Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 935/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
565/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.935/
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 3: Lavinia Lefterache
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Deciziei penale nr.138/A/23.02.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-inculpat, pentru care a răspuns apărătorul din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegație de substituire a apărătorului titular, cu delegația nr.010.362/26.03.2009, aflată la fila 21, lipsind intimații-părți vătămate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, arată că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea severă atât în ceea ce privește cuantumul, cât și ca modalitate de executare, având în vedere circumstanțele sale personale, împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine de recunoaștere și regret, astfel că solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale și, pe fond, reapreciind probele dosarului, să-i fie aplicată o pedeapsă într-un cuantum sub minimul prevăzut de lege, cu suspendarea executării acesteia, potrivit art.81 Cod penal sau art.861Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public invocă, din oficiu, cazul de casare prevăzut de art.3859pct.17 Cod procedură penală, aratând că faptei penale i s-a dat o greșită încadrare juridică în infracțiunea consumată de înșelăciune, calificarea juridică corectă fiind aceea de tentativă la infracțiunea de înșelăciune, având în vedere faptul că nu a existat un prejudiciu în patrimoniul părților vătămate, întrucât sumele de bani remise inculpatului nu provenit de la acestea, ci au fost puse la dispoziție de către organul de poliție, în vederea realizării flagrantului, urmare sesizării făcută de părțile vătămate. Or, în condițiile în care părțile vătămate nu au fost prejudiciate în niciun mod, sumele de bani nefiind remise din patrimoniul lor, infracțiunea de înșelăciune nu a produs urmarea imediată cerută de lege, paguba, pentru ca infracțiunea să existe în forma consumată.
Cât privește critica formulată în recursul inculpatului, solicită să fie eficientizată numai în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei penale, pedeapsa urmând astfel a fi redusă, învederând că reținerea circumstanțelor de care apărarea a făcut vorbire nu este obligatorie, întrucât ele trebuie raportate și la celelalte elemente care caracterizează și conturează fapta penală, cum sunt gradul de pericol social al infracțiunii, numărul actelor de executate, precum și intenția inculpatului de a persevera în fapte de același gen, relevată de împrejurarea că în locuința sa au fost găsite și acte privind alte persoane vătămate, cauza fiind disjunsă sub acest aspect, astfel că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale și, pe fond, în temeiul art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei penale din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.20 cod penal raportat la art.215 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pentru care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului declarat de parchet, ținându-se seama și de circumstanțele învederate în recursul inculpatului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Deciziei penale nr.138/A/23.02.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr- constată.
Prin decizia penală nr. 138/A/2009, Tribunalul București, secția a II a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 672/31.10.2008, a Judecătoriei sectorului 2.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală a fost obligat apelantul inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele.
Prin sentința penala nr.672/31.10.2008, pronunțată de Judecătoria Sector 2 B, in dosarul nr-, s-a dispus respingerea cererii formulată de MINISTERUL PUBLIC, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 Cp. cu aplic art. 41 alin. 2 Cp. în infracțiunea prevăzută, de art. 20 Cp. raportat Ia art. 215 alin. 1, 2 Cp. cu aplic art. 41 alin. 2 Cp. ca neîntemeiată.
In temeiul art. 215 alin. 1,2 Cp. cu aplic art. 41 alin. 2 Cp. a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.
In temeiul art. 71 Cp.a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și b Cp. pe durata executării pedepsei principale.
In temeiul art. 861Cp.a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condițiile art. 86 2 Cp.
A încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
In temeiul art. 861alin. 1 și 3 Cp. a impus condamnatului respectarea următoarelor obligații: să se prezinte la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de consilierii de probațiune; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice informații de natură a putea ti controlate mijloacele de existență; să desfășoare o activitate sau un curs de învățământ ori calificare.
In temeiul art. 359 C.P.P. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 Cp. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
In temeiul art. 71 alin. 5 pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin.1 rap. la art. 64 lit. a, teza a II-a și b Cp.
In temeiul art. 88 Cp. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 10.07.2008 la zi.
In temeiul art. 350 alin. 3 lit. b a C.P.P. dispus punerea în libertate, de îndată, a inculpatului, dacă nu este arestat într-o altă cauză.
A luat act că părțile vătămate și nu sau constituit părți civile în cauză.
In temeiul art. 191 alin. 1 C.P.P.a obligat pe inculpat la plata sumei de 560 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut ca in cursul anului 2007, partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul prin intermediul rețelei "INTERNET", iar după ce au corespondat o anumită perioadă de timp, la începutul anului 2008, inculpatul i-a promis părții vătămate ca o va putea ajuta sa se angajeze in cadrul Biroului Vamal "C N", in funcția de inspector vamal, comunicându-i nereal faptul ca este angajatul Direcției Generale a Vămilor filiala "". In acest sens, inculpatul i-a transmis ca angajarea sa se va face prin intermediul mătușii sale care lucrează in cadrul Ministerului d e Interne si care, la rândul său, l-ar cunoaște foarte bine pe numitul, șeful Inspectoratului General al Politiei de Frontiera, sens în care i-a solicitat sa-i trimită mai multe documente personale in copie (certificat de naștere, buletin, cazier judiciar, ti sa medicala, curriculum vitae, diploma licența, permis auto si doua fotografii tip buletin). De asemenea, pentru a-i intermedia angajarea, inculpatul i-a cerut părții vătămate suma de 2.000 Euro, urmând ca aceasta sa-i facă plata prin posta eșalonat, în două tranșe, respectiv 1.000 euro înainte de angajare, iar restul ulterior.
Tot cu această ocazie, inculpatul i-a cerut părții vătămate sa se intereseze daca și alte persoane sunt interesate a se angaja in Direcția Generala a Vămilor, astfel că, in cursul lunii iunie 2008, inculpatul a intrat in legătura cu partea vătămată căruia i-a promis ca-I va ajuta sa se angajeze ca inspector vamal în cadrul Biroului Vamal S în schimbul sumei de 2.000 euro. In vederea angajării acestuia, inculpatul i-a adus la cunoștință că deține calitatea sa de angajat vamal în cadrul Direcției Generale a Vămilor și că ar avea influență, prin intermediul mătușii sale, pe lângă un director din cadrul Politiei de Frontiera.
Având suspiciuni cu privire la calitatea si veridicitatea promisiunilor de angajare făcute, partea vătămată împreună cu tatăl acesteia si cu partea vătămată, in data de 10.07.2008, s-au deplasat la B unde au sesizat organele de urmărire penala, prin denunț, în referire activitatea inculpatului.
După sesizarea părților vătămate, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a organizat o acțiune de prindere în flagrant a inculpatului, sens în care, în vederea realizării flagrantului au fost puse la dispoziția martorului si a părții vătămare, sumele de câte 1.000 euro pentru fiecare, formate din câte 20 bancnote a 50 euro ale căror serii au fost consemnate în procese verbale in prezenta unui martor asistent.
In aceeași zi, echipați cu sistemul tehnic de înregistrare audio/video a convorbirilor purtate in mediu ambiental, autorizate provizoriu prin Ordonanța 1730/P/2008 din 10.07.2008 a procurorului si confirmate prin încheierea nr. 589/AI/2008 din 11.07.2008 a Tribunalului București, martorul si partea vătămată - s-au deplasat la terasa aparținând, situată în zona " ", loc în care s-au întâlnit cu inculpatul, iar cu această ocazie inculpatul le-a garantat ca el prin intermediul mătușii sale le va putea angaja pe părțile vătămare in cadrul Direcției Naționale a Vămilor C, respectiv S, urmând a se interveni pe lângă numitul, șeful Politiei de Frontiera din România. In acest sens, inculpatul a precizat ca numitul face parte din comisia de examinare, alături de directorul de la resurse umane si de șeful de departament, susținând totodată că suma de 2.000 euro pretinsa fiecăruia dintre cei doi ar ajunge la.
După ce au purtat discuții cu privire la examenul ce urma a fi promovat, martorul pentru partea vătămată si partea vătămată i-au înmânat inculpatului sumele de câte 1.000 Euro primite in vederea realizării flagrantului, după care organele de urmărire penala au intervenit, l-au imobilizat și legitimat pe inculpat, iar cu prilejul efectuării controlului corporal al acestuia, au descoperit asupra sa suma de 2.000 euro formata din 40 bancnote de 50 euro, sumă care s-a dovedit a fi cea pusă la dispoziția părților vătămate.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate (f7-10 dup), plângere a si declarațiile părții vătămare (f3-6, 69-72 dup), mijloace de probă ce se coroborează întru-totul cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 10.07.2008 (f53-56 dup), procesul verbal de redare a înregistrărilor audio/video realizate in mediu ambiental in data de 10.07.2008 (f27-41 dup ),procese-verbale de înseriere bancnote folosite la realizarea flagrantului (f45-46, 49-50 dup), procese-verbale de predare a banilor către si OG(f47-48, 51-52 dup), proces-verbal de restituire bani către organele de politie (f57-58 dup), declarațiile date atât în cursul urmăriri penale cât și în fața instanței de către inculpatul (78-88 dup și 51 dosar fond), declarațiile martorului (f 1-15,63-68 dup), declarație martor asistent (f 5962 dup), CD-I marca "" cu seria constructiva 5A 19B2 ce conține copia convorbirilor si imaginilor înregistrate in mediu ambiental in data de 10.07.2008 (f138 dup).
Astfel, fiind audiate în cursul urmăriri penale, părțile vătămate si - au arătat că in cursul anului 2008, inculpatul pretinzând ca este angajat al Direcției Naționale a Vămilor le-a promis ca ii va angaja in funcția de inspectori vamali in cadrul Birourilor Vamale C, respectiv S, prin mijlocirea unei mătuși pe nume "" ce a lucrat cadrul Ministerului d e Interne, si care ii cunoaște pe numitul șeful Politiei de Frontiera. In schimbul acestei intervenții, au arătat că inculpatul le-a cerut celor doi cate 2.000 euro, 1.000 euro înainte de angajare, iar diferența după angajare.
Susținerile părților vătămate sunt confirmate de declarațiile martorilor si ce au relatat o aceeași situație de fapt.
In plus, și din înregistrările audio si video realizate in mediu ambiental si transcrise in proces-verbal precum si din procesul-verbal de prindere in flagrant al inculpatului rezulta ca in data de 10.07.2008, inculpatul s-a întâlnit cu martorul și partea vătămată, prilej cu care inculpatul a primit suma de 2.000 euro (1.000 euro de la si 1.000 euro de la OG1-) in vederea angajării părților vătămate in cadrul Autorității Naționale a Vămilor C respectiv După realizarea flagrantului, plin compararea seriilor bancnotelor găsite asupra inculpatului cu cele consemnate si puse la dispoziție anterior de către organele de politie persoanelor participante la realizarea flagrantului s-a constatat faptul că, într-adevăr, inculpatul in data de 10.07.2008 a primit suma de 2000 euro de la părțile vătămate si, prin intermediul tatălui sau, bani puși la dispoziție de către organele de urmărire penala.
Fiind audiat la modul său, inculpatul a recunoscut constant fapta comise, susținând că prin rețeaua "Internet" a intrat in legătura cu partea vătămata, iar după mai multe discuții cu acesta i-a promis ca prin mijlocirea unei mătuși pe nume. si cu ajutorul numitului, șeful Inspectoratului General al Politiei de Frontiera pe care acesta l-ar fi cunoscut personal, o poate angaja in cadrul Direcției Generale a Vămilor I-a spus, de asemenea, părții vătămate să ia legătura si cu alte persoane care doresc sa se angajeze in cadrul Direcției Generale a Vămilor, intrând astfel în legătură cu partea vătămata, cu acesta păstrând legătura doar prin intermediul celeilalte părți vătămate. In vederea angajării lor, inculpatul a arătat că le-a solicitat acestora pe dea parte sa întocmească niște dosare de angajare, in care sa insereze înscrisuri privind situația personala si gradul de pregătire, iar pe de alta parte, le-a cerut acestora suma de cate 2.000 EURO pentru fiecare, ce urma a-i 1, plătită in 2 transe, 1.000 EURO înaintea angajării, iar 1.000 EURO după angajarea in munca. A precizat constant faptul că nu-l cunoștea personal pe numitul - șeful Inspectoratului General al Politiei de Frontiera. După mai multe discuții cu părțile vătămate, a stabilit cu părțile vătămate să se întâlnească in B pentru a intra in posesia dosarelor de angajare si pentru a demara pretinsa procedură in acest sens, astfel ca pe data de, probabil, 10.07.2008 s-a întâlnit cu tatăl părții vătămare si cu partea vătămata intr-un local situat in zona " ", Cu ocazia întâlnirii noastre a arătat că a intrat În posesia atât a dosarelor de angajare, cât si a sumei de 2000 euro, respectiv cate 1.000 euro de la fiecare partea vătămata, după care in foarte scurt timp s-a intervenit de către organele de politie ce desfășurau o activitate de flagrant in sensul prinderii si imobilizării sale. Sumele de bani pe care le-a cerut părților vătămate au fost găsite asupra mea. De asemenea, inculpatul a recunoscut constant faptul că nu a intrat în realitate în legătură cu numitul - șeful Inspectoratului General al Politiei de Frontiera și nici că ar fi "aranjat" cu acesta angajarea vreunei persoane, sau că ar fi putut interveni în vreun fel favoarea părților vătămate pentru a le facilita angajarea în muncă, recunoscând că referirile la această persoană precum și aspectele prezentate părților vătămate cu privire la angajarea lor fiind neadevărate.
Sub aspectul laturii penale, în referire la cererea formulată de către MINISTERUL PUBLIC de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. art. 215 alin. 1, 2 Cp. cu aplic art. 41 alin. 2 Cp. în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 20 Cp. raportat Ia art. 215 alin. 1,2 Cp. cu aplic art. 41 alin. 2 Cp. se impun a fi făcute următoarele aprecieri:
In susținerea cererii, reprezentantul MINISTERUL PUBLICa arătat, că potrivit practicii judiciare în materie conform căreia atunci când fapta nu a produs un prejudiciu suntem în prezența unei tentative, in speța de față actul de executare nu și-a produs efectul în condițiile în care flagrantul s-a întreprins cu sume de bani aparținând organele de cercetare penală, iar nu ale părților vătămate, astfel încât prejudiciul nu s-a produs în patrimoniul acestora.
Potrivit art. 20 alin. I Cp. privind conținutul tentativei, tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost întreruptă sau nu și-a produs efectul.
In cauza de față, se reține că inculpatul a pus in executare rezoluția infracțională de a le înșela pe părțile vătămate, executare ce nu a fost întreruptă și chiar și-a produs efectul prin aceea că acesta prin folosirea de mijloace frauduloase a intrat in posesia banilor deținuți de către părțile vătămate. Este adevărat că sumele ce constituiau obiectul material al infracțiunii le-au fost puse la dispoziție părților vătămate de către organele de poliție, însă acestea la momentul remiterii lor se aflau în posesia părților vătămate, iar acestea, în principiu, puteau dispune de sumele de bani respective după cum doresc. In plus, chiar și in ipoteza in care bunul aparține altei persoane, cum este de altfel in cazul de față, s-a reținut constant atât în practica judiciară cât și de către autorii de drept penal că "acțiunea de inducere în eroare trebuie să aibă ca rezultat pricinuirea unei pagube, adică a unui prejudiciu material, paguba putând ti produsă atât celui indus in eroare sau altei persoane și poate consta in remiterea unui bun" ( de Drept Penal Român - Partea Specială, autori și ).
O asemenea ipoteză nu poate fi nicicum acceptată, întrucât ar conduce inevitabil la golirea de conținut a prevederilor art. 465 și C.P.P. urm. privind urmărirea și judecarea unor infracțiuni flagrante, mai precis ar conduce la inaplicabilitatea acestora întrucât ar fi favorabile autorilor de fapte penale, și chiar ar putea conduce la încurajarea de a se comite astfel de infracțiuni. Mai precis, aplicarea prevederilor privind tentativa prev. de art. 20 Cp. sub aspectul regimului sancționator le-ar fi mult favorabile destinatarilor legii penale, întrucât pentru infracțiunile flagrante realizate în modalitatea prezentată anterior aceștia ar putea beneficia de pedepse reduse la J conform art. 21 alin. 2 Cp. privind pedepsirea tentativei.
In consecință, față de considerentele ce preced, instanța a respins cererea formulată de MINISTERUL PUBLIC, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cp. cu aplic alt. 41 alin. 2 Cp. în infracțiunea prev. de art. 20 Cp. rap. Ia art. 215 alin. 1, 2 Cp. cu aplic art. 41 alin. 2 Cp. ca neîntemeiată.
În drept, fapta inculpatului care, pretinzând in mod nereal ca este angajat vamal, le-a indus in eroare pe părțile vătămate si, promițându-Ie acestora in mod mincinos că le va facilita angajarea în funcția de inspectori vamali in cadrul Direcțiilor Vamale C, respectiv S, prin intermediul unei mătuși pe nume "" care lucrează in cadrul Ministerului d e Interne si care l-ar cunoaște foarte bine pe numitul, șeful Inspectoratului General al Politiei de Frontiera, in scopul obținerii unui folos material injust si producând fiecărei părți vătămate un prejudiciu de cate 1.000 euro, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 215 al. 1, 2Cp.
Având in vedere manoperele dolosive similare exercitate in vederea inducerii în eroare a celor doua părți vătămate, precum si perioada apropiata de timp in care s-au exercitat aceste manopere, se constata ca in cauza exista o rezoluție infracționala unica a inculpatului in comiterea faptelor, reținându-se forma continuata a infracțiuni conform art. 41 al. 2 Cp.
Sub raport obiectiv, elementul material al infracțiunii de înșelăciune este reprezentat de inducerea în eroare a părților vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv că este angajatul Direcției Generale a Vămilor, iar prin intermediul unei mătuși pe nume "" care lucrează in cadrul Ministerului d e Interne si care l-ar cunoaște foarte bine pe numitul, șeful Inspectoratului General al Politiei de Frontiera, faptă ce a fost urmată de obținerea unui folos material injust.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunile cu intenție directă, în accepțiunea alt. 19 pct. I lit. a Cp. inculpatul având reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părților vătămare și a urmărit acest rezultat, aspect ce reiese din maniera premeditată în care a acționat, respectiv reperarea unor potențiale victime, amăgirea acestora cu promisiuni false de angajare în muncă, solicitarea unor sume de bani în schimbul "serviciilor sale", solicitarea de a se întocmi de către păgubiți dosare de angajare etc.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de ar!. 72 Cp. scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 Cp. reținând în acest sens gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite: modalitatea de comitere a acestora - prin folosirea de calități mincinoase, cu scopul de a obține în mod fraudulos sume de bani, cuantumul ridicat al prejudiciului, împrejurarea că inculpatul, după cum rezultă din cuprinsul rechizitoriului, a procedat în aceeași modalitate și față de alte persoane, că nu este cunoscut cu antecedente penale, că este o persoană tânără și rațională ce are pe deplin capacitatea de a reflecta asupra faptelor sale și de a se corija pe viitor, precum și împrejurarea că pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptelor și contribuind la aflarea adevărului în cauză.
In consecință, față de considerentele exprimate anterior, în temeiul art. 215 alin. 1,2 Cp. cu aplic art. 41 alin. 2 Cp. a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, apreciind acest cuantum ca fiind adecvat în vederea . scopurilor pedepsei, de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni,
In temeiul ari. 71 Cp. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de ari. 64 lit. a, teza a Il-a și b Cp. pe durata executării pedepsei principale.
Având în vedere persoana inculpatului, cât și faptul că acesta se află la prima încălcare a legii penale, instanța a apreciat că în cauză scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi realizate și fără executarea acesteia în regim de detenție, motiv pentru care, constatând îndeplinite condițiile prev. de ari. 861alin. 1. s-a suspendat condiționat executarea sub supraveghere a acesteia pe durata unui termen de încercare de 8 ani, stabilit conform arl.861Cpp.
In consecință, a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, iar în temeiul ari, 86 3 alin. I și 3 Cp. a impus condamnatului respectarea următoarelor obligații: să se prezinte la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de consilierii de probațiune; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență; să desfășoare o activitate sau un curs de învățământ ori calificare.
In temeiul art. 359 C.P.P. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor ari. 86 4 Cp. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
In temeiul ari. 71 alin. 5 pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin.1 rap. Ia ari. 64lit. a, teza a II-a și b Cp.
In temeiul alt. 88 Cp. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 10,07.2008 la zi, iar în temeiul ari. 350 alin. 3 lit. b Cp.p. a dispus punerea în libertate, de îndată, a inculpatului, dacă nu este arestat într-o altă cauză.
A luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a criticat-o sub aspectul netemeinicie, arătând ca se impune redozarea pedepsei, in sensul micșorării acesteia urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, intru cat a recunoscut si regretat fapta si nu este cunoscut cu antecedente penale, motiv pentru care solicita admiterea apelului si desființarea sentinței penale apelate.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a apreciat ca apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța de fond a reținut corect situația de fapt așa cum a reieșit din interpretarea coroborata a mijloacelor de proba, precum si vinovăția inculpatului in săvârșirea faptei, constând în aceea ca,pretinzând in mod nereal ca este angajat vamal, le-a indus in eroare pe părțile vătămare si, promițându-le acestora in mod mincinos ca le va facilita angajarea in funcția de inspector vamal in cadrul Direcției Vamale C, respectiv S, prin intermediul unei mătuși pe nume "" care lucrează in cadrul Ministerului d e Interne si care I-ar cunoaște foarte bine pe numitul, seful Inspectoratului General al Politiei de Frontiera, in scopul obținerii unui folos material injust si producând fiecărei părți vătămate un prejudiciu de cate 1000 euro, folosind manopere dolosive similare in vederea inducerii in eroare a celor 2 părți vătămate într-o perioada scurta de timp, fapta ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. si ped. de art. 215 alin 1 si 2 cu aplic art. 41 alin 2.Cod Penal
Instanța de fond a făcut o interpretare judicioasa a criteriilor generale prev. de art. 72.Cod Penal legale de gradul de pericol social al faptei, de urmările produse, de modalitatea de concepere si executare a faptei, de limitele de pedeapsa prevăzute de lege pentru fapta săvârșită si a ținut seama de asemenea, si de împrejurarea că inculpatul este la prima confruntare cu legea penala, insa aceasta nu înseamnă ca automat trebuia sa retina in favoarea sa si circumstanțele atenuante prevăzută de art. 74.Cod Penal, situație la care a achiesat si tribunalul in considerarea faptului ca se impune o pedeapsa orientata ușor peste minimul special pentru a-l determina pe inculpat sa isi formeze o atitudine noua față de ordinea de drept și valorile socio-morale, să îi creeze convingerea că existența zilnică se asigură prin muncă licită.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.În recurs s-a invocat cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală,în sensul că pedeapsa aplicată este mult prea severă atât în ceea ce privește cuantumul, cât și ca modalitate de executare, având în vedere circumstanțele sale personale, împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale și faptul că a avut o atitudine de recunoaștere și regret. Din oficiu a fost invocat de către MINISTERUL PUBLIC, cazul de casare prevăzut de art.3859pct.17 Cod procedură penală, arătând că faptei penale i s-a dat o greșită încadrare juridică în infracțiunea consumată de înșelăciune, calificarea juridică corectă fiind aceea de tentativă la infracțiunea de înșelăciune, având în vedere faptul că nu a existat un prejudiciu în patrimoniul părților vătămate.
Analizând hotărârea recurată, Curtea, în baza art. 385/15 pct. 2 litera d Cpp va admite recursul apreciind că ambele cazuri de casare sunt întemeiate, pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 CPP, respectiv greșita încadrare juridică a faptei, Curtea constată că fapta comisă de inculpat a rămas în forma tentativei.
Pentru consumarea infracțiunii de înșelăciune trebuie produs un prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate. Sumele de bani remise inculpatului nu provenit de la acestea, ci au fost puse la dispoziție de către organul de poliție, în vederea realizării flagrantului, urmare sesizării făcută de părțile vătămate. În condițiile în care părțile vătămate nu au fost prejudiciate în niciun mod, sumele de bani nefiind remise din patrimoniul lor, infracțiunea de înșelăciune nu a produs urmarea imediată cerută de lege, paguba, pentru ca infracțiunea să existe în forma consumată.
În mod corect MINISTERUL PUBLICa invocat drept motiv de casare greșita încadrare juridică a faptei, solicitând schimbarea încadrării juridice din înșelăciune în formă continuată în tentativă la înșelăciune.
Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost întreruptă sau nu și-a produs efectul. Există tentativă și în cazul în care consumarea infracțiunii nu a fost posibilă dată fiind insuficiența sau defectuozitatea mijloacelor folosite, ori împrejurarea că în timpul când s-au săvârșit actele de executare, obiectul lipsea de la locul la care făptuitorul credea că se află. În consecință, pentru existența tentativei codul penal prevede următoarele condiții (art. 20 Cp) existența hotărârii de a săvârși infracțiunea,punerea în executare a hotărârii infracționale, întreruperea executării sau neproducerea rezultatului. Din analiza condițiilor de existență ale tentativei rezultă că neproducerea rezultatului, indiferent de cauzele acestuia, reprezintă diferența dintre faptul consumat și tentativă. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune, infracțiune contra patrimoniului, a cărei formă consumată se caracterizează prin diminuarea patrimoniului celui indus în eroare de acțiunile inculpatului.
În oricare dintre sensurile date conceptului de acte de executare(atât pentru faptul consumat cât și pentru tentativă), este necesar ca actul de executare să fi fost săvârșit cu intenția de a consuma infracțiunea și de a produce rezultatul.
Executarea propriu-zisă a rezoluției infracționale constituie un proces în cadrul căruia actele de realizare a acțiunii tipice se derulează treptat, succesiv și progresiv până în momentul producerii rezultatului. Pe parcurs se pot petrece evenimente susceptibile să dea naștere unor modalități specifice ale tentativei, așa cum se întâmplă în cauza pendinte, în care neproducerea rezultatului, diminuarea patrimoniului părții vătămate, este consecința faptului că suma de bani oferită inculpatului provenea de la DNA ca urmare a sesizării.
Tentativa este, potrivit dispoziției din alin. 1 al art. 20 Cp. punerea în executare a hotărârii de a săvârși o infracțiune, executare care a fost însă întreruptă sau, deși a fost efectuată în întregime, nu și-a produs efectul.
Există, de asemenea, tentativă, potrivit dispoziției din alin. 2 al art. 20. pen. când consumarea nu e posibilă datorită unor cauze preexistente, referitoare la mijloacele folosite sau la obiectul infracțiunii, ori la executarea propriu-zisă.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art 385/9 pct 14 CPP, curtea constată că și acesta este întemeiat dată fiind schimbarea încadrării juridice din fapt consumat.
Astfel, critica recurentului inculpat, în sensul acordării eficienței a dispozițiilor art. 74. pen.76 C pen va fi reținută, deoarece forma tentată a infracțiunii presupune un pericol social mai redus al faptei, tentativa fiind o stare de atenuare obligatorie sancțiunii, legiuitorul prevăzând că limitele de pedeapsă se reduc la
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate.
Pentru considerentele expuse anterior va admite recursul, casarea hotărârilor penale și, pe fond, în temeiul art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei penale din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.20 cod penal raportat la art.215 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pentru care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.138/A/23.02.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
Casează decizia penală nr.138/A din 23.02.2009 pronunțată de B - Secția a II-a Penală și parțial sentința penală nr.672 din 31.10.2008 pronunțată de Judecătoria sector 2
Conform art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din art.215 alin.1 și 2 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal în art.20 rap. la art. 215 alin.1 și 2 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, din înșelăciune în formă continuată în tentativă la înșelăciune în formă continuată.
Conform art.20 rap. la art. 215 alin.1 și 2 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune în formă continuată.
În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
Conform art.861Cod penal suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În recurs cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
---
Red.
Dact./13.07.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red. - Judecătoria Sector 2 B - Secția Penală
Președinte:Risantea GăgescuJudecători:Risantea Găgescu, Dumitrița Piciarcă, Lavinia Lefterache
