Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 12 din Legea nr. 678/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 115
Ședința publică de la 24 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 66 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul - inculpat, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, a fost audiat apelantul (declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar), după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul - inculpat, a solicitat admiterea apelului în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, desființarea sentinței apelate și reținerea cauzei spre judecare pe fond de către Curtea de Apel, iar în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală, să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.12 pct.1 din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, deoarece instanța de fond nu a efectuat o reală cercetare judecătorească a învinuirii aduse inculpatului, mulțumindu-se doar să copieze starea de fapt reținută în rechizitoriu. La pronunțarea soluției de achitare, Curtea va trebui să aibă în vedere faptul că cei trei martori care au fost transportați de inculpat în Italia au avut inițial calitatea de părți vătămate, ei au fost cei care l-au contactat pentru deplasare pe inculpat, acesta din urmă le-a solicitat doar banii pentru transport, fiind singur nu putea exercita violențe asupra celor trei martori și nici să-i forțeze să muncească, iar din probele administrate nu rezultă nici existența unei înțelegeri între inculpat și patronul italian, referitoare la exploatarea persoanelor transportate în Italia. În ceea ce privește măsura confiscării autoturismului, apărătorul inculpatului a pus concluzii de înlăturare a ei ca fiind nelegală, prin raportare la dispozițiile art.118 Cod penal și dispozițiilor cu caracter special din Legea nr.678/2001, cu atât mai mult cu cât autoturismul a fost achiziționat de către soția inculpatului în timpul căsătoriei, având deci regimul juridic de bun comun, confiscarea afectându-i astfel dreptul de proprietate, în acest sens, invocând și recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr.XVIII din 12 decembrie 2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Într-o teză subsidiară, s-a solicitat realizarea unei redozări a pedepsei aplicată inculpatului și coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de legea specială, prin raportare la dispozițiile art.72 Cod penal.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, în baza art.37 pct.1 lit.b Cod pr.penală, deoarece din coroborarea ansamblului probatoriilor administrate în cauză, rezultă cu certitudine săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev.de art.12 din Legea nr.678/2001. Astfel, relevante sunt atât declarațiile părților vătămate din cauză - mijloace de probă, conform art.75 Cod pr.penală, cât și cele ale martorilor, și, acestea conducând la concluzia că inculpatul a amăgit părțile vătămate cu promisiuni referitoare la oferirea unor locuri de muncă bine plătite în străinătate, a transportat pe părțile vătămate în Italia și i-a predat unui patron italian de circ, acesta din urmă angajându-i pe cei trei cetățeni români în baza unei înțelegeri cu inculpatul, însă oferindu-le condiții de muncă și cazare cu mult sub nivelul minim de decență și civilizație, aceste activități constituind latura obiectivă a infracțiunii prev. de art.12 din Legea nr.678/2001. În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii și aceasta rezultă fără dubii din probatoriile existente la dosarul cauzei, inculpatul săvârșind fapta cu intenție directă, deoarece știa locul unde-i va duce pe cei trei cetățeni români, condițiile din Italia a avut posibilitatea de a le constata personal, a predat pașapoartele patronului italian și a părăsit Italia primind în schimb o sumă de bani pentru cei trei cetățeni aduși din România, toate acestea constituind latura subiectivă a infracțiunii prev.de art.12 din Legea nr.678/2001.
Privitor la confiscare, reprezentantul Ministerului Publica arătat că acesta a fost în mod legal aplicată asupra autoturismului, chitanța prezentată în fața instanței de apel neavând relevanță juridică atâta vreme cât nu a fost înregistrată la poliție și chiar în ipoteza în care autoturismul este bun comun al inculpatului și soției sale, acesta poate fi confiscat, decizia nr.XVIII a Înaltei Curți de Casație și Justiție nefiind aplicabilă în cauză.
În replică, avocat, a arătat că extrem de importantă în cauză este declarația martorului, fratele lui, deoarece și acesta din urmă a fost ajutat de către inculpat să plece în străinătate, însă a fost mulțumit de condițiile de lucru pe care le-a găsit.
Apelantul - inculpat, având ultimul cuvânt, a arătat că își însușește concluziile detaliate prezentate de apărătorul său și nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 66 din 18 februarie 2008, pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Mehedinția dispus, în baza art.12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal, condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la 16.09.1971, în comuna, județul M, cetățenie română, studii 8 clase, fără ocupație, căsătorit, are un copil minor, cu domiciliul în DTS,-, -. 1,.14, județul M, fără antecedente penale - la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 lit. a teza a II și lit. b cod penal, iar în baza art. 81 cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra disp. art.83 cod penal.
În baza art. 19 din Legea nr.678/2001, s-a dispus confiscarea autoturismul marca "Volkswagen " înmatriculat în circulație sub nr. MH - 71 - seria - W -, seria motor -.
S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți nr. 4/D/P/2007 din 22 martie 2007, fost trimis în judecată - în stare de libertate - inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.
În fapt, s-a reținut că, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu despre faptul că inculpatul, în prima Jal unii decembrie 2006, inițiat acțiuni de recrutare a mai multor persoane de pe raza județului M, cu scopul de a le transporta în Italia, sub promisiunea că acolo le va asigura locuri de muncă la un patron italian ce administra un circ, în, plătite lunar cu 1000 euro, iar cazarea și masa, urmând a fi asigurate tot de cetățeanul italian.
Totodată, s-a reținut că inculpatul le-a promis părților vătămate că le va suporta contravaloarea transportului până în Italia și le-a pretins să-i restituie ulterior costul deplasării în Italia, prin plata eșalonată a unor sume de bani din salariile ce urmau să le primească de la patron.
Sub aceste condiții, s-a reținut că inculpatul le-a recrutat, prin intermediul martorului, pe părțile vătămate, și. Inculpatul a promis părții vătămate că va primi de la patronul italian un salariu lunar de peste 1000 euro, iar celorlalte două părți vătămate un salariu de 600 euro pe lună, plus celelalte facilități pentru cazare și masă, circumstanțe în care acestea au acceptat să plece cu învinuitul în.
Astfel, în ziua de 15.12.2006, cele trei părți vătămate și martorul s-au deplasat la autoturismul, înmatriculat în circulație sub nr. MH - 71 -, condus de învinuit, din DTS spre, acesta alegând o ocolitoare, pentru a ajunge în. La vama, inculpatul le-a dat părților vătămate câte 100 euro necesari trecerii, pentru a fi prezentate organelor de control vamal și, totodată, le-a atras atenția să spună că merg în Austria la rude.
După trecerea frontierei, inculpatul le-a transportat însă pe părțile vătămate în Italia, în orașul, unde le-a predat odată cu pașapoartele unui patron italian, iar inculpatul a primit în schimb de la acesta o sumă de bani, după care s-a reîntors în țară.
În, cei patru cetățeni români au fost cazați de patronul italian,în locuri diferite, fără posibilități de comunicare și au fost supuși la un program de muncă de peste 15 ore/zi (7,00 - 23,00), având doar o oră pe zi pauză de masă și le-a asigurat gratuit cazarea nu și masa.
Tot prin rechizitoriu s-a arătat că, în aceste condiții, cele trei părți vătămate au realizat că au fost induse în eroare de către inculpat, care nu le-a transportat în, ci în Italia, unde au avut parte cu totul de alt tratament decât cel promis în țară.
Pentru că nu a acceptat condițiile de muncă și cazare, partea vătămată a cerut patronului italian pașaportul pentru a reveni în țară, dar, cu acest prilej a aflat că a fost "vândută" de inculpatul italianului, motiv pentru care între cei doi au avut loc discuții aprinse, certuri, în urma cărora, părții vătămate i-a fost restituit pașaportul în schimbul sumei de aproximativ 200 euro.
După 4 zile de muncă, în condiții deosebit de grele și fără mâncare, celelalte două părți vătămate - și - au fugit din acel loc împrejmuit, fără pașapoarte, deplasându-se la Ambasada Română din Milano, de unde au obținut titluri de călătorie pentru a reveni în țară.
Pentru că nu aveau bani de transport, partea vătămată -, i-a telefonat tatălui său, căruia i-a cerut să le trimită prin Serviciul, suma de 215 euro pe numele lui deoarece acesta avea asupra sa un act de stare civilă - permisul de conducere - și în felul acesta au reușit să se reîntoarcă în țară.
Tot prin rechizitoriu s-a reținut că, deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, pretinzând că a transportat dezinteresat părțile vătămate în Italia, unde însă acestea nu au vrut să muncească cu toate că au avut condiții optime de muncă și cazare, probele administrate în cauză au demonstrat contrariul. În acest sens, s-a arătat că inculpatul, în realitate a recrutat părțile vătămate prin înșelăciune și amăgire că vor lucra la un circ unde vor primii salarii între 600 și 1000 euro pe lună, în schimb, în Italia au fost exploatate prin muncă, fapte de pe urma cărora inculpatul a primit de la cetățeanul italian o sumă de bani, pentru care a încredințat acestuia pașapoartele părților vătămate, fapte prevăzute și pedepsite de art.12 pct.1 din Legea 678/2001 cu aplic. art.41 al.2
Cod PenalAceastă stare de fapt, în cursul urmăririi penale a fost probată cu următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză, drept pentru care prin rechizitoriu a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul, în legătură cu săvârșirea infracțiunii mai sus menționată, cu judecarea căreia a fost sesizată instanța.
În instanță, a fost ascultat inculpatul și de asemenea au fost audiați martorii cauzei, respectiv cei propuși prin rechizitoriu, precum și martorii propuși de inculpat în apărare.
Inculpatul la interogatoriu a recunoscut că în luna decembrie 2006, transportat cele 3 părți vătămate, și, în Italia pentru a se angaja la un italian, la care lucrase și acesta în urmă cu 10 ani, cărora le-a relatat condițiile de care a beneficiat acesta în perioada în care a lucrat pentru italian.
A mai recunoscut și faptul că, prin intermediul primelor două părți vătămate l-a cunoscut și pe partea vătămată, căruia nu i-a comunicat aspectele relatate celorlalte părți vătămate și în același timp a susținut că le-a solicitat pentru transport câte 150 euro, convenind cu aceștia că-i vor plăti acești bani când vor primi primul salariu.
Inculpatul a mai recunoscut că a luat legătura cu patronul italian și că le-a lăsat pe părțile vătămate în locația oferită de acesta, dar a pretins că a stabilit ca părțile vătămate să convină cu cetățeanul italian asupra condițiilor angajării.
Martorii propuși prin rechizitoriu au confirmat starea de fapt reținută prin rechizitoriu, anume faptul că au asistat la discuțiile ce s-au purtat între inculpat și cele 3 părți vătămate, în cadrul cărora inculpatul i-a asigurat că- poate ajuta să se angajeze pentru a lucra la un circ, în, unde vor fi plătiți cu 600 de euro, urmând ca patronul să le suporte și cheltuielile de transport.
Instanța de fond a apreciat astfel că, în cauză s-a demonstrat în mod cert că inculpatul a se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În acest sens, probele administrate în cauză au confirmat faptul că inculpatul, în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, a recrutat și transportat pe cele trei părți vătămate, prin inducerea în eroare a acestora că le poate asigura în străinătate locuri de muncă bine plătite, unde vor lucra lejer, pentru un salariu de 6oo euro pe lună, plus cazarea și masa asigurate, iar în realitate, acesta a fost recompensat financiar de patronul străin, unde le-a lăsat pe părțile vătămate.
De asemenea, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, în realitate, patronul străin a obligat pe părțile vătămate să lucreze multe ore pe zi, de dimineața până noaptea, fără a le dea posibilitatea să servească masa, prin constrângere, deoarece le-a reținut pașapoartele pentru a nu putea părăsi locul de muncă și a se reîntoarce în țară.
În sensul dispozițiilor art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001, o formă de constrângere a părților vătămate este și aceea de a le confisca documentele pentru a le limita acțiunea deplasării libere.
Pe de altă parte, situația de vulnerabilitate a părților vătămate, gradul redus de cultură al acestora de care a profitat inculpatul, prin aceea că le-a garantat asigurarea de locuri de muncă bine plătite și le-a oferit avantaje pentru a obține consimțământul acestora în vederea deplasării lor în străinătate, pentru care a suportat și cheltuielile de transport, demonstrează că acesta i-a indus în eroare, a anticipat și a putut prevedea că părțile vătămate pot fi exploatate în străinătate, din moment ce a primit o recompensă financiară din partea străinului unde i-a dus pe cetățenii români.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a apreciat că, în speță, faptele săvârșite de inculpat în modalitatea menționată anterior, angajează răspunderea sa penală în ce privește săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/ 2001 comisă în condițiile prev. de art. 41 al. 2.
Cod PenalLa individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 72 Cod Penal, pericolul social al infracțiunii determinat de limitele de pedeapsă, respectiv închisoarea de la 3 la 12 și interzicerea unor drepturi, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că nu are antecedente penale și că parțial a recunoscut săvârșirea faptelor, atât în cursul urmăririi penale, cât și în instanță.
Raportat la aceste circumstanțe, s-a apreciat că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 din Cod Penal, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientată la limita minimă prevăzută de lege, care să se execute în condițiile suspendării condiționate, conform dispozițiilor art.81 - 82.p, atrăgându-se atenția asupra dispoz.art.83 Cod penal.
De asemenea, prin aceeași sentință, în baza dispoz.art.19 din Legea nr.678/2001, s-a dispus confiscarea în folosul statului a autoturismului pe care inculpatul l-a folosit în scopul săvârșirii infracțiunii de care este acuzat, respectiv pentru a trafica părțile vătămate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel - în termen - inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, iar în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare pe fond la Curtea de Apel, care, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.b Cod pr.penală, să dispună achitarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată și să revoce măsura confiscării dispusă în baza art.19 din Legea nr.678/2001.
Motivând apelul, inculpatul a arătat că instanța de fond nu a făcut altceva decât să se conformeze rechizitoriului, copiind aproape în întregime acuzațiile aduse de parchet inculpatului, fără a analiza atent probele administrate atât la urmărirea penală, cât și în faza cercetării judecătorești.
Astfel, instanța de fond a reținut starea de fapt precizată și în rechizitoriu, fără însă a analiza cu atenție și în profunzime probele existente la dosar, în condițiile în care acestea nu sunt de natură a crea convingerea că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor imputate, prezumția de nevinovăție de care acesta se bucură, în conformitate cu art.51Cod pr.penală, nefiind pe deplin înfrânte.
În sensul celor menționate anterior, apelantul precizează că infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată îi lipsește în primul rând latura obiectivă, în condițiile în care însăși părțile vătămate au recunoscut că ele au avut inițiativa și l-au identificat și cunoscut ulterior pe inculpat, acesta le-a prezentat corect locul de muncă, condițiile de muncă și salarizarea de care ar fi urmat să beneficieze în Italia, relevantă sub acest sens fiind declarația martorului. În ceea ce privește aspectele menționate anterior, instanța și-a format convingerea pe baza unor declarații de martori (, și ), care nu au manifestat constanță sub aspectul prezentării detaliate a situației și, în cauză, nici nu s-a făcut dovada faptului că părțile vătămate au fost exploatate prin muncă, cu atât mai mult cu cât acestea cunoșteau în prealabil condițiile de muncă și igienă în care își vor desfășura activitatea.
Apelantul a mai precizat că nu s-a făcut dovada nici a existenței laturii subiective prev.de art.12 din Legea nr.678/2001, în condițiile în care niciodată el nu a avut intenția de a abuza de încrederea părților vătămate pentru a le determina pe acestea să plece în Italia și apoi să le vândă pentru a obține un profit, activitatea sa fiind una fără substrat fraudulos, singurul său scop fiind acela de a mai reduce din cheltuielile pe care trebuia să le facă cu o deplasare în Italia, prin realizarea acesteia cu părțile vătămate, în același autoturism și împărțirea corespunzătoare a acestor cheltuieli, scopul deplasării sale în Italia fiind strict profesional, respectiv acela de a aduce în România componente TV, pe care urma să le comercializeze prin societatea sa.
În ceea ce privește măsura confiscării autoturismului inculpatului, apelantul a precizat că aceasta este nelegală, în condițiile în care autoturismul are regimul de bun comun al său și al soției sale, fiind astfel încălcate dispozițiile art.19 alin.2 din Legea nr.678/2001 și art.118 Cod penal, în acest sens, fiind și decizia nr.XVIII din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile în care autoturismul nu a fost adaptat sau modificat în vederea săvârșirii faptei imputate.
Examinând apelul inculpatului, instanța urmează să-l admită în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, însă numai în ceea ce privește măsura confiscării dispuse.
Astfel, principala critică a apelantului inculpat vizează inexistența în cauză a unor probatorii suficiente pentru dovedirea existenței elementelor constitutive ale infracțiunii prev.de art.12 pct.1 din Legea nr.678/2001, potrivit căreia constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.
Curtea de Apel nu împărtășește punctul de vedere al inculpatului exprimat prin apel, referitor la inexistența în cauză a unor probe suficiente, referitoare la săvârșirea de către acesta a infracțiunii prev.de art.12 din Legea nr.678/2001, probele de la dosar dovedind existența atât a laturii obiective a acestei infracțiuni, cât și a celei subiective.
Din examinarea infracțiunii prev.de art.12 din Legea nr.678/2001, rezultă că aceasta, sub aspectul laturii obiective, presupune mai multe modalități alternative de săvârșire (recrutare, transport, transfer, cazare sau primire a unei persoane), condiționată de utilizarea unor mijloace specifice de influențare fizică sau psihică a subiectului pasiv (amenințare, violență, răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate, imposibilitate de apărare sau de exprimare a voinței, oferirea, darea, acceptarea de bani sau foloase pentru a obține consimțământul persoanei care are autoritate asupra subiectului pasiv), toate subsumate scopului infracțiunii - respectiv acela al exploatării persoanei care este subiect pasiv.
În cauză, Curtea apreciază că toate cele trei componente enumerate anterior ale infracțiunii prev.de art.12 din Legea nr.678/2001 sunt întrunite, ele rezultând fără dubii din interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză, în conformitate cu dispozițiile art.63 pct.2 din Codul d e procedură penală.
Astfel, sub aspectul primei componente, modalitatea săvârșirii infracțiunii de către inculpat prin recrutarea și transportul părților vătămate în Italia rezultă atât din declarațiile acestora din urmă, cât și din chiar declarația inculpatului și a rudelor părților vătămate, toate aceste probe coroborate demonstrând că inculpatul le-a promis părților vătămate că le va oferi locuri de muncă rezonabil plătite în Italia, în condiții decente, asigurându-le în acest sens și deplasarea cu mijlocul de transport propriu, reprezentat de autoturismul proprietatea familiei sale, marca Volkswagen Passat.
Ceea ce este extrem de relevant în cauză, atât sub aspectul componentei analizate în alineatul precedent, cât și sub aspectul mijloacelor specifice utilizate de către inculpat este că activitatea de recrutare și transport a părților vătămate s-a făcut de către inculpat prin înșelarea acestora, mai precis prin prezentarea în mod intenționat ca deformată a realității pentru părțile vătămate cu privire la locul unde aceștia vor munci, condițiile concrete de muncă, sănătate și igienă, salariul de care vor beneficia, perioada de muncă și, în general, toate aspectele cu caracter general referitoare la activitatea pe care urmau să o presteze persoanele cu care plecase în Italia.
În acest context, sunt extrem de relevante declarațiile părților vătămate, cât și poziția inculpatului, parțial recunoscută ulterior în fața instanței, acesta spunându-le inițial celor trei părți vătămate că pleacă în, iar ulterior ajungând în Italia, că există condiții de muncă și salarizare decente, aspect în contradicție flagrantă cu realitățile găsite în Italia, poziția inculpatului față de patronul italian - ceea ce denotă o înțelegere prealabilă între aceștia, referitoare la plata de către patron a unei sume de bani către inculpat și predarea de către acesta a pașapoartelor celor trei cetățeni români, cât și dezinteresul manifestat ulterior de inculpat față de situația acestora în Italia.
Ultimul element al laturii obiective al infracțiunii îl reprezintă scopul desfășurării activităților enumerate anterior - exploatarea subiectului pasiv, Curtea apreciind că aceasta rezultă din declarațiile părților vătămate, cât și parțial din cea a martorului - acesta făcând referire la activitatea desfășurată la același circ de fratele său, care au descris condițiile în care și-au desfășurat activitatea la circul din Italia, în contextul în care pașapoartele lor fuseseră predate de către inculpat patronului italian al circului, părțile vătămate nemaiavând astfel posibilitatea deplasării libere. În acest sens, din probele menționate anterior rezultă că părțile vătămate au fost constrânse să desfășoare activități cu mult peste numărul de ore de muncă legale, cu o salarizare incertă și condiționată de plata anterioară către patronul italian a sumelor pe care acesta le dăduse inculpatului, în condiții de igienă și securitate în muncă total improprii și decente, toate acestea conducând la concluzia că ne aflăm în situația "exploatării unei persoane", prev.de art.12 din Legea 678/2001.
Concluzionând, Curtea apreciază că la dosarul cauzei există suficiente probe care să dovedească existența laturii obiective a infracțiunii prev.de art.12 din Legea nr.678/2001, inculpatul făcându-se vinovat de recrutarea și transportul unor persoane prin înșelăciune, în Italia, în scopul exploatării unor persoane.
Referitor la latura subiectivă a infracțiunii - aspect criticat de asemenea, de către apelantul inculpat, aceasta se realizează cu intenție directă, ceea ce presupune ca inculpatul să prevadă rezultatul faptelor sale și să urmărească producerea lui. În speță, Curtea apreciază că modalitatea săvârșirii de către inculpat a infracțiunii, respectiv recrutarea și transportul unor persoane, prin înșelăciune, în Italia, în scopul exploatării acestora, fără a le pretinde părților vătămate vreo sumă de bani, predându-le însă, patronului italian al circului împreună cu pașapoartele, de la care primește drept recompensă o sumă de bani, demonstrează că acesta a fost permanent conștient de activitatea depusă și de scopul urmărit, respectiv obținerea de avantaje personale prin punerea la dispoziție a patronului italian a părților vătămate, în scopul exploatării de către acesta a lor.
În aceste condiții, Curtea apreciază că nu poate fi reținută critica apelantului inculpat referitoare la inexistența în cauză a unor probatorii suficiente care să dovedească elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.12 din Legea nr.678/2001, dimpotrivă, probele existente dovedind existența atât a laturii obiective a infracțiunii, cât și a celei subiective.
În privința criticii referitoare la confiscarea în folosul statului a autoturismului Volkswagen Passat, dispusă în baza art.19 din Legea nr.678/2001, deoarece inculpatul a folosit în scopul săvârșirii infracțiunii, respectiv pentru a trafica părțile vătămate, Curtea apreciază că această măsură este nelegală, ea fiind în contradicție cu scopul instituirii măsurii,cât și cu dispozițiile legale referitoare la protejarea dreptului de proprietate.
Astfel, art.19 pct.2 din Legea nr.678/2001, prevede că sunt considerate bunuri care au servit la săvârșirea infracțiunii prevăzute de această lege și mijloacele de transport care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate, precum și imobilele la care aceste persoane au fost cazate, dacă aparțin făptuitorilor.
Din textul de lege menționat anterior, rezultă că pentru a putea fi confiscat, mijlocul de transport trebuie să îndeplinească, pe lângă condiția folosirii sale la săvârșirea uneia din infracțiunile prevăzute de Legea nr.678/2001, și pe aceea de a aparține făptuitorului.
Din înscrisurile depuse în apel d e către inculpat, coroborate cu dispozițiile din Codul familiei, referitoare la prezumția de comunitate, Curtea apreciază că autoturismul confiscat are regimul de bun comun al inculpatului și soției sale, deoarece a fost dobândit în timpul căsătoriei, aceștia având un drept de proprietate în devălmășie asupra lui.
Cum textul menționat anterior condiționează aplicarea măsurii confiscării de existența unui drept de proprietate al făptuitorului asupra mijlocului de transport, drept care trebuie să fie exclusiv, și cum în cauză dreptul inculpatului asupra autoturismului nu îndeplinește acest caracter, el fiind un drept în coproprietate devălmaș, Curtea apreciază că în mod nelegal s-a dispus măsura confiscării, impunându-se astfel înlăturarea ei, deoarece, în caz contrar, s-ar prejudicia dreptul unei terțe persoane față de săvârșirea infracțiunii (în speță, soția inculpatului).
Având în vedere considerentele expuse anterior, instanța urmează ca în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, să admită apelul inculpatului, cu consecința desființării în parte a sentinței apelate și a înlăturării măsurii confiscării speciale a autoturismului marca Volkswagen Passat cu nr.-, dispusă în baza art.19 din Legea nr.678/2001, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 66 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul cu nr-.
Desființează în parte sentința atacată.
Înlătură măsura confiscării speciale a autoturismului marca "Volkswagen Passat" cu numărul MH - 71 -, dispusă în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 24 septembrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.: -
Jud. fond:
Dact. 3 ex./ 16 octombrie 2008
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Robert Emanoil Condurat
