Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 143/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Lg. 678/2001; art. 12 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 143
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Mirela Ciurezu Gherghe
- - - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea apelurilor penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și inculpatul (fost ) împotriva sentinței penale nr. 44 de la 05 februarie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul - inculpat asistat de avocat ales, lipsind intimații - părți civile, și.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, a fost audiat apelantul - inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar și, nefiind formulate noi cereri, iar reprezentantul parchetului neavând obiecțiuni, în temeiul dispozițiilor art. 377 Cod procedură penală, instanța acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, susține oral motivele scrise de recurs, în raport de care solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și în principal, trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării întrucât aceasta nu s-a pronunțat cu privire la o infracțiune prev.de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul majorării acestora.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul - inculpat, solicită admiterea apelului declarat de parchet numai cu privire la primul motiv, admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței și în principal, trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării, într-un prim subsidiar, achitarea în temeiul dispozițiilor prev.de art.11 Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, iar într-un al doilea subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului declarat de inculpat numai pentru primul motiv invocat de parchet și însușit de inculpat.
Apelantul - inculpat (fost ), având ultimul cuvânt, invederează instanței că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
În aplicarea dispozițiilor art. 378 Cod procedură penală, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 44 de la 05 februarie 2009 pronunțată în dosarul cu nr-, TRIBUNALUL DOLJ - Secția Penală a dispus, în baza art. 12 al. 1 din Lege 678/2001modif. și completată prin OUG nr.79/2005 cu referire la art. 2 pct.2 lit. a din Lg nr. 678/2001 modificată și completată prin OUG nr. 79/2005 cu aplic. art. 41 al. 2, condamnarea inculpatului (fost ) - fiul lui și, născut la 9 decembrie 1960, în comuna de, județul D, cu domiciliul în comuna sat. același județ, fără formele legale în comuna de, CNP -, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 71, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II lit. b
În baza art. 12 al. 1 din Lg - modificată și completată prin OUG 797/2005 și art. 65 (2), s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II și lit. b din pe o durată de 2 ani, conform art. 53 pct. 2 lit. a, începând după executarea pedepsei închisorii, ori după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei, astfel cum prevăzut de disp. art. 66
În baza art. 88, s-a dispus scăderea din durata pedepsei închisorii aplicate a timpului reținerii și arestării preventive, începând cu data de 08.08.2007 și până la data de 30 ianuarie 200, dată la care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive.
În baza art. 346 (1) - art. 15 C.P.P. s-au admis cererile părților civile și a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume de bani reprezentând despăgubiri civile, astfel: suma de 2000 de euro către partea civilă; 1400 euro către partea civilă; suma de 1200 euro către partea civilă; suma de 1300 euro către partea civilă; suma de 1300 de euro către partea civilă; suma de 1300 euro către partea civilă, sau contravaloarea acestor sume la cursul la data efectuării plăților.
În baza art. 191(1) C.P.P. a fost obligat inculpatul la 800 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dolj, cu nr. 107 D/P/2006 și respectiv 114 D/P/2007, din 22 august 2007 și 17 decembrie 2007, fost trimis în judecată - în stare de arest - inculpatul (fost ), pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 al. 1 din Legea 678/21001 modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, cu referire la art. 2 lit. a din aceeași lege, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, într-unul din actele de trimitere în judecată reținându-se în sarcina inculpatului și dispozițiile art. 41 alin. 2 cod penal.
Având în vedere că, în cauză s-au constatat îndeplinite dispozițiile art. 34 cod penal, instanța de fond a dispus conexarea celor două cauze penale prin care inculpatul fusese trimis în judecată, apreciindu-se că reunirea cauzelor se impune pentru o bună înfăptuire a justiției.
În fapt, prima instanță a reținut următoarele:
În luna iulie 2006, inculpatul - care locuia fără forme legale în comuna de județul D - s-a deplasat în comuna la domiciliul părții vătămate, căruia i-a propus să meargă în Italia pentru a presta munci agricole, unde urma să fie plătit cu aproximativ 4-5 Euro/ ora de muncă, precizându-i că i se va asigura cazarea și hrana și discutând cu acesta pentru a mai găsi și alte persoane interesate să lucreze în Italia.
În acest context faptic, partea vătămată a contactat părțile vătămate, și, care au acceptat propunerea inculpatului de a merge la muncă în Italia și care au luat la cunoștință de condițiile prestării muncii agricole chiar ulterior de la inculpat, în ziua plecării în Italia.
La data de 11 iulie 2006, părțile vătămate au părăsit teritoriul țării prin F Nădlac, într-un microbuz cu nr. de înmatriculare -, care le-a preluat din autoturismul inculpatului înainte de punctul de trecere a frontierei, cu explicația dată de acesta în sensul de a nu avea probleme cu poliția.
După trecerea frontierei române, inculpatul a cerut părților vătămate pașapoartele turistice, precizând că vor rămâne la el până ce aceștia vor achita contravaloarea transportului și le-a cerut diverse sume de bani sub pretextul unor taxe ce trebuiau plătite pe autostradă, iar comportamentul față de aceștia s-a schimbat, adresându-le frecvent injurii.
S-a stabilit că, odată ajunse în Italia, părțile vătămate au fost cazate pentru o zi și o noapte în locuința inculpatului din localitatea, fiindu-le impuse mai multe restricții de către acesta, iar în ziua următoare au fost la o distanță de 15 km de această localitate și cazate într-o casă părăsită, fără geamuri, fără utilități, improprie locuirii, unde au dormit pe, iar pentru chiria respectivei locații, inculpatul le-a impus să muncească de 3 zile.
de o lună, părțile vătămate au lucrat la plivit de roșii pentru un patron pe nume, de la care inculpatul a primit toți banii, minim 3,5 euro/oră pentru o durată de 10 - 12 ore lucrate zilnic, tarif pe care părțile vătămate îl aflaseră de la ceilalți muncitori români și italieni ce prestau aceeași muncă.
După aprox. 2 săptămâni de lucru, părțile vătămate i-au solicitat inculpatului să le restituite pașapoartele și diferența calculată de 700 Euro de persoană, rămasă din câștigul realizat de acesta după reținerea sumei reprezentând contravaloarea transportului din țară în Italia, adică 250 euro de persoană.
Inculpatul a refuzat să le restituie pașapoartele precum și câștigul lor din muncă, motivând că părțile vătămate îi sunt datoare în continuare pentru hrană și transportul zilnic de la locuință la locul de muncă și mai mult decât atât, organul de urmărire penală în urma strângerii probelor a stabilit că inculpatul le-a amenințat că dacă nu vor lucra mai departe "va veni peste ele cu oameni ce poartă asupra lor pistoale".
În aceste împrejurări, s-a mai reținut că au existat amenințări frecvente ale inculpatului și, pe fondul aspectului de notorietate al legăturilor dintre acesta și un italian foarte violent și permanent înarmat cu armă de foc, cunoscut sub numele, căruia inculpatul îi dăduse pașapoartele părților vătămate - fapt confirmat de declarația martorului - au continuat să lucreze pentru patronul italian, care îi plătea inculpatului contravaloarea muncii părților vătămate, sume însușite în totalitate de inculpat.
Inculpatul, împreună cu italianul dar și cu alți italieni, au mers la locul unde erau cazate părțile vătămate și le-au amenințat, cerându-le să continue munca căci altfel vor avea probleme.
Pe fondul acestei stări de fapt, părțile vătămate au decis să anunțe autoritățile italiene, însă în momentul în care această hotărâre a fost auzită de către martorul, persoană ce era trimisă în mod intenționat de către inculpat pentru a locui cu părțile vătămate și a afla astfel intențiile lor, acest martor i-a adus la cunoștință inculpatului demersul părților vătămate, care au fost agresate verbal și fizic de către inculpat.
În cele din urmă, intervenția martorului și în principal a patronului italian - care a aflat că inculpatul își însușise toți banii cuveniți părților vătămate pentru munca prestată și că le reține pașapoartele - l-a determinat pe inculpat să le restituie actele, iar acestea au revenit în țară, cu sprijin financiar din partea rudelor.
O activitate infracțională de aceeași natură a fost stabilită și în urma probelor strânse în dosarul de urmărire penală nr. 114 D/P/2007 în care, de asemenea, inculpatul a fost trimis în judecată reținându-se că acesta a fost plecat pentru o perioadă de 4 ani în regiunea - Italia, iar cu prilejul numeroaselor deplasări în România obișnuia să recruteze persoane pe care le transporta în Italia, sub promisiunea că le va găsi un loc de muncă bine plătit, fără a cere comision, ci doar plata contravalorii transportului - respectiv 25o euro.
În acest scop, la sfârșitul lunii februarie 2007, inculpatul l-a contactat pe vărul său, întrebându-l dacă nu vrea să meargă în Italia la muncă și spunându-i că poate primi până la 60 -70 euro pe zi, în domeniul agricol, și fiind refuzat de acesta întrucât era în vârstă i-a fost propus să îi ducă în Italia pe, acesta din urmă fiind nepotul lui.
Urmare discuțiilor avute cu cei doi tineri, aceștia au fost convinși, iar în data de 01 martie 2007, inculpatul a părăsit România prin Nădlac în mașina condusă de el aflându-se, și, după ieșirea din țară actele de identitate fiind oprite de inculpat.
Odată ajunși în localitatea cei patru au fost cazați inițial într-un imobil în care se mai aflau două persoane de sex femeiesc, ulterior fiind duși într-un imobil aflat în câmp.
Întrucât și nu erau mulțumiți de condițiile de cazare, imobilul fiind impropriu locuirii, lipsit de utilități și mobilier, inculpatul le-a găsit o altă locuință situată în zona culturilor agricole.
Cu ocazia unui nou drum în România, inculpatul a adus în Italia și pe concubina lui, numita.
Nemulțumiți de condițiile oferite, după primele zile, și și-au găsit singuri locuințe cât și locuri de muncă, cu inculpatul rămânând să muncească și, persoane aflate în stare de dependență, datorită vârstei cât și lipsei actelor de identitate cât și faptului că se aflau într-o țară străină și nu cunoșteau limba.
Deși în țară susținuse că părțile vătămate urmau a primi pentru munca prestată 25 - 20 euro pe zi, cei doi tineri nu primeau de la inculpat vreo sumă de bani iar în aceste împrejurări l-a sunat pe tatăl său și deși nu i-a spus acestuia adevărul în legătură cu condițiile de lucru, fiindu-i teamă de inculpat care-l supraveghea din apropiere, numitul a înțeles că ceva nu este în regulă, în sensul că inculpatul nu-i plătește pe cei doi tineri, mai ales că auzise și de la alte persoane că fuseseră păcălite de către inculpat.
Revenind la sfârșitul lunii iulie 2007 în țară, inculpatul a fost rugat de către inculpatul să-l ia și pe el în Italia spunând că vrea să meargă la muncă însă, în realitate, dorind să vadă condițiile în care munceau fiul și nepotul săi și să-i aducă acasă.
Astfel, împreună cu inculpatul și au mai plecat și martorul, dar și o altă persoană rămasă neidentificată. Odată ajunși la destinație, și văzând condițiile în care aceștia lucrau i-a luat mutându-se într-o altă locuință și găsind de lucru pe cont propriu dar și solicitându-i inculpatului actele de identitate ale celor doi.
În aceste condiții, inculpatul și fiul său - numitul - l-au amenințat pe "că va fi tăiat de albanezi" dacă nu plătește contravaloarea drumului făcut de, adică 250 euro.
După circa 2- 3 săptămâni muncind pe cont propriu și strângând bani suficienți, împreună cu fiul său au părăsit Italia și de asemenea și concubina sa.
A mai rezultat că în cele 3 luni cât a stat în Italia, partea vătămată a primit de la inculpat doar puțin peste 100 euro deși a prestat muncă zilnic, uneori chiar și duminica, cu excepția unei scurte perioade - aproximativ o săptămână - cât a plouat și, ca urmare, partea vătămată a apreciat că urmează a fi despăgubită cu suma de 2000 euro, cuantum la care și-a stabilit pretențiile.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepselor, în aplicarea dispozițiilor art. 72 și următoarele Cod penal, instanța de fond a reținut drept criterii condițiile concrete în care au fost săvârșite faptele, pericolul social al acestora și consecințele produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, considerând astfel că, în vederea îndeplinirii scopului general și special al prevenției sociale, se impune condamnarea acestuia la o pedeapsă privativă de libertate, dispunând aplicarea dispozițiilor art. 71 cod penal cu privire la pedepsele accesorii.
Deși inculpatul nu prezintă antecedente penale, s-a apreciat de instanța de fond că scopul legii penale va fi atins în cauza de față prin condamnarea acestuia la o pedeapsă privativă de libertate, având în vedere în mod prioritar gravitatea infracțiunii săvârșite, modalitatea de săvârșire a acesteia, concretizată în acțiuni repetate - ceea ce denotă o anumită perseverență infracțională - și nu îl ultimul rând pericolul social dezvoltat de această infracțiune.
S-au aplicat în speță și dispozițiile art. 71 - 64 alin. 2 lit. a teza II lit. b cod penal, în sensul interzicerii drepturilor prevăzute în reglementările menționate a pedepselor accesorii, pedepse ce vor fi aplicate în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului, cu referire la interzicerea dreptului de a alege ce nu se aplică în mod automat, ci doar în urma constatării că, în raport cu gravitatea infracțiunii comise, interzicerea unui asemenea drept respectă principiul proporționalității.
De asemenea, în contextul individualizării judiciare a pedepsei, și în temeiul art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 modificată și completată și a art. 65 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. 1 lit. a, teza II și lit. b cod penal pe o durată de 2 ani, astfel cum prevăd dispozițiile art. 53 pct. 2 lit. a, cod penal, începând după executarea pedepsei închisorii ori după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, sau după prescripția executării pedepsei, așa cum statuează art. 66 cod penal.
Instanța de fond a soluționat și acțiunea civilă, acțiune adiacentă alăturată acțiuni penale, prin constituirea ca părți civile a părților vătămate, în termen legal, constatându-se că deși o parte din aceștia nu s-au mai prezentat în instanță pe parcursul cercetării judecătorești, nu există vreo renunțare expresă la pretențiile formulate inițial în cursul urmăririi penale.
Cu privire la, deși acesta s-a aflat într-o situație similară părții vătămate, instanța de fond a constatat această parte, neconsiderându-se o victimă, nu poate aprecia că activitatea infracțională a inculpatului l-a avut ca subiect pasiv, deși infracțiunea nu face parte din categoria pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă.
La soluționarea acțiunii civile exercitată în termen legal de către părțile civile, și, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 346 (1) și art. 15 cod pr. penală, reținându-se că aceștia s-au constituit părți civile cu sume de bani ce reprezintă contravaloarea plății muncii prestate pe perioada de respectivă, iar cererile lor sunt întemeiate atâta vreme cât materialul probator administrat în cauză a evidențiat că toate părțile civile au prestat activități cu specific agricol, iar pentru activitatea prestată nu au fost remunerate.
Ținând cont de faptul că tot probele cauzei au relevat aspectul de netăgăduit că inculpatul a fost cel care a reținut sumele de bani ce se cuveneau părților civile - ce au fost obligate să muncească și care în, mod derizoriu au primit sume insignifiante - inculpatul a fost obligat la plata sumelor de bani solicitate de părțile civile cu titlul de despăgubiri civile, în vederea recuperării integrale a prejudiciilor cauzate acestora, după cum urmează: suma de 2000 euro către partea civilă; 1400 euro către partea civilă; 1200 euro către partea civilă; 1300 euro către; 1300 euro către; 1300 euro către sau în toate aceste ipoteze, contravaloarea acestor sume la cursul BNR de la data efectuării plăților.
Probatoriile administrate în cauză, respectiv: declarațiile inculpatului, fișa de cazier judiciar a acestuia, plângerile și declarațiile părților civile, declarațiile martorilor, -, listing-ul intrărilor - ieșirilor din țară a inculpatului și părților vătămate, formularele de transfer bancar, le-a avut în vedere instanța de fond la stabilirea situației de fond, la încadrarea juridică și la individualizarea judiciară a pedepselor, în condițiile arătate mai sus.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel - în termen legal - atât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, cât și inculpatul (fost ).
În motivele de apel scrise formulate de parchet, s-a susținut în esență că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la o infracțiune prevăzută de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, iar pedeapsa aplicată inculpatului (fost ) este prea blândă, raportat la criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal.
Inculpatul apelant și-a însușit primul motiv de apel al parchetului și în subsidiar, într-o primă teză, a solicitat achitarea, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute, în sensul că lipsește latura subiectivă, nedovedindu-se intenția acestuia, dar și latura subiectivă, întrucât din probe nu rezultă că a obligat părțile civile să muncească pentru el, iar în a doua teză, a solicitat reindividualizarea pedepselor și aplicarea dispoz.art.861Cod penal.
Apelul este fondat pentru motivele ce urmează.
Analizând probatoriile administrate în cauză, Curtea reține că într-adevăr, prin încheierea din 28 ianuarie 2008, instanța a dispus conexarea dosarului nr-, în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni prev.de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu referire la art.2 pct.2 lit.a din Legea nr.678/2001, la dosarul nr-, în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune prev.de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001.
Din conținutul sentinței atacate, nu rezultă însă că s-a dispus schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni simple prev.de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, într-o infracțiune, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Cum instanța a condamnat inculpatul pentru o infracțiune continuată, rezultă că au fost încălcate dispozițiile prev.de art.334 Cod pr.penală, care sunt imperative sau în situația dată nu s-a pronunțat cu privire la una dintre infracțiunile deduse judecății.
Pe de altă parte, Curtea reține că pentru termenul când a avut loc judecata în fond, la termenul din 28 ianuarie 2009, când au avut loc dezbaterile, a fost lipsă de procedură cu părțile vătămate și care au fost citați prin afișare la ultimul domiciliu și la sediul Primăriei municipiului
Potrivit dispozițiilor prev.de art.177 alin.9 Cod pr.penală, citarea altor persoane decât învinuitul sau inculpatul, se face potrivit dispozițiilor din prezentul articol, adică în conformitate cu alin.4, dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește partea civilă și nici locul său de muncă, citația se afișează la sediul Consiliului Local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, care în speță este comuna, județul D, deoarece aici a avut loc racolarea părților vătămate.
Cum instanța le-a citat la sediul Primăriei municipiului C, încălcând, dispozițiile legale arătate mai sus, hotărârea pronunțată este lovită de nulitate.
În același, Curtea reține că la instanța de fond, partea civilă a avut apărător ales pe avocat, din conținutul încheierii din 28 ianuarie 2009, rezultă că apărătorul acestuia nu a fost prezent, ca de altfel, și partea civilă.
Potrivit dispozițiilor prev.de art.43 din Legea nr.678/2001, victimele infracțiunilor prevăzute în prezenta lege au dreptul să primească informații cu privire la procedurile judiciare și administrative aplicabile, iar în conformitate cu art.44 din aceeași lege, acestea au dreptul să primească asistență juridică obligatorie pentru a putea să-și exercite drepturile în cadrul procedurilor penale prevăzute de lege, în toate fazele procesului penal și să-și susțină cererile și pretenții civile față de persoanele care au săvârșit infracțiunile prevăzute de legea arătată mai sus, în care ele sunt implicate.
Cum în speța de față, partea civilă, a avut apărător ales, care nu a fost prezent, iar instanța a purces la soluționarea cauzei, au fost încălcate dispozițiile legale arătate mai sus, sentința fiind lovită de nulitatea absolută, prev.de art.197 alin.2 Cod pr.penală.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor prev.de art.379 pct.2 lit. Cod pr.penală, vor fi admise apelurile declarate de către parchet și inculpat, va fi desființată sentința și va fi trimisă cauza la aceeași instanță de fond ( TRIBUNALUL DOLJ ), în vederea rejudecării.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere și celelalte motive de apel invocate de parchet și inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și inculpatul (fost ) împotriva sentinței penale nr.44 de la 05 februarie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
Desființează sentința penală apelată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de fond - TRIBUNALUL DOLJ, Secția Penală.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: -
Jud. fond:
Dact. 3 ex./ 30 Iunie 2009
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Mirela Ciurezu Gherghe
