Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 10/
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul - Serviciul Teritorial Galați
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 157 din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 ianuarie 2010 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2010 și respectiv 28.01.2010.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.157/F/18.03.2009 a Tribunalului Galați, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa principală de 8 (opt) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a tz.II și lit. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.12 al.1 și al.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.37 lit.b pen.
În baza art. 71.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a tz.II și lit.b pen.
S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și, conform art.88 pen. s-a dedus din durata pedepsei reținerea și arestarea preventivă de la data de 21.08.2008 la zi.
A fost condamnată inculpata la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.12 al.1 și al.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 pen. art.74 al.1 lit.a pen. art.76 al.1 lit.b și al.3 pen.
În baza art. 71.pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a tz.II și lit.b pen. iar în baza art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 21.08.2008 și până la data de 15.10.2008, inclusiv.
În baza art.861pen. art.862pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, precum și a pedepsei accesorii aplicate inculpatei, pe durata unui termen de încercare de 6 (șase) ani, aceasta fiind obligată să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art..863alin.1 pen.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.864pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea, județul G, fără încuviințarea Tribunalului Galați, precum și obligațiile aferente, luată prin încheierea de ședință din data de 09.10.2008 până la rămânerea definitivă a hotărârii.
S-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 12.660 euro, în echivalent în lei la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a menținut măsura asiguratorie luată în cauză, respectiv sechestrul asupra sumei de 5.000 lei dispus prin ordonanța nr.111/D/P/2008 din 27.08.2008 a DIICOT - Biroul Teritorial Galați (filele 397-399 dosar urmărire penală).
S-a respins cererea de restituire bunuri formulată de inculpați.
În baza art. 191 alin.1și 2.pr.pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata către stat a câte 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpații și sunt soți, ambii locuind în casa părinților inculpatului din comuna, județul
Începând cu anul 2001, inculpatul s-a stabilit în Italia, în localitatea, unde în scurt timp a sosit și soția acestuia, inculpata.
Întrucât nu știa carte și nu avea nici o specializare, inculpatul și-a câștigat existența în Italia în special prin comiterea unor sustrageri de bunuri, pe care ulterior le valorifica către diferite persoane, inclusiv cetățeni români stabiliți în Italia. La comiterea acestor sustrageri de bunuri a participat în mod activ și inculpata, după sosirea acesteia în Italia.
Deoarece inculpații intenționau să ridice o locuință în curtea părinților inculpatului iar veniturile obținute în modalitatea descrisă mai sus erau insuficiente, s-au hotărât să racoleze diferite persoane de pe raza comunei, județul G, pe care să le transporte în Italia, unde urmau să le exploateze atât prin însușirea tuturor veniturilor obținute de acestea ca urmare a muncii prestate, cât și prin obligarea lor la comiterea de infracțiuni.
Inculpații au racolat persoane cu venituri mici care doreau să-și găsească de lucru în străinătate, ori care comiseseră infracțiuni pe teritoriul României, acestea fiind pretabile să comită același gen de fapte și pe teritoriul Italiei.
Astfel, la data de 18.04.2006 inculpata s-a deplasat la locuința martorului din comuna, județul Inculpata i-a propus martorului să o însoțească în Italia, unde soțul acesteia urma să-i găsească un loc de muncă în cadrul unei exploatări silvice. Totodată inculpata i-a cerut martorului să mai găsească o persoană care să fie interesată să muncească în Italia, asigurându-l că prin intermediul soțului său aveau posibilitatea să-și găsească locuri de muncă bine plătite în domeniul forestier.
Având încredere în susținerile inculpatei și fiind pe de altă parte consătean cu soțul acesteia, cu care se afla de altfel în relații bune, martorul l-a contactat pe martorul din comuna, invitându-l la locuința sa pentru a discuta cu inculpata despre eventuala plecare în Italia.
Întrucât dorea să lucreze în străinătate, martorul s-a deplasat la locuința martorului unde se afla și inculpata. Aceasta a reiterat propunerea de a merge în Italia și față de acest martor, asigurându-l că prin intermediul inculpatului urmau să-și găsească locuri de muncă în cadrul unei exploatări silvice, unde urmau să fie remunerați cu 40 euro/zi.
Având în vedere susținerile inculpatei cât și faptul că erau consăteni cu inculpatul, cei doi martori au crezut că vor merge în Italia pentru a desfășura activități lucrative în condiții legale, motiv pentru care au acceptat să o însoțească pe inculpata în această țară. Inculpata a stabilit cu aceștia ca plecarea către Italia să se realizeze a doua zi.
În data de 19.04.2006 cei doi martori au însoțit-o pe inculpata în municipiul G, unde s-au îmbarcat în cursa regulată ce efectuează transport de persoane pe ruta G - P
Martorul și-a luat asupra sa suma de 1.000 euro ce provenea din vânzarea unui teren pe raza comunei, pentru a-și asigura cheltuielile imediate din țara de destinație.
În municipiul P N, cei trei au fost așteptați de martorul e, care i-a îmbarcat într-un autoturism marca Opel cu care efectua transport de persoane "la negru" către Italia. La data de 20.04.2006 martorii și au părăsit România împreună cu inculpata cu autoturismul înmatriculat sub numărul BN 247, condus de martorul e, prin Punctul de Trecere a Frontierei.
Cei doi martori au fost transportați de inculpata în localitatea din Italia, fiind cazați în locuința închiriată de aceasta în localitatea susmenționată, în care la acel moment se aflau inculpatul, martorul și numitul, aceștia din urmă fiind frații inculpatului.
Imediat ce au ajuns în locuință inculpatul i-a cerut martorului să-i predea suma de 900 euro pentru a achita transportul, chiria anticipată pentru două luni, precum și costul alimentelor ce urmau a fi consumate în această perioadă. Având în vedere situația în care se afla, martorul i-a dat inculpatului suma solicitată.
Totodată, pentru a avea control asupra lor, inculpatul le-a cerut celor doi martori să-i predea pașapoartele.
După ce le-a luat pașapoartele inculpatul le-a spus celor doi martori că nu aveau voie să părăsească imobilul în care erau cazați fără acordul său și că le va reține pașapoartele "pentru a nu avea probleme".
Inculpatul nu a efectuat nici un demers pentru a le găsi locuri de muncă martorilor și, ținându-i practic sechestrați pe aceștia în locuința din și obligându-i să desfășoare diferite activități în gospodărie. În mod regulat cei doi martori erau amenințați de inculpatul cu o de baseball, pentru ca aceștia să îndeplinească cererile celor doi inculpați.
După aproximativ zece zile de la sosirea celor doi martori în Italia, inculpatul a plecat în România, martorii și rămânând sub supravegherea inculpatei. Aceasta din urmă a profitat pentru a-i ține sub control pe cei doi martori de prezența în imobil a fraților inculpatului, respectiv martorul și numitul.
Totodată aceasta profita de faptul că pașapoartele celor doi martori se aflau în posesia sa, de faptul că aceștia se aflau într-o țară străină a cărei limbă nu o cunoșteau cât și de faptul că inculpatul instituise o stare de teroare în imobil amenințându-i pe cei doi martori în mod frecvent cu bătaia.
De asemenea, celor doi martori le-au fost luate telefoanele mobile pentru ca aceștia să nu-și poată contacta familiile în România cărora să le povestească ceea ce se întâmpla în Italia.
La plecarea în România inculpatul a luat cu sine un motoscuter, care fusese furat de acesta de pe raza localității, cu două zile înainte de plecare.
Cei doi martori au perceput în mod nemijlocit că pe timpul nopții martorul și numitul lipseau frecvent din locuință, timp în care comiteau sustrageri de bunuri.
După aproximativ o lună, inculpatul a revenit la locuința din - Italia însoțit de alți consăteni, respectiv și.
La scurt timp de la revenirea sa în Italia inculpatul le-a spus martorilor și că pentru a-și plăti chiria și alimentele trebuiau să comită împreună cu el furturi de pe raza localității, bunurile urmând a fi valorificate ulterior de inculpat.
Pentru a fi mai convingător inculpatul i-a amenințat pe cei doi martori cu bătaia, în cazul în care aceștia ar fi refuzat să participe la comiterea furturilor.
Întrucât martorul a refuzat să participe la comiterea furturilor, reproșându-i că fusese indus în eroare cu privire la activitățile ce urmau a fi desfășurate în Italia, inculpatul l-a lovit, fapt perceput în mod nemijlocit și de martorul.
În aceste circumstanțe, având în vedere și faptul că se aflau într-o țară străină a cărei limbă nu o cunoșteau, fără documente de identitate și fără mijloace de subzistență, martorii au acceptat să-l însoțească pe inculpatul și să comită împreună cu acesta mai multe furturi pe raza localității.
Astfel, cei doi martori l-au însoțit pe inculpatul, pe timp de noapte într-un șantier de construcții de pe raza localității susmenționate de unde, prin efracție, au fost sustrase mai multe scule (bormașina, flex, truse mecanice, etc.), bunuri care au fost ascunse și ulterior valorificate de inculpat.
Martorii și l-au însoțit pe inculpatul și cu ocazia sustragerii, pe timp de noapte a unui motoscuter de pe raza localității, vehicul care ulterior a fost valorificat de inculpat.
Inculpatul le-a cerut martorilor și să-l însoțească la o fermă din apropierea localității, de unde aceștia au sustras o bovină, care a fost tăiată și tranșată după care a fost transportată la locuința inculpaților, unde a fost consumată în timp.
Ulterior, prin intermediul unei cunoștințe, inculpatul a făcut demersurile necesare ca martorii și să fie primiți la muncă "la negru" pe un șantier de construcții, cei doi martori realizând că urmau să fie remunerați cu suma de 50 de euro pe zi.
Martorul a lucrat ca muncitor necalificat pe șantierul de construcții o perioadă de circa 9 zile pentru care ar fi trebuit să primească 450 de euro, însă inculpatul, în înțelegere cu șeful șantierului, ridica toate drepturile bănești cuvenite acestuia, fără ai da vreun
situația în care se afla, martorul s-a hotărât să iasă de sub influența celor doi inculpați, însă acest lucru era foarte dificil întrucât era ținut permanent sub observație de inculpații și.
La un moment dat, în timp ce o însoțea pe inculpata la cumpărături, martorul a profitat de neatenția acesteia și a sunat-o de la un telefon public pe mama sa, martora, căreia i-a povestit sumar cele întâmplate în Italia și i-a cerut să-l sune pe inculpatul în Italia și să-i spună că sora sa era grav bolnavă, fapt care reclama prezența de urgență în România a martorului.
Martora l-a contactat telefonic pe inculpatul, căruia i-a spus ceea ce îi ceruse fiul său, solicitându-i totodată să-l trimită pe acesta în România.
Probabil, temându-se că va fi denunțat autorităților inculpatul l-a contactat pe martorul e căruia i-a cerut ca la următorul său drum în Italia să treacă pe la locuința sa din, pentru a trimite în România unul dintre motoscuterele furate, ocazie cu care să-l transporte spre țară și pe martorul.
Martorul a fost îmbarcat de inculpatul în microbuzul martorului e
Între timp, inculpatul a aflat de la rudele sale din România că sora martorului nu era bolnavă, motiv pentru care l-a sunat pe martorul e, ce se afla deja pe teritoriul Austriei, cerându-i să-l debarce cu proxima ocazie pe martorul. Martorul e nu respectat cererea inculpatului transportându-l pe până în localitatea PN.
Martorul i-a povestit mamei sale, martora cele întâmplate în Italia. Cu această ocazie martorul a aflat de la mama sa că inculpatul i-a vândut tatălui său, în perioada în care a revenit în România, un motoscuter cu suma de 2.500 lei.
După revenirea sa în România, martorul a fost amenințat în mod repetat de inculpatul, care i-a spus că în cazul în care va povesti cuiva cele întâmplate în Italia va da foc la casa și autoturismul părinților săi.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că motoscuterul vândut de inculpatul tatălui martorului este furat din localitatea - Italia.
În acest timp martorul a muncit pe șantierul de construcții din localitatea circa 15 zile, toți banii obținuți, circa 750 de euro, fiind ridicați de la șeful șantierului, direct de inculpatul.
Întrucât nu a primit nici un, martorul a refuzat să mai meargă la muncă ori să-l însoțească pe inculpat la comiterea de furturi, fapt ce l-a enervat pe inculpatul, care i-a aplicat martorului o nouă corecție.
Ca urmare a faptului că în ciuda corecției aplicate martorul a refuzat să muncească ori să fure inculpatul a acceptat să-l trimită și pe acesta în România, prin intermediul martorului
Inculpatul i-a restituit martorului pașaportul și l-a îmbarcat în microbuzul martorului e cu destinația România, amenințându-l că în cazul în care îl va denunța autorităților îl va omorî pe el și familia lui și îi va incendia casa părintească.
Întrucât avea o situație materială precară, martorul dorea să muncească în străinătate, fapt pe care l-a comunicat mai multor consăteni, printre care și numitului, fratele inculpatului. Susnumitul i-a spus martorului că fratele său îi putea găsi un loc de muncă în Italia sens în care la începutul lunii mai 2006 le-a făcut celor doi cunoștință.
Inculpatul l-a asigurat că îi putea găsi un loc de muncă bine plătit în domeniul construcțiilor, în Italia, că îl va ajuta cu cazarea și celelalte cheltuieli până ce urma să obțină primul salariu din care trebuia să-i ramburseze cheltuielile efectuate. Inculpatul i-a spus martorului că urma să câștige aproximativ 2.000 euro/lună.
Având încredere în susținerile inculpatului, cu care era consătean, martorul a acceptat să-l însoțească pe acesta în Italia.
În același timp inculpatul l-a contactat pe martorul din aceeași comună căruia i-a propus să-i găsească un loc de muncă în Italia, asigurându-l că îl va ajuta cu banii de transport, ca cazarea și celelalte cheltuieli până ce martorul primea primul salariu din care urma să-i ramburseze aceste cheltuieli.
Fiind încântat de propunerea făcută și de ajutorul promis și sperând că în Italia va obține venituri peste cele obținute în România martorul a acceptat propunerea inculpatului, comunicându-i însă acestuia că nu deținea pașaport. Inculpatul i-a cerut martorului să-și facă pașaport, urmând ca acesta din urmă să-l contacteze după obținerea documentului de călătorie.
Martorul a făcut demersurile necesare obținerii pașaportului după care l-a contactat pe inculpatul, căruia i-a comunicat că era pregătit de plecare.
Inculpatul s-a întâlnit cu martorii și pe care i-a condus în municipiul G, de unde cu o cursă regulată ce făcea transport de persoane i-a transportat pe aceștia până în municipiul P N, unde erau așteptați de martorul
Martorul e i-a îmbarcat pe inculpat și cei doi martori în microbuzul său marca Opel, aceștia ieșind din România la data de 09.06.2006 prin, fiind transportați apoi până în localitatea din Italia.
Pe drum inculpatul le-a cerut martorilor să-i dea suma de 400 euro, care ar fi reprezentat contravaloarea transportului acestora, amenințându-i că în caz contrar le va reține pașapoartele.
Întrucât martorii nu aveau asupra lor vreo sumă de bani, iar conform înțelegerii inițiale transportul trebuia suportat de inculpat, acesta din urmă le-a ridicat pașapoartele. Inculpatul a procedat în acest mod pentru a avea, în Italia, controlul asupra celor doi martori.
După debarcarea din microbuz, martorii și au fost conduși de inculpatul la locuința închiriată de inculpata în localitatea susmenționată. În locuință se mai aflau la acel moment și martorii și, fapt perceput în mod nemijlocit de martorii și.
În ziua următoare sosirii în Italia inculpatul a făcut demersurile necesare pentru ca martorul să lucreze ca muncitor necalificat pe un șantier de construcții, într-o echipă condusă de un prieten de-al său. Conform înțelegerii martorul trebuia să primească o remunerație cuprinsă între 40 și 50 de euro pentru o zi de muncă, însă acesta nu a primit niciodată sumele cuvenite, toate drepturile bănești fiind primite de inculpatul de la șeful echipei.
Martorul primea de la șeful echipei doar "banii de chirie", reprezentând suma de 150 euro, care era luată tot de inculpatul, în contul faptului că martorul locuia în imobilul închiriat de inculpata. Încă de la sosirea în imobil, inculpatul le-a spus martorilor și că pașapoartele acestora vor rămâne la el până ce aveau să-i achite integral banii de chirie, transport și alimente.
Din discuțiile purtate în imobil, martorii și au înțeles că și celorlalți doi martori, respectiv și le fuseseră luate pașapoartele de către inculpat.
După două zile de la sosirea în Italia inculpatul a făcut demersurile necesare ca și martorul să fie primit ca muncitor necalificat într-o echipă condusă de un prieten de-al său, identificat doar sub numele de "" din localitatea Râmnicu Din discuțiile purtate, martorul a înțeles că urma să primească pentru munca prestată o remunerație de 1.450 euro/lună. Martorul a lucrat circa 5 săptămâni, perioadă în care ar fi trebuit să obțină circa 2000 de euro însă acesta nu a primit niciodată banii cuveniți, aceștia fiind ridicați de la șeful echipei de inculpatul.
La scurt timp inculpatul i-a spus martorului că pentru a-și plăti mai repede datoriile pe care le avea față de el trebuia să-l însoțească la comiterea unor furturi, bunurile obținute astfel urmând a fi valorificate de inculpat.
Martorul a refuzat inițial să-l însoțească pe inculpatul la comiterea de furturi motiv pentru care a fost lovit de acesta cu o de baseball în cap. În seara următoare inculpatul i-a cerut din nou, în mod imperios martorului să-l însoțească la comiterea unor sustrageri de bunuri, amenințându-l că în cazul în care persista în refuz urma să-l omoare.
Având în vedere corecția primită în ziua anterioară, amenințările proferate de inculpat cât și faptul că se afla într-o țară străină a cărei limbă nu o cunoștea și fără posibilități de întreținere martorul a acceptat să-l însoțească pe inculpatul la furturile pe care acesta urma să le comită.
Astfel, martorul l-a însoțit pe inculpatul la sustragerea pe timp de noapte și din loc public a unui motoscuter care a fost vândut apoi, de către acesta din urmă, șefului echipei de muncitori, împreună cu care martorul își desfășura activitatea pe timpul zilei. Martorul l-a mai însoțit pe inculpat și la sustragerea unor bunuri, prin efracție și pe timp de noapte, dintr-o muncitorească a unui șantier de construcții.
să mai participe la comiterea unor infracțiuni de furt, martorul a protestat, situația în care inculpatul l-a amenințat cu moartea, și, pentru a fi mai convingător, a scos un pe care l-a îndreptat către martor. În aceste circumstanțe, martorul a acceptat să-l însoțească din nou pe inculpat la furat, ocazie cu care au sustras un motoscuter din apropierea..
Situația martorului a ajuns și la cunoștința șefului de echipă, iar la insistențele acestuia inculpatul a fost de acord să îi dea drumul martorului să plece, motiv pentru care, la sfârșitul lunii iulie 2006, inculpatul l-a scos pe acesta din casă, fără a-i da vreun ori pașaportul. În aceste condiții, martorul a continuat să lucreze în folos propriu, timp de aproximativ o săptămână, pe șantierul de construcții din, interval în care a câștigat suma de aproximativ 300 de euro. În acest interval, prin intermediul patronului la care lucra martorul a reușit să-și recupereze pașaportul, fiind însă nevoit să-i plătească inculpatului de 250 euro.
Martorul a perceput în mod nemijlocit că și martorii și erau exploatați de către inculpații și, care își însușeau practic toate veniturile obținute de aceștia prin muncă, determinându-i totodată să participe la comiterea unor sustrageri de bunuri de pe raza localității, bunuri care erau apoi valorificate de inculpați prin intermediul cunoștințelor ce le aveau în Italia.
După revenirea sa în România, martorul i-a povestit cele întâmplate în Italia mamei sale, martora.OG Cu ocazia unei vizite în România inculpatul l-a căutat pe martorul la locuința sa din comuna, județul G, proferând amenințări cu moartea la adresa acestuia. Ca urmare a acestui fapt martorul a plecat de la locuința sa, deplasându-se în municipiul Bârlad, precum și în alte localități (Viile, ), unde a stat ascuns până ce a aflat că inculpatul a plecat din nou în Italia.
Și martorul, ca urmare a amenințărilor exercitate, cât și ca urmare a faptului că se afla într-o țară străină, a cărei limbă nu o cunoștea, fără documente de identitate și posibilități de întreținere, a fost nevoit să-i însoțească pe inculpații și la sustragerea unui număr de opt motoscutere de pe raza localității, care au fost valorificate apoi, de către aceștia din urmă, în folosul lor exclusiv.
Revenind în România, inculpatul l-a contactat pe martorul, promițându-i obținerea unui loc de muncă sigur în Italia, unde urma să desfășoare activități lucrative împreună cu tatăl său,.
După mai multe discuții, pe parcursul cărora a fost asigurat că nu vor fi probleme în Italia și că inculpatul se va ocupa de toate cele necesare obținerii locului de muncă, martorul a acceptat să plece spre Italia, împreună cu inculpatul.
La data de 29.07.2006, martorul a părăsit România împreună cu inculpatul, în autoturismul înmatriculat sub numărul AK 268 SN, prin Nădlac, fiind transportat de către inculpat în imobilul închiriat de soția sa, în localitatea din Italia.
La momentul sosirii în Italia, martorul a avut o discuție cu tatăl său, martorul, pe parcursul căreia acesta din urmă i-a povestit că era obligat să muncească în folosul exclusiv al inculpaților și și că, pe deasupra, era obligat să participe și la diverse sustrageri de bunuri împreună cu cei doi inculpați.
A doua zi, după ce a ajuns în Italia, inculpatul i-a cerut martorului să-l însoțească pe raza localității, în scopul sustragerii unui motoscuter. Pentru a-l determina să facă acest lucru, inculpatul i-a spus martorului că, în acest mod, urma să-și plătească transportul până în Italia. Cei doi au sustras motoscuterul vizat, care a fost depozitat pentru o scurtă perioadă în imobilul din deținut de cei doi inculpați și valorificat în folosul exclusiv al acestora.
După aproximativ 5 - 6 zile de la sosirea în Italia a martorului, inculpatul i-a cerut acestuia pașaportul drept garanție pentru plata ulterioară a cheltuielilor reprezentând chiria, întreținerea și alimentele.
Martorul a fost determinat de inculpat, sub diferite moduri, ca timp de o lună de zile să participe în mod frecvent la sustragerea unor bunuri constând în motoscutere ori diferite scule de pe șantierele de construcție. Toate bunurile sustrase erau apoi valorificate de inculpații și în folosul lor exclusiv.
Martorul a perceput în mod nemijlocit faptul că tatăl său, martorul, era exploatat de cei doi inculpați care își însușeau totalitatea veniturilor obținute de acesta din activitatea prestată pe șantierul de construcții.
În cursul lunii septembrie 2006, la insistențele martorului, inculpatul i-a permis martorului să plece din locuința sa, fără însă a-i restitui acestuia pașaportul. Martorul a reușit să-și găsească de lucru, pe un șantier din localitatea din Italia iar după un timp tatăl său, martorul, a reușit să-i recupereze pașaportul de la inculpata, fiind însă obligat ca pentru acest document să-i remită acesteia suma de 300 euro.
În perioada următoare, martorul s-a întâlnit în mod cu totul întâmplător cu inculpatul, care a proferat diferite amenințări la adresa acestuia, spunându-i că îi era dator cu diferite sume de bani întrucât locuise în imobilul său și nu i-ar fi achitat cheltuielile legate de cazare și alimentație.
Martorul a continuat să fie exploatat prin muncă de către cei doi inculpați până la data de 15.11.2006 când a fost sechestrat în locuință de către inculpatul, care l-a deposedat prin forță de telefonul mobil. În aceeași zi, inculpatul l-a îmbarcat pe martor în microbuzul martorului e, solicitându-i acestuia din urmă să-l transporte până în municipiul P Pe tot parcursul deplasării, pașaportul martorului s-a aflat în posesia martorului e, care i l-a restituit abia în municipiul P
a precizat că suma ce le-a profitat celor doi inculpați ca urmare a muncii sale este de 5.200 euro, iar cea obținută de fiul său de 2000 euro.
Printre victimele exploatate în Italia de inculpații și, în cursul anului 2007 se numără și martorii și, ambii consăteni cu inculpatul.
În cursul anului 2007, inculpatul l-a angajat pe martorul să-i efectueze o lucrare la imobilul aflat în construcție în comuna. Pentru această lucrare, inculpatul i-a dat martorului o arvună de 500 de euro.
Constatând că martorul are cunoștințele necesare în domeniul construcțiilor, inculpatul a hotărât să-l exploateze și pe acesta, în Italia, prin însușirea veniturilor pe care acesta urma să le obțină. Astfel, cu ocazia unei deplasări în România în cursul lunii mai 2007, inculpatul l-a contactat pe martorul propunându-i să meargă împreună în Italia, unde îi putea găsi un loc de muncă în domeniul construcțiilor. Inculpatul l-a asigurat pe martor că îi va suporta toate cheltuielile legate de transport, cazare și alimentație, urmând ca acesta din urmă să i le restituie după obținerea primului salariu. Având în vedere faptul că nu avea o ocupație stabilă și că dorea să câștige venituri din munca în străinătate, cât și asigurările date de inculpat, martorul a acceptat propunerea acestuia.
Tot în cursul lunii mai 2007 inculpatul l-a abordat pe martorul, căruia i-a propus să-l însoțească în Italia unde urma să îi găsească un loc de muncă bine plătit în domeniul construcțiilor. Ca și în cazul precedentului martor, inculpatul l-a asigurat pe martorul că urma să suporte toate cheltuielile legate de transport, cazare și alimentație și că acesta din urmă trebuia să i le restituie după obținerea primului salariu.
Având în vedere faptul că abia se eliberase din penitenciar, că nu avea ocupație, cât și asigurările date de inculpat, martorul a acceptat să plece împreună cu acesta în Italia, în obținerii unui loc de muncă.
În data de 22.05.2007, inculpatul s-a întâlnit cu cei doi martori pe raza comunei, județul G, după care s-a deplasat împreună cu aceștia în municipiul G de unde, cu o cursă regulată ce efectua transport de persoane, au mers până în municipiul PNu nde erau așteptați de cumătrul inculpatului, martorul
Cei doi martori și inculpatul s-au îmbarcat în microbuzul martorului e, care i-a transportat până în localitatea din Italia, unde erau așteptați de inculpata, care i-a cazat în imobilul închiriat pe numele său.
În ziua următoare, la locuința celor doi inculpați a venit un prieten al inculpatului, cetățean român, care a discutat cu acesta din urmă și cu martorul despre posibilitatea efectuării unei lucrări de construcții într-o localitate din apropiere.
Cu aceeași ocazie, în prezența prietenului său, inculpatul i-a cerut martorului să-i dea suma de 150 euro ce reprezenta contravaloarea transportului pe relația P N -. Întrucât nu avea bani asupra sa, înțelegerea fiind ca toate cheltuielile să-i fie plătite inculpatului după obținerea primului salariu, martorul a fost nevoit să împrumute de la prietenul inculpatului 120 de euro, în contul lucrării ce urma să se efectueze. Banii primiți au fost dați inculpatului.
Martorul a început să lucreze în domeniul construcțiilor, în echipa prietenului inculpatului, timp în care a perceput în mod nemijlocit faptul că inculpatul și martorii și comiteau furturi de pe raza localității, iar bunurile provenite din aceste infracțiuni erau valorificate de către inculpat și frații acestuia în folosul lor exclusiv.
Martorul a lucrat în echipa prietenului inculpatului timp de aproximativ o săptămână, perioadă în care nu a primit nici un.
După aproximativ o săptămână, inculpatul a făcut demersurile ca martorul să fie primit la muncă în echipa unui cetățean italian, prieten al acestuia. Martorul a lucrat în echipa cetățeanului italian timp de două zile, perioadă în care a câștigat suma de 100 euro, bani ce au fost luați integral de inculpatul, în contul unei datorii de 750 euro pe care pretindea că martorul ar fi avut-o la el.
Martorul a lucrat în total în Italia aproximativ 12 zile, interval în care urma să primească suma de 800 euro, bani care i-au fost luați însă de inculpatul.
Având în vedere situația în care se afla și realizând faptul că nu va obține nici un pentru sine, martorul a luat hotărârea de a pleca din locuința celor doi inculpați, dorind însă ca mai întâi să-și achite datoria față de aceștia.
În acest scop, martorul l-a contactat telefonic pe cumnatul său, ce se afla în localitatea, cerându-i să vină să-l ia din localitatea și totodată să aducă cu sine suma de 500 euro, pentru a-i achita diferența de datorie inculpatului. Martorul a stabilit cu cumnatul său să se întâlnească în gara.
Având în vedere această înțelegere, martorul a plecat spre gara, fără a-i comunica acest lucru inculpatului, practic fugind din locuința acestuia. În timp ce se afla în gară, așteptându-l pe cumnatul său, martorul a fost găsit de inculpatul, care era însoțit de martorii, și de numitul - fratele inculpatului.
intenția martorului de a pleca de sub influența sa, inculpatul a proferat amenințări la adresa acestuia, iar numitul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii. Apoi l-au condus pe martorul în apropiere de parcul de lângă gara, unde s-au întâlnit cu cumnatul martorului, ce a venit însoțit de o altă persoană.
Întrucât rudele martorului nu aveau asupra lor suma de 500 euro, inculpatul a devenit din nou violent, fapt care a determinat o rudă a martorului să ceară cu împrumut de la un apropiat suma de 500 euro. Martorul i-a dat inculpatului suma de 500 euro, după care acesta i-a permis să plece.
Totodată, martorul i-a reproșat inculpatului faptul că îi fuseseră luați banii obținuți ca urmare a muncii prestate, însă acesta i-a replicat că îi va sechestra copilul dacă va continua să-i ceară această sumă de bani.
Inculpatul nu a făcut nici un demers pentru ca martorul să desfășoare vreo activitate lucrativă. După aproximativ cinci zile de la sosirea martorului în Italia, inculpatul i-a spus că "a venit vremea să-i facă plata", în sensul că martorul trebuia să-i achite cheltuielile de transport, cazare și alimentație. Întrucât nu avea nici un asupra sa și având în vedere înțelegerea făcută anterior plecării din țară, martorul i-a comunicat inculpatului că se află în imposibilitatea de a-i da vreun.
În aceste circumstanțe, inculpatul i-a spus martorului că pentru a-și putea achita datoriile, trebuia să-l însoțească la comiterea unor furturi pe raza localității. Martorul a refuzat să-l însoțească pe inculpat la comiterea de furturi, însă acesta din urmă i-a spus că în cazul în care persista în refuz, urma să-l alunge din casă și l-a amenințat cu bătaia și moartea, spunându-i textual că "familia a știut când ai plecat, dar nu are să știe dacă te mai întorci".
Având în vedere situația în care se afla, respectiv fără mijloace de întreținere și într-o țară străină a cărei limbă nu o cunoștea, martorul a acceptat să-l însoțească pe inculpatul la comiterea unor infracțiuni de furt de pe raza localității ori din împrejurimile acestei localități.
Astfel, martorul l-a însoțit pe inculpat la sustragerea pe timp de noapte și prin efracție a unor scule din cadrul unei exploatări silvice. Bunurile provenite din comiterea acestei fapte au fost valorificate de inculpat în folosul său exclusiv. să mai participe la comiterea unor astfel de fapte, martorul a pretins că este bolnav o perioadă de timp, motiv pentru care inculpatul nu i-a mai cerut un timp să-l însoțească la comiterea de furturi.
Martorul a perceput în mod nemijlocit că, în fiecare noapte, inculpatul împreună cu frații săi și comiteau furturi de pe raza localității ori din împrejurimi. Inculpatul a continuat să facă presiuni asupra martorului pentru a-l determina să participe în continuare la comiterea de furturi, cerându-i în mod insistent să-i achite datoriile și amenințându-l că, în cazul în care nu făcea acest lucru, urma să-l lovească și "să-l lase pe drumuri". Martorul a cedat presiunilor inculpatului și l-a însoțit pe acesta, pe timp de noapte, la sustragerea unor produse alimentare și a unei sume de bani din interiorul unei fabrici de produse lactate din apropierea localității. Bunurile sustrase au fost valorificate de inculpat în folosul său exclusiv.
Martorul a perceput în mod nemijlocit faptul că martorul era exploatat de inculpatul, care își însușea totalitatea veniturilor obținute de acesta ca urmare a muncii depuse pe șantierele de construcții. Totodată, martorul a asistat la momentul în care inculpatul, împreună cu mai multe persoane, l-a găsit pe martorul în gara din localitatea, amenințându-l pe acesta că îl omoară dacă pleacă de sub influența sa, fără a-și fi achitat așa-zisele datorii.
faptul că se afla într-un real pericol în locuința inculpaților, martorul s-a hotărât la rândul său să scape de sub influența acestora. În acest sens, profitând de faptul că într-una din nopți, inculpatul lipsea de la locuință, fiind plecat la furat, martorul a fugit din locuință. Martorul a sustras o bicicletă cu care intenționa să ajungă la o rudă de-a sa din, localitate aflată la aproximativ 300 de kilometri.
Martorul a mers cu bicicleta aproximativ 60 de kilometri, până în apropierea unei stâni, unde a întâlnit un alt cetățean român care lucra ca cioban. Prin intermediul acestui cetățean român, martorul s-a angajat la acea, unde a muncit timp de aproximativ două săptămâni, până când a reușit să obțină banii necesari revenirii în România.
În cursul lunii septembrie 2007, martorul l-a contactat pe inculpatul, despre care cunoștea că este stabilit în Italia, solicitându-i ajutorul în vederea găsirii unui loc de muncă.
Acționând în realizarea rezoluției infracționale, inculpatul s-a oferit să-l ajute în acest sens, oferindu-se să-i plătească și cheltuielile de transport până în Italia, martorul urmând să-i restituie aceste cheltuieli după primirea primului salariu.
Având în vedere susținerile inculpatului, martorul s-a declarat de acord să-l însoțească pe acesta în Italia, astfel că în cursul lunii septembrie 2007, împreună cu numitul G și inculpatul, s-au deplasat în municipiul G unde s-au îmbarcat într-un microbuz ce efectua transport de persoane către Italia.
Aceștia au fost transportați până în localitatea, unde erau așteptați de inculpata, care a asigurat cazarea martorului și a numitului G în locuința închiriată de aceasta. La scurt timp de la sosirea martorului în Italia, inculpatul a făcut demersurile necesare pentru ca acesta să fie primit la lucru pe un șantier de construcții.
Martorul a lucrat pe acest șantier timp de patru zile, interval în care a câștigat suma de 400 euro, din care i-a dat inculpatului suma de 160 euro reprezentând plata transportului și cazarea. După cele patru zile martorul nu a mai fost primit la lucru, motiv pentru care a dorit să plece de la locuința inculpaților, la un consătean de-al său, ce se afla stabilit în.
În aceste circumstanțe, inculpatul i-a interzis martorului să plece de la locuință, spunându-i că trebuia să rămână în întrucât "venise cu el". Totodată, inculpatul i-a cerut martorului să meargă împreună și "să facă pentru a câștiga bani", dându-i astfel de înțeles că trebuiau să comită împreună diverse sustrageri de bunuri de pe raza localității ori din împrejurimile acesteia.
situația în care se afla, precum și faptul că dacă ar fi rămas la locuința inculpaților ar fi fost determinat de aceștia să comită diferite infracțiuni, martorul a luat hotărârea de a pleca din imobil.
Astfel, martorul fără a fi observat de cei doi inculpați și-a strâns bagajele și profitând de lipsa inculpaților din imobil a plecat către, unde a continuat să muncească în folos propriu.
După aproximativ o lună și J de la plecarea martorului de la locuința celor doi inculpați, acesta a fost contactat telefonic de numitul G, care i-a spus că fusese bătut de inculpatul și dat afară din imobil
În drept s-a reținut că fapta inculpaților și care, în perioada aprilie 2006 - septembrie 2007, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale dar în mod repetat, în diferite modalități, au racolat, transferat, transportat, primit și cazat în Italia pe victimele majore -, -, și, în scopul exploatării acestora prin obligarea la muncă ori prin obligarea la comiterea de infracțiuni, acționând prin inducerea în eroare, amenințare sau prin constrângerea fizică ori morală a acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora s-a dispus condamnarea.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații și fără să formuleze în scris motivele de apel.
Oral, prin apărătorul ales, inculpata susținut că se impunea achitarea sa, întrucât nu a săvârșit vreo faptă penală percepând c/valoarea chiriei, întreținerii și a hranei de care au beneficiat martorii, fără ca apărătorul să invoce temeiul achitării.
Inculpatul, prin același apărător ales, a susținut că pedeapsa aplicată este prea mare, că în cauză s-ar fi impus reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare, ținându-se cont de circumstanțele concrete în care s-a administrat probatoriul în cauză, că în comunitatea rurală de unde provine este cunoscut ca un om gospodar, că are în întreținere 2 copii minori și că nu a făcut decât să rețină strict cheltuielile datorate de martori.
S-a solicitat admiterea apelurilor în sensul celor susținute.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alin. 2 Cod pr.penală, Curtea constată că prima instanță a reținut, pe baza probatoriului judicios administrat, o corectă stare de fapt (pe care instanța de control judiciar și- însușește) și a dat faptei reținute în sarcina fiecărui inculpat încadrarea juridică corespunzătoare.
Astfel, cu declarațiile martorilor, OG, și (date în cursul urmăririi penale), și (date în fața instanței de apel), procesele verbale de recunoaștere după fotografii a inculpaților, planșele foto, listingurile cu intrările - ieșire din țară ale inculpaților și victimelor, procesele verbale de percheziție precum și declarațiile inculpaților, atât cât acestea se coroborează cu restul probatoriului, s-a demonstrat că în perioada aprilie 2006 - septembrie 2007, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale dar în mod repetat, în diferite modalități, inculpații au racolat, transportat și cazat în Italia pe victimele majore în persoana martorilor -, -, și, în scopul exploatării acestora prin însușirea tuturor veniturilor obținute prin munca prestată în Italia, ori prin obligarea la comiterea de infracțiuni (furturi), acționând prin inducerea în eroare, amenințare sau prin constrângerea fizică ori morală a acestora, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
În mod corect prima instanță a înlăturat ca nesincere declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești, nesinceritate care nu s-a manifestat din dorința obținerii unei soluții favorabile inculpaților, ci din teama față de inculpat care constant i-a amenințat cu fapte de violență îndreptate împotriva lor, a membrilor familiilor lor, ori a bunurilor lor, relevantă fiind fuga de la domiciliu a martorului, care fusese amenințat cu moartea.
Este adevărat că inculpata a muncit legal în Italia, că prin propriul efort a reușit să închirieze un imobil cu două camere în localitatea, dar veniturile obținute nu erau îndestulătoare pentru asigurarea traiului de zi cu zi în străinătate și, concomitent a ridicării unei locuințe în țară, astfel că odată cu demararea construcției, a pus la cale împreună cu soțul său inculpatul, activitatea infracțională.
de racolare a victimelor era simplă, raportat și la segmentul de consăteni cărora li se adresau: cu o stare materială precară, cu un grad de instrucție redus, naivi, dornici să câștige bine, conform promisiunilor inculpaților potrivit cărora urma să le găsească locuri de muncă bine plătite în Italia, suportarea de către inculpați a tuturor cheltuielilor cu transportul, cazarea și alimentația, până la câștigarea primului salariu, când victimele ar fi trebuit să le restituie cheltuielile efectuate.
După ce erau racolate, victimele erau transportate în Italia, în majoritatea cazurilor cu ajutorul martorului e, cumătrul celor doi inculpați. În Italia, victimele erau cazate în locuința închiriată de inculpata, în condiții total improprii, într-un imobil cu două camere, în care pe lângă inculpați și victime mai locuiau alți doi frați ai inculpatului, o nepoată minoră a inculpatei, precum și copilul minor al celor doi inculpați.
La scurt timp de la sosirea în Italia, inculpații pretindeau de la victime să le restituie datoriile, constând în cheltuielile de transport, cazare și alimentație, fapt imposibil de realizat.
În aceste condiții, inculpații, cu precădere îi determina să comită diferite infracțiuni (furturi de bunuri care ulterior erau valorificate de inculpații în folosul lor exclusiv) sau, după ce le găsea câte ceva de muncă, își însușeau veniturile obținute de victime, în contul datoriilor care niciodată nu puteau să fie acoperite.
Pentru a determina victimele traficului să muncească în folosul lor propriu, ori să accepte să participe la comiterea de infracțiuni, inculpații au folosit diferite "tehnici", respectiv: deposedarea victimelor de documentele de identificare, exercitarea de violențe ori șantaj. De asemenea aceștia profitau și de prezența în imobil a celor doi frați ai inculpatului, respectiv martorul și numitul, fiind conștienți că victimele nu ar fi opus nici un fel de rezistență, pe considerentul că cei doi frați ai inculpatului ar fi intervenit în favoarea acestuia, în cazul iscării unui conflict.
În aceste circumstanțe, având în vedere că se aflau într-o țară străină, fără posibilități de a se întreține, ori fără documente de identitate, victimele acceptau să lucreze în folosul exclusiv al celor doi inculpați, ori să participe la comiterea de infracțiuni de pe urma cărora profitau doar inculpații.
Curtea constată așadar că situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond și descrisă mai sus, respectiv participarea si vinovăția inculpaților au fost pe deplin dovedite, fiecare având un rol determinat și determinant, acționând după un plan amănunțit, demarând o acțiune ilicită comună într-un consens neechivoc în scopul obținerii de foloase materiale injuste, astfel că apare ca nefondată solicitarea inculpatei privind achitarea, indiferent de temeiul ce l-ar fi putut invoca, și anume cel prevăzut de art.10 alin.1 lit a ori c Cod pr.penală.
Nefondată este și solicitarea inculpatului, privind reducerea pedepsei, martorii audiați în apărare (, și ) relevând împrejurări care nu au legătură în mod direct cu fapta dedusă judecății.
Așa fiind, Curtea constată - față de limitele speciale ale pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților, gravitatea ridicata a faptei săvârșite rezultată din modalitatea si împrejurările concrete in care s-a reținut că a fost comisă, caracterul organizat al acțiunilor, numărul actelor materiale si valoarea însemnată a câștigului ilicit realizat, gradul de contribuție al fiecărui inculpat, în principal al inculpatului care a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art.37 lit.b Cod penal și atitudinea procesuală incorectă manifestată de ambii inculpați pe tot cursul procesului penal - că pedepsele stabilite de prima instanță și modalitatea de executare a acestora corespund întru-totul criteriilor generale de individualizare judiciară prevăzute de art.72 Cod penal, fiind de natură să-și atingă scopul educativ - preventiv prevăzut de art.52 Cod penal.
De asemenea, se constată că în mod corect instanța de fond a respins ca nefondată cererea de restituire a bunurilor ridicate în vederea confiscării, formulată de inculpați, reiterată și în apel, atât timp cât aceștia nu au făcut dovada provenienței bunurilor respective, facturile depuse in limba italiană nefiind însoțite de traduceri corespunzătoare și, în mare parte, nefiind emise pe numele vreunui dintre inculpați (filele 207-209 dosar de fond).
Apelurile apar însă ca fiind fondate pentru alte considerente decât cele invocate.
Potrivit art.139 alin.2 teza II Cod pr.penală, când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
Cum în cursul cercetării judecătorești inculpata a respectat întocmai măsurile impuse prin încheierea de ședință din data de 9.10.2008 a Tribunalului Galați, oferind astfel suficiente garanții de ordin personal, se constată că menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpată nu se mai justifică, odată cu pronunțarea sentinței de condamnare.
De asemenea, se constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor privind confiscarea specială, întrucât banii dobândiți prin săvârșirea infracțiunii, în măsura în care nu au servit la despăgubirea victimelor traficului de persoane, trebuiau confiscați de la fiecare inculpat, în cote egale (nefăcându-se dovada că au beneficiat de bani într-un cuantum diferențiat), și nu în solidar.
Instanța de fond nu a justificat modul în care a stabilit suma de 12.660 euro supusă confiscării. Din analiza declarațiilor martorilor - victime ale traficului de persoane rezultă că suma supusă confiscării speciale în condițiile art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001 raportat la art.118 lit.e Cod penal este de 6700 euro, compusă din: 450 euro obținuți de martorul (9 zile x 50 euro), 750 euro obținuți de martorul (15 zile x 50 euro), 750 euro obținuți de martorul (15 zile x 50 euro), 4750 euro obținuți de martorul [5 luni x 22 zile x 50 euro/zi - 750 euro (primiți personal de la patron)], martorii și nu au muncit în folosul inculpaților, achitându-și datoria reală de 500 euro (arvuna primită în țară pentru lucrări neefectuate la construcția inculpaților), iar martorul a lucrat 4 zile pentru care a fost plătit personal, plătindu-i inculpatului de bună voie suma de 150 euro.
Pentru aceste din urmă considerente apelurile inculpaților vor fi admise conform art.379 pct. 2 lit.a Cod pr.penală, sentința penală apelată urmând să fie desființată în parte.
În rejudecare se va dispune revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, jud. G, aplicată inculpatei și, după înlăturarea dispozițiile privind confiscarea specială, în baza art. 19 alin.1 din Legea nr. 678/2001 în referire la art. 118 lit.e Cod penal se va dispune confiscarea specială în favoarea statului de la fiecare inculpat a câte 3350 euro, în echivalent în lei la data plății și îi va obliga pe aceștia la plata către stat a sumelor respective.
Restul dispozițiilor sentinței apelate vor fi menținute.
Totodată se va menține starea de arest a inculpatului și se va computa din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 21.08.2008 la zi, respectiv 28.01.2010.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 7.07.1975 în G, CNP - -) deținut în Penitenciarul Galați și ( fostă, fiica lui și, născută la data de 9.03.1980 în Tg.B, jud.G, CNP - -) domiciliată în com., sat, jud.G, împotriva sentinței penale nr. 157 din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Desființează în parte sentința penală apelată și în rejudecare:
Dispune revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, jud. G, aplicată inculpatei.
Înlătură dispozițiile privind confiscarea specială.
În baza art. 19 alin.1 din Legea nr. 678/2001 în referire la art. 118 lit.e Cod penal
Dispune confiscarea specială în favoarea statului de la fiecare inculpat a câte 3350 euro, în echivalent în lei la data plății și îi obligă pe aceștia la plata către stat a sumelor respective.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Menține starea de arest a inculpatului și compută din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 21.08.2008 la zi, respectiv 28.01.2010.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul inculpat, deținut în Penitenciarul Galați și de la pronunțare pentru apelanta inculpată.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - -
Grefier,
- -
Red. /18.02.2010
Tehnored./23.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Maria Tacea
