Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 821/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 821/ DOSAR NR-
Ședința publică din 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Radu G -
JUDECĂTOR 3: Angela
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PENTRU MINORI ȘI FAMILIE BRAȘOV și partea vătămată împotriva deciziei penale nr.20/A din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrare pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 07 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 11 2008 și 12 2008, când,
CURTEA
Asupra recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 20/A/25.06.2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov constată că prin aceasta s-a dispus în baza art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală admiterea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, partea civilă și partea responsabilă civilmente împotriva sentinței penale nr. 91/08.01.2008, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr-, pe care a desființat-o pe latură penală, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, a reținerii în mod greșit a circumstanțelor atenuante și a modalității de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului.
Rejudecând în aceste limite:
În baza art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 293 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (3 acte materiale) a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.
În baza art. 293 alin.1 Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.
În baza art. 292 Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
În baza art. 31 alin.2 Cod penal raportat la art. 289 Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, sub forma participației improprii.
În baza art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (5 acte materiale) a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.33 lit. a și b Cod penal raportat la art. 34 alin.1 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 86 indice 1 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.86 indice 2 Cod penal.
În baza art.86 indice 3 Cod penal a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probațiune;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea aceluiași serviciu;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă aceluiași serviciu;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență aceluiași serviciu;
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 Cod penal raportat la 83 și 84 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia, din care suma de 200 lei reprezentând onorariile avocaților din oficiu s-a stabilit că se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut în esență următoarele:
Starea de fapt, încadrarea juridică au fost corect reținute cu privire la cei doi inculpați și iar achitarea parțială a inculpatei temeinică și legală.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei privind pe inculpatul s-a constatat că în raport de modul concret de comitere a faptelor, pericolul social al acestora și al inculpatului este nejustificată reținerea circumstanțelor atenuante și în consecință reducerea sub minimul special și suspendarea condiționată a pedepsei. Prin aplicarea judicioasă a criteriilor de individualizare a pedepsei, pentru atingerea scopului pedepsei se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante, majorarea corespunzătoare a pedepselor și suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și partea vătămată.
Prin recursul parchetului sunt criticate hotărârea din apel pentru contrarietate între dispozitiv și motivare, referitor la apelul părții responsabile civilmente și ambele hotărâri pentru greșita achitare parțială a inculpatei minore.
În dezvoltarea motivelor de recurs se menționează în esență următoarele:
- deși în motivarea deciziei din apel s-a susținut că apelul părții responsabile civilmente nu a fost motivat, totuși prin dispozitiv a fost admis.
- greșit s-a dispus, consecință unei grave erori de fapt, achitarea inculpatei pentru art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art.99 Cod penal (5 acte materiale) și art. 26 raportat la art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal. În acest sens se invocă ajutorul dat de inculpată coinculpatului prin predarea actului de identitate știind scopul pentru care va fi folosit, prin girul dat, ca suport moral, tuturor activităților infracționale ale coinculpatului.
- deși recursul parchetului a fost declarat exclusiv cu privire la inculpata se solicită și aplicarea principiului extensiv al recursului cu privire la coinculpat pentru complinirea omisiunii de identificare a serviciului de probațiune ceea ce ar duce la imposibilitatea executării obligațiilor stabilite.
Prin recursul său partea vătămată invocă existența cazurilor de recurs prevăzute de art. 3859pct.9, 18 Cod procedură penală prin mențiunea din motivarea deciziei de admitere în parte a apelurilor în timp ce în dispozitiv ar exista o admitere integrală a acestora și greșita achitare a inculpatei pentru complicitate la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații, având în vedere că prin activitățile sale ar fi dat ajutor moral și material inculpatului la comiterea acestor infracțiuni.
Recursul părții vătămate nu a fost motivat cu 5 zile înainte de primul termen de judecată ( depunerea motive de recurs în 10.09.2008, primul termen de judecată 12.09.2008 ).
În consecință, în baza art. 38510alin.1-21Cod procedură penală acest recurs poate fi analizat din perspectiva cazurilor de recurs, ce potrivit art. 3859alin.3 Cod procedură penală se analizează din oficiu.
Judecând recursurile în temeiul art. 38514Cod procedură penală pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei se constată că recursul parchetului este fondat pentru următoarele considerente:
- în mod greșit, pe baza probelor administrate s-a reținut absența unor activități ale inculpatei, care să corespundă complicității la infracțiunile prevăzute de art. 290 Cod penal, 292 Cod penal.
Din declarațiile inculpatului și ale martorei rezultă că inculpata a înmânat inculpatului buletinul de identitate al fratelui ei, împreună cu contractul de vânzare-cumpărare a garsonierei, pe care l-a solicitat martorei invocând nereal că i-ar fi necesare pentru angajare.
În realitate scopul demersurilor inculpatei era cel convenit cu inculpatul, de a vinde garsoniera aparținând fratelui ei, prin folosirea de către a identității fratelui inculpatei.
Procedând în acest mod inculpata a acordat sprijin material pentru toate activitățile necesare realizării scopului menționat.
De asemenea, inculpata l-a însoțit pe inculpatul la garsoniera fratelui ei, când a fost prezentată viitorului cumpărător.
Prin acțiunile sale inculpata a dat ajutor material dar și moral, întărind convingerea celor implicați în cumpărarea garsonierei în autenticitatea identității și calității de proprietar a coinculpatului și în același timp sprijinind psihic pe coinculpat în toate demersurile pentru vânzarea garsonierei ce aparținea fratelui inculpatei.
Aceste împrejurări reprezentând sprijin material și moral dat coinculpatului la comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 290, 292 Cod penal apar suficiente pentru reținerea complicității la aceste infracțiuni, nefiind necesar să efectueze activități specifice corespunzătoare elementului material al laturii obiective a celor două infracțiuni.
Față de acestea, se impunea condamnarea inculpatei și pentru complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și de fals în declarații.
Deși inculpata, nu a putut fi audiată sustrăgându-se de la urmărirea penală și judecată, declarațiile coinculpatului, ale martorei și părții vătămate sunt constante în sensul reținerii celor două infracțiuni în forma de participare a complicității. Astfel nu se impune readministrarea probelor în sensul jurisprudenței CEDO, ( Mircea c/a României, Dănilă c/a României ) ce privesc ipoteza nerecunoașterii de către inculpat a infracțiunilor pentru care se pronunță pentru prima oară condamnarea în recurs.
- Motivul de recurs privind neconcordanța dintre motivare și dispozitiv, referitor la apelul părții responsabile civilmente este nefondat. În motivarea deciziei din apel s-a menționat doar că apelul părții responsabile civilmente este nemotivat. În raport de devoluția apelului, prevăzută de art. 362 alin.1 lit.d Cod procedură penală, dispozitivul nu contrazice motivele, chiar dacă acestea nu se referă explicit la modificările corelative acestui apel.
- Cererea privind aplicarea efectului extensiv al recursului pentru inculpatul nu se circumscrie unuia dintre cazurile de recurs ce ar putea fi analizat din oficiu iar recursul parchetului a fost declarat doar cu privire la inculpata, în consecință față de prevederile art. 38510alin. 1-21Cod procedură penală, nu poate fi analizată.
Recursul părții vătămate este nefondat. Astfel, așa cum s-a menționat, față de nedepunerea motivelor de recurs cu 5 zile înainte de primul termen de judecată hotărârea atacată poate fi verificată, în raport de acest recurs, doar prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin.2, 3 Cod procedură penală, ce pot sau trebuie analizate din oficiu.
Având în vedere devoluția specifică recursului părții vătămate în cauză, motivele invocate de partea vătămată în scris cu depășirea termenului și în susținerea recursului, se observă că acestea nu corespund cazurilor de casare precizate.
Față de cele menționate, în temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cod procedură penală se va admite recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov casând decizia din apel și desființând sentința primei instanțe privind achitarea inculpatei referitor la infracțiunile prevăzute de art. 290, 292 Cod penal.
Rejudecând cauza în aceste limite pentru considerentele expuse se va dispune în temeiul art.26 raportat la art. 290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2, 99 Cod penal, condamnarea inculpatei pentru complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și în temeiul art. 26 raportat la art. 292 Cod penal cu aplicarea art.99 Cod penal pentru infracțiunea de fals în declarații.
La individualizarea pedepselor ce se stabilesc se au în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor și a inculpatei. Astfel se observă că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, prin încredințarea către inculpat a înscrisurilor privind pe fratele său, însoțirea lui în unele împrejurări a contribuit la faptele coinculpatului și consecințele acestora.
Față de acestea neputând face o corelație între neprezentarea la proces și poziția inculpatei în raport de infracțiunile deduse judecății, putând fi expresia modului de exercitare a dreptului la apărare și a dreptului la liberă circulație, pedepsele necesare și suficiente pentru complicitate la cele două infracțiuni apar a fi de câte 2 luni închisoare.
aceste pedepse în baza art.33 lit.a, art. 34 alin.1 lit.b Cod penal cu pedepsele stabilite prin hotărârile recurate pedeapsa rezultantă rămâne pedeapsa cea mai severă de 1 an și 6 luni închisoare.
Observând că nu se modifică temeiurile avute în vedere la stabilirea modalității de executare a pedepsei, existând și indicii privind posibilitatea atingerii scopului pedepsei și în cazul suspendării condiționate, se va menține aplicarea art. 81 Cod penal, ca și termenul de încercare stabilit în baza art. 82 Cod penal și aplicabilitatea art. 83 Cod penal.
Se vor menține celelalte prevederi ale hotărârilor atacate.
În ceea ce privește recursul părții vătămate, pentru motivele invocate va fi respins în temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat.
Față de respingerea recursului său partea vătămată va fi obligat în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală la plata parțială a cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, restul cheltuielilor corespunzătoare recursului parchetului, în baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpata se va achita în baza art. 69 din Legea 51/1995 Baroului de Avocați B din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva deciziei penale nr. 20/A/2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov pe care o casează cu privire la achitarea inculpatei referitoare la infracțiunile prevăzute de art.290, 292 Cod penal, desființează sentința penală nr. 91/2008 a Judecătoriei Brașov în aceleași limite.
Rejudecând cauza în aceste limite, în baza art. 26 raportat la art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 99 Cod penal condamnă pe inculpata, pentru complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată la 2 luni închisoare și în baza art. 26 raportat la art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal, pentru complicitate la infracțiunea de fals în declarații la 2 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit.a, 34 alin.1 lit.b Cod penal contopește aceste pedepse cu celelalte pedepse aplicate inculpatei, pedeapsa rezultantă fiind cea de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 Cod penal.
Menține celelalte prevederi ale hotărârilor.
Respinge ca nefondat recursul formulat de partea vătămată.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare parțiale în recurs restul cheltuielilor judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se achită Baroului de Avocați B din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - C - G - -
GREFIER
Red./08.12.2008
Dact./08.12.2008
2 exemplare
Jud. apel:;
Jud. fond:
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Gheorghe Radu, Angela
