adunării generale a acționarilor din data de 18.04.2004 a propunere de stingere a creanței, care are caracterul unei oferte realizate în condițiile art. 35. Com. iar Hotărârile nr. 1 și 2 din 18.04.2003 adoptate de AGA au caracterul unei acceptări a ofertei, dar cu precizarea anumitor condiții suplimentare, respectiv cele referitoare la degrevarea de sarcini a tuturor activelor și terenurilor aferente ale societății debitoare ce fuseseră ipotecate/gajate în favoarea SA.

Această acceptare condiționată a reprezentat o nouă propunere, potrivit art. 39. Com. care a fost acceptată de partea vătămată, dat fiind prelungirea acordului până la data de 30.06.2006 și insistența sa în încheierea contractului.

Deși au existat o ofertă și o acceptare a ofertei, contractul urma să îmbrace forma autentică, dat fiind că se convenise ca reprezentanții părților să se prezinte în fața notarului, așa că nu a fost încheiată o convenție, cum se susține în actul de sesizare, ci doar au fost formulate o ofertă și o acceptare a ofertei, care însă nu au condus automat la perfectarea contractului.

Momentul perfectării contractului a fost stabilit convențional ca fiind acela al încheierii actului juridic în formă autentică.

Refuzul inculpatului de a încheia contractul în fața notarului constituie o revocarea a ofertei, permisă de art. 37. Com. și care a fost confirmată prin hotărârea nr. 3/14.07.2003 a Adunării Generale Extraordinară a Acționarilor SC SA prin care s-au anulat hotărârile nr. 1 și 2 din 18.04.2003 adoptate de AGA.

A considera că refuzul de a pune în aplicare acceptarea ofertei, în condițiile mai sus prezentate, este o acțiune de inducere în eroare, chiar dacă inculpatul nu a avut o atitudine corectă față de partea vătămată, reprezintă o transpunere forțată a unor raporturi comerciale în sfera dreptului penal.

Infracțiunea de înșelăciune, sub aspectul laturii obiective, impune producerea unei pagube. În actul de sesizare se arată că partea vătămată " " Tas uferit un prejudiciu în cuantum de 1.355.381 euro.

Din mijloacele de probă administrate nu rezultă producerea vreunui prejudiciu ca urmare a neîncheierii contractului de vânzare - cumpărare, întrucât prejudiciul invocat constă în fapt în imposibilitatea recuperării creanței deținute de" " T în baza contractului de cesiune de creanță nr. 2267/20.11.2003.

Cerința art. 215. impune producerea unei pagube prin fapta de înșelăciune, această condiție nefiind îndeplinită dacă fapta doar împiedică recuperarea unui prejudiciu anterior, concretizat într-o creanță certă, lichidă și exigibilă. Prejudiciul de 1.355.381 euro este raportat la valoarea activului Hotel + Restaurant M, însă partea vătămată " " T nu avea vreun drept asupra acestui activ pentru a putea invoca un prejudiciu produs prin imposibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra activului în anul 2003, deoarece " " T nu dobândea proprietatea asupra activului, dar rămânea titulara creanței deținută în baza contractului de cesiune de creanță nr. 2267/20.11.2003, creanță care era purtătoare de dobânzi, întrucât izvora dintr-un contract de credit bancar, de aceea " " T nu a suferit vreun prejudiciu, ci nu și-a recuperat o creanță deținută anterior care nu a fost afectată de neîncheierea contractului de vânzare - cumpărare a activului Hotel + Restaurant

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de înșelăciune trebuie să fie comisă în scopul dobândirii unui folos material injust pentru sine sau pentru altul. Prin "folos material" se înțelege orice profit, avantaj, care poate fi evaluat în bani și care atunci când este realizat duce la creșterea sau consolidarea patrimoniului; folosul este injust atunci când, cu privire la acesta, nu există nici o îndreptățire.

Inculpatul nu putea să obțină un folos material prin întârzierea stingerii creanței deținute de " " T, deoarece creanța era purtătoare de dobânzi, astfel că prin trecerea timpului creștea și valoarea creanței, iar patrimoniul SC SA nu creștea sau se consolida.

Prin referire la SC SA, activitatea inculpatului nu conduce la concluzia existenței scopului dobândirii unui folos material injust pentru sine sau pentru altul.

Într-adevăr, inculpatul a înstrăinat mai multe active către SC SRL M și SC SRL M, societăți unde avea un interes direct sau indirect. Vânzările de active au avut loc în luna ianuarie 2004, după ce Hotărârile nr. 1 și 2 din 18.04.2003 adoptate de AGA fuseseră anulate, iar tratativele dintre inculpat și " " T privind stingerea creanței încetaseră, astfel că nu mai exista o legătură obiectivă între aceste înstrăinări de active și negocierile privind stingerea creanței deținute de " "

. de active puteau să aibă ca obiectiv împiedicarea creditorului " " T să urmărească activele, dar creanța " " T era garantată prin garanții reale, care permiteau urmărirea bunurilor imobile în mâinile oricărei persoane.

În atare situație, creanța putea fi realizată prin valorificarea garanțiilor reale, chiar dacă unele dintre active fuseseră înstrăinate, de aceeanu se poate reține oricum existența scopului dobândirii unui folos material injust pentru sine sau pentru altul.

Față de cele prezentate, instanța a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,3,5 atât sub aspectul laturii obiective (lipsa unei acțiuni de inducere în eroare exercitată cu prilejul încheierii sau executării unui contract și a unei pagube ), cât și al laturii subiective ( lipsa scopului dobândirii unui folos material injust pentru sine sau pentru altul ).

Împotriva acestei decizii a declarat apel d e - Serviciul Teritorial Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele scrise de apel și susținute oral în fața instanței de apel, s-a criticat hotărârea atacată pentru greșita achitare a inculpatului. În esență, se susține că inculpatul a indus și menținut în eroare pe reprezentantul "B & B " SRL Apreciază că forma scrisă era o condiție numai pentru contractul de vânzare cumpărare nu și pentru antecontract. Actul de vânzare cumpărare s-a încheiat pe numele societății, iar mandatul general pentru înstrăinarea de active era deținut de inculpat in baza hotărârii nr. 3 din 14.07.2003 a, iar înțelegerea reprezentanților celor două societăți comerciale era atestată. In 10 aprilie 2003, cei doi reprezentanți ai societăților prezente, au semnat un acord. Părțile prezente și-au însușit conținutul acestui acord, în realizarea acordului de voință. Instanța de fond a greșit atunci când a reținut că nu există o convenție, aceasta există, chiar dacă nu este prezentată într-o formă scrisă. nu era SC M SA pentru a se putea revoca oferta. Aprecierea eronată a instanței nu a avut în vedere scopul urmărit de inculpat. Cu privire la urmarea imediată produsă consideră că nu se poate considera că, creditorul nu a fost înșelat prin manoperele dolosive folosite de inculpat. Cu privire la latura subiectivă, arată că nu se poate susține că activitatea nu denotă scopul inculpatului de dobândire a unui folos material injust, iar instanța reține inexistența laturii subiective. Inculpatul putea să decidă pentru că era împuternicit de societate să facă acest lucru. A existat o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare, convenție intre părți care, chiar dacă nu era in formă scrisă, este neîndoielnic că părțile au convenit prin acțiunile întreprinse de inculpat care nu a urmărit decât să împiedice societatea de a-și recupera creanța. Inculpatul a urmărit un folos material injust, astfel că, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 215¹alin. 1,3,5 cod penal, prejudiciul creat fiind în sumă de 355.381 Euro. Arată că nu s-au formulat pretenții civile întrucât paguba a fost recuperată.

Curtea, examinând decizia apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, conform art.371 alin. 1 și 2.C.P.P. constată că apelul declarat este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Sub aspect formal, curtea observă că motivul de apel invocat, este acela că s-a dat o interpretare greșită probelor și s-a comis, astfel, o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.

Curtea reține că pentru a se putea ajunge la concluzia condamnării, legea prevede ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea persoanei și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia.

Nevinovăția este prezumată, inculpatul nefiind dator să-și probeze nevinovăția atâta timp cât nu s-a dovedit în contra sa, acest principiu regăsindu-se înscris în art.11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.14.2 din Pactul Internațional asupra Drepturilor Civile și Politice și art.23 din Constituția României.

În Codul d e procedură penală, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art.5²statuându-se că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă".

Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:

- vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției;

- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului;

- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte "erga omnes";

- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Toate aceste cerințe sunt argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă, garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.

În cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin.1,3 și 5 Cod penal, reținându-se în sarcina sa că, în calitate de director general la M SA, l-a indus și menținut în eroarea pe reprezentantul B& B SRL T, cu prilejul încheierii unei promisiuni de vânzare dar și pe parcursul derulării acesteia, prezentându-i ca adevărată intenția sa de a perfecta vânzarea-cumpărarea activului Hotel și Restaurant M, dar, în realitate, de a întreprinde acțiuni ce au condus, în final, la înstrăinarea mai multor active (printre care și cel vizat) unor alte societăți comerciale, în care era direct interesat sau prin soția sa, -a, în scopul obținerii, în acest mod, a unui folos material injust, producându-i un prejudiciu în valoare totală de 1.355.381 euro, prin întârzierea și, ulterior împiedicarea punerii în executare a creanței deținute de societatea parte vătămată prin îndepărtarea bunurilor din patrimoniul M SA, prejudiciu ce a fost recuperat prin încheierea unui Acord la data de 04.10.2005.

Aceasta este, în esență, fapta reținută în actul de sesizare (fila 15 din rechizitoriu vol. 1 dos. ), situația de fapt descrisă în același act, din punct de vedere al succesiunii cronologice a etapelor parcurse în vederea stingerii creanței deținute de B& B SRL T asupra M SA, așa cum se arată în motivele de apel, fiind aceeași cu cea reținută și de instanța de fond.

Prin urmare, ceea ce a format obiectul cercetării penale și inculpării sunt actele juridice și materiale efectuate de inculpat în calitate de director general la M SA în raporturile cu B& B SRL T, și nu în raporturile cu alte societăți sau persoane. Simplele referiri la acte ce vizează persoane apropiate inculpatului, cum este soția inculpatului, fără a face obiectul anchetei penale și inculpării nu pot fi reținute.

Analizând întregul ansamblu probator administrat în cauză, curtea reține că, la data de 30.07.2002, numitul, prin încheierea contractului de cesiune de creanțe nr.6056 cu BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR SA - bancă în faliment, prin lichidator SC ȘI VALORIFICARE ACTIVE SA B, a dobândit toate creanțele pe care banca le avea la debitorul cedat SC M SA, jud. C, în valoare de 27.400.000.000 lei vechi, precum și toate drepturile pe care le avea față de acesta împreună cu titlurile creanței sale rezultate din contractul de credit nr. 17/12.03.1998, actele adiționale, contractul de ipotecă și din biletele la ordin, în valoare de 27.400.000.000 lei. Această creanță avea drept garanții constituite în favoarea băncii și predate cesionarului, activele hotel ASTRA și hotel ORION, situate în M, proprietatea societății debitoare, făcând obiectul contractelor de ipotecă nr. 1264 și 1265 din 12.03.1998, activul format din Hotel și Restaurant, conform contractului de ipotecă autentificat sub nr. 145/l 9.08.1998 și 2 bilete la ordin, unul în valoare de 20 miliarde lei vechi și unul în valoare de 5 miliarde lei vechi.

Ulterior, a cesionat această creanța în favoarea SC B & B SRL T, al cărei unic asociat și administrator era tot el, în baza contractului de cesiune de creanță nr. 2267/20.11.2003, și a notificat și a notificat în acest sens societatea debitoare.

În virtutea acestui contract, cesionarul prelua creanța și devenea creditorul debitorului cedat.

După încheierea acestor acte, în cursul întâlnirilor pe care le-a avut cu inculpatul, în vederea soluționării litigiului și evitării executării bunurilor societăților, și-a arătat disponibilitatea ca în contul creanței pe care societatea sa o deținea, să preia activul Hotel + Restaurant M (cu inventarul aferent și terenul în suprafață de 11.339,47.) prin compensare din valoarea datoriilor ce ajunseseră la suma de 47.860.800.000 lei.

, în calitate de reprezentant al părții vătămate " " și inculpatul, în calitate de reprezentant al SC M SA, au ajuns la un consens, astfel că la data de 10.04.2003 a fost semnat un acord, prin BANK - Agenția T ( filele 209 213 vol. I dosar de urmărire penală ).

Acest acord prevedea că părțile, după ce au convenit ca prima să transfere dreptul de proprietate asupra activelor hoteliere proprietatea SC M SA către a doua, fiind astfel consemnată intenția lor de a se perfecta vânzarea ("contractul final") până la data de 26.04.2003, au convenit ca ultimul să constituie un depozit în sumă de 1.300.000 USD, ce urma a fi transferat vânzătorului, la semnarea contractului final, în condițiile art. 4 din acord.

În acordul și inculpatul figurau ca părți în nume propriu, deși este evident că aceștia nu aveau decât calitatea de reprezentanți ai celor două societăți, respectiv " " și SC M SA.

Întrucât până la data de 26.04.2003 nu s-a perfectat vânzarea-cumpărarea, la data de 26.04.2003 s-a încheiat și semnat, de cele trei părți, un amendament la Acordul din 10.04.2003, prin care se prelungea valabilitatea acestuia până la data de 31.05.2003, ceilalți termeni și condiții rămânând neschimbați.

La finalul acestui termen, respectiv la data de 30.05.2003, s-a încheiat un nou amendament, care prevedea prelungirea acestuia până la data de 30.06.2003.

Aceste amânări s-au datorat faptului că inculpatul nu se prezenta la notariat pentru întocmirea contractului de vânzare-cumpărare a activului Hotel + Restaurant M, invocând diferite motive.

Inculpatul a invocat neprezentarea la notariat în vederea încheierii contractului prin aceea că " " T nu a făcut demersurile necesare transferării sarcinilor instituite asupra activelor SC M SA, pentru ca ulterior acestea să fie radiate, dar și prin aceea că Cipru, unul din acționarii minoritari ai SC M SA, a solicitat în instanță anularea Hotărârii nr. 2/18.04.2003 a

La data de 16.06.2003 pe rolul Tribunalului Constanțaa fost înregistrată cererea formulată de Cipru prin care s-a solicitat anularea Hotărârii nr. 2 din 18.04.2003 a SC M SA, iar prin sentința civilă nr. 9335/COM/l 1.12.2003 a acestei instanțea fost admisă acțiunea, dispunându-se anularea Hotărârii nr. 2/18.04.2003.

În data de 14.07.2003 a fost convocată ședința Adunării Generale Extraordinară a Acționarilor SC SA, din cuprinsul procesului verbal al ședinței rezultă că inculpatul a motivat nesemnarea contractului de vânzare-cumpărare cu SC B & B SRL T, întrucât cele două hotărâri din aprilie 2003 au fost adoptate cu încălcarea legii, " " T nu era titulara creanței, nu fuseseră degrevate de sarcini activele și potențialul cumpărător nu și-a respectat obligațiile privitoare la investiții și protecția socială a salariaților, propunând anularea hotărârilor nr.1 și nr. 2 din 18.04.2003 ale

La data de 20.11.2003 " " Taa dresat o cerere executorului judecătoresc pentru a începe executarea silită, în temeiul creanței mai sus amintite. executării silite a generat mai multe litigii între " " T și SC M SA în care s-au contestat actele de executare silită, iar discuțiile dintre partea vătămată și inculpat privind stingerea creanței au încetat.

Sintetizând această situație de fapt, curtea reține că raporturile dintre " " T și SC M SA s-au născut prin preluarea de către prima societate, în baza unui contract de cesiune, a unei creanțe pe care cea de-a doua societate o datora inițial față de BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR. Așa cum s-a arătat, la cumpărarea creanței, " " T avea garantată această creanță inclusiv cu garanții imobiliare, respectiv activele hotel ASTRA și hotel ORION, situate în M, proprietatea societății debitoare, ce făceau obiectul contractelor de ipotecă nr. 1264 și 1265 din 12.03.1998, activul format din Hotel și Restaurant, conform contractului de ipotecă autentificat sub nr. 145/l 9.08.1998 și 2 bilete la ordin, unul în valoare de 20 miliarde lei vechi și unul în valoare de 5 miliarde lei vechi.

Deși avea posibilitatea legală să execute aceste garanții în contul creanței fără a fi condiționată de acordul societății debitoare, partea vătămată " " T, prin reprezentantul său legal, a negociat cu debitoarea, reprezentată de inculpat, să preia activul Hotel + Restaurant M (cu inventarul aferent și terenul în suprafață de 11.339,47.) prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, negociere materializată prin semnarea la data de 10.04.2003 a Acordului și la data de 17.04.2003 a unui proces verbal de negociere.

După încheierea acestor acte, care au fost interpretate ca promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, inculpatul, din motivele menționate mai sus, respectiv că " " T nu a făcut demersurile necesare transferării sarcinilor instituite asupra activelor SC M SA, pentru ca ulterior acestea să fie radiate, dar și prin aceea că Cipru, unul din acționarii minoritari ai SC M SA, a solicitat în instanță anularea Hotărârii nr. 2/18.04.2003 a, nu a respectat obligația de a se prezenta la notariat în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Ulterior, o parte din activele societății debitoare sunt înstrăinate altor societăți, fără a se aduce atingere garanțiilor reale ale societății debitoare întrucât bunurile puteau fi urmărite în patrimoniul orcărei persoane, iar la data 04.10.2005 litigiul dintre cele două societăți este stins pe cale amiabilă.

Nerespectarea obligației de a se prezenta la notariat în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare și actele încheiate de inculpat cu societăți terțe au fost interpretate de organele de urmărire penală ca acte de inducere și menținere în eroare cu prilejul încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, considerată convenție, care se circumscriu infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 și 3.

Cod Penal

Această interpretare este greșită din următoarele considerente:

Potrivit art. 215 alin. 3.Cod Penal constituie infracțiunea de înșelăciune nducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat contractul în condițiile stipulate.

Această formă a înșelăciunii poate fi realizată, ca elemente ale laturii obiective, printr-o acțiune de inducere sau menținere în eroare, exercitată cu prilejul încheierii sau executării unui contract și fără de care cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.

Or, în cauză, curtea reține că dreptul de creanță al părții vătămate asupra societății reprezentată de inculpat nu s-a născut din raporturi juridice directe încheiate între cele două societăți și, eventual, negociate, tratate sau discutate de inculpat, ci printr-o cesiune de creanță încheiată de partea vătămată cu o terță persoană.

În al doilea rând, curtea observă că inițiativa încheierii acestei așa zise promisiuni de vânzare-cumpărare dintre părți a aparținut reprezentantului părții vătămate care, așa cum se reține în actul de sesizare, și-a arătat disponibilitatea ca în contul creanței pe care societatea sa o deținea, să preia activul Hotel + Restaurant M, deși avea posibilitatea să execute bunurile ipotecate în contul creanței. Nu sunt nici un fel de date că inculpatul a folosit manopere dolosive față de reprezentantul părții vătămate cu prilejul încheierii actelor juridice sus-menționate, ci, mai de grabă, acesta a acceptat o posibilă soluție de propusă de partea vătămată pentru stingerea creanței.

În al treilea rând, acceptând teza că cele două acte juridice încheiate de inculpat cu partea vătămată reprezintă o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare, deși în mod corect instanța de fond a constatat că acestea nu au toate elementele necesare unui asemenea act, curtea observă că aceasta promisiune, din punct de vedere al dreptului civil, nu se asimilează vânzării (unui contract de vânzare-cumpărare).

În doctrina și jurisprudența civilă s-a statuat că, întrucât vânzătorul nu a vândut, iar cumpărătorul nu a cumpărat, ci ambii s-au obligat numai să încheie contractul, deși s-au înțeles asupra lucrului și asupra prețului, vânzarea-cumpărarea nu poate fi considerată încheiată. Dacă promitentul nu-și respectă obligația și vinde lucrul unei alte persoane, beneficiarul-cumpărător nu poate cere predarea lucrului, întrucât nu a devenit proprietar, iar vânzarea încheiată cu o altă persoană este valabilă. Beneficiarul-cumpărător nu poate cere decât daune interese (Fr., - Contracte civile și comerciale-,Ed., B, 1993, pg. 23-24, col. civ. dec. nr. 1716/1956).

În cauză, fiind vorba de un antecontract, sau, mai exact de o promisiune de vânzare-cumpărare, așa cum susțin organele de urmărire penală, ea nu este constitutivă de drepturi și nu presupune o executare în timp, iar în caz de nerespectare a obligației inculpatului, ca reprezentant al SC M SA, de a vinde, se deschidea posibilitatea părții vătămate, ca beneficiar-cumpărător, să ceară obligarea lui să încheie contractul și putea, eventual, să atragă răspunderea civilă a societății reprezentată de inculpat. Neexecutarea obligației de a vinde nu putea aduce atingere dreptului de creanță al părții vătămate care beneficia de garanții reale. De altfel, așa cum s-a arătat mai sus, partea vătămată a solicitat obligarea SC M SA la încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru activul Hotel + Restaurant M, acțiune care a fost suspendată la data de 18.03.2004 pentru lipsa părților, iar, ulterior, a stins litigiul pe cale amiabilă.

Prin urmare, actele încheiate de reprezentanții celor două societăți comerciale au vizat stingerea unei creanțe, care nu s-a născut din raporturi juridice directe, au fost efectuate de pe poziții diferite, de creditor și debitor, și în apărarea unor interese diferite, însă toate aceste acte nu depășesc sfera unor raporturi comerciale, raporturi care pot da și au dat naștere unor litigii, cauzate de neexecutarea unor obligații, dar care nu îmbracă forma ilicitului penal.

În raport de cele expuse, curtea constată că actele exercitate de inculpat nu se circumscriu infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 și 3.Cod Penal, nefiind exercitate acțiuni de inducere sau menținere în eroare a părții vătămate cu prilejul încheierii unei promisiuni de vânzare, act care nu era constitutiv de drepturi și nu presupunea o executare în timp, ci doar reprezenta o posibilă modalitate de stingere a unei creanțe. În sprijinul celor arătate este chiar conduita ulterioară a părților, care au găsit o modalitate asemănătoare de stingere a creanței.

Ca atare, criticile formulate de parchet sunt nefondate, iar soluția primei instanțe este legală și temeinică.

Față de aceste considerente, curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b cod pr. penală, va respinge ca nefondat apelul declarat deDIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE- Serviciul Teritorial Constanța, privind pe inculpatul - domiciliat în municipiul M,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.424 din data de 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, dosarul penal nr-.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, conform art. 192.3 C.P.P. vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 379 pct. 1 lit. b cod pr. penală;

Respinge apelul declarat deDIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE- Serviciul Teritorial Constanța, privind pe inculpatul - domiciliat în municipiul M,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.424 din data de 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, dosarul penal nr- ca nefondat.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 7 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

- -

Jud. fond:

Red.. Jud. -

Tehnodact. Gref. -

2 ex/26.10.2009

Președinte:Zoița Frangu
Judecători:Zoița Frangu, Daniel Dinu

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Constanta