Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 866/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 866
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor formulate de inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă "" - Sucursala O, împotriva deciziei penale nr. 165 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat asistat de avocat ales -, precum și avocat ales reprezentând pe intimata - parte civilă, totodată, lipsind recurentul asigurător "" - Sucursala O și intimatul parte civilă Spitalul Clinic de Urgență
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de soluționare și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat -, pentru recurentul - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei sub aspectul laturii civile și menținerea sentinței instanței de fond, întrucât, deși inculpatul a avut o culpă în producerea accidentului, suma la care a fost obligat de către instanța de apel cu titlu de despăgubiri civile, este prea mare, menționând că nu solicită cheltuieli judiciare.
Avocat, pentru intimata - parte civilă, solicită respingerea recursurilor inculpatului și asiguratorului, ca nefondate, deoarece instanța de apel a apreciat în mod corect despăgubirile acordate acestei părți, acestea fiind dovedite cu actele depuse la dosarul cauzei, solicitând totodată cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor inculpatului și asigurătorului, ca nefondate, deoarece instanța de apel a rezolvat în mod corect latura civilă, cu obligarea recurenților la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, menționează că, până la această dată, nu a acordat nici o sumă de bani cu titlu de despăgubiri civile și este de acord să plătească suma la care a fost obligat prin sentința pronunțată de instanța de fond.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 151 din 13 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art. 184 alin. 2 și 4, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 71, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- și lit. b cu referire la art. 8 CEDO și cauza Sabou și împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 10 luni reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 în condițiile art. 359
C.P.P.În baza art. 71 alin. 4, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14 și 346 C.P.P. a fost obligată Societatea de - Reasigurare SA, la plata următoarelor sume de bani: 9088,64 lei către Spitalul Clinic de Urgență B, 25.000 lei daune morale către partea civilă.
În baza art. 193 C.P.P. a fost obligată Societatea de - Reasigurare SA la plata sumei de 700 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat.
În baza art. 191 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 2539/P/2005 din 5.07.2007, înregistrat sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4, în actul de sesizare reținându-se că în noaptea de 11 iunie 2005, în timp ce conducea autoturismul marca cu nr. de înmatriculare AG-03-o323, a pierdut controlul asupra direcției de mers, răsturnându-se în afara părții carosabile, din accident rezultând vătămarea corporală a numitei, ce a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 100-120 zile îngrijiri medicale.
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiate părțile, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma de 60.000 lei, din care 40.000 lei daune morale și 20.000 lei despăgubiri materiale, inculpatul, care nu a recunoscut comiterea faptei susținând lipsa vreunei culpe în producerea accidentului și martorii din acte, și care și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală.
Analizând probatoriul astfel administrat, instanța de fond a reținut că în noaptea de 11/12.09.2005 inculpatul însoțit de partea vătămată în vârstă de 19 ani și martorii și au plecat cu auto marca, condus de inculpat, din comuna spre municipiul S iar după miezul nopții s-au întors pe același traseu însă, pe raza comunei, la traversarea unui pod, acesta a pierdut controlul direcției de mers, rostogolindu-se în afara părții carosabile, urmare căruia partea vătămată a suferit leziuni pentru vindecarea cărora a necesitat 100-120 zile îngrijiri medicale.
Relativ la dinamica accidentului de circulație s-a reținut că inculpat nu a adaptat viteza la condițiile de drum și datorită acestui fapt autoturismul pe care îl conducea s-a răsturnat în afara părții carosabile.
S-a apreciat că fapta sa întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4, iar la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere dispoz. art. 72 dar și dispoz. art. 52
In temeiul art. 71 alin. 1 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a a teza II și lit. b cu referire la art. 8 CEDO și cauza Sabou și împotriva României, apreciindu-se că în funcție de natura și gravitatea infracțiunii comise, aceasta este justificată vizând un scop legitim și respectând principiul proporționalității.
In temeiul art. 82 -82 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicată inculpatului iar în temeiul art. 71 alin. 4 și suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, în raport cu situația de fapt reținută, prima instanță a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale conform art. 998, și 999 civ. și reținând că autoturismul era asigurat la SC Reasigurare SA, conform poliției de asigurare nr. -/9.06.2005, potrivit art. 55 alin. 1 din Legea 136/1995 și în raport cu decizia în interesul legii nr. 1/28.03.2005 ICCJ a obligat asigurătorul la plata sumei de 25.000 lei morale către partea civilă, apreciind că această sumă este în măsură să asigure repararea prejudiciului nepatrimonial suferit de aceasta precum și a sumei de 9088,64 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență
In privința daunelor materiale solicitate de partea civilă, instanța de fond a apreciat că acestea nu au fost dovedite așa încât nu a angajat răspunderea civilă asigurătorului pentru plata acestora.
Conform art. 193 asigurătorul C.P.P. a fost obligat la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către partea civilă reprezentând onorariu avocat iar în baza art. 191 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul, asigurătorul SC SA - Sucursala O și partea civilă.
Inculpatul a criticat sentința instanței de fond sub aspectul nelegalității și netemeiniciei invocând faptul că nu au fost apreciate corect mijloacele de probă administrate, atât sub aspectul laturii penale cât și civile, că în mod greșit s-a reținut vinovăția sa deși din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, a rezultat că nu a încălcat nici o normă legală, accidentul datorându-se stării tehnice a drumului care produs așa zisul "efect de trambulină".
In subsidiar, în cazul reținerii vreunei culpe a sa în producerea accidentului, a solicitat aplicarea unei sancțiuni administrative, conform art. 18/1 deoarece fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Asigurătorul SC SA a criticat sentința instanței de fond sub aspectul nelegalității și netemeiniciei acesteia, arătând că în mod greșit nu s-a efectuat adresă la Serviciul de Înmatriculare Pitești pentru a înainta dosarului cauzei copie de pe tichetul RCA - astfel cum a solicitat - refuzându-se astfel a se stabili societatea de asigurare la care era asigurat inculpatul în perioada 16.05.2005 - 14.06.2005 deși această obligație rezultă în mod expres din dispozițiile art. 48 alin. 1 din Legea 136/1995 întrucât în cazul existenței unui concurs de asigurători, răspunderea acestora este solidară.
Al doilea motiv de apel invocat de asigurător a vizat cuantumul daunelor morale acordate părții civile, nejustificat de mare în raport cu urmarea produsă, cu împrejurarea că partea civilă nu a suferit o pierdere irevocabilă, solicitându-se reducerea acestora.
Partea civilă a criticat sentința primei instanțe sub aspectul soluționării laturi civile, arătând că în mod nejustificat nu i s-a acordat nici o sumă de bani cu titlul de despăgubiri materiale iar daunele morale acordate nu acoperă prejudiciul moral real suferit, solicitând majorarea acestora.
Pe parcursul soluționării cauzei, în probațiune, conform motivelor de apel formulate de apelantul asigurător au fost solicitate relații privind înmatricularea provizorie a autoturismului marca în perioada 16.05.2005 - 14.06.2005 de la - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare A, care a comunicat instanței existența unui impediment obiectiv și anume împrejurarea că înscrisurile în cauză sunt arhivate pentru o perioadă de numai 2 ani ( fila 66 dos.apel).
Prin decizia penală nr. 165 din 10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a dispus admiterea apelului declarat de partea civilă, s-a desființat în parte sub aspect civil sentința apelată, în sensul că a fost obligat asigurătorul Societatea de Reasigurare SA la plata sumei de 17.000 lei despăgubiri pentru daune materiale către apelanta parte civilă .
S-au majorat despăgubirile pentru daune morale în sarcina asigurătorului către apelanta parte civilă, de la 25.000 lei la 40.000 lei, iar asigurătorul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare, către apelanta parte civilă.
S-au respins apelurile declarate de inculpatul și asigurătorul Societatea de Reasigurare SA - Sucursala O, ca nefondate și a fost obligat inculpatul, precum și asigurătorul la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat următoarele:
Examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi analizate din oficiu conform art. 371 alin. 2 p, tribunalul constată următoarele:
1.În ceea ce privește apelul declarat de apelantul inculpat relativ la lipsa vreunei culpe a sa în producerea accidentului, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de apel a apreciat că această critică este nefondată, fără corespondent probator.
Așa cum a reținut prima instanță, în temeiul concluziilor celor două rapoarte de expertiză tehnică, este cert că accidentul de circulație produs de autoturismul cu nr. de înmatriculare AG.03-0323 la volanul căruia se afla inculpatul, în noaptea de 11/12.06.2005, s-a datorat unui efect de trambulină, în timpul traversării podului, în momentul survenirii pericolului de accident, acesta circulând cu o viteză de 85,21 km./oră.
Cât privește dinamica accidentului de circulație, aceleași mijloace de probă, concluzionează că ieșirea autoturismului în afara drumului și traiectoria probabilă pe care acesta s-a răsturnat pot indica faptul că la un moment dat acesta a intrat într-un proces de derapaj.
Independent de aprecierile experților, în raport cu întregul material probator, prima instanță, în mod legal și temeinic a constatat că inculpatul nu adaptat viteza la condițiile de drum și datorită acestui aspect, autoturismul s-a răsturnat în afara părții carosabile, cauzând vătămarea corporală a numitei .
S-a reținut astfel vădita culpă a inculpatului care nu a respectat toate normele de circulație, încălcând flagrant dispoz. art. 48 din OUG 195/2002 text de lege potrivit căruia " conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță".
Ori, în cauză inculpatul nu a adaptat viteza la condițiile de drum și nu a redus la intrarea pe pod conform art. 158 lit. b din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, viteza sa fiind mult prea mare în raport cu topografia carosabilului, determinând astfel efectul de trambulină - invocat de inculpat - și implicit răsturnarea autoturismului condus de acesta, ce s-a soldat cu vătămarea părții vătămate, astfel că sub acest aspect nu poate fi primită critica inculpatului.
Pe de altă parte, în raport cu dispoz. art. 18/1, tribunalul nu a putut aprecia că fapta inculpatului este lipsită în mod vădit de importanță - urmare atingerii minime aduse valorilor sociale ocrotite de lege - și nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, și aceasta întrucât, astfel cum prevăd dispoz. art.18/1, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Ori în cauza dedusă judecății, în raport cu toate aceste împrejurări, ținând seama de urmarea produsă constând în vătămarea corporală a părții vătămate, de persoana inculpatului care nu-și conștientizează propria culpă în generarea accidentului, nu s-a putut aprecia că fapta acestuia este lipsită de pericol social iar aplicarea unei sancțiuni administrative ar fi în măsură să conducă la resocializarea sa.
Tribunalul a apreciat că, atât situația de fapt cât și încadrarea juridică dată faptei precum și operațiunea de individualizare a sancțiunii penale aplicate inculpatului au corespondent în actele și lucrările cauzei precum și în dispozițiile legale incidente, pedeapsa de 10 luni închisoare orientată, ca și cuantum, spre minimul special, fiind în măsură să asigure scopul pedepsei preventivo-educativ și coercitiv prevăzut de legiuitor în dispoz. art. 52 cp.
2. În privința apelului declarat de apelantul asigurător SC SA, tribunalul a reținut că acesta este nefondat, obligarea sa la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată către partea civilă fiind legală, în raport cu dispoz. art. 49 și 50 din Legea 136/1995.
Astfel, potrivit art. 49 din Legea 136/1995 astfel cum a fost modificată inclusiv prin OUG 61/2005 "asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil".
Pe de altă parte potrivit deciziei în interesul legii nr.1/28.03.2005 pronunțată de ICCCJ, societatea de asigurare are în procesul penal calitatea de asigurător, răspunderea acesteia putând fi angajată în mod direct, fiind statuat și caracterul limitat derivat din contract al obligației asumate de societatea de asigurare, fapt ce exclude asimilarea poziției sale calității de faptă responsabilă civilmente.
Cât privește critica adusă de apelantul asigurător sentinței primei instanțe, ce a respins cererea sa privind solicitarea relațiilor și identificarea asigurătorului pentru autoturismul aparținând inculpatului pentru perioada 16.05.2005 - 14.06.2006, s-a constatat că în temeiul rolului activ tribunalul a încuviințat cererea de probatoriu și a solicitat aceste relații însă din adresa nr. 71297/9.06.2005 a - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare ( fila 66 apel) a rezultat că, în raport cu nomenclatorul arhivistic, documentele depuse la dosarul de înmatriculare provizorie au termen de păstrare 2 ani, în prezent neexistând posibilitatea obiectivă a comunicării acestora.
Pe de altă parte, nu a putut fi primită nici critica adresată cuantumului daunelor morale acordate părții civile - ca fiind prea mare - și injust apreciate de prima instanță, având în vedere dispozițiile art. 998, 999 civ. precum și art. 14 alin. 5
C.P.P.S-a constatat astfel că partea civilă a solicitat cu titlul de daune morale suma de 40.000 lei iar prima instanță a obligat asigurătorul la plata a 25.000 lei, apreciindu-se că partea civilă a suferit, cu siguranță un prejudiciu nepatrimonial reprezentat de suferința fizică și psihică cauzată de accident, în mod inerent, sumă ce nu poate fi apreciată de tribunal ca nejustificată în raport cu urmările produse,cu numărul zilelor de îngrijiri medicale necesitate pentru vindecare de partea vătămată, cu perioadele repetate de spitalizare, fapta inculpatului împiedicând-o pe aceasta, cel puțin, în perioada imediat următoare accidentului, a participa în mod normal la viața socială.
3.De altfel, analizând criticile formulate de apelanta parte civilă, în privința soluționării laturii civile, de către prima instanță, tribunalul le-a găsit întemeiate, soluția dată urmând a fi cenzurată atât cu privire la modul de rezolvare a cererii de daune materiale cât și cu privire la cuantumul daunelor morale acordate acesteia.
In acest sens s-a constatat că prima instanță a procedat la audierea martorilor și, pe latura civilă a cauzei și administrat proba cu înscrisuri, în dovedirea pretențiilor formulate, la dosar fiind depuse două chitanțe ( fila 48,49 fond) ce atestă efectuarea a două împrumuturi de către mama părții vătămate, la data de 21 iulie 2005 și 15 iunie 2005 sumei totale de 17.000 lei " fiindu-i necesară pentru fiica sa ca urmare a accidentului de circulație".
Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat că nu pot fi înlăturate din contextul probator administrarea declarațiilor celor doi martori precum și administrarea probei cu înscrisuri, din conținutul acestora din urmă rezultând că mama părții vătămate a efectuat cheltuieli cu îngrijirea fiicei sale, fiind generate de leziunile suferite de aceasta prin accidentul produse de inculpat.
Și aceasta întrucât potrivit art. 14 alin. 3 C.P.P." repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile" iar conform art. 1169 civ. daunele materiale se stabilesc în raport cu toate probele administrate în cauză apreciate însă în ansamblul și în scopul aflării adevărului potrivit art. 63
C.P.P.Nici daunele morale nu au fost în mod just cuantificate și nu sunt în măsură să asigure o justă și integrare reparare a prejudiciului moral cauzat de partea vătămată care a suferit fizic și psihic, în mod real în urma accidentului de circulație, date fiind aspectele arătate anterior privitoare la numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale, la internarea sa repetată, în raport cu vârsta fragedă a părții civile și cu urmările evidențiate de înscrisurile existente la fila 52,53 dos.fond.
Potrivit literaturii de specialitate dar și practicii constante a instanțelor, în această materie, s-a statuat că dimensiunea prejudiciului moral suferit de partea civilă se impune a fi stabilit atât în raport cu intensitatea durerilor psihice suferite de victimă precum și durerii fizice dar și în raport cu împrejurările concrete în care s-a comis fapta, cu gravitatea acesteia, cu vinovăția inculpatului și poziția procesuală a acestuia.
Pentru toate aceste motive, tribunalul apreciind ca injust evaluate daunele morale acordate părții vătămate, a majorat cuantumul acestora, constatând că suma pretinsă de partea civilă, cu acest titlu, este în măsură să asigure integral repararea prejudiciului moral suferit de aceasta.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, atât inculpatul, cât și asigurătorul de răspundere civilă "" - Sucursala O, criticând-o ca nelegală și netemeinică, sub aspectul laturii civile.
Astfel, inculpatul a solicitat admiterea recursurilor, casarea deciziei sub aspectul laturii civile și menținerea sentinței instanței de fond, întrucât, deși a avut o culpă în producerea accidentului, suma la care a fost obligat de către instanța de apel cu titlu de despăgubiri civile, este prea mare, menționând că nu solicită cheltuieli judiciare.
Asiguratorul de răspundere civilă "" - Sucursala O, a criticat de asemenea decizia sub aspectul laturii civile, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței, sub aspectul laturii civile și înlăturarea obligării inculpatului și asiguratorului la plata către partea civilă a sumei de 17.000 lei, deoarece nu s-a făcut dovada că această sumă a fost folosită pentru îngrijirea stării de sănătate a părții civile, precum și reducerea cuantumului daunelor morale la cel mult J din suma acordată; asigurătorul a învederat faptul că, deși instanța a solicitat de la Serviciul Înmatriculări transmiterea tichetului RCA existent la dosarul de înmatriculare provizorie, aceasta a acceptat răspunsul acestui serviciu, în sensul că aceste documente sunt arhivate numai pentru o perioadă de 2 ani; nu rezultă că exista pentru perioada în care s-a produs accidentul polița de asigurare RCA; s-a criticat acordarea daunelor materiale solicitate de către partea civilă, deoarece, în raport de dispozițiile legii, aceste daune trebuie probate cu documente justificative și nu cu martori, așa cum s-a întâmplat în cauza de față; daunele morale la care a fost obligat asiguratorul sunt apreciate ca fiind exagerat de mari în raport cu împrejurările producerii accidentului.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, astfel încât, recursurile declarate de inculpat și asigurător sunt nefondate.
Recurentul - inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 11/12 iunie 2005, în timp ce conducea autoturismul marca cu numărul de înmatriculare AG-03-0323, pierdut controlul asupra direcției de mers, răsturnându-se în afara părții carosabile, iar din accident a rezultat vătămarea corporală a numitei -, care a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 100 - 120 de zile îngrijiri medicale.
Motivul de recurs invocat de către asigurator, privind faptul că, la dosarul cauzei nu există dovada asigurării obligatorii a autoturismului la data producerii accidentului, este nefondat, fiind infirmat de actele existente la dosar, respectiv copia poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria - nr. - încheiată la 09 iunie 2005 pentru autovehiculul aparținând inculpatului -, cu valabilitate de la 12 iunie 2005 la 11 2005, incluzând așadar și data producerii accidentului.
De asemenea, sunt nefondate criticile formulate de asigurător și de către inculpat, referitoare la cuantumul daunelor materiale și morale acordate părții civile, deoarece în mod corect instanța de apel a apreciat că, din probele administrate în cauză, respectiv depozițiile martorilor și chitanțele aflate la filele 48 și 49 (dosar fond), din care rezultă că au fost împrumutate 10.000 lei și respectiv 7.000 lei ca urmare a accidentului de circulație în care a suferit leziuni, fiindu-i necesare pentru cheltuielile ocazionate cu tratamentul medical.
Totodată, instanța de apel a reținut în mod corec5 că victima unei infracțiuni de natura celei comise de către inculpat, este îndreptățită și la repararea prejudiciului moral cauzat prin vătămările corporale aduse sănătății sale, acest prejudiciu constând în suferințele fizice și psihice pe care aceasta le-a suportat de pe urma accidentului, constând în suportarea mediului spitalicesc, aceasta fiind internată de mai multe ori, conștiința de a fi bolnav și de a fi privat de o viață normală într-o anumită perioadă de timp, ca urmare a intervențiilor chirurgicale suportate, ceea ce implică o suferință psihică ce presupune acordarea unor compensații sub forma unor daune morale care, în cuantumul acordat de instanța de apel apare ca fiind justificat.
În raport de aceste considerente, recursurile inculpatului și asiguratorului sunt nefondate, astfel încât, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, vor fi respinse.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și art. 193 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata a câte 30 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului și la plata a câte 250 lei, cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat către intimata parte civilă -.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă "" - Sucursala, împotriva deciziei penale nr. 165 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Obligă recurenții la plata a câte 30 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului și la câte 250 lei, cheltuieli judiciare - onorariu de avocat către intimata parte civilă -.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - - --
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. apel:.
Dact. 2 ex./ 22 2008
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Robert Emanoil Condurat, Mirela
