Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 865/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - 215 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 865
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - -JUDECĂTOR 3: Mirela
- - -judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursului penal declarat de partea civilă Statul Român - pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva sentinței penale nr. 1644 din 04 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 226 de la 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta parte civilă Statul Român reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală și avocat pentru inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Consilier juridic pentru recurenta parte civilă a solicitat admiterea recursului ca fondat, casarea hotărârilor pronunțate la fond și în apel și instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor aparținând inculpatului și părților responsabil civilmente până la concurența sumei datorate de 47151 lei cu dobânzi și penalități, deoarece instanța de fond a admis cererea de sechestru doar în parte, în ceea ce privește doar bunurile inculpatului, iar în apel s-a respins în totalitate cererea de restituire a sechestrului asigurator, încălcându-se dispoz.art.372 alin.1 p, deoarece i s-a creat recurentei ANAF o situație mai grea în propria cale de atac.
Reprezentantul recurentei parte civilă a mai arătat că este lipsită de suport legal motivarea Tribunalului Dolj în sensul că nu se poate institui măsura asiguratorie și asupra bunurilor părții responsabile civilmente deoarece aceasta se află în stare de dizolvare, fiind în contradicție cu dispozițiile Legii 31/1990 în sensul că dizolvarea nu duce la încetarea activității unei societăți comerciale, ci doar la restrângerea anumitor atribuții ale organelor de conducere, radierea agentului economic fiind calea legală prin care acesta își încetează activitatea.
Concluzionând, reprezentantul recurentei a arătat că instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului și părții responsabil civilmente este necesară pentru a se asigura recuperarea prejudiciului cauzat, iar hotărârea judecătorească este necesară în vederea aplicării practice a acestei măsuri asiguratorii.
Avocat pentru inculpat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece nici inculpatul și nici partea responsabilă civilmente SC SRL C nu dețin bunuri mobile sau imobile astfel încât măsura sechestrului prev.de art.163 p nu se poate aduce la îndeplinire.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece soluția pronunțată de Tribunalul Dolj în ceea ce privește sechestrul asiguratoriu este legală și temeinică, motivele invocate de către recurentă neîncadrându-se în nici una din situațiile limitativ prevăzute de art.3859p, iar aceasta are la dispoziție calea executării silite, cu cheltuieli judiciare.
În replică, reprezentantul recurentei a arătat că scopul formulării recursului îl reprezintă tocmai obținerea unei măsuri asiguratorii în vederea executării ulterioare a titlului reprezentat de sentința penală de condamnare a inculpatului și obligare a sa la despăgubiri.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 1644 din 04-05-2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, n baza art.334 Cpp, s- schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul - fiul lui și, născut la 15.07.1971 în C, județul D, necăsătorit, cetățean român, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, administrator la SC SRL C, domiciliat în C, B-dul.- nr.136, bloc.6,.1,.17, fără antecedente penale, din infracțiunea prev. de art.13 din Lg. 87/1994 cu aplic. 13 al. 1 Cp și cea prev. de art.280 din /2003 cu aplicarea art.13 al.l Cp în infracțiunile prev. de art.ll al.l lit.c din L 87/1994 republicată:u aplic, art.41 al.2 Cp și a art.12 al.l Cp și respectiv 2 din L 53/2003 cu plicarea art.41 al.2 Cp și a art.13 al.l Cp.
În baza art.215 al. 1,2,3 4 Cp, a fost condamnat inculpatul - la 3 ani nchisoare; n baza art.84 al.3 din L 54/1994 cu aplic, art.41 al.2 Cp, a fost condamnat același inculpat la 7 luni închisoare; n baza art.43 din L 82/1991 rap.la art.289 Cp, fost condamnat inculpatul la 1 in închisoare; n baza art.280 din L 54/2003 cu aplic, art.41 al.2 și a art.13 al. 1 Cod penal, a fost condamnat la 4 luni închisoare.
În baza art. 1 alin.l lit.c din 87/1994 republicată cu aplicarea art.41 al.2;i a art.13 al. 1 Cp, a fost ondamnat același inculpat la 3 ani închisoare; n baza art.64 lit.c) Cp, i s-au interzis inculpatului dreptul de a fi comerciant pe perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale; n baza art.33 lit.a) rap.la art.34 lit.b) Cp, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea dreptului de a fi omerciant pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, iar n baza art.71 Cp, i s-au interzis inculpatului exercitarea dreptului prev. de irt.64 lit. a, b, c pe durata executării pedepsei principale.
A fost obligat inculpatul astfel: în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL, la plata sumei de 2887,7 lei despăgubiri către partea ivilă SC SRL C la valoarea actualizată la data plății; în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 47.151 lei despăgubiri către Statul omân prin ANAF cu dobânzile și penalitățile corespunzătoare percepute cu ncepere de la data scadenței până la data stingerii datoriei.
În baza art.163 al.5 Cpp, s- admis cererea părții civile Statul Român prin ANAF dispunând instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei datorate de 47.151 lei cu dobânzi și penalități și au fost anulate actele false.
A obligat inculpatul în solidar cu resp.civ.p. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1400 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, Direcția Generală Finanțelor Publice D și inculpatul, care prin decizia penală nr. 67 din 19 martie 2008,pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, al părții civile Direcția Generală Finanțelor Publice D și s-a respins apelul declarat de inculpatul, desființându-se sentința pe latură penală și, constatându-se soluționată acțiunea penală, s-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurator.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP D, iar prin decizia penală nr. 417 din data de 4 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP D, împotriva deciziei penale nr.67 din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
S-a casat în parte decizia recurată și trimite cauza la instanța de apel, pentru rejudecarea apelurilor declarate de recurentă și inculpat, în ceea ce privește cererea de instituire a măsurii asiguratorii.
Pentru a pronunța această sentință Curtea de Apel a reținut în esență că există cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 9 Cod procedură penală, în sensul că nu se înțelege dispozitivul deciziei atacate.
Astfel, s-a reținut că, în cazul admiterii apelului formulat de către, nu se putea respinge cererea de instituire a măsurii asiguratorii, întrucât s-ar agrava situația în propria cale de atac a părții civile în condițiile în care, prin sentința penală nr. 1644 din 05 mai 20007 Judecătoriei Craiovas -a instituit măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului, până la concurența sumei de 47.151 lei, cu dobânzi și penalități.
În acest sens, s-a reținut că, în cazul în care instanța de apel considera că nu se impunea instituirea acestei măsuri asiguratorii, corect era ca apelul formulat de către inculpat să fie admis, iar apelul formulat de să fie respins.
Primind cauza spre competenta rejudecare a apelurilor, Tribunalul Dolja înregistrat-o sub nr-, stabilind primul termen de judecată la data de 08 septembrie 2008.
Prin decizia penală nr. 226 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în rejudecare, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, precum și apelurile inculpatului și părții civile B; s-a desființat în parte sentința penală nr. 1644 de la 04 mai 2007 Judecătoriei Craiova, constatându-se autoritate de lucru judecat cu privire la latura penală a cauzei.
S-a respins totodată cererea de instituire a sechestrului asigurat formulată de partea civilă B și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale menționate anterior.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că sentința penală nr.1644 din 04.05.2007 a Judecătoriei Craiova este nelegală și netemeinică, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile.
În ceea ce privește latura penală a cauzei, Tribunalul Dolja constatat că cele statuate prin decizia penală nr.88 din 30.01.2007 a Curții de APEL CRAIOVA au intrat în puterea lucrului judecat, în conformitate cu dispoz.art.10 lit.f p, astfel încât sentința penală nr.1644/2007 a Judecătoriei Craiova, prin care instanța s-a pronunțat încă odată asupra laturii penale a cauzei, este nelegală, aceasta trebuie să soluționeze doar în parte latura civilă, respectiv doar cererea de instituire a sechestrului asigurator. În sensul celor arătate anterior, Tribunalul Dolja considerat că se impune admiterea apelurilor parchetului și a inculpatului și s-a constatat că există autoritate de lucru judecat cu privire la latura penală.
Referitor la apelul ANAF B, s-a apreciat că acesta este nefondat și a fost respins deoarece din probele administrate la dosarul cauzei a rezultat cu certitudine doar faptul că inculpatul nu deține bunuri proprii, iar societatea - parte responsabilă civilmente se află în procedura de dizolvare, astfel încât se impune respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurator, deoarece această măsură nu-și poate atinge scopul prevăzut de art.163
C.P.P.Împotriva acestei decizii, precum și împotriva sentinței penale nr. 1644 din 04-05-2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a declarat recurs partea civilă Statul Român - pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece, deși inițial Judecătoria Craiova prin 1644 din 04.05.2007 a admis în parte cererea recurentei de instituire a sechestrului asigurator doar cu privire la bunurile aparținând inculpatului până la concurența sumei datorate de 47151 lei cu dobânzi și penalități, omițând să se pronunțe și asupra cererii referitoare la partea responsabilă civilmente SC SRL C, instanța de apel reprezentată de Tribunalul Dolja respins în totalitate cererea de instituire a sechestrului asigurator, încălcând astfel disp.art.372 alin-1 p, deoarece a creat recurentei o situație mai grea în propria cale de atac.
De asemenea, recurenta a mai arătat că motivarea Tribunalului Dolj referitoare la respingerea cererii de instituire a măsuri asiguratorii referitoare la partea responsabilă civilmente, deoarece aceasta se află în stare de dizolvare, nu are suport legal atâta vreme cât Legea 31/1990 prevede expres că un agent economic își încetează existența doar în urma radierii sale din Registrul Comerțului, nu și în situația dizolvării, aceasta având drept consecință doar restrângerea drepturilor organelor de conducere de a întreprinde noi operațiuni. Recurenta a mai arătat că în mod nelegal s-a respins și cererea de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului, deoarece simpla declarație a acestuia că nu deține bunuri în patrimoniu nu poate constitui temei legal pentru respingerea cererii.
Examinând recursul formulat, prin raportare la criticile părții civile, Curtea urmează să îl admită ca fiind fondat, în baza art.38515pct.2
C.P.P.La fila 31 al dosarului de fond nr.3459/P/2005 al Judecătoriei Craiova se află cererea de constituire ca parte civilă împotriva inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL C formulată de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului D prin care aceasta solicită suma totală de 47151 lei RON, cu dobânzi și penalități de întârziere până la data stingerii sumei datorate inclusiv. De asemenea, prin aceeași cerere s-a solicitat instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului și părții responsabile civilmente, în conformitate cu dispoz.art.163
C.P.P.Referitor la această ultimă cerere, prin sentințele recurate, instanțele au pronunțat fie soluție de admitere în parte a cererii și instituire a măsurii sechestrului asigurator doar asupra bunurilor inculpatului - Judecătoria Craiova, fie soluție de respingere în totalitate a cererii de instituire a sechestrului asigurator - Tribunalul Dolj, cea din urmă instanță motivând că nu se impune o astfel de măsură deoarece inculpatul nu deține bunuri proprii ( conform propriei declarații) iar partea responsabilă civilmente este în procedură de dizolvare prin hotărâre judecătorească, astfel încât măsura nu-și poate atinge scopul prevăzut de art.163
C.P.P.Soluțiile pronunțate de ambele instanțe sunt netemeinice și nelegale, fiind pronunțate în contradicție cu intenția avută în vedere de legiuitor prin instituirea măsurilor asiguratorii prevăzute de art.163 p, cât și cu natura infracțiunilor pentru care a fost condamnat definitiv inculpatul.
Astfel art.163 alin.1c.p p., prevede că măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produsă prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii, iar alin.2 al aceluiași articol prevede că în vederea reparării pagubei se pot lua măsuri asiguratorii asupra bunurilor inculpatului și ale părții responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei.
În cauză, Curtea constată că prin decizia penală nr.226 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Doljs -a statuat încă odată și în mod expres că, sub aspectul laturii penale a cauzei, inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, cu schimbările de încadrare juridică dispuse de instanța de fond și menținute în apel, latura penală a cauzei având consecință directă și asupra laturii civile în sensul existenței obligației pentru inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL C de a plăti suma de 47151 lei despăgubiri civile către Statul Român - reprezentat prin ANAF, cu dobânzile și penalitățile corespunzătoare percepute cu începere de la data scadenței și până la data stingerii sumei datorate.
Din cele menționate anterior rezultă fără dubiu că s-a statuat cu putere de lucru judecat că inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente trebuie să plătească suma de 47151 lei despăgubiri civile către Statul Român reprezentând paguba provocată ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.
În aceste condiții, Curtea apreciază că argumentele invocate de către Tribunalul Dolj pentru respingerea cererii de instituire a unui sechestru asigurator asupra bunurilor inculpatului și părții responsabil civilmente nu au suport legal și sunt în contradicție cu finalitatea urmărită de legiuitor prin instituirea acestei dispoziții legale și chiar cu finalitatea condamnării inculpatului pentru evaziune fiscală - aceasta presupunând, pe lângă aplicarea unei pedepse, și recuperarea pagubei cauzate statului.
Faptul că inculpatul a declarat că nu deține bunuri proprii iar recurenta nu a administrat probe pentru a face dovada existenței unor astfel de bunuri, nu prezintă relevanță juridică în ceea ce privește instituirea sau nu a măsurii sechestrului asigurator atâta vreme cât o astfel de măsură are în primul rând un scop preventiv și produce efecte nu numai prezente, ci și în viitor. În acest sens, chiar dacă la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare inculpatul nu avea nici un bun propriu mobil sau imobil, urmare instituirii sechestrului asigurator, creditorul recurent are posibilitatea oricând în viitor de a pune în aplicare această măsură odată cu identificarea unor bunuri în patrimoniul inculpatului.
De asemenea, Curtea va constata că nici argumentul invocat de Tribunalul Dolj în respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurator față de partea responsabilă civilmente nu are suport legal și este în contradicție cu dispozițiile Legii 31/1990 privind societățile comerciale,deoarecesimpla declanșare a procedurii de dizolvare împotriva societății prin hotărâre judecătorească nu conduce la încetarea existenței acesteia, societatea având în continuare patrimoniul și ființând, însă cu restricțiile impuse de art.223 alin.2 din Legea 31/1990, încetarea de drept a acesteia realizându-se doar în momentul radierii ei din evidențele Registrului Comerțului.
Concluzionând, Curtea apreciază că soluțiile pronunțate de instanțe în ceea ce privește sechestrul asiguratoriu asupra bunurilor inculpatului și părții responsabile civilmente sunt nelegale și netemeinice, deoarece sunt în contradicție cu scopul urmărit prin instituirea unei asemenea măsuri și nu oferă posibilitatea legală recurentei creditoare ANAF de a efectua demersuri în vederea identificării prezente sau viitoare a unor bunuri mobile sau imobile în patrimoniul inculpatului sau părții responsabile civilmente și, ulterior, după identificarea acestor bunuri și efectuarea demersurilor legale prev.de art.164 și 165 p, valorificarea lor conform dispozițiilor Codului d e procedură fiscală.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea urmează ca în baza art.38515pct.2 C.P.P. să admită ca fondat recursul ANAF B prin DGFP D cu consecința casării deciziei și sentinței recurate în parte, doar sub aspectul cererii de instituire a sechestrului asigurator și în consecință, urmează a admite cererea formulată de recurenta parte civilă și în baza art.163 alin.2 p, va dispune instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile din patrimoniul inculpatului și părții responsabil civilmente SC SRL
Prin cererea de instituire a sechestrului asigurator partea civilă ANAF Bas olicitat ca suma pentru care să se instituie această măsură să fie cea calculată până la data formulării cererii - 47151 lei la care să se adauge dobânzile și penalitățile de întârziere în continuare, însă Curtea observând dispoz.art.163 pct.2 p, care face trimitere la "valoarea probabilă a pagubei", apreciază că aceasta are un grad ridicat de certitudine doar în ceea ce privește suma de - lei, urmând ca pentru penalitățile și dobânzile ulterioare acesteia să se poată formula o eventuală cerere ulterioară de recurenta creditoare, urmând ca sechestrul să fie instituit doar până la concurența sumei de 47151 lei.
Urmează, având în vedere limitele casării, să fie menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea civilă Statul Român - pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței penale nr. 1644 din 04 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- și deciziei penale nr. 226 de la 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - inculpat.
Casează decizia și sentința recurate, în parte, sub aspectul cererii de instituire a sechestrului asigurator.
Admite cererea formulată de partea civilă Statul Român - pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice D și, în baza art. 163 alin. 2 Cod procedură penală, dispune sechestru asupra bunurilor mobile și imobile din patrimoniul inculpatului și părții responsabile civilmente " ", cu sediul în C, Str. - -.1.a,.1,.3, până la concurența sumei de 47.151 lei.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - - --
Grefier,
Red. jud.: RR. -
Jud. apel:
Dact. 3 ex./ 08 ianuarie 2009
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Robert Emanoil Condurat, Mirela
