Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.89/

Ședința publică din data de 14 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase

JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas

Grefier - - -

Cu participarea Ministerului Public prin procuror -

S-au luat în examinare apelurile penale declarate de:

-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA;

- inculpatul - domiciliat în Comuna, sat Râmnicu de, județul C;

- partea civilăADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT- Unitatea Teritorială nr.325, județul B;

- partea civilăADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT- Unitatea Teritorială nr.345 Sibiu - cu sediul în municipiul Sibiu,-, județul Sibiu;

- partea civilăADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT- Unitatea Teritorială nr.310, județul G;

- partea civilăADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT- cu sediul în municipiul B, Sector 5,-,

împotriva sentinței penale nr.451 din data de 07 noiembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal cu nr-, privind pe inculpații,- trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.215 Cod penal.

Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 8 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 14 octombrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.

- CURTEA -

Asupra apelurilor penale de față:

Constată că prin sentința penală nr. 451/07.11.2008 TRIBUNALUL CONSTANȚAa hotărât:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc.pen. raportat la art. 10 lit. Cod proc.pen. a achitat pe inculpații, și pentru săvârșirea de către fiecare a infracțiunii prevăzute de art. 215 alin.1,3,5 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal.

În baza art. 346 Cod proc.pen. instanța de fond nu a soluționat acțiunea civilă promovată de către Administrația Națională a de Stat precum și de Unitățile Teritoriale 310 G, 325 B, 345 Sibiu.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Între SC INTERNATIONAL SA și firma / Co s-a încheiat la data de 20.08.1998 Contractul de vânzare cumpărare a 32.800 tone ulei în -uri de un litru.

Perioada de livrare prevăzută inițial a fost octombrie 1998- mai 1999, plata urmând a fi făcută prin scrisoare de credit

S-a mai încheiat ulterior un privind livrarea uleiului, potrivit căruia 2000 tone urmau a fi livrate în prima jumătatea a lunii iunie 1999; 2000 tone în iunie 1999; 5000 tone la sfârșitul lunii iunie 1999.

La conducerea SC INTERNATIONAL SA se afla în perioada încheierii convenției, d-l G care însă pe parcursul derulării exportului a părăsit această funcție, primind alta, în cadrul Ministerului Agriculturii.

SC INTERNATIONAL SA solicitase în martie 1999 un împrumut în ulei rafinat, solicitare ce venea după ce anterior mai primise fără probleme astfel de împrumuturi. Această cerere a fost însă respinsă.

SC SRL era o societate cu volum mic de activitate în comparație cu SC INTERNATIONAL SA, care nu se număra printre partenerii oficiali ai, mai ales că aceasta nu mai împrumutase de altfel produse agricole din rezerva de stat către un SRL.

Martora, director general în cadrul Direcției Generale pentru Industrie și Agricultură C, este persoana care s-a oferit să sprijine SC în obținerea unui credit cu dobândă subvenționată pentru producție vegetală, făcându-i cunoștință inculpatului cu ministrul (261 V, ).

Inculpații și au aflat întâmplător despre posibilitatea acordării unor astfel de împrumuturi și cum la începutul anului 1999 societatea se zbătea să facă față unui deficit bugetar, au luat hotărârea de a solicita acordarea unui astfel de împrumut.

În acest scop, inculpatul s-a deplasat la Ministerul Agriculturii și pe când se afla în anticamera ministrului a auzit o discuție cu privire la acest subiect și cerând relații a fost pus în legătură cu

La confruntarea inculpatului cu martorul G (pag.247 IV), cel dintâi a susținut că în luna mai 1999, pe când se afla sediul pentru acordarea unui credit, în anticamera cabinetului ministrului, a auzit o discuție despre acordarea unui împrumut de ulei de la rezerva de stat, l-a interesat și a solicitat mai multe relații de la secretară care l-a îndrumat să ia legătura cu un care tocmai intrase în birou, respectiv chiar martorul G.

Inițial era interesat de împrumutul a 1000 tone ulei brut de la stat deoarece erau o unitate mică și nu știe cum s-a ajuns la cantitatea de 5000 tone. D-l i-a schițat o ciornă scrisă olograf și l-a trimis la dactilografă, iar după dactilografierea documentului, despre care inculpatul a aflat că se intitulează raport, a depus acel raport înapoi la secretariatul general de la cabinetul ministrului. D-l i-a recomandat să se intereseze după câteva zile la dacă s-a aprobat împrumutul.

Martorul G nu a negat cele afirmate de inculpat, dar a motivat că nu își amintește cele relatate de acesta.Acesta a mai arătat că: "Cu toate că domeniul meu de activitate în era cu totul altul -Direcția generală a patrimoniului și fond funciar,cunoșteam într-o anumită măsură cum ar trebui întocmit un astfel de document întrucât lucrasem cu în calitate de fost director al SC INTERNAȚIONAL SA S până în vara anului 1998.În perioada în care am lucrat la în nici o ocazie reprezentanții SC SA nu mi-au solicitat spijinul sau înlesnirea rezolvării unei probleme. Personal nu am intervenit pe lângă ministrul agriculturii pentru facilitarea rezolvării unor probleme de serviciu sau personale ".

Despre rolul acestei persoane la conturarea convenției ulterioare dintre părțile implicate vorbește și inculpatul (47 V ) care arată că:" Din auzite știu că împrumutul SC SRL a fost înlesnit în aceste condiții de G - că uleiul rafinat de SC a fost vândut de SC SRL cu sprijinul unei rude de-a directorului G, respectiv unchiul ginerelui numitului, numitul."

În acest context trebuie evidențiate dispozițiile legale care reglementau această materie.

Potrivit art.5 din Legea 82/1992: produsele pot fi scoase din rezervele de stat în următoarele situații:a) în condițiile prevăzute de art. 1, cu titlu de împrumut pe termen scurt,cu aprobarea primului ministru; c) în vederea împrospătării pentru valorificarea celor devenite disponibile,cu aprobarea.

În Hotărârea de Guvern privind organizarea și funcționarea Administrației Naționale a de Stat se prevedere la art.6 că are în subordine unități teritoriale cu personalitate juridică, având calitatea de ordonator terțiar de credite.

Cât privește procedura acordării de împrumuturi de produse din cadrul rezervei de stat, a comunicat că: după întocmirea propunerii de acordare a împrumutului de către ministerul d e resort,aceasta este avizată de,din punct de vedere al existenței stocului de produse,respectiv solicitat și în final este supusă aprobării primului-ministru.

În baza raportului care concretizează propunerea de acordare a împrumutului și oportunitatea acestuia,raport care în cele din urmă este aprobat de Primul Ministru, se procedează la negocierea principalelor clauze.

După ce are loc negocierea, unitățile teritoriale ale încheie contractul de împrumut respectiv după care se pune la dispoziție efectiv produsul rezervă de stat.

Legea 82/1992, republicată,mai prevede la art. 5 alin 2, că în situația produselor scoase cu titlul de împrumut, agenții economici beneficiari depun o garanție în lei sau valută al cărei cuantum să asigure reîntregirea stocului.

În situația supusă analizei, pentru garantarea împrumutului celor 5000 de tone ulei brut -soarelui s-a invocat OG 11/27.11.1997, publicată în 26/3.02.1995.

Art. 5 din OG11/1995 stipulează că: " agenții economici care preiau produse din rezervele materiale naționale, sub formă de împrumut, în condițiile legii, pot constitui garanții, atât în lei cât și garanții bancare, gaj în custodia debitorului, ipotecă sau alte garanții."

În anul 1997, când s-a procedat la modificarea Legii 82/1992, modalitatea de garantare a împrumutului prevăzută de OG 11/1995, nu a mai fost preluată de legiuitor, precizându-se numai existența garanției, în lei sau în valută, motiv pentru care prin rechizitoriu s-a apreciat că împrumutul rezervelor din rezerva de stat se garantează numai prin asigurarea unei garanții bănești, în lei sau în valută și că celelalte modalități de garantare au în vedere produsele scoase din rezerva de stat pentru împrospătare.

În cazul împrumutului solicitat de SC R DE SRL nu s-a urmat însă o astfel de procedură.

În lipsa unei cereri venite din partea societății care solicita împrumutul SC SRL, fără acte care să fie depuse la dosar în scopul verificării acestei solicitări, fără existența unei examinări obiective a situației societății, directorul în mod cel puțin surprinzător contactează pe reprezentanții SC SRL pe care îi pune în legătură cu reprezentanții SC INTERNAȚIONAL SRL, inculpații și, creând premisa relațiilor comerciale ulterioare între aceste părți și,după cum va urma.

Instanța are în vedere în acest sens Răspunsul Ministerului Agriculturii Alimentației și Pădurilor primit la solicitarea poliției (pag.89 vol.I ), în sensul că în perioada 09.12.1998 -31.05.1999 nu au intrat în evidența Direcției Generale Strategii și Politici în Agricultură și Industrie Alimentară documente legate de solicitarea SC SRL privind acordarea unui împrumut de 5000 tone ulei.

În sensul lipsei unei înregistrări a cererii venite din partea SC SRL privind acordarea de împrumut, declară și martorul, în 1999 director al Direcției Industria Alimentară din (pag. 219 IV ).Acesta mai arată că: "De regulă, de aceste împrumuturi beneficiau marii producători și nu societăți cu răspundere limitată, care nu erau cunoscute pe piață".

Și expertiza întocmită în cauză de d-l expert contabil (vol IV, pag.46) arată că din documentele analizate nu rezultă că SC SRL a solicitat în scris acordarea împrumutului și nici Ministerul Agriculturii și nu au justificat existența unei situații de criză sau disfuncționalități evidente între cerere și ofertă, pe piața românească de ulei.

În situația în care Ministerul Agriculturii și B analizau situația economică financiară a împrumutatului puteau constata că aceasta avea o situație economică financiară necorespunzătoare, reflectată într-un rezultat financiar negativ.

La pag. 44 vol I se află Raportul emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației 5/3313/19.05.1999 prin d-l ministru adresat primului ministru la acea dată, în care se solicită " pentru depășirea situației critice n care se află SC SRL R DE "scoaterea sub formă de împrumut a 5000 tone ulei brut din rezerva de stat, restituirea urmând a se face după 180 de zile de la data acordării". Se mai arată în raport că la acordarea împrumutului constituirea garanției se face cu scrisoare de garanție bancară cu valabilitate până la 31 dec. 1999 sau gaj fără deposedare.

Operațiunea de împrumut a fost inițiată de Ministerul Agriculturii fără ca cei din compartimentele de specialitate și Patronatul Producătorilor să raporteze conducerii ministerului că pe piață eol ipsă de ulei și necesită echilibrarea cererii cu oferta.

Instanța apreciază că față de probele administrate în cauză G, cu ajutorul Ministrului Agriculturii de atunci, și știința primului ministru, au acordat acest împrumut în ulei rafinat, în folosul SC SA,adevăratul beneficiar al convenției.

Motivul pentru care nu se putea acorda direct împrumutul acestei societăți a rămas neevidențiat de probe,dintr-o corespondență ulterioară a SC SRL cu rezultând că SC INTERNATIONAL SA mai primise un împrumut încă nerestituit: pag.117 vol IAdresa 67/07.11.2000 a SC SRL către- d-lui director general din care rezultă că:după ce SC SRL a obținut împrumutul și neputând asigura gajul pentru întreaga cantitate "dvs"ați propus colaborarea cu SC INTERNATIONAL SA S, fără ca împrumutata să fie avertizată că acea societate mai primise un împrumut în acea perioadă de la de 4000 tone.

O altă posibilă explicație ar putea fi cea dată de martorul (216 vol IV), fost consilier în cadrul Serviciului de Industrie Alimentară în cadrul Direcției Generale a Poliției din care arăta că: "Din anul 1999 acordarea împrumutului de la Rezerva de Stat se făcea pe baza rezoluției ministrului pe cererea agentului economic fără a se mai dezbate problema cu reprezentanții producătorilor.Agentul economic care solicita acordarea unui împrumut,depunea la cabinetul ministrului o cerere în care specificascopulîmprumutului, cantitatea solicitată, modalitatea de garantare. Cererea astfel înregistrată purta o rezoluție din partea ministrului și era dirijată către direcția noastră pentru întocmirea raportului - În anul 1999, pe piața internă și în evidențele direcției figurau un număr de 17 agenți economici care făceau parte din Asociația cu care se colabora în mod frecvent. Dintre acești 17 agenți nu făcea parte SC SRL Râmnicu De și nici nu am auzit de acest agent. Aprobarea de împrumut se făceapentru rezolvarea unei situații de pe piața internă și nicidecum pentru rezolvarea situației unei societăți. Până la acest raport nu am văzut vreo aprobare de împrumut de ulei unui SRL. Niciodată nu mi s-a solicitat să întocmesc Raport de prelungire a termenului de restituire.- SC SA nu a beneficiat de împrumut de ulei de la Rezerva de Stat și nici și nici nu ar fi putut să beneficieze pentru că și-a pierdut vocația la credite din 1996, fiind datornic. Precizez faptul că datorită motivației invocate și a circuitului documentului care nu a respectat procedura obișnuită,cât și a rigidității obținerii tuturor avizelor necesare (în aceeași zi), acest caz nu se înscrie într-o procedură uzată până atunci în sectorul de ulei.

Directorul, care din perspectiva acestei instanțe este "artizanul" afacerii nu a recunoscut vreodată că ar fi fost cel care a pus pe inculpații reprezentanți ai celor două societăți în legătură, pentru a da naștere la convențiile ce au urmat.

Acesta susținea că (221 IV ): "tiu că există documente prin care SC solicită ca SC SA să garanteze acel împrumut.Pe d-l l-am cunoscut anterior acestei situații, prin natura relațiilor contractuale dintre și SC SA. Este posibil ca această persoană să fi cunoscut pe d-l în sediul darnu eui-am pus în legătură unul cu celălalt."

Această afirmație nu este susținută de probe, reprezentanții celor două societăți implicate arătând constant că nu se cunoșteau anterior și indicând pe ca fiind cel care i-a pus în legătură. Implicarea acestuia însă rezultă în mod evident din probele administrate în cauză.

La fila 85 se află declarația inculpatului, președinte al SC SA care susține că în primăvara anului 1999 solicitat un împrumut de ulei de la care i-a refuzat dar nu mult după aceea l-a contactat împreună cu d-l de la SC SRL. S-a întâlnit ulterior cu inculpații și și au discutat propunerea de a garanta împrumutul de 5000 tone ulei cu garanție bancară, din care 2000 tone să le primească ei, dar să fie procesate de SC SA, restul de 3000 tone fiind pentru garant.

"C care m-a contactat de la și m-a pus în legătură pe mine și pe directorul de la SC SRL a fost directorul general.- Sunt uimit de forma pe care a dat-o acestor gajuri fără deposedare."

La confruntarea inculpatului cu (pag 250 vol. IV ), cel dintâi a menționat că l-a cunoscut pe șeful la sfârșitul lunii mai 1999, aflând că acesta urma să se ocupe de formalitățile privind acordarea împrumutului. Acesta i-a înmânat nota de negociere, a coborât cu ea la mașina în care se afla pentru aos emna dar acesta a refuzat văzând mențiunea privind garantarea cu scrisoarea bancare, întrucât nu aveau atâția bani. "Revenind în biroul lui după puțin timp, am solicitat verbal ca împrumutul să ne fie acordat pentru o cantitate mai mică, dânsul spunând că nu se poate schimba cantitatea pentru că există aprobarea primului ministru și că putem depune obiecțiuni cu privire la forma de garantare. Tot cu această ocazie, în biroul dânsului l-am cunoscut pe d-l, în calitate de reprezentant legal al SC INTERNAȚIONAL SA care mi-a fost recomandat de d-l că poate să garanteze m dat seama că cei doi se cunoșteau anterior acestei întâlniri."

, cu aceeași ocazie susține că afirmațiile de mai sus sunt adevărate dar că i-ar fi prezentat în acea împrejurare variantele legale, de a se adresa din nou Ministrului, Primului Ministru, sau de a aplica un contract de fidejusiune.

a mai susținut că (pag.442 vol. V) că nu a discutat nimic cu inculpatul referitor la faptul că cele 5000 tone erau o cantitate prea mare. Inculpatul arată că atunci când a văzut nota de negociere, după câteva zile de la prima discuție, în care se prevedea garanția de 58 miliarde lei, a adus la cunoștința lui care aștepta în mașină iar acesta a refuzat să semneze. Când i-a spus că nu mai pot renunța, inculpatul i-a cerut măcar reducerea cantității de la 5000 tone la 1000 tone (pag.395).

Inculpatul susține că (pag.375) a aflat din presă că statul împrumută societăților comerciale din rezerva de stat pentru împrospătarea acesteia. A aflat după întocmirea notei de negociere despre clauza privind existența garanției bancare și s-a speriat pentru că nu avea posibilitatea financiară de acest nivel. D-l le-a spus că nu mai pot da înapoi pentru că împrumutul e aprobat de guvern și că le recomandă o societate care " să garanteze, să primească împrumutul și implicit să îl restituie la scadență,fiind vorba de SC SA. Inculpatul mai susține că din câte cunoaște de la d-l, când directorul a făcut această recomandare în biroul său se afla d-l, președintele SC SA, care ulterior l-a sunat pe inculpatul pentru a discuta despre viitoarea colaborare, respectiv ca 2000 tone să fie rafinate și livrate către SC SRL iar 3000 tone să fie păstrate de SC SA.

Inculpatul arată că ( pag. 370, vol.IV): " Cu ocazia unei deplasări a d-lui la l-a cunoscut întâmplător pe d-l care lucra ca director în minister, care fusese anterior director general al SC Din discuțiile purtate cu acesta de către d-l, a auzit că am fi interesați de acest împrumut și s-a oferit de bunăvoie să se ocupe el de întocmirea unui raport pe baza căruia urma să primim aprobări atât de la Ministrul Agriculturii cât și de la și primi ministru. Personal nu i-am solicitat d-lui să depună vreo cerere în acest sens și nici noi nu am cunoscut că aceasta ar fi procedura, deoarece nu ne mai întâlnisem cu astfel de situații.D-l nu i-a spus însă ce cantitate de ulei intenționam să împrumutăm deoarece nici noi nu știam cu exactitate de cât am fi avut nevoie. După câteva zile d-l a fost contactat telefonic de d-l, în calitate de director general care ne-a invitat la sediul Agenției, spunându-ne că raportul a fost semnat. - Citind în mașină acest document am constatat că se aprobase împrumutul de la rezerva de stat pentru 5000 tone ulei brut soarelui,cantitate care mi s-a părut foarte mare comparativ cu nevoia și condițiile de garantare impuse și cu perioada foarte scurtă de rambursare."

La pag. 45 din vol.I se află Nota de fundamentare tehnico-economică a prețului cu ridicata pentru determinarea valorii de garanție privind livrarea la împrumut a cantității de 5000 tone ulei brut soarelui la SC SRL -/26.05.1999 se calculează valoare totală a garanției ar fi de 58.275.000.000 lei; transportul se plătește de SC cu mijloacele asigurate de furnizor; calculul de penalități în cazul în care SC SRL nu restituie la timp împrumutul.

Semnează,

Din verificările fișelor de stoc la produsul ulei brut a rezultat că termenul la care trebuia reîmprospătat uleiul în stoc (conform Legii 82/1992 art. 4 ) era de 30 iunie 2001 și nu iunie 1999 când s-a întocmit nota de negociere și s-a livrat uleiul.

La fila 50 vol. I se aflăObiecțiuniînregistrate la data de 26.05.1999, formulate de către SC SRL la nota de negociere prin care se arată că nu sunt de acord cu constituirea unei garanții prin scrisoare de garanției bancară, propunând constituirea garanției prin gaj fără depozitare prin obiectivele: secția de extracție a uleiului și secția de băuturi alcoolice- semnează director general.

Inculpatul a mai declarat pe parcursul urmăririi penale că deși obiecțiunile formulate de ei inițial au fost respinse verbal, insistându-se pe scrisoare de garanție bancară, ulterior, după o perioadă,au aflat că SC SA gira împrumutul prin gaj fără deposedare, mai târziu primind și ei un exemplar, prin fax, al actului adițional și că deja anunțase unitățile teritoriale să încheie contractele de gaj.

" Cu privire la raportul prin care s-a aprobat acordarea împrumutului declar că nu am cunoscut condițiile lui până acum o săptămână când am intrat în posesia unui exemplar și am rămas surprins când am citit că împrumutul se solicita pentru depășirea situației critice în care se afla societatea.Din punctul meu de vedere consider că statul nu ar fi aprobat niciodată așa împrumut pentru o astfel de motivație!".

Conform Actului adițional nr.1 (4492/04.06.1999) la nota de negociere:SC INTERNATIONAL SA S se obligă să constituie în favoarea unitățile sale teritoriale un gaj fără deposedare în valoare de 58,05 miliarde lei care constă în ulei rafinat de soarelui. Contractele de cauțiune în favoarea vor fi semnate de SC INTERNATIONAL SA S.Contractele de gaj vor fi autentificate de autoritatea desemnată în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

În cazul în care SRL nu își execută obligațiile se va îndrepta împotriva SC INTERNATIONAL SA pentru executarea obligației de reîntregire a stocului de 5000 tone ulei.

Garanția de 58.275.000.000 lei urma să se constituie prin scrisori de garanție bancară cu valabilitate 31.12.1999 emise de SC SRL în favoarea unităților teritoriale. La data de 2.06.1999 SC INTERNATIONAL SA cu scrisoarea 2469 comunicat că garantează acordarea împrumutului cu suma de 58 miliarde iar pe 4.06.1999 s-a obligat să constituie în favoarea UT gaj fără deposedare suma de 58 miliarde.

Nominalizarea în actul adițional 1 întocmit la Nota de negociere a SC SA ca debitor gajist,se explică aparent prin faptul că societatea căreia i-a fost acordat împrumutul nu deținea garanții materiale acoperitoare și nici capacitatea de rafinare aptă să prelucreze cantitatea împrumutată. Întrucât la solicitarea făcută anterior SC SA nu primise împrumutul cantității de 4000 tone, societatea a acceptat această variantă.

În realitate însă SC SRL pornise cu de a obține 1000 tone ulei dar primește în mod surprinzător 5000 tone,aceasta numai formal, pentru că de fapt și de drept, convenția la început verbală, ulterior parafată, urma să stabilească că acestei societăți îi profitau de fapt doar 2000 tone.

La fila 194 vol. I se află Contractul nr. 4 / 8.06.1999 încheiat de UT 310 G și SC SRL R DE (prin ) pentru 1568 tone ulei împrumutat.

La art. 6 din contract se arată că garantul SC INTERNATIONAL SA se obligă să constituie gaj fără depozitare în favoarea UT 310 G 1350 tone ulei.

La fila 202 vol.I se află contractul 8/1999 încheiat la 11.06.1999 între UT 345 S și SC SRL privind împrumutul a 1250 tone. Conform art.5- acordarea împrumutului este condiționată de constituirea de către SC în favoarea a unui contract de gaj fără depozitare.

Contractul de gaj va fi autentificat de autoritatea desemnată și va fi transcris în Registrul de Gajuri la instanța competentă. Garanția se constituie prin contractul de gaj 2571/08.06.1999.

Conform articolelor 11,12. transportul se face prin mijloace asigurate de furnizor,achitarea transportului se face de către expeditor în momentul expedierii mărfii urmând ca SC SRL să constituie în acest scop un depozit în favoarea furnizorului înainte de începerea livrării.

La fila 208,vol I, se află contractul 117/08.06.1999 încheiat de UT 325 cu SC SRL, de împrumut a 2182 tone ulei.

de 1% și TVA-ul aferent se virează înaintea livrării produsului.

Acordarea împrumutului este condiționată de constituirea de către SC în favoarea a unui contract de gaj fără depozitare.

Contractul de gaj va fi autentificat de autoritatea desemnată și va fi transcris în Registrul de Gajuri la instanța competentă.O dată cu autentificarea contractului de gaj se cesionează în favoarea unităților teritoriale eventualele drepturi bănești pe care SC INTERNATIONAL SA le va primi ca despăgubiri de la societatea de asigurări. Cantitatea se recepționează la sediul vânzătorului de către cumpărător.

Între unitățile teritoriale și SC INTERNAȚIONAL SA au mai fost încheiate în aceeași zi următoarele contracte:

-contractul de gaj fără depozitare 2572/ 08.06.1999 între SC SA și UT 310 G prin care debitorul se obligă să constituie gaj fără depozitare asupra a 1350 tone ulei, aflat la SC,în stare de folosință conform certificat de calitate, obligându-se să nu le înstrăineze fără acordul creditorului.În contract se mai prevedea și că:În caz de forță majoră debitorul va remite suma ce rezultă din asigurare.Creditorul are dreptul de a verifica existența bunului constituit gaj. Debitorul se obligă să anunțe pe creditor orice modificare a stării bunului gajat. (pag.16, vol.I);

- contract de cauțiune 2547/08.06.1999 între SC INTERNATIONAL SA și UT 310 prin care primul în calitate de fidejusor se obligă să garanteze executarea obligației de către SC SRL solidar cu acesta (pag.221 vol I);

Contractul de gaj fără depozitare 2571/08.06.1999 între SC SA și UT 345 Sibiu prin care debitorul se obligă să constituie gaj fără depozitare asupra a 1050 tone ulei, aflat la SC,în stare de folosință conform certificat de calitate, obligându-se să nu le înstrăineze fără acordul creditorului.

Debitorul garantează că bunurile cu certificatul de depozit 2511/07.06.1999. Bunurile sunt în bună stare conform certificatului de garanție 700/04.06.1999.

- contract de cauțiune 2548/08.06.1999 între SC INTERNATIONAL SA și UT 345 Sibiu prin care primul în calitate de fidejusor se obligă să garanteze executarea obligației de către SC SRL solidar cu acesta;

- contractul de gaj fără depozitare 2573/08.06.1999 între SC SA și UT 325 B prin care debitorul se obligă să constituie gaj fără depozitare asupra a 1900 tone ulei, aflat la SC,în stare de folosință conform certificat de calitate, obligându-se să nu le înstrăineze fără acordul creditorului.

Debitorul garantează că bunurile cu certificatul de depozit 2512/07.06.1999. Bunurile sunt în bună stare cf. certificatului de calitate 675/28.05.1999( pag. 227+228 vol I).

Trebuie menționat un aspect foarte important legat de ziua semnării contractelor de gaj- 08.06.1999, când la sediul SC INTERNAȚIONAL SA s-au prezentat comisii formate din directorii, contabilii tuturor celor trei unități teritoriale care înainte să semneze contractele trebuiau să verifice dacă în fapt există cantitatea de pet-uri pentru uleiul ce făcea obiectul gajului. Deși declarațiile acestora sunt destul de evazive,în mare parte susținând că au verificat existența faptică a gajului, în realitate ei au fost conduși la o magazie a SC SA în care se aflau depozitate multe pet-uri ulei rafinat,dar nici un reprezentant nu a stat să numere, bax cu bax dacă este întreaga cantitate.

În sensul acestei concluzii sunt următoarele probe constând în depoziții de martori:

(pag. 258 vol.IV) -Mai declar faptul că în ziua semnării contractelor de împrumut și de gaj la sediul SC, reprezentanții celor trei unități nu au verificat în prezența mea existența faptică a stocului de ulei rafinat în pet."

(pag.260) verso "Nu se pune problema existenței gajului în aproximativ 4.500.000 sticle 1/1, întrucât nu exista posibilitatea depozitării acestei cantități.

(pag.269 vol. IV) director al UT 345 Sibiu "Menționez faptul că la semnarea contractului de gaj mi-a fost prezentat un contract de depozit care atesta existența gajului dar eu personal nu am verificat faptic existența gajului. "u a verificat faptic pentru că a considerat că documentele sunt reale.

(pag.294 IV) director UT B nu poate preciza cu exactitate dacă acel gaj exista în întregime, deși avea dispoziție de a verifica acest lucru, dată de.

(pag. 314 IV), directorul UT G pe 8 iunie când a mers la sediul SC pentru încheierea contractului de gaj a văzut în depozit o mare cantitate de ulei în sticle 1/1 dar nu le-a numărat. Nu au verificat nici ulterior existența gajului, până la data de 13.03.2000. În altă declarație (79 V ) același martor, director la UT 310 se contrazice susținând că a verificat personal gajul la încheierea contractului

(pag.31), contabil șef la UT G arată că unitatea nu a verificat gajul până la data de 3o.03.2000,când a constatat inexistența lui.

(pag.346),contabil șef, la UT B arată că deși exista împuternicire pentru doi angajați ai unității din partea președintelui care aveau posibilitatea de a verifica existența gajului, nu s-au deplasat la SC SA niciodată de la încheierea contractului cu precizarea că în ianuarie 2000, la cererea noastră,conducerea SC a comunicat existența gajului.

Chiar dacă faptic nu s-a verificat gajul, s-a încheiat (pag.32, vol. III) proces-verbal din data de 15.07.1999,semnat de SC INTERNATIONAL SA S, la sediul său în prezența reprezentanților UT 325 privind verificarea existenței 1900 tone ulei rafina de soarelui ambalat în pet de 1/1 ce reprezintă gaj conform contractului 2573/08.06.1999 și s-a constatat existența acestuia.

a eliberat și certificatul de depozit 2510 prin care SC INTERNATIONAL SA confirmă la data de07.06.1999existența în stoc a cantității de 1350 ulei rafinat de soarelui îmbuteliat în de 1/1 (pag.219,vol.III) precum și certificat de calitate al SC INTERNATIONAL SA privind cele 1350 tone ulei.

Conform expertizei SC INTERNAȚIONAL SA nu deținea în perioada 01.06-10.06.1999 în stoc cantitatea de 4300 tone ulei rafinat soarelui dar avea în stoc cantitatea de ulei brut și ulei rafinat care transformate în echivalent 1/1 și cumulate cu cel existent în stoc, însuma 4956 tone ulei.

La data de 07.06.1999 SC INTERNAȚIONAL SA nu dispunea de spații necesare depozitării cantității de 4300 tone ulei rafinat.

PotrivitAdresei 67/07.11.2000 a SC SRL către, la întocmirea și semnarea contractelor de gaj între societate și unitățile teritoriale,nu s-a putut constata faptic existența gajuluiulei la, cantitatea respectivă neexistând în posesia societății respective, deci contractele constituindu-se în fals.

Între societățile împrumutată și garantă conduse de inculpați s-a încheiat convenția înregistrată sub numărul 2485/3.06.1999 încheiată de SC SRL ( prin director general ) și SC INTERNATIONAL (prin ) având ca obiect depozitarea întregii cantități de 5000 tone ulei brut soarelui în rezervoarele SC INTERNATIONAL SA sau în alte spații închiriate de acesta (pag. 185, vol. I).

SC INTERNATIONAL SA rafinează 2000 tone și livrează uleiul către SC.

Reconstituirea cantității de 5000 tone se face de SC INTERNATIONAL SA -3000 tone și de SC SRL 2000 tone. C/val transportului se achită de beneficiarul împrumutului proporțional cu cantitatea utilizată de părți în nume propriu.

SC SRL garantase la 10.06.1999 cu o ipoteca în valoare de 23 miliarde lei în favoarea SC SA, dar în realitate din cele trei active două active în valoare de 21 miliarde nu aparțineau SC SRL.

În perioada care a urmat, în mod regulat societatea garantă SC INTERNATIONAL SA a confirmat existența în stoc a uleiului ce făcea obiectul gajului fără deposedare. Astfel potrivit actelor dosarului o confirmare a avut loc la data de 08.06.1999 a 5050 tone ulei (pag.233) iar potrivit adresei 5874/12.11.1999(pag.180) SC INTERNATIONAL SA prin directorul său general confirmă existența la data de 11.11.1999, a gajului fără deposedare nr.2573/08.06.1999 în stocul său.

Se constată existența la dosar a adresei 6253/ 20.12.1999 emisă de UT 325 B către SRL, SC SA privind verificarea pe teren a existenței cantității de 1900 tone ulei,gaj fără deposedare.Este rugat d-l să se prezinte la data de 23.12.1999 la sediul SC pentru verificarea existenței gajului (pag.184).

Potrivit procesului-verbal de constatare 363/14.03.2000 încheiat la data de1 3.03.2000la sediul SC SA cu ocazia verificării gajurilor, s-a constatat inexistența gajurilor,dar societatea garantă a prezentat certificatul de forță majoră 106/14.01.2000. A fost prezent, nimeni de la SC SRL.

Unitățile teritoriale 325, 310 și 345 Sibiu informează că pe 17.04.2000au verificat la sediul SC SA constatând că nu există uleiul gaj. Au fost prezenți și reprezentanții SC.

Acest control venea după cel din 13.03.2000 când se invocase forța majoră (cu motivarea valorificării gajului pentru a nu se deprecia) și se obligaseră să reconstituie gajul.

La un moment dat UT 310 solicită SC să reînoiască polița de asigurarea care expirase pe 31.08.1999.

La dosar mai există o adresă emisă de 310 G către din care rezultă că prima s-a deplasat la sediul SC INTERNATIONAL SA pentru a verifica cantitatea de 1350 tone ulei comestibil de soarelui la sticlă pet care constituie gaj la contractul de împrumut 4/08.06.1999 în favoarea SC SRL și a constatat cănu există!!(pag.88)

Expertiza întocmită în cauză a arătat că stocul de ulei ce a constituit gaj existent la 30.03.2000 a fost valorificat pe bază de documente justificative,din vânzare încasându-se suma de 22.709.390.250 lei, folosită pentru achitarea obligațiilor curente. În momentul începerii valorificării gajului UT nu au fost înștiințate.

Conducerea SC INTERNATIONAL SRL a motivat această situație pe baza certificatului de forță majoră 106/14.01.2000 care atestă faptul că în perioada 01.01.- 14.01.2000 s-au înregistrat temperaturi negative de - 7,5 grade celsius,-11 grade celsius, fenomene meteorologice deosebite (ninsoare, viscol, ceață ) în sensul înghețării conductelor tehnologice în sectoarele în care nu s-a putut face purjare, infiltrării apelor freatice în Casa Mașini ale silozurilor

Se constată și prezența unui raport al SC SA asupra stării tehnice a instalaților societății la data de 10.01.2000 când societatea a fost oprită în perioada 24.12.1999 - 10.01.2000 datorită înghețului utilajelor.

Certificatul de forță majoră a fost prezentat pe13.03.2000cu ocazia verificării la sediul SC dacă există gaj deși potrivit art. 7 din contractul de gaj debitorul garant avea obligația de a comunica orice situație de natură a afecta bunul gajat.

La dosarul cauzei se află adresa nr. 390/23.03.2001 a Muntenia - Serviciul B, care a confirmat atât cererea CCIA I de a obține informații despre fenomene meteorologice din perioada 1-14 ianuarie 2000 cât și veridicitatea datelor cuprinse în certificatul de forță majoră (fila 258, vol. III).

,operator calculator la CCIA I,declară în legătură cu certificatul de forță majoră 106/14.01.2000: " La data de 14.01.2000 d-l director a trimis un coleg cu o ciornă în care era redactat certificatul de forță majoră pe care l-am dactilografiat și listat și am dat certificatul colegului pentru a duce d-lui director pentru a fi semnat" (pag.33,vol. IV)

,director departament în cadrul Camerei de Comerț și Industrie și Agricultură I susține că nu are cunoștință despre certificatul de forță majoră 106/14.01.2000 ce i-a fost prezentat de poliție,la data emiterii lui astfel de certificate nu se emiteau de departamentul pe care îl conduce (pag.235).

- referent în cadrul CCIA I arată că avea sarcina de a înregistra corespondența și nu știe nimic de acel certificat, fiind redactat de d-l președinte . În registrul de intrări-ieșiri la poziția 106/14.01.1999 apare încheierea de ședință a Tribunalului Ialomița privind SC SRL (pag. 236 vol. IV ).

,președintele CCIA, cu privire la certificatul de forță majoră arată că el este cel care l-a redactat și semnat, pe baza documentelor prezentate de societatea.Nu a putut însă prezenta la cererea poliției documentele și cererea societății pentru că nu au fost găsite, explicabil prin neglijența înregistrării copiilor. A eliberat certificatul pentru a servi la prelungirea termenelor de rambursare nu pentru valorificarea uleiului (pag.254, vol. IV ).

Martorul mai arată că solicitarea a fost verbală, nu i s-a prezentat vreun certificat emis de Stația S, nici ei nu au solicitat în scris dar e posibil să o fi făcut telefonic sau să fi avut la bază informații legate de această problemă. Nu își amintește dacă documentul semnat de el a primit un număr de înregistrare.

susține că certificatul de forță majoră cuprinde mențiuni reale conforme cu datele obținute de la stația meteo. Ea este cea care a ridicat acest certificat, fără să plătească eliberarea lui, plata facându-se mai târziu din motive pentru care nu le cunoaște ( pag.40, vol. IV).

Inculpatul, director general la SC SA susține că certificatul de forță majoră "deși nu se referea în mod expres la deprecierea uleiului gajat,evidențiază împrejurări care indirect au dus la degradarea arătată și ca atare la nevoia valorificării uleiului în discuție".(pag. 411 IV).

"Chiar în condițiile în care după apariția forței majore SC SA nu a mai reconstituit gajul în întregime, consider că aceasta nu reprezintă rea credință deoarece în cazul în care ar fi trecut la executarea silită, SC INTERNAȚIONAL SA avea resurse financiare pentru acoperirea diferențelor existente.-La 17.04.2000 a făcut o nouă verificare,constatând inexistența unei anumite părți de gaj, trebuie menționat faptul că acest document nu mai are nici o valoare deoarece contractul de gaj fără deposedare expirase pe 30.03.2000."

Inculpatul mai arată că (pag.411,vol. IV ) gajul l-a valorificat pe piața internă considerând că avea posibilitatea refacerii stocului." Revin și arăt că valorificarea gajului am dispus-o și datorită faptului că în acea perioadă cererea era foarte mare (sărbătorile de iarnă ) pe piața internă."

(pag.47,vol. V) cauza înstrăinării uleiului se regăsește în conținutul certificatului de forță majoră."

În acest context, mai trebuie menționat că a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prevăzut de art. 289 Cod penal, constând în aceea că ar fi întocmit certificatul de forță majoră prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare realității, prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru infracțiunea menționată, deoarece faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv latura obiectivă.Totodată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art. 25 raportat la art. 289 Cod penal și art. 291 Cod penal, întrucât primei infracțiuni îi lipsește unul dintre elementele constitutive, iar cea de-a doua nu există.

Data scadenței rambursării împrumutului în ulei a fost depășită fără ca SC SRL și SC INTERNAȚIONAL SA să își onoreze obligațiile potrivit înțelegerii intervenite între acestea. Societatea împrumutată, SRL a solicitat de mai multe ori amânarea restituirii, fie pentru că această societate figura în contractul de împrumut ca datorând cele 5000 tone, fie pentru că așa s-a înțeles cu unitățile teritoriale și SC INTERNAȚIONAL SA.

La dosar se mai află și un raport cu numărul 1339/25.11.1999 pentru obținerea unei prelungiri a termenului de restituire în care SC SRL susține că e în imposibilitate de a respecta termenul de restituire din motive de natură tehnică - deteriorări de piese și subansamble; dar și de natură socială (producători agricoli care asigură aprovizionarea și care nu dețin alt mijloc de subzistență au solicitat cu prioritate contravaloarea).

Într-o declarație inculpatul susține că:" Prelungirea termenului au solicitat-o la cererea SC SA" (pag.375, vol.IV ).

La data de 8.12.1999 s- încheiat un Adițional în care se prevede că intrarea în stoc rezervă de stat se prelungește de la 30.11.1999 la 30.03.2000.

Potrivit Actului Adițional la contractul 117/08.06.1999 înregistrat sub nr. 6092/03.12.1999,determinat de prelungirea termenului de rambursare,la art. 2 se prevede că facturile emise în luna iunie se anulează și se întocmește altă factură cu termen scadent 30.03.2000 (pag. 214).

SC SRL explică emiterea adresei prin care se solicita prelungirea termenului de rambursare prin faptul că au răspuns rugăminții unor persoane din cadrul care susțineau că numai așa se poate proceda legal, se câștiga timp pentru remedierea situației, fără să se gândească că această adresa va servi de probă împotriva lor.

SC INTERNAȚIONAL SA a evidențiat în perioada iunie-iulie 1999 intrarea cantității de 5000 tone ulei brut.

realizat din exportul celor 5000 de tone ulei brut în sumă de 4.639.070.000 lei, putea fi diminuat cu suma de 551.724.612 lei.

În contabilitatea SC nu apare nici o obligație de restituire sau plată față de sau față de SC SA a cantității de 2000 tone ulei brut.

Din cantitatea de 5000 tone ulei brut,după scăderea zațului și a uleiului datorat SC SA în contul procesării a rezultat suma de 10.104.937.630 lei folosită de SC pentru achitarea unor credite și acoperirea cheltuielilor curente.

O chestiune îndelung discutată ( cu doar aparente consecințe asupra laturii subiective a infracțiunilor reținute în sarcina reprezentanților SC SRL ) a fost aceea a adresei olografe primite de fiecare unitate teritorială din partea SC SRL prin care acestea sunt îndrumate să livreze întreaga cantitate la SC SRL iar pe documentele de expediție să se facă mențiunea livrare în contul SC INTERNATIONAL.După expediere îi roagă să transmită copia de pe avizul de expediție la fax 043 -. Semnează director general .

La dosar mai există o altă adresă semnată de prin care îndrumă unitățile teritoriale ca zațurile rămase după încărcarea întregii cantități de ulei brut să fie expediate la SC.

Potrivit Raportului de expertiză grafoscopică 18661/5.04.2001 al IPJ privind cele 3 adrese tip fax, format A4 privind instrucționarea unităților teritoriale să livreze uleiul către SC C,concluzionând că acestea suntscrise și semnate deiar impresiunile de ștampilă aplicate pe acesteaaparțin ștampilei SC SRL R DE C (283,vol III).

Conform procesului-verbal de confruntare între și (pag.244), angajatul SC SA arată că: "Tot cu această ocazie (în iunie 1999,la semnarea contractelor ) s-a prezentat verbal faptul că uleiul,respectiv cele 5000 de tone, urmau a fi livrate direct la SC C de unde urmau a fi exportate în numele SC SA. Deoarece reprezentanții se grăbeau am solicitat să le transmit prin fax acceptul SC SRL ca uleiul să fie livrat direct la SC Port C. Pentru operativitate, deoarece d-l avea asupra sa ștampila societății i-am solicitat în prezența celor sus menționați să aplice ștampila pe un număr de 4 foi albe,fără a-i solicita însă să și semneze în numele societății urmând ca eu să completez ulterior olograf și să transmit prin fax.D-l a acceptat acest lucru și a aplicat ștampila pe cele 4 foi albe cu precizarea că acesta cunoștea ce aveam de gând să fac cu aceste documente.A doua zi am completat faxurile și am semnat în locul directorului SC SRL,d-l."

Inculpatul susține că a participat la întâlnirea desfășurată la sediul SC SA din iunie 1999, ca membru al SC SRL."de aceea, cunoscând că este vorba doar de purtarea unor discuții, nu am fost împuternicit în scris a reprezenta societatea și a semna acte în numele acesteia.- În prezența mea, nu s-a discutat ca uleiul ce urma a fi ridicat de la să fie livrat direct la SC PORT C.Eu personal nici nu am auzit la acea dată de SC SA. La acea dată ca și în alte dăți nu aveam asupra mea ștampila deoarece scopul participării mele erau discuțiile și nu se justifică existența ștampilei asupra mea ".

Martorul mai susține în altă declarație că la data de 08.06.1999 s-au întâlnit la sediul SC SA reprezentanții - UT, SC SRL, care au semnat contractele de împrumut și de gaj, o parte din discuții referindu-se la dirijarea uleiului către SC, în port, pentru exportarea lui. La sfârșitul discuțiilor,directorii celor trei unități au solicitat acordul scris al reprezentantului SC, pentru a putea începe livrarea în Portul C, delegatul SC SRL d-l motivând că nelucrând în acest domeniu nu se pricepe și a lăsat 4 ștampilate cu ștampila SC SRL (pag.258, vol. IV).

" Menționez că toate adresele au fost transmise prin fax de la SC SA de către secretară dar nu pot preciza dacă au fost văzute de conducere care de regulă vedea corespondența ".

La pag.406 verso IV inculpatul arată că: "Se poate observa că ștampila aplicată nu este cea oficială ( de plastic ) fiind aplicată o ștampilă de lemn, pe care nu este exclus să o fi avut la mine, pentru că de regulă o mai foloseam când mă prezentam să ridic marfa, materii prime, unde nu era nevoie de semnarea anumitor contracte, situație în care s-ar fi aplicat ștampila de plastic pe care o ținea directorul general. Însă nu exclud ca fără știința mea ștampila să îmi fi fost sustrasă din geantă și să fi fost folosită de o altă persoană fără ca eu să cunosc acest lucru. această precizare pentru că dacă aș fi aplicat ștampila în alb aș fi semnat tot eu.

,contabil șef la SC SRL arată că: "enționez că în vederea efectuării lucrărilor de ulei rafinat, învinuitul a lăsat la SC SA avize de însoțire a mărfii și delegații ștampilate,deoarece învinuitul purta ștampila SC SRL la el.Nici un moment, în acea perioadă nu s-a reclamat pierderea unei ștampile de la societate." (pag 68).

Cum această depoziție care contrazice apărarea inculpatului vine de la cineva care lucra în aceeași societate, împreună cu acesta, este posibil să se coroboreze cu depozițiile inculpaților, a martorului în sensul că inculpatul a lăsat foile ștampilate pentru ca marfa să poată pleca direct de la unitățile teritoriale în Portul

Un alt aspect care vine să confirme această teză este faptul că pe reprezentanții SC SRL nu i-a interesat nici o clipă ce s-a întâmplat cu marfa care în fond le era lor împrumutată. Ei aveau înțelegerea cu reprezentanții SC SA, ca partea lor de ulei, cele 2000 de tone, să fie rafinate și să le fie livrate ulterior așa că situația trebuia într-un fel reglată pentru ca și unitățile teritoriale să se conformeze acestei înțelegeri și să trimită marfa în port.

În plus, martora ,contabil șef la SC SRL arată că: "Unitățile teritoriale au emis facturi către SC SRL,facturi pe care le-am returnat fără a fi înregistrate în evidențele contabile.Din punct de vedere contabil aceste facturi trebuie înregistrate la SRL chiar dacă faptic nu primisem uleiul. Am explicat inculpaților și dar cei doi mi-au cerut să restitui facturile afirmând că întreaga cantitate de ulei a fost exportată de SC SA "(pag. 68,vol.V).

În orice caz,chiar dacă potrivit acestor argumente inculpații și par a fi știut că marfa va fi exportată, acest aspect nerezultând cu certitudine, instanța îl va considera totuși nedovedit.

Inculpații reprezentanți ai SC SA au susținut că exportul uleiului împrumutat a fost o chestiune discutată deschis la întâlnirea ce a avut loc la data de 8 iunie 1999, la sediul societății garante,cu ocazia semnării contractelor de împrumut și gaj, dar reprezentanții SC SRL și ai unităților teritoriale această teză.

arăta că:" O altă înțelegere avută cu SC și cele trei unități teritoriale a fost că deoarece derula un contract de export s-a profitat de acest lucru ca să micșorăm din cheltuielile de transport,cu timpul și altele și s-a discutat ca uliul de la unitățile să meargă direct la Eu afirm că se știa acest lucru."(pag.185).

-consilier juridic la UT 345 Sibiu arată că acordarea împrumutului era condiționată inițial de prezentarea unei scrisori de garanție bancară și nu se făcea referire expresă la vreo clauză de interdicție a exportului acestui produs.

"Înainte de încheierea contractului de împrumut era nevoie de încheierea contractelor de garanție la data de 8.06.1999. Rolul meu era acela de a verifica legalitatea actelor întocmite,eu neavând sarcina expresă de verificare a gajului scriptic și faptic. Înainte de întocmirea contractului de gaj am participat la sediul SC SA la discuții împreună cu ceilalți reprezentanți ai de la cele 3 unități teritoriale,un reprezentant al SC SRL despre care am aflat ulterior că este directorul comercial.În această formație am discutat clauzele contractuale,termene livrate, transport și atunci am aflat de existența unei înțelegeri între cele două societăți.Nu rețin din discuțiile purtate să se fi discutat despre exportul uleiului sau trimiterea lui către SC C.După ce mi s-au prezentat documentele ce atestau existența gajului -certificat de depozit și calitate nu am avut dubii asupra realității. Nu cunosc dacă în lipsa mea directorul unității a verificat existența în realitate - faptic, a gajului.

- Încă din data de 9.06.1999 am primit la sediul unității în numele SC SRL un fax care ne comunica să trimitem întreaga cantitate de ulei pe adresa SC SA C, cu mențiunea expresăă se făcea în numele SC SA. Nu am pus la îndoială realitatea acelui înscris "(pag.189).

Gec onsilierul UT 325 B: " Personal nu am auzit din aceste discuții și referiri la exportul mărfii,implicit dacă aș fi auzit așa ceva contractul nu s-ar mai fi încheiat. Colegul meu a fost cel care a văzut marfa ce urma a fi gajată (pag.189).

director al UT 345 Sibiu: "La datele de 21.06. respectiv 09.06. a primit faxuri din partea SC privind solicitarea livrării către SC C -Consideră că exportul e ilegal pentru că nu s-a precizat nimic în nota de negociere, fapt ce îl determină să creadă că trebuia folosit pe piața internă iar poate exporta direct nu prin intermediari(pag.269).

Pe 8 iunie s-au deplasat la SC în vederea întocmirii și semnării contractelor de gaj fără deposedare și cauțiune. S-au purtat discuții în sala de protocol dar în nici un caz despre export, aspect care dacă ar fi fost cunoscut ar fi dus la oprirea discuțiilor.

, consilier juridic la UT 310 declară că la discuțiile purtate de reprezentanții tuturor părților implicate, cu prilejul negocieriinu s-a discutat despre exportarea uleiuluiși despre o anume destinație. Nu știe cum s-a procedat la verificarea existenței gajului, aceasta semnând după ce directorul unității s-a întors de la notariat (pag.194).

, director tehnic la UT 325 B arată că la discuțiile comune tuturor părților s-a discutat despre contractul de împrumut și de faptul că uleiul urmaa fi depozitat în spațiile SC SA situate în portul C la SC SA și nici un moment nu s-a discutat despre exportarea mărfii, situație care dacă ar fi fost cunoscută, nu s-ar mai fi încheiat contractul. (pag.195).

Bunul gajat i-a fost prezentat." Am aflat la începutul anului 2000 că SC INTERNAȚIONAL valorificase gajul fără știința noastră astfel încât până la termenul scadent de restituire nici nu l-a restituit ".

consilier și șef serviciu comercial arată că nu a cunoscut personal pe reprezentanții SC, SC SA;obiecțiunile SC SRL nu s-au prezentat niciodată membrilor comisiei, nu poartă nici o rezoluție de aprobare sau respingere ci doar un număr de înregistrare.Unitățile teritoriale aveau obligația de a verifica periodic existența garanției "Consider că exportul făcut este ilegal, acest drept fiind conferit de legea 82/1992 numai."(pag.198).

arată că la discuțiile ulterioare privind restituirea împrumutului "d-l a avut o atitudinea defensivă asupra SC SA pentru restituirea împrumutului.Ulterior am aflat că uleiul a fost luat la export de către SC SA,fapt ce nu concordă cu conținutul raportului de aprobare a operațiunii care prevede că produsul a fost împrumutat pentru depășirea situației critice a SC SRL."(226 IV).

Gal ucrat la Ministerul Agriculturii ca director general la Direcția de patrimoniu fond funciar și arată că: "Cu privire la faptul că uleiul a fost exportat nu mi se pare normal, pentru faptul că în perioada în care am lucrat la Ministerul Agriculturii nu am cunoștință să se fi aprobat vreun împrumut de la rezerva de stat cu destinația export.(pag.230 vol. IV).

,"Prin luna februarie 2000,împreună cu d-l și d-l ne-am deplasat la sediul SC SA și am participat la o întâlnire cu reprezentanții acestei societăți și reprezentanții unităților teritoriale ale. Personal mi s-a părut că relațiile dintre reprezentanții celor două instituții erau strânse, noi fiind practic marginalizați în condițiile în care scopul întâlnirii era să restituim împrumutul. Rețin la un moment dat că directorul economic de la UT Sibiu crezând că nu este auzit de către noi, a afirmat în sensul că știa că uleiul este exportat, lucru care m-a surprins și am fost derutați și suspicioși în același timp și pentru că întâlnirea respectivă s-a terminat fără a stabili o condiție certă de restituire a împrumutului.

Noi pentru termenul din 30 martie 2000 aveam posibilitatea de a restitui împrumutul, însă SC SA din nou a cerut prelungirea termenului pentru că nu avea marfă."(pag.239,vol.IV).

Instanța remarcă atitudinea defensivă a acestei martore dată fiind și răspunderea funcției sale, afirmațiile fiind contrazise de probele administrate în cauză.

,director,a fost membru în comisia de negocieri iar condițiile s-au stabilit fără participarea reprezentanților SC SRL, SC SA )pag.241,vol. IV ).

"Precizez că de când lucrez la nu îmi amintesc să se fi aprobat vreun împrumut la un SRL din rezerva de stat.Nu am avut cunoștință că uleiul împrumutat urma a fi exportat, acest lucru l-am aflat în iunie 2000.- De când am funcția de conducere nu îmi amintesc să se fi trecut în notele de negociere la acordarea împrumutului, clauze de restricționare pentru utilizarea produsului."

,contabil șef, la UT B: "Conform Legii 82/1992 rep., împrumutul nu era considerat ca act de vânzare și în mod normal trebuia folosit pe piața internă și nu pentru export, acest lucru putând să îl facă chiar."( pag.346, vol. IV)

,director la SC SRL,fost director: "În momentul avizării raportului de împrumutam avut în vedere folosirea produsului pe piața internă,necunoscând că acesta urma să fie exportat. Dacă aș fi cunoscut acest lucru nu l-aș fi avizat."

contabil UT 345 Sibiu arată că au primit prin fax nota de negociere și au livrat uleiul la SC PORT pe baza adreselor 801 și 739 primite prin fax.A aflat despre exportarea uleiului abia la poliție și consideră că trebuia folosit pe piața internă (pag. 364, vol. IV).

arată într-o declarație că:"Prin aprilie 2000,la întâlnirea de la SC SA și UT au auzit pe contabilul șef de la Sibiu că uleiul a plecat la export și că va ieși un mare scandal dacă se află(pag.375, vol.IV )

, director economic al Direcției economico Financiare din cadrul arată că cel care putea dispune de marfa împrumutată era împrumutatul nu debitorul gajist." În momentul în care am parcurs raportul semnat de Ministrul Agriculturii și avizat de Primul Ministru prin care se aproba împrumutul,am fost malițios și am constatat că,de fapt, ministrul Agriculturii se identifica cu pesoana juridică care solicita împrumutul. Personal nu am văzut rapoarte întocmite de Ministrul Agriculturii în aceeași manieră și cu folosirea aceleiași terminologii.- Se consemnau expres interdicții cu privire la exportul produsului împrumutat numai în situația în care acele produse sunt scoase din rezerva de stat pentru situații de criză economică la nivel național și nu atunci când se constată situație de criză în cazul agentului economic titular."(259 V).

Celor patru inculpați li s-a reținut în sarcină săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,3,5 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal.

Pentru a reține în sarcina inculpaților și, în calitatea acestora de reprezentanți ai SC SRL existența elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune este necesar să fi existat o acțiune de inducere în eroare a la încheierea contractului de împrumut în ulei rafinat, acțiune fără de care reprezentanții nu ar mai fi acceptat relația contractuală.

Din modul în care s-a derulat acțiunea,raportat la mijloacele de probă expuse mai sus, este exclusă existența unei astfel de manipulări,de abordare dolosivă a faptelor de către cei doi inculpați.

Aceștia venind în numele unei societăți mici ca activitate comercială,cu probleme de altfel în ce privește rentabilizarea comerțului desfășurat, s-au aflat în fața unei conjuncturi favorabile, în mod cu totul întâmplător lor:, directorul general dorea să împrumute de fapt pe SC INTERNAȚIONAL SA însă nu putea să o facă direct.

SC SRL solicită 1000 de tone ulei împrumut dar primește în mod surprinzător 5000 de tone, intenția împrumutătorului fiind de fapt, ca marfa să ajungă la garant, principalul beneficiar al împrumutului, în scopul ca acesta să poată exporta uleiul mai departe.

Nu a existat o cerere scrisă și înregistrată din partea SC SRL pentru ca la acest moment să o putem analiza pentru a vedea dacă reprezentanții societății,inculpații, au ascuns vreun moment, un aspect esențial privind activitatea societății, pe care dacă l-ar fi cunoscut, nu ar mai fi contractat.

Nu numai că inculpații au fost implicați în această afacere imediat ce s-au interesat dacă ar putea fi împrumutați în mod legal, dar practic nici nu au fost lăsați să dea înapoi, atunci când s-au speriat că întinderea afacerii este prea mare și că nu pot restitui împrumutul, spunându-le că împrumutul este deja aprobat de primul ministru și venind cu soluția "salvatoare" a garanției oferite de SC INTERNAȚIONAL SA.

În ce privește faxurile trimise de SC INTERNAȚIONAL către unitățile teritoriale, ca și când ar fi venit din partea lui și SC SRL, instanța a arătat mai sus că deși sunt și probe prin care s-ar induce concluzia că inculpații și au știut de exportul mărfii,această chestiune nefiind dovedită fără dubiu urmează a aprecia că cei doi inculpați nu au știut că uleiul va fi exportat.

Chiar în situația în care ar fi știut, atâta timp cât prin lege nu era exclus exportul și nici printr-o clauză contractuală, cunoașterea acestui fapt nu are nici o relevanță.

Neexecutarea obligației asumate de SC SRL se datora neînțelegerii apărute între reprezentanții și cele două societăți și faptului că făcea presiuni vis-a-vis de fiecare societate să restituie întreaga cantitate de ulei de 5000 de tone, dar și imposibilității faptice constatate prin expertiză, a SC SRL de a-și executa obligația de restituire a 2000 tone având în vedere că marfa împrumutată doar acoperise niște goluri financiare (,contabil șef la SC SRL arată că exercițiul financiar pe 1998 s-a încheiat pe pierderi 10-12 milioane din credite și dobânzi la credite ),aspecte care nu au relevanță de natură penală, neexistând nici o acțiune de inducere sau menținere în eroare, de deteriorare a realității, de care inculpații să se facă vinovați.

Atitudinea manifestată de inculpații și de a instrucționa pe contabilul șef să nu înregistreze în contabilitate facturile emise de unitățile teritoriale,nu este dovada relei-credințe ci a faptului că se știau doar în parte beneficiari ai împrumutului.

În plus aceștia nu aveau cunoștințe de contabilitate și nici juridice temeinice pentru a înțelege că acele facturi trebuiau înregistrate iar din punct de vedere comercial societatea parte în contractul principal de împrumut era SC SRL,acesteia incumbându-i obligația de restituire.

Dacă ar exista rea-crediință aceasta s-ar manifesta mai degrabă în raporturile dintre cele două societăți, prin ignorare a convenției dintre acestea și nu față de.

În concluzie, instanța apreciază că nu au existat acțiuni din partea celor doi inculpați, și de inducere în eroare a reprezentanților, nici de menținere în eroare, acestora putându-se imputa doar neexecutarea obligației asumate prin contractul comercial încheiat cu.

Instanța va achita pe cei doi inculpați în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b Cod proc. pen. raportat la art. 10 lit. b Cod proc.pen.- fapta nu este prevăzută de legea penală.

Aceleași acuzații au fost aduse prin rechizitoriu și inculpaților și, în calitate de reprezentanți ai SC INTERNAȚIONAL SA, privind comiterea infracțiunii de înșelăciune în dauna.

Așa cum probele administrate în cauză au demonstrat-o, această societate avea puterea financiară de a susține un împrumut de ulei de la, era un partener oficial.

Susținerea primită de la martorul G sau de la directorul, mai ales că ultimul pare a fi cel care a creat premisele derulării afacerii dovedesc lipsa vreunei forme de vinovăție din partea inculpaților privind o eventuală inducere în eroare.

La momentul la care s-au încheiat contractele de gaj fără deposedare nu s-a făcut o verificare atentă privind existența reală a pet-utilor de ulei aduse gaj, dar aceasta a fost voința creditorului gajist pe care nimic nu l-a oprit să verifice susținerile reprezentanților SC INTERNAȚIONAL SA.

Debitorul gajist a emis acele certificate de garanție, care atestau că gajul ar exista deși la data de 07.06.1999 SC INTERNAȚIONAL SA nu dispunea de spații necesare depozitării cantității de 4300 tone ulei rafinat însă nu putem considera că reprezentanții SC S au urmărit să deformeze realitatea, câtă vreme expertiza contabil judiciară întocmită de d-l expert contabil (pag.46, vol. IV) în cauză a concluzionat că SC INTERNAȚIONAL SA nu deținea în perioada 01.06-10.06.1999 în stoc cantitatea de 4300 tone ulei rafinat soarelui dar avea în stoc cantitatea de ulei brut și ulei rafinat care transformate în echivalent 1/1 și cumulate cu cel existent în stoc, însuma 4956 tone ulei.

Altfel spus, în situația în care creditorul ar fi solicitat executarea obligației de către garant acest lucru ar fi putut fi posibil având în vedere că societatea avea posibilitatea materială de a produce și îmbutelia rapid pet-urile de ulei ce formau gajul.

Având în vedere că tot ce se poate imputa inculpaților și este nerestituirea a 3000 tone ulei, deci neexecutarea obligație contractuale așa cum se înțelesese cu SC SRL, urmează a constata că fapta comisă de fiecare dintre acești inculpați nu este prevăzută de legea penală și a dispune achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc.pen. raportat la art. 10 lit. b Cod proc.pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, constant pe parcursul procesului penal, și unitățile teritoriale 310, 345 Sibiu, 325 au formulat pretenții civile modificate succesiv.

a solicitat obligarea tuturor inculpaților și a părții responsabile civilmente SC SRL la plata în solidar a sumelor solicitate de Unitățile Teritoriale 310, 325 și 345. Se solicită repararea integrală a prejudiciului cauzat, ceea ce presupune repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens) cât și a beneficiului nerealizat (lucrum cesans) ca urmare a săvârșirii infracțiunii, penalități de întârziere potrivit clauzelor contractuale dar și dobânzi legal datorate.

Cu prilejul dezbaterilor Unitatea teritorială 310 Gas olicitat admiterea acțiunii și obligarea în solidar a inculpaților, și a părții responsabile civilmente SC SRL, Râmnicu de prin lichidator, la achitarea sumei de 2.076.035 lei cu titlu de beneficiu nerealizat, sumă compusă din 1.360.277,04 lei - penalități calculate pentru perioada 31.03.2000- 29.04.2000 conform art. 10 din contractul 4 din 08.06.1999 și 715.758 lei, dobânda la vedere calculată pentru perioada 30.04.2000.

Unitatea teritorială 325 a solicitat admiterea acțiunii și obligarea în solidar a inculpaților, și a părții responsabile civilmente SC SRL, Râmnicu de prin lichidator, la achitarea sumei de -,44 lei cu titlu de beneficiu nerealizat, sumă compusă din - lei - penalități calculate conform art.7 din contractul 117/1999 și -,17 lei, dobânda legală.

Unitatea teritorială 345 a precizat că inițial s-a solicitat admiterea acțiunii și obligarea în solidar a inculpaților, și a părții responsabile civilmente SC SRL, Râmnicu de prin lichidator, la achitarea sumei de 62.177.410.695 lei cu titlu de beneficiu nerealizat, sumă compusă din 33.370.526.073 lei ROL, 11.679.684.126 lei ROL penalități, 75.003.320 lei ROL cheltuieli transport, 9.172.259.875 lei ROL dobândă, 7.581.306.801 lei ROL majorări TVA.penalități calculate conform art.7 din contractul 117/1999 și -,17 lei, dobânda legală. Din această sumă, rămân constituiți cu suma de 2.077.764 lei RON din care 1.167.969 lei RON calculate în baza contractului 8/1999 și dobânda la vedere 2,085.194 lei.

Având în vedere că în urma examinării materialului probator instanța a ajuns la concluzia că faptele comise de inculpați nu sunt prevăzute de legea penală, în conformitate cu art.346 Cod proc.pen, instanța de fond nu a soluționat acțiunea civilă promovată de către Administrația Națională a de Stat precum și de Unitățile Teritoriale 310 G, 325 B, 345 Sibiu.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, inculpatul și părțile civile Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 325, județul B, Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 345 Sibiu, Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 310, județul G și Administrația Națională a de Stat.

În dezvoltarea motivelor ale Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚAs -a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA și pe fond, reexaminând probatoriul administrat în cauză să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică de condamnare, respectiv să fie aplicate pedepse corect individualizate în conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal și art.52 Cod penal.

S-a criticat soluția pronunțată de către TRIBUNALUL CONSTANȚA pentru greșita achitare a inculpaților, considerându-se că aceasta a dat o interpretare eronată probatoriului administrat în cauză concluzionând în cauză ar fi vorba despre fapte civile, însă din probele de la dosar rezultă că fiecare dintre inculpați a desfășurat acțiuni de menținere în eroare a reprezentanților atât cu prilejul încheierii contractelor de împrumut, cât și pe parcursul derulării acestora fiind dovedită intenția cu care au acționat în scopul obținerii de foloase materiale injuste cu consecința prejudicierii grave a intereselor, inculpații prevăzând rezultatul activității lor frauduloase, chiar mai mult, au urmărit obținerea acestui rezultat.

S-a mai arătat că din probe rezultă că este cea care inițial a solicitat un împrumut de 4000 tone -soarelui, dar nici garanția și nici împrumutul nu au fost acceptate; tot această societatea avea obligația să livreze unei firme din Germania cantitatea de 5000 tone ulei brut -soarelui până la sfârșitul lunii iunie 1999, conform unui contract extern încheiat între aceste două societăți. În data de 9 iunie 1999, dată anterioară încheierii contractului de împrumut cu unitățile de la rezerva de stat, Internațional a transmis prin fax o cerere către prin care solicita emiterea accepturilor portuare pentru cele trei unități teritoriale ale care urmau până la data de 30.06.1999 să livreze în contul International cantitatea de 5000 tone ulei brut -soarelui și la aceeași dată, în scopul efectuării transportului, unitățile teritoriale au primit fax-uri din care rezultă că și-a dat acordul cu privire la locul de destinație al uleiului, pe înscrisuri apărând ștampila și o semnătură indescifrabilă pentru inculpatul.

De asemenea, conform constatării grafoscopice, înscrisul este scris și semnat de numitul din a cărei declarație rezultă că a procedat la întocmirea acestuia cu acordul inculpatului, aspect susținut și de martora, iar conform expertizei tehnice contabile, cantitatea de 5000 tone ulei brut a fost exportată de International în perioada 28.06.-23.07.1999 în trei tranșe, această societate comportându-se ca un adevărat proprietar al mărfii deși scoaterea cantității de ulei din rezervele statului sub formă de împrumut s-a efectuat în beneficiul, S având doar calitatea de garant prin constituirea unui gaj fără de deposedare a cantității de ulei precizate; scoaterea cantității de ulei din rezerva de stat a fost realizată prin nerespectarea dispozițiilor actelor normative care reglementa activitatea, respectiv Legea nr.82/1992 art.1 și 5 și nerespectarea dispozițiilor Ordonanței de Urgență nr.11/1995, în care se precizează că împrumutul pentru firma de stat se acordă numai prin asigurarea unei garanții în lei sau în valută, celelalte modalități de garantare au în vedere doar produse care se din rezerva de stat pentru împrospătare.

Beneficiara împrumutului era în cursul anului 1999, la momentul în care solicita împrumutul din rezerva de stat debitoare unităților bancare, în anul 1998 înregistra pierderi, nu era cunoscută la acea vreme pe piața internă a uleiului, aspect confirmat de martora, contabil șef la această societate precum și martorul.

S-a precizat că unitățile nu au avut cunoștință de convenția încheiată între și International înregistrată la această din urmă societate sub nr.2415/1999 prin care confirma acceptul său de a fi garantat împrumutul de către pentru această cantitate de 5000 tone ulei brut și modalitatea în care urma să fie îmbuteliată, având o valoare de 58 miliarde lei vechi. Totodată, martora, precizează că unitățile teritoriale au emis facturi către această societate pe care le-au returnat fără a le înregistra în contabilitatea societății; martora le-a explicat celor doi inculpați și că trebuie înregistrate în contabilitate, însă aceștia i-au cerut să le restituie, însă întreaga cantitate de ulei fusese deja exportată de către International.

În dezvoltarea motivelor de apel ale părții civile Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 325, s-a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea soluționării laturii civile a cauzei, arătând că apelul declarat în cauză critică hotărârea instanței de fond sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, apreciind că în mod greșit TRIBUNALUL CONSTANȚAa lăsat nesoluționată acțiunea civilă, în decursul procesului penal fiind pe deplin clarificate natura și caracterul contractelor de împrumut din rezerva de stat, caracterul accesoriu al contractelor de garanție, semnificațiile și implicațiile unor structuri și persoane în derularea unor asemenea acte și operațiuni.

În dezvoltarea motivelor de apel ale părții civile Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 345 Sibiu, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA și pe fond, să se dispună obligarea inculpaților la plata despăgubirilor astfel cum au fost precizate în scris și depuse la dosar.

În dezvoltarea motivelor de apel ale părții civile Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 310, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA și pe fond să se dispună obligarea în solidar a inculpaților la plata a 2.040.304,10 lei cu titlu de beneficiu nerealizat compusă din 1.324.545,34 lei reprezentând penalități calculate pentru perioada 31.03.2000-29.04.2000 conform art.10 din contractul nr.4 din 08.06.1999 și 715.758, 76 lei reprezentând dobândă la vedere calculată pentru perioada 30.04.2000-14.01.2002.

În dezvoltarea motivelor de apel ale părții civile Administrația Națională a de Stat, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA și, pe fond, condamnarea celor patru inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor și obligarea inculpaților și a părții responsabile civilmente SC SRL, prin lichidator, la plata în solidar a sumelor solicitate de către părțile civile, incluzând și penalitățile de întârziere și dobânzile legal datorate potrivit clauzelor contractuale, arătându-se că din probatoriul administrat în cauză reiese că vinovăția inculpaților reiese sub forma intenției directe, scopul fiind acela de a obține în mod injust un folos material, prejudiciind astfel interesele, instanța de fond apreciind în mod greșit probele existente la dosar.

În declarația de apel a inculpatului nu au fost precizate motivele de apel, iar la termenul din data de 02.06.2009 acest inculpat a declarat că își retrage apelul declarat în cauză, Curtea urmând a face aplicarea art. 369 alin.(1) Cod procedură penală.

În apel, părțile civile Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 325 ( 212 ), Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 345 Sibiu ( 209 ) și Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 310 ( 216 ) au depus precizări ale pretențiilor civile, ca urmare a încasării la data de 11.09.2009 a unor sume de bani în cadrul acțiunii de distribuire de fonduri în cadrul procedurii insolvenței

În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.

La termenul de judecată din data de 24.09.2009, inculpații, și au arătat că nu doresc să dea declarații în fața instanței de apel.

Examinând sentința apelată, în raport de motivele de apel, de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și de către părțile civile nu sunt fondate, pentru următoarele:

Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a mijloacelor de probă administrate în cauză.

Raportat la înscrisurile privind derularea contractului de împrumut de la a cantității de 5.000 tone ulei, a contractelor de cauțiune și a contractelor de gaj fără deposedare încheiate între SC International SA și UT 310 G, UT 325 B și UT 345 Sibiu, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a constatat că reprezentanții unităților teritoriale au avut informația referitoare la export din iunie 1999 dar au adoptat poziții defensive în declarațiile date în prezentul proces penal de teamă că li s-ar putea angaja răspunderea disciplinară sau penală, mai ales că la momentul când făceau aceste depoziții exista un mare scandal mediatic legat de subiect, în cauză fiind făcute arestări.

Elemente pe baza cărora Curtea apreciază că reprezentanții unităților teritoriale au știut că marfa va fi exportată sunt:

- locul unde urma să fie expediat uleiul - Portul C, societatea, livrarea mărfii în port presupune automat și exportul; reprezentanții unităților teritoriale ar fi trebuit măcar să se întrebe dacă nu să deducă ce caută uleiul în port, de ce e depozitat într-un loc unde se păstrează doar marfă ce urmează a fi exportată! Mai ales că aceștia primiseră de la SC INTERNAȚIONAL SA accepte portuare.

Astfel, martorul a declarat: "că la data încheierii contractelor reprezentanții au primit accepturile portuare,din câte țin minte, de la învinuita.- totodată, în virtutea convenției cu SC SRL a existat o convenție verbală,conform căreia întreaga cantitate de ulei să fie transportată în SC C, de către SC.Pentru materializarea acestei convenții, învinuitul a lăsat la sediul SC mai multe ștampilate.Această practică era uzitată.- Precizez că SC SRL avea cunoștință că uleiul urma a fi exportat"( 47 dosar tribunal ).

,director UT 345 Sibiu a aratat că la momentul deplasării la S în vederea încheierii contractului de gaj nu a purtat discuții cu reprezentanții celor 2 societăți privind modul de livrare,singurul document care i s-a prezentat fiind acceptul portuar, fără ca livrarea uleiului în port să presupună automat și exportul,societatea putând avea spații de depozitare în (pag.123, vol.V).

- inexistența unei interdicții legale pentru ca uleiul să fie exportat.

Vânzare pe piața internă sau externă în interpretarea dispozițiilor legale, dincolo de ce au intenționat membrii comisiei de negociere la momentul creării notei de fundamantere în baza căreia a fost împrumutată marfa dar nu au specificat expres, trecând peste toată experiența membrilor care susțin că au mai văzut sau nu au mai văzut o clauză care interzice expres exportul, în alte contracte încheiate de instituție, ceea ce este cu adevărat determinant din perspectiva analizei conținutului constitutiv al infracțiunilor ce fac obiectul acuzațiilor, este lipsa unei dispoziții în legea Legii 82/1992 rep. care guvernează materia dar și a unei clauze contractuale în raportul de drept comercial născut între părți care să interzică exportul.

Față de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că este corectă aprecierea că s-a căutat un artificiu prin care să fie împrumutată SC INTERNAȚIONAL SA, știindu-se că aceasta are un contract de export în derulare și dându-i-se posibilitatea să exporte tocmai acea cantitate de ulei care potrivit unei adrese reprezintă o diminuare a stocului de rezervă de stat cu 10.5 %.

Astfel, anterior între, unitățile sale teritoriale (aceleași) și SC INTERNAȚIONAL SA au mai existat încheiate contracte de împrumut care prevedeau în mod expres clauza interzicerii exportării mărfii.

La dosar se află în acest sens nota de negociere 1274/21.08.1997 a prețului cu ridicata pentru împrospătarea cantității de 3190 tone ulei brut soarelui prin SC SA S de la.325 și 345; la final se arată că SC SA se obligă să valorifice produsul în exclusivitate pentru consumul populației fiindinterzisă valorificarea în alte scopuri, inclusiv exportul.Despre clauza expresă privind utilizarea pentru consumul populațieie face mențiune și pe ordinul de livrare628/20.08.1997 (pag.69, vol.I).

Și în contractul 27/1262/ 22.08.1997 încheiat de -345 Sibiu și SC INTERNATIONAL SA având ca obiect împrospătarea cantității de 1198 tone ulei soarelui SC se obligă să valorifice produsul în exclusivitate pentru consumul populației fiindinterzisă valorificarea în alte scopuri, inclusiv exportul (pag. 73, vol.I).

Aceasta dovedește că ceea ce susținea martora,consilier juridic,este real - aceasta aratând că deși la încheierea celor două acte (nota de negociere și act adițional ) nu s-a menționat nimic cu privire la destinația produsului,unitățile teritoriale, având personalitate juridică aveau dreptul de a face o astfel de mențiune și făra a cere acceptul. Altfel spus, dacă s-ar fi dorit să se interzică exportul, ar fi existat pârghii.

Aceste aspecte justifică aprecierea că reprezentanții unităților teritoriale știau că marfa va fi exportată, având în vedere că deși anterior s-a prevăzut cu atâta grijă până și în ordinul de livrare interdicția exportului,această chestiune era lăsată acum la întâmplare de cei ce gândiseră afacerea, expunându-se riscului ca, cine știe, în virtutea obișnuinței, juriștii unităților teritoriale să folosească formularul de contract anterior, cel cu clauza de final care interzicea exportul!

Este posibil ca directorii celor 3 unități teritoriale și ceilalți membrii ai delegațiilor, cunoscând destinația, să pretindă că ignoră acest fapt, dând poate aceea dovadă și de superficialitate la momentul verificării gajului, tocmai pentru că știau că este afacerea directorului. O declarație, aparținând lui, director la UT 310, vine să argumenteze o astfel de supoziție:"În discuțiile pe care le-am purtat cu directorul SC la data de 19.06.2000 acesta a afirmat că uleiul constituie obiectul unei afaceri ce aparține președintelui Consiliului de Administrație și directorului și că în consecință nu se poate dispune livrarea fără consimțământul lor. Implicația președintelui i-am sugerat-o acestuia în adresa 556/04.10.2000, pe care o prezint.Totodată am avut o discuție cu directorul căruia i-am cerut să ne sprijine în demersurile pe care le făceam pentru restituirea împrumutului. Directorul mi-a spus că sunt mai importante problemele de reprezentare decât cele pe care le discutasem eu."

Din modul în care s-a derulat acțiunea,raportat la mijloacele de probă expuse mai sus, în mod temeinic instanța de fond a constatat că este exclusă existența unei astfel de manipulări,de abordare dolosivă a faptelor de către cei doi inculpați.

Curtea reține că inculpații și nu numai că nu au fost implicați în această afacere, dar practic nici nu au fost lăsați să dea înapoi, atunci când s-au speriat că întinderea afacerii este prea mare și că nu pot restitui împrumutul, spunându-le că împrumutul este deja aprobat de primul ministru și venind cu soluția "salvatoare" a garanției oferite de SC INTERNAȚIONAL SA.

Nici o clipă nu a solicitat documentația care în mod obișnuit trebuia prezentată de orice societate care cerea împrumut, nu a luat în considerare faptul că acest SRL care era SC nu se număra printre partenerii oficiali pentru că nu avea puterea economică financiară, baza materială,de a susține o astfel de afacere.

Instanța de fond a preciat în mod corect că nu se poate imputa SC SRL și reprezentanților săi faptul că împrumuta o cantitate de ulei de 10% din rezerva țării, fără a respecta dispozițiile legale- art. 5 lit. c Legea 82/1992, adică o cantitate de ulei care nici măcar nu trebuia împrospătată prea curând, fără garanțiile prevăzute de lege; în expertiza contabil judiciară întocmită de d-l expert contabil (pag.46, vol. IV) se arată că din verificările fișelor de stoc la produsul ulei brut a rezultat că termenul la care trebuia reîmprospătat uleiul în stoc(conform Legii 82/1992 art. 4 ) era de 30 iunie 2001 și nu iunie 1999 când s-a întocmit nota de negociere și s-a livrat uleiul.

Chiar în situația în care inculpații și ar fi știut de exportul cantității de ulei, atâta timp cât prin lege nu era exclus exportul și nici printr-o clauză contractuală, cunoașterea acestui fapt nu are nici o relevanță.

În ceea ce privește existența unei induceri sau mențineri în eroare pe parcursul derulării contractului și a neexecutării obligației de restituire a împrumutului, Curtea reține că la scadență SC SRL trebuia să restituie 2000 de tone iar SC INTERNAȚIONAL SA 3000 de tone, potrivit înțelegerii lor, nici una dintre societăți nu și-a executat obligația.

Chiar dacă reprezentanții SC SRL au fost cei care au solicitat în mod repetat prelungirea termenului de rambursare, acest fapt nu se datorează vreunei intenții de menținere în eroare, ci faptului că între cei trei parteneri:, SC SRL, SC INTERNAȚIONAL SA au existat discuții la început cooperante ulterior în forță, prin care împrumutatului i s-a solicitat să facă el demersuri de prelungire, mai ales că SC SRL era societatea care strict raportat la contractul încheiat cu, datora față de aceasta marfa în totalitate.

Neexecutarea obligației asumate de SC SRL se datora neînțelegerii apărute între reprezentanții și cele două societăți și faptului că făcea presiuni vis-a-vis de fiecare societate să restituie întreaga cantitate de ulei de 5000 de tone, dar și imposibilității faptice constatate prin expertiză, a SC SRL de a-și executa obligația de restituire a 2000 tone având în vedere că marfa împrumutată doar acoperise niște goluri financiare (, contabil șef la SC SRL a declarat că exercițiul financiar pe 1998 s-a încheiat pe pierderi 10-12 milioane din credite și dobânzi la credite ), aspecte care nu au relevanță de natură penală, neexistând nici o acțiune de inducere sau menținere în eroare, de deteriorare a realității, de care inculpații să se facă vinovați.

Faptul că inculpații și i-au spus contabilului șef să nu înregistreze în contabilitate facturile emise de unitățile teritoriale, nu este dovada relei-credințe ci a faptului că se știau doar în parte beneficiari ai împrumutului, instanța de fond reținând în mod temeinic că aceștia nu aveau cunoștințe de contabilitate și nici juridice temeinice pentru a înțelege că acele facturi trebuiau înregistrate iar din punct de vedere comercial societatea parte în contractul principal de împrumut era SC SRL, acesteia incumbându-i obligația de restituire.

Între timp apăruseră discuții contradictorii și cu reprezentanții SC, la presiunile lui, fiecare arătînd către cealaltă ca datorând totul. În acest sens inculpatul arăta că:" După ce primul ministru nu a mai acordat prelungirea termenului de restituire,inițial am apreciat că nu este obligația SC SA să restituie uleiul,apreciere determinată de faptul că nu folosisem decât 3000 tone iar în al doilea rând datorită unei anumite optici imprimată de juriștii unității. De asemenea, la un anumit moment dat am încercat să restituim cei 3000 tone dar cererea noastră nu a fost agreată de directorul în mod special și chiar și de ceilalți reprezentanți ai, susținându-se ideea conform căreia era nevoie să restituim întreaga cantitate de ulei "(vol V,pag.401).

Curtea reține că celeași acuzații au fost aduse prin rechizitoriu și inculpaților și, în calitate de reprezentanți ai SC INTERNAȚIONAL SA, privind comiterea infracțiunii de înșelăciune în dauna.

Din probele administrate în cauză reiese că această societate avea puterea financiară de a susține un împrumut de ulei de la, era un partener oficial.

Curtea constată că declarațiile martorului G și directorului, mai ales că ultimul pare a fi cel care a creat premisele derulării afacerii dovedesc lipsa vreunei forme de vinovăție din partea inculpaților privind o eventuală inducere în eroare.

Din probatoriul administrat în cauză, Curtea reține că, prin reprezentanții săi, cunoștea că marfa urma a fi exportată, nu au avut nimic împotriva acestuia fapt căci dacă ar fi dorit ar fi impus clauza interdicției exportului, așa cum o făcuseră de altfel în contractele anterioare încheiate chiar cu SC INTERNAȚIONAL SA.

Indiferent că faxurile către unitățile teritoriale au fost trimise cu acceptul reprezentanților SC SRL sau nu, nu se poate considera că ar fi indus pe cineva în eroare câtă vreme numărul de fax era cel al SC SA iar reprezentanții acestei societăți prezentaseră deja unităților teritoriale accepturile portuare și deci acestea știau exact unde pleacă marfa.

CXurtea constată că nici o acțiune de inducere în eroare nu a venit din partea celor doi inculpați pentru a determina acordarea împrumutului de către a unei mărfi ce nu trebuia împrospătată, cu acceptarea unei garanții prin gaj fără deposedare nu prin depozit bancar, fără o verificare reală a acestei garanții.

La momentul la care s-au încheiat contractele de gaj fără deposedare nu s-a făcut o verificare atentă privind existența reală a pet-urilor de ulei aduse gaj, dar aceasta a fost voința creditorului gajist pe care nimic nu l-a oprit să verifice susținerile reprezentanților SC INTERNAȚIONAL SA.

Curtea constată că în mod temeinic, instanța de fond a reținut că, în situația în care creditorul ar fi solicitat executarea obligației de către garant acest lucru ar fi putut fi posibil având în vedere că societatea avea posibilitatea materială de a produce și îmbutelia rapid pet-urile de ulei ce formau gajul.

de ulei ce a constituit gaj existent la 30.03.2000 a fost valorificat pe bază de documente justificative, din vânzare încasându-se suma de 22.709.390.250 lei, folosită pentru achitarea obligațiilor curente. În momentul începerii valorificării gajului unitățile teritoriale nu au fost înștiințate. Nici vânzarea mărfii constituite garanție - motivul vânzării nu a rezultat în mod cert din probele administrate ( pentru împrospătare / pentru că erau în pragul sărbătorilor și era cerere pe piață / pentru existența cazului de forță majoră) nu dovedește intenția de a înșela pe creditorul gajist, faptul că marfa a fost vândură în scopul de a frauda unitățile teritoriale.

Chiar dacă debitorul gajist a consumat gajul trebuie avut în vedere că: societatea putea oricând prezenta cantitatea de ulei gajată; natura mărfii gajate era cea a unei mărfi perisabile ce necesita reînnoirea; a existat un caz de forță majoră care a fost invocat pentru a justifica valorificarea gajului și oricum se putea solicita societății banii primiți de la societatea de asigurări dar la dosar nu sunt probe că unitățile teritoriale au făcut acest lucru.

Inculpatul arăta că (vol.IV, pag. 411): "Chiar în condițiile în care după apariția forței majore SC SA nu a mai reconstituit gajul în întregime, consider că aceasta nu reprezintă rea credință deoarece în cazul în care ar fi trecut la executarea silită, SC INTERNAȚIONAL SA avea resurse financiare pentru acoperirea diferențelor existente. - La 17.04.2000 a făcut o nouă verificare,constatând inexistența unei anumite părți de gaj, trebuie menționat faptul că acest document nu mai are nici o valoare deoarece contractul de gaj fără deposedare expirase pe 30.03.2000."

Curtea constată că, spre deosebire de SC SRL, această societate a menționat corect în evidența contabilă toate operațiunile legale de această afacere, ținându-se cont și de existența convenției intervenite între cele două societăți.

În consecință, Curtea constată că în mod temeinic prima instanță a apreciat că natura conflictului dintre acești doi inculpați și este de natură comercială, căci nu se poate constata prezența unor acțiuni de inducere sau menținere în eroare a de către inculpați ci doar neeexecutarea obligațiilor asumate de SC SRL, SC INTERNAȚIONAL SA prin contractele încheiate atât cu unitățile teritoriale cât și prin convenția dintre ele conflict finalizat prin executarea silită a celor două societăți.

Prin urmare, Curtea apreciază că tot ce se poate imputa inculpaților și este nerestituirea a 3000 tone ulei, deci neexecutarea unei obligații contractuale așa cum se înțelesese cu SC SRL, și prin urmare fapta comisă de fiecare dintre acești inculpați nu este prevăzută de legea penală, ci reprezintă o faptă care atrage răspunderea civilă contractuală a acestora.

Față de ansamblul considerentelor expuse, Curtea constată că în mod temeinic instanța de fond a dispus achitarea inculpaților, și pentru săvârșirea de către fiecare a infracțiunii prevăzute de art. 215 alin.1,3,5 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc.pen. raportat la art. 10 lit. Cod proc.pen.: "fapta nu este prevăzută de legea penală".

În ceea ce privește modalitatea de soluționare a acțiunii civile de către instanța de fond, Curtea reține că potrivit art. 346 alin. 4 Cod procedură penală "instanța penală nu soluționează acțiunea civilă când pronunță achitarea pentru cazul prevăzut în art. 10 lit. b)".

Prin urmare, având în vedere că temeiul achitării celor patru inculpați l-a constituit prev. art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc.pen. raportat la art. 10 lit. Cod proc.pen. Curtea constată că în mod legal instanța de fond nu a soluționat acțiunea civilă promovată de către Administrația Națională a de Stat precum și de Unitățile Teritoriale 310 G, 325 B, 345 Sibiu, dispozițiile art. 346.proc.pen. neprevăzând în cazul achităriii pentru cazul prevăzut în art. 10 lit. b) proc.pen. posibilitatea instanței de a se pronunța asupra acțiunii civile, ca în cazul altor temeiuri ale achitării ( art. 346 alin.2 proc.pen. ) și, în consecință, faptele inculpaților nefiind prevăzute de legea penală, ci reprezentând fapte care atrag răspunderea civilă contractuală a acestora, aceste acțiuni civile se pot soluționa doar de către instanțele civile.

Având în vedere ansamblul considerentelor expuse și faptul că la termenul din data de 02.06.2009 inculpatul a declarat că își retrage apelul declarat în cauză, în baza art. 369 alin.(1) Cod procedură penală Curtea va lua de retragerea apelului declarat de către inculpatul și, în baza art.379 pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, inculpatul și părțile civile Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 325, județul B, Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 345 Sibiu, Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială nr. 310, județul G și Administrația Națională a de Stat.

În baza art.192 alin.(2), (4) Cod procedură penală, Curtea va obliga pe apelantul inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat și pe apelantele părți civile Administrația Națională a de Stat- Unitatea Teritorială nr. 325, județul B, Administrația Națională a de Stat- Unitatea Teritorială nr. 345 Sibiu, Administrația Națională a de Stat- Unitatea Teritorială nr. 310, județul G, Administrația Națională a de Stat la plata sumei de câte 600 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat rămânând în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 369 alin.(1) Cod procedură penală ia act de retragerea apelului declarat de către inculpatul domiciliat în Comuna, sat Râmnicu de, județul C, împotriva sentinței penale nr. 451 din data de 07.11.2008 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-.

În baza art.379 pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge ca nefondate apelurile declarate de cătrePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși de către părțile civileADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT-UNITATEA TERITORIALĂ NR.325, județul B,ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT-UNITATEA TERITORIALĂ NR.345 S- cu sediul în municipiul Sibiu,-, județul Sibiu,ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT-UNITATEA TERITORIALĂ NR.310, județul G șiADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STATcu sediul în municipiul B, Sector 5,-, împotriva sentinței penale nr. 451 din data de 07.11.2008 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-, pe care o menține.

Conform art.192 alin.(2), (4) Cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat și pe apelantele părți civile Administrația Națională a de Stat- Unitatea Teritorială nr. 325, județul B, Administrația Națională a de Stat- Unitatea Teritorială nr. 345 Sibiu, Administrația Națională a de Stat- Unitatea Teritorială nr. 310, județul G, Administrația Națională a de Stat la plata sumei de câte 600 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat rămânând în sarcina statului.

Conform art. 309 alin. ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2009.

Președinte, Judecător,

- - - - -

Grefier,

- -

Jud. fond:

Tehnored.dec.jud.: -

2 ex./07.11.2009

Președinte:Dan Iulian Năstase
Judecători:Dan Iulian Năstase, Adriana Ispas

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Constanta