Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 84/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 215 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 84
Ședința publică din 12 februarie 2010
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Hetriuc Laurențiu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
La ordine, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 40 din 04 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 03 februarie 2010, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea apărătoarei părții civile intimate să depună concluzii scrise la dosar, potrivit disp. art. 306 Cod procedură penală, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 12 februarie 2010, când:
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Judecătoriei Iași și înregistrată sub nr.16.100 din 18 august 2004, petenta SC SRL Ias olicitat, în temeiul art. 2781Cod procedură penală, infirmarea Ordonanței și Rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și reținerea cauzei privind pe intimatul pentru judecare.
A motivat petenta faptul că soluțiile parchetului sunt netemeinice și în contradicție cu situația de fapt existentă, aceasta urmând a fi stabilită de către instanță întrucât plata trebuia efectuată într-un termen foarte scurt de la livrarea mărfii, nereieșind din probatoriul administrat că au existat împrejurări care l-au împiedicat pe intimat să plătească sumele, acesta nu a făcut nici un demers pentru acoperirea prejudiciului, în aceeași situație aflându-se și alte societăți.
Prin încheierea de ședință din 26.10.2004, s-a dispus în temeiul art.2781alin.8 lit.c Cod procedură penală, admiterea plângerii formulate de către petenta SC SRL I împotriva ordonanței nr.2/P/13.11.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, pe care a desființat-o integral și a reținut cauza spre judecarea, fără nicio motivare.
Prin sentința penală nr. 1268 din 14 martie 2006, Judecătoria Iași, în temeiul art. 333 Cod procedură penală, a trimis cauza privind pe inculpatul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, în vederea emiterii unui act de inculpare prin care să se pună în mișcare acțiunea penală împotriva numitului, precum și administrarea de probe cu martori angajați ai petentei pentru a se stabili dacă administratorul acestei firme avea cunoștință de situația financiară a societății inculpatului la momentul emiterii filei CEC seria - - în scopul stabilirii încadrării juridice a faptelor în conformitate cu decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 ICCJ, proba cu înscrisuri, respectiv acte contabile ale societății inculpatului din perioada iulie - octombrie 2002 și extrase de cont bancar ale acestei societăți, pentru a se constata dacă inculpatul, cu intenție a micșorat patrimoniul societății pentru crearea unei pagube părții civile, respectiv pentru inducerea în eroare a acesteia.
Prin aceeași sentință, în baza art.317 rap. la art.2781alin.9 Cod procedură penală, s-a constatat că societățile SC SRL I, SC SRL B, SC SRL I, SC SRL, SC Grup SRL I, SC SRL B nu au calitate de părți civile în cauză.
Această sentință a fost recurată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și petentă iar, prin decizia penală nr. 167 din 15 februarie 2007, Tribunalul Iași, a admis recursurile declarate, a casat sentința în parte în sensul că, a înlăturat dispozițiile art. 333 Cod procedură penală, privind trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
A trimis cauza la Judecătoria Iași pentru continuarea judecății privind pe inculpatul și partea civilă SC SRL
Prin aceeași decizie, s-au respins recursurile declarate de către celelalte societăți comerciale.
Reinvestită cu judecarea plângerii formulată de petentă, Judecătoria Iași, prin încheierea din 07 decembrie 2007, dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și a trimis-o la Judecătoria Dorohoi, instanță la care s-a dispus strămutarea cauzei penale de față, prin încheierea nr. 5531 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de ICCJ - Secția penală în dosarul penal nr-.
Investită cu soluționarea cauzei penale, ca urmare a strămutării, Judecătoria Dorohoi, prin sentința penală nr. 165 din 27 martie 2008, achitat pe inculpatul - fiul lui și, născut la 20 iulie 1968 în municipiul I, județul I, cu același domiciliu,-,. 837,. B,. 4,. 4, județul I, CNP -, administrator al Tip SRL B, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. d Cod procedură penală, și pentru infracțiunile prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit.1Cod procedură penală.
În baza art. 91 Cod penal, s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă de 500 lei.
A fost respinsă ca nefondată excepția privind greșita sesizare a instanței.
În ce privește rezolvarea laturii civile, prima instanța a obligat pe inculpat să plătească părții civile SC SRL I, suma de 44.908,54 lei despăgubiri civile, sumă care va fi reactualizată în raport cu rata inflației de la data scadenței plătiților până la achitarea efectivă.
S-au constatat nefondate solicitările privind obligarea la plata despăgubirilor civile a părților responsabile civilmente.
În baza art. 198 alin. 3 Cod procedură penală, s-a aplicat avocatului o amendă judiciară în sumă de 5.000 lei, reținându-se că acesta urmărește tergiversarea soluționării dosarului, litigiul dintre părți datând din anul 2002, iar în baza art. 171 alin. 41Cod procedură penală, s-a apelat la serviciile unui apărător din oficiu. Totodată, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, sumă în al cărei cuantum s-a inclus și onorariul pentru asistența juridică din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în cursul anului 2002, SC Grup SRL I, prin administrator - inculpatul în cauză, a achiziționat de la SC SRL I, bunuri necesare pentru efectuarea activității, plata fiind efectuată prin file CEC.
Filele CEC erau emise de către inculpat și completate doar la rubrica "semnătura trăgătorului" urmând ca ulterior un angajat al furnizorului să completeze restul datelor și să le introducă la plată.
La data de 03 octombrie 2002, un reprezentant al părții civile a completat fila CE seria - 303 - și a introdus-o la plată la BRD I, plata fiind refuzată pe motivul lipsei de disponibil în contul societății cumpărătoare.
Prin urmare, societatea comercială SRL nu a putut încasa suma de 44.908,54 lei.
Reținându-se această situație prima instanță a apreciat că, având în vedere probatoriul administrat, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, pentru existența acestei infracțiuni, cerându-se condiția inducerii sau menținerii în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, cu scopul pentru a obține pentru sine sau pentru altul un folos material.
S-a constatat că, inculpatul nu a avut intenția de a înșela societățile comerciale cu care avea relații ci folosea această modalitate de lucru în mod frecvent achitând contravaloarea bunurilor ce le achiziționa în momentul când, la rândul său, era plătit de către beneficiari. Astfel, instanța a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Având în vedere că filele CEC au fost emise fără a avea la tras disponibil suficient și completate în mod necorespunzător, prima instanță a apreciat că, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art. 84 alin. 1 pct. 2 și art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, dispoziții referitoare la legea cecului.
Reținându-i-se inculpatului vinovăția pentru aceste din urmă fapte, având în vedere că acesta este infractor primar, dar și împrejurările în care au fost completate aceste file CEC, prima instanță a apreciat că, faptele nu prezintă pericolul social al unor infracțiuni, astfel încât, prin achitarea în conformitate cu dispozițiilor art. 10 lit.1Cod procedură penală, i-a aplicat o sancțiune administrativă.
În ce privește latura civilă, prima instanță l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile SC SRL suma de 44.908,54 lei, actualizată cu rata inflației de la data scadenței și până la plata efectivă, respingând cererea părții civile cu privire și la obligarea părții responsabile civilmente la plata daunelor.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel în termen legal avocat, în nume propriu și partea SC SRL
Apărătorul ales al inculpatului, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie pentru greșita sa amendare cu suma de 5.000 lei, precizând că a fost în imposibilitatea de a se prezenta la termenul din 12 martie 2008, având de pus concluzii pe fond în alte cauze pe raza județului
Partea civilă SC SRL Iac riticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, atât în ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește rezolvarea laturii civile. A motivat partea civilă apelantă faptul că, în mod greșit s-a apreciat de către prima instanță că inculpatul nu a avut intenția de a înșela societățile comerciale cu care avea relații, ci era o modalitate de lucru în mod frecvent, plătind contravaloarea bunurilor ce la achiziționa.
De asemenea, s-a arătat faptul că nici un moment inculpatul nu a lăsat să se înțeleagă că ar avea dificultăți financiare, ci dimpotrivă, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați, acesta le-a relatat faptul că va achita sumele datorate cash fără a fi necesar ordinul de plată lăsat. S-au reținut ca fiind relevantă în sprijinul celor arătate adresa BRD aflată la fila 34 vol. II dosar, din care rezultă că fila CEC emisă pe numele societății, aparține unui set de documente retras din circulație, fără ca organul de urmărire penală să stabilească data când acestea au fost retrase.
Cum nici o probă administrată în cauză, nu a fost în măsură să înlăture convingerea că fapta a fost săvârșită cu intenția de aoî nșela, în contextul în care societatea acestuia a realizat profit în anul următor de 3.000.000.000 lei și, până în prezent, nu a achitat societății nimic din suma cu care societatea a fost înșelată, în situația dată fiind încă alte 7 societăți ieșene, apreciază apelantă că, în acuză sunt date elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, solicitând condamnarea acestuia pentru această faptă.
În ceea ce privește latura civilă, în concluziile orale, s-a solicitat obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente la suma de acordată de prima instanță, la care să se calculeze inflația și dobânda legală.
Prin decizia penală nr.40A din 04.03.2010, Tribunalul Botoșania admis apelurile declarate de partea civilă SC SRL I și de avocat în nume propriu împotriva sentinței penale nr. 165 din 12 martie 2008 Judecătoriei Dorohoi, pe care a desființat-o în totalitate și în rejudecare, a schimbat temeiul achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu art. 41 alin. 2 Cod penal, din art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală în art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, în baza art. 334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului, din art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, în art. 215 alin. 1, 4 Cod penal și l-a condamnat pe inculpat, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:
- art. 215 alin. 1, 4 Cod penal, cu art. 74 lit. a și art. 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;
- art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a și art. 76 lit. e Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, s-a făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II, b, c Cod penal și în baza art.81, 82 și art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe o durată de 3 ani și 6 luni, atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Totodată a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Grup SRL I, prin lichidator judiciar Centru de expertiză I, să plătească părții civile SC SRL I suma de 14908,54 lei despăgubiri civile, în loc de 44.908,54 lei, acordate de prima instanță (ca urmare a achitării în apel a sumei de 30.000 lei).
De asemenea inculpatul a fost obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC Grup SRL I, prin lichidator judiciar Centru de expertiză I, să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare din primă instanță.
S-a dispus scutirea de plata amenzii în sumă de 5.000 lei, aplicată apelantului prin sentința apelată, cât și scutirea de plata amenzii judiciare în sumă de 500 lei aplicată martorei, aplicată prin încheierea instanței de apel din data de 27 ianuarie 2009.
A fost anulată fila CEC - - emisă la data de 03 octombrie 2002, aflată la fila 172 dosar nr. 2/P/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele considerente:
În ce privește apelul declarat de avocatul ales al inculpatului, s-a constatat că, din actele depuse de către acesta la filele 8-11 dosar apel, rezultă că, în ziua de 27 martie 2008, data pronunțării sentinței apelate, a fost prezent în dosarele nr. 4983/2008, 2972/2008 și nr. 18758/2007 ale Judecătoriei Iași, precum și dosarul nr. 8047/2007 al Tribunalului Iași, fiind deci în imposibilitate de a fi prezent în acea zi și la Judecătoria Dorohoi.
Prin urmare, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de acesta, în sensul că s-a desființat în parte sentința și s-va dispus scutirea de plata amenzii în sumă de 5.000 lei.
Referitor la apelul declarat de partea civilă, din verificarea actele și lucrările dosarului de fond, a rezultat că în sarcina inculpatului s-a reținut faptul că în cursul anului 2002, în calitate de administrator al SC Grup SRL I, a achiziționat în mai multe rânduri de la partea civilă, bunuri necesare pentru efectuarea activității, plata fiind efectuată prin file CEC. Filele CEC erau emise de inculpat și completate doar la semnătura "trăgătorului", urmând ca ulterior, un angajat al furnizorului să completeze restul datelor și să le introducă la plată.
La data de 03 octombrie 2002, un reprezentat al SC SRL a completat fila CEC seria- -tras asupra și l-a introdus în bancă, însă plata a fost refuzată pe motivul lipsei de disponibil. Astfel, urmare a modului defectuos de întocmire a filelor CEC partea civilă nu a putut incasa suma de 44.908,54 lei.
În apel, instanța a solicitat relații de la. I cu privire la valabilitatea acelei file CEC, care a fost introdusă în bancă, prin adresa nr. 13160 din 06 noiembrie 2008 (fila 73 dosar apel), aceasta făcând cunoscut că fila CEC provenea dintr-un set de instrumente anulat de către bancă la data de 18 octombrie 2002.
La cererea părții civile, a fost admisă și proba cu martorul, care a arătat în instanță că, în perioada 01 aprilie 2001 - 23 octombrie 2002, lucrat la societatea părții civile în calitate de economist și cunoaște faptul că, cu ocazia achiziționării în patru tranșe de centrale termice, inculpatul i-a asigurat că va achita banii în termen de 30 zile, dându-le de înțeles că nu este în incapacitate de plată. A mai precizat martora că inculpatul a emis fila CEC cu seria mai sus-arătată la data de 02 octombrie 2002 și a fost refuzată la plată de bancă la data de 22 octombrie 2002, pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont, precizându-se de către bancă că această filă CEC face parte dintr-un grup de instrumente scoase din circulație. Această declarație se coroborează și cu declarație martorului, dată la prima instanță, în calitate de administrator al societății părții civile.
Reținând această situație de fapt, prima instanță a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art. 84 alin. 1 pct. 2 și art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 și nu elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, există infracțiune la legea CEC-ului, împrejurarea în care beneficiarul a acceptat completarea cec-ului fără ca acesta să aibă acoperirea necesară.
Ori, din tot probatoriul administrat în cauză, rezultă în mod echivoc că, la data livrării acestor produse către societatea inculpatului cât și cu ocazia completării acelei file CEC de către inculpat, partea civilă nu a cunoscut faptul că societatea cumpărătoare nu avea provizia necesară în cont.
Legiuitorul a incriminat ca infracțiune de înșelăciune, prin actualul cod, în art. 215 alin. 4 Cod penal, atât fapta de emitere a unui cec asupra unei instituții de credit sau a unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară cât și fapta de a retrage după emitere provizia în total sau în parte ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului CEC-ului.
Cum, în speță, prin emiterea acelei file CEC de către inculpat, care cunoștea la acea dată că nu are disponibil în scopul obținerii pentru el a unui folos material injust, fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 4 Cod penal, infracțiune pe care Tribunalul a reținut-o în sarcina acestuia și nu a infracțiunii prev. și ped. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934. Pentru existența acesteia din urmă infracțiuni, beneficiarul trebuie să aibă la cunoștință, în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperii CEC-ului la tras, ceea ce nu s-a dovedit în cauză, în acest sens pronunțându-se Înalta Curte de Casație prin decizia nr. IX/2005 prin admiterea recursului în interesul legii.
Intenția inculpatului de aoî nșela pe partea civilă, rezultă și din faptul că acesta își retrăgea de fiecare dată banii din cont, de același mod de operare folosindu-se și cu alte societăți comerciale de pe raza județului
Întrucât inculpatul a emis fila CEC necompletată legal, încadrarea juridică a acestei fapte este cea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, chiar dacă acesta a cunoscut la momentul emiterii că nu are disponibil suficient.
Reținând în sarcina inculpatului vinovăția pentru săvârșirea acestor două infracțiuni în concurs real, instanța de apel i-a aplicat acestuia câte o pedeapsă în limitele acestor texte de lege.
La stabilirea și individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, împrejurările în care au fost comise faptele, persoana inculpatului, care este fără antecedente penale, a recuperat în mare parte prejudiciul și s-a apreciat că se poarte reține în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. și ped. de art. 74 lit. a Cod penal, care să permită coborârea pedepselor sub minimul special.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că acesta poate fi reeducat și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește rezolvarea laturii civile, din actele depuse în apel d e către inculpat (filele 125-133 dosar apel), a rezultat faptul că au fost achitate părții civile, despăgubiri în sumă de 30.000 lei, astfel încât s-a menținut obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Grup SRL I, prin lichidator judiciar Centrul de expertize I, la plata sumei rămase de 14.508,54 lei, sumă ce va fi reactualizată în raport cu rata inflației de la data scadenței plăților, până la achitarea efectivă, reactualizarea referindu-se la întreaga sumă datorată, respectiv cea de 44.508,54 lei.
S-a mai arătat că, la prima instanță partea civilă a solicitat introducerea în cauză a părții responsabile civilmente pentru a fi obligată în solidar cu inculpat la plata acestor daune și, deși activitate infracțională a inculpatului față de partea civilă s-a făcut în calitate de administrator a acestei societăți, prima instanță, în mod nefondat, a respins acțiunea civilă față de această parte responsabilă civilmente.
În ce privește cererea părții civile cu privire la plata dobânzii legale, s-a constatat că această cerere nu este justificată, întrucât prima instanță a admis plata despăgubirilor cu indicele de inflație. Prin acordarea și a dobânzii legale, ar însemna o dublă despăgubire ce nu este justificată în cauză.
Totodată, având în vedere cererea martorei, instanța va dispune scutirea de plata amenzii judiciare în sumă de 500 lei aplicată acesteia prin încheierea instanței de apel din data de 27 ianuarie 2009.
Întrucât fila CEC care a făcut obiectul activității infracționale face parte dintr-un set de instrumente anulate de către bancă, instanța de apel a dispus anularea acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în esență, casarea acesteia și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Dorohoi, pentru motivele de casare înscrise în art. 3859pct. 18,15,17,10 Cod procedură penală.
În motivare s-a arătat că hotărârea pronunțată de Tribunalul Botoșani este nelegală, întrucât situația de fapt reținută de instanța de apel este rezultatul unei interpretării eronate și în vădită contradicție cu materialul probator administrat în cauză, la care a făcut trimitere detaliat, dar și în discordanță totală cu situația de fapt rezultată atât la urmărirea penală, cât și la instanța de fond, și fără a se ține cont de dispozițiile Deciziei nr. IX din 24.10.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României - Secțiile Unite, fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare pentru infracțiunea de înșelăciune, încadrată juridic greșit în art.215 alin.1 și 4 Cod penal.
S-a mai arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală și sub aspectul reținerii greșite a agravantei prev. de art. 41 alin.2 Cod penal în privința infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr.59/1934, agravantă care nu-și găsește aplicabilitatea în speța dedusă judecății, întrucât infracțiunea la legea cecului pusă în sarcina sa nu s-a săvârșit pe parcursul mai multor intervale de timp, prin efectuarea unor acțiuni sau inacțiuni care să constituie conținutul aceleiași infracțiuni, în concret fiind vorba de emiterea unei singure file CEC, care a și fost anulată de bancă, cât și de către instanță. S-a invocat în plus că reținerea acestei agravante nici nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-i-se astfel inculpatului dreptul la apărare și posibilitatea de a beneficia de un proces echitabil în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii recurate s-a referit la încălcarea garanțiilor procesuale ale unui proces echitabil de către instanța de apel, în sensul că aceasta a dispus din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptei de înșelăciune, din art.215 alin.1 și 3 Cod penal în art.215 alin.1 și 4 Cod penal, fără ca acest aspect să fie pus în discuția contradictorie a părților și fără a i se da posibilitatea inculpatului de a formula concluzii și apărări pertinente asupra noii încadrări.
Un ultim motiv de recurs a vizat faptul că instanța de apel a ignorat că infracțiunea prev.de art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934 intră sub incidența actului de grațiere, respectiv Legea nr. 543/01.10.2002 modificată prin nr.OUG 18/2003. act normativ care trebuia aplicat din oficiu.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate - care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859alin.1 pct. 18,15,17,10 Cod procedură penală și în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 2 raportat la art. 38514Cod procedură penală - în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
1. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.385/9 alin.l pct.10 Cod procedură penală, invocat de inculpat nu este fondat.
Este real că potrivit art.334 Cod procedură penală "dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea".
Curtea, făcând trimitere la actele și lucrările dosarului, reamintește că în speța de față cadrul procesual și limitele investirii instanței de fond au fost stabilite prin decizia penală nr. 167 din 15 februarie 2007 Tribunalului Iași, astfel că Judecătoria Dorohoi și respectiv Tribunalul Botoșani aveau obligația legală de a se pronunța în mod distinct cu privire la fiecare infracțiune, respectiv infracțiunea de emitere a unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient prev. de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicare art.41 alin.2 Cod penal, infracțiunea de emitere a unei file CEC cu dată falsă căreia îi lipsește unul din elementele esențiale prev. de art.84 alin. 1 pct.3 din Legea nr.59/1934, cu aplicare art.41 alin.2 Cod penal și infracțiunea de înșelăciune prev de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, ce au făcut obiectul ordonanței nr.2/P/2003 din 13.11.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, în condițiile în care prin încheierea de ședință din 26.10.2004 a Judecătoriei Iașia fost admisă plângerea petentei SC SRL I și reținută cauza spre judecare potrivit art. 2781alin.8 lit.c Cod procedură penală.
În acest context, se observă că nu este vorba de o schimbare de încadrare juridică în ceea ce privește reținerea agravantei prev. de art.41 alin.2 Cod penal în privința infracțiunilor la legea cecului reținute în sarcina inculpatului, care de altfel nu a contestat sentința primei instanțe prin exercitarea căii de atac a apelului, iar referitor la calificarea juridică a infracțiunii de înșelăciune de către instanța de apel, se constată că acest aspect a constituit unul din motivele de apel invocate în scris (40-48 ds.apel), dar și oral (123,124 ds.apel) de către partea civilă apelantă SC SRL I, și chiar dacă nu s-a consemnat expres o astfel de mențiune în practicaua deciziei atacate, din lecturarea dezbaterilor reiese că părțile prezente și-au exprimat punctul de vedere cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune, împrejurare în care, la solicitarea inculpatului, instanța de apel a amânat pronunțarea.
Ca atare, instanța de recurs concluzionează că inculpatului nu i-au fost încălcate nici dreptul la apărare și nici dreptul la un proces echitabil.
2. Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.385/9 alin. l pct.15, 17 și 18 Cod procedură penală, invocate de inculpat sunt întemeiate.
Instanța de apel a reținut o stare de fapt neconformă cu realitatea și contrară probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond, în ceea ce privește infracțiunii de înșelăciune pusă în sarcina inculpatului, faptă căreia i s-a dat o greșită încadrare juridică, după cum în mod greșit s-a reținut și agravanta prev. de art.41 alin.2 Cod penal în cazul infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct.3 din Legea nr.59/1934.
Referitor la infracțiunea de emitere a unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient, prev. de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicare art.41 alin.2 Cod penal, cu privire la care Tribunalul Botoșania dispus achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. a Cod procedură penală, Curtea constată că nu poate face obiectul analizei în această fază procesuală, întrucât, pe de o parte, motivele de recurs invocate de nu vizează această faptă, iar pe de altă parte, lipsa recursului părții civile, dar și prevederile art.3858alin.1 Cod procedură penală.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul, în calitate de administrator al Grup - lași, pentru desfășurarea în bune condiții a obiectului principal de activitate, respectiv prestări servicii în instalații, începând cu luna iulie 2002, achiziționat de la partea civilă SC SRL I bunuri necesare acestor lucrări (centrale termice), părțile convenind de comun acord, livrarea mărfurilor pe bază de facturi fiscale, iar plata contravalorii acestora să se efectueze cu file CEC scadente la 30 de zile. Relațiile comerciale dintre cele două societăți s-au derulat normal până la data de 03.10.2002 când societatea administrată de inculpat figura în evidențele părții civile cu un debit de 44.908,5499 lei. În acest context, reprezentantul părții civile a luat legătura cu inculpatul care s-a prezentat și a motivat că la acel moment nu dispune de disponibil în bancă (180-182 ds. - declarație administrator parte civilă), și drept garanție a bunei sale credințe a lăsat fila CEC -.303 - (172 ds.), completată doar la rubrica " semnătura trăgătorului"(109 ds. fond - declarație martor, 121 ds. apel d eclarație martor ). La data de 07.10.2002 prin somația nr.79, Grup - lași a fost înștiințată de faptul că a intrat în interdicție bancară (33 ds.), motiv pentru care prin intermediul unei scrisori recomandate cu confirmare de primire (160 ds.) societatea menționată a procedat la data de 09.10.2002 la informarea partenerului de afaceri despre situația intervenită, propunându-i efectuarea plății pe baza ordinelor de plată (161 ds.) sau numerar. Cu toate acestea ulterior un angajat al părții civile a completat fila CEC lăsată cu titlu de garanție și a introdus-o la plată la BRD, plata fiind însă refuzată la 28.10.2002 pentru lipsă totală sau parțială disponibil; cecul aparține unui set de instrumente care a fost retras din circulație și anulat de bancă la data de 18.10.2002 (33ds.73ds.apel).
Raportat la situația de fapt reținută și descrisă anterior și la conținutul Deciziei 9 din 24.10.2005 a ÎCCJ, încadrarea juridică corectă a faptei săvârșite de inculpat ar fi fost doar cea prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea 59/1934, în condițiile în care este vorba de o singură filă CEC ce a fost emisă pentru a garanta achitarea de către inculpat a obligației asumate, împrejurare ce a fost în mod just evidențiată prin înscrisuri, depoziții de martori și recunoscută inițial de reprezentantul părții civile, însă având în vedere dispozițiile art.3851alin.4 teza a II a Cod procedură penală, dar și faptul că inculpatul nu a declarat apel în cauză, Curtea va dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții, prev de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. d Cod procedură penală, constatând că lipsește intenția recurentului de a înșela partea civilă cu prilejul derulării relațiilor comerciale.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 84 alin.1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, Curtea a apreciat că situația de fapt a fost în mod corect stabilită (inculpatul a emis fila CEC necompletată legal), dar că fiind vorba de o singură filă CEC, în mod greșit s-a reținut și agravanta prev. de art.41 alin.2 Cod penal,
Deși fapta de emitere a unei file CEC căreia îi lipsește unul din elementele esențiale a existat, a prezentat pericol social, a fost săvârșite de către inculpat, cu forma de vinovăție cerută de textul de lege incriminator - probatoriul administrat în cauză demonstrând în mod indubitabil situația de fapt descrisă mai sus - Curtea constată însă că a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală, respectiv prescripția răspunderii penale.
Prescripția răspunderii penale constă în stingerea raportului juridic penal de conflict, născut prin săvârșirea unei infracțiuni, ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege. Prin prescripția răspunderii penale se stinge dreptul statului de a stabili răspunderea penală și de a aplica pedeapsa ori măsura educativă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă și se stinge totodată și obligația infractorului de a mai suporta consecințele săvârșirii infracțiunii. Cu alte cuvinte, instituția răspunderii penale a fost consacrată pentru ca raporturile juridice de conflict să nu treneze, ținând seama de faptul că după trecerea unui timp îndelungat de la data săvârșirii infracțiunii, aplicarea unei sancțiuni sau executarea acesteia nu mai are eficiență în raport cu scopul sancțiunilor penale.
Codul penal la art.122 prevede termenele de prescripție pentru persoana fizică, în funcție de natura și durata sancțiunii prevăzută de lege pentru fapta care se prescrie, avându-se în vedere maximul special al acestei pedepse.
Termenul de prescripție începe să curgă de la data săvârșirii infracțiunii (când se produce rezultatul în cazul infracțiunilor de rezultat, când are loc acțiunea sau inacțiunea în cazul infracțiunilor formale și când se epuizează infracțiunea, în cazul infracțiunilor cu durată de executare).
Potrivit legii, cursul termenului prescripției răspunderi penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care potrivit legii procesual penale trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal. Pentru a evita o prescripție perpetuă, legiuitorul a reglementat o prescripție specială care are ca efect înlăturarea răspunderii penale pentru fapta comisă, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție a răspunderii penale este depășit cu încă J (art.124 cod penal).
Suspendarea cursului prescripției are loc atunci când potrivit legii există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau continuarea acțiunii nepenale.
După întrerupere începe să curgă un nou termen, iar după suspendare, cursul termenului continuă odată cu dispariția cauzei de suspendare, luându-se în calcul și perioada anterioară intervenirii suspendării.
În speța de față, potrivit art.122 alin.1 lit.e cod penal, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 3 ani, întrucât legea specială prevede pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin.1 pct. 3 pedepse cu amendă de la 5.000 - 100.000 lei și închisoare de la 6 luni până la 1 an fiind împlinit la data soluționării recursului, întrucât este depășit cu încă J (3 ani + 1 an și 6 luni).
Așa fiind, Curtea, în temeiul art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g Cod procedură penală, urmează a dispune încetarea procesului penal pornit față de inculpat, pentru săvârșirea prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale, prev. de art.124 cod penal.
Cum celelalte dispoziții ale decizii atacate nu au fost criticate de inculpat, acestea referindu-se la soluția de achitare pentru infracțiunea de emitere a unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient, prev. de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicare art.41 alin.2 Cod penal, la anularea filei CEC în discuție și la modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei, în condițiile în care recurentul a făcut dovada plății unei părți importante din debitul datorat părții civile, și la cheltuielile judiciare, Curtea le va menține.
Pentru cele ce preced, Curtea conculzionează că recursul declarat de inculpat este întemeiat urmând a fi admis, în temeiul art.38515pct.2 lit d Cod procedură penală, casată în parte decizia atacată, în sensul arătat mai sus.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând și disp. art.192 alin.3Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 40A/04.03.2009 a Tribunalului Botoșani.
Casează în parte decizia penală atacată și în rejudecare:
Înlătură dispozițiile de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 4 Cod penal și de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1, 4 Cod penal și de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală achită pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b Cod de procedură penală raportat la art. 10 lit. g Cod de procedură penală coroborat cu art. 122 alin. 1 lit. e Cod de procedură penală și art. 124 Cod de procedură penală, încetează procesul penal față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate, care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat în recurs rămân în sarcina acestuia, din care suma de 200 de lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, avocat, se va avansa din fondurile în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.02.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
31.03.2010/2 ex.
Jud.fond:
Jud.apel:
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Nechifor Veta, Hetriuc Laurențiu
