Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 145/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 145
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea apelurilor declarate deMinisterul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizatăși Terorism - Biroul Teritorial Vasluisipartea civilaîmpotriva sentinței penale nr.478 din data de 20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui in dosarul penal nr-, având ca obiect infracțiunea de "trafic de persoane (Legea nr.678/2001 art.12, legea nr.656/2002)"
La apelul nominal făcut in ședință publica, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 17.11.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 24.11.2009.
INSTANȚA
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 478/20 octombrie 2008 Tribunalului Vasluis -a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" rap. la art. 10 lit. "b" Cod procedură penală, achitarea inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 346 alin. 4 Cod procedură penală s-au lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de "" V prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare I - Filiala V, și împotriva inculpatului -.
S-a luat act că părțile civile și au renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpatului - în timpul urmăririi penale.
De asemenea, în baza art. 11, pct. 2 lit. "a" rap. la art. 10 lit. "a" Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatei -, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 pct. 1 lit. "i" din Legea nr. 656/2002, cu modificările și completările ulterioare.
În baza art. 346 alin. 3 Cod procedură penală, s-au respins acțiunile civile formulate de părțile civile "" V, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare I - Filiala V, și împotriva inculpatei -.
S-a luat act că părțile civile și au renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpatei - în timpul urmăririi penale.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului, iar onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru părțile vătămate s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații și sunt căsătoriți din anul 1993. După anul 1996 cei doi au plecat în Italia unde au primit rezidență în localitatea provincia.
La data de 17 decembrie 2001, cei doi inculpați au constituit o societate comercială cu denumirea IMOBILIARE SRL cu sediul în,-, capitalul social vărsat fiind de 3000 Euro, inculpatul participînd cu suma de 1530 Euro, avînd o cotă de 51%, iar inculpata participînd cu suma de 1470 Euro, cota acesteia fiind de 49% din capitalul social.
La 7.10.2003, sediul societății este mutat în localitatea,-.
Pe fondul relațiilor de rudenie ce existau între inculpata, aceasta fiind nepoata numitului, care era președinte al al SC SA V și acționar majoritar, precum și al faptului că această societate și cea constituită de inculpați în Italia aveau un obiect comun de activitate, respectiv construcții civile, între cei doi inculpați pe de o parte, și alte persoane din conducerea SC SA pe de altă parte, au avut loc mai multe contracte, aceștia din urmă fiind invitați în Italia unde au avut mai multe întâlniri cu oameni de afaceri, au vizionat condițiile de lucru și modalitățile în care puteau colabora pentru derularea unor afaceri comune.
În luna septembrie 2002, inculpatul și cetățeanul italian au venit în România unde au avut mai multe întâlniri cu conducerea SC SA și cu salariați ai acestuia, convenind condițiile în care o colaborare între cele două firme ar fi benefică pentru ambii parteneri.
În luna februarie 2003, inculpatul și revin la V unde au loc noi întâlniri cu salariații și conducerea SC SA și care se finalizează cu încheierea contractului de antrepriză lucrări-construcții între societatea " GENERALI ED - SO. CO. GE. IM." SRL cu sediul în localitatea, Italia - în calitate de beneficiar și SC SA V - în calitate de antreprenor.
Contractul este încheiat și înregistrat sub nr. 15 din 16.02.2003 și semnat pentru unitatea beneficiară de către cetățeanul italian, iar pentru unitatea antreprenoare de către.
Obiectul acestui contract îl constituia realizarea în localitatea din Italia a unui complex imobiliar pentru locuit și amenajări externe, beneficiarul obligându-se să pună la dispoziție terenuri, materialele și utilajele necesare realizării obiectivului, semnarea unei poliție de asigurare ce acoperă toate riscurile derivate din responsabilitatea civilă către terți, angajați și pentru daunele lucrurilor, lucrărilor și utilajelor pe șantier.
În baza acestui contract al SC SA a hotărât transferarea unui număr de 7 lucrători de la SC SA V - Filiala din (VA) Pasta nr. 23 la punctul de lucru.
La 22.02.2003 cei 7 salariați pleacă în Italia cu un microbuz, fiind așteptați în localitatea de către inculpatul și cetățeanul italian. Au fost discuții în sensul că inculpatul și cetățeanul italian erau nemulțumiți că au fost trimiși 7 muncitori și nu 5 atât cât aveau ei nevoie și cu privire la care se înțeleseseră.
Pe șantierul din au rămas doar 5 muncitori iar alții 2 au plecat pe un șantier din apropiere de Milano, de unde au revenit după două săptămâni.
Cei 7 muncitori au fost cazați în prima săptămână într-un apartament după care au locuit 2 luni într-un hotel iar apoi timp de aproape două săptămâni într-un alt apartament.
După cum declară atât muncitorii cât și martorul care era inginer - șeful tehnic al echipei, condițiile de lucru în șantier erau cele normale pentru astfel de situații, condițiile de locuit au fost cel puțin acceptabile, iar investitorul italian asigura cei 7 Euro/zi pentru mâncare pentru fiecare muncitor. S-au constat întârzieri în plata diurnei, aspect care a generat discuții și care i-a determinat pe muncitori să-i solicite lui să vină în Italia pentru a lămuri situația. Acesta din urmă s-a prezentat în Italia și constatând că nu s-au respectat clauzele contractuale privind plata diurnei a cerut muncitorilor să revină în țară.
Cu acea ocazie, s-a deplasat la Inspectoratul de Muncă din Parma pentru a depune documentația în vederea obținerii pentru salariați a permiselor de muncă, ocazie cu care a aflat că nu are dreptul de a administra societăți comerciale, având antecedente penale și că administratorul firmei era mama acestuia. Această situație a fost confirmată și de Poliția din localitatea. Pentru aceasta, a hotărât să aducă salariații în țară, încheind cu un protocol prin care contractul de antrepriză se rezilia. Prin același protocol s-a stabilit și valoarea lucrărilor efectuate de cei 7 muncitori la suma de 45.000 Euro.
a achitat petentului suma de 10.000 Euro iar pentru diferență a emis mai multe cambii. Inculpatul a explicat că aceste cambii se puteau elibera doar între societăți care aveau cont deschis în Italia și în situația în care SC nu avea cont deschis în Italia a girat acele cambii în contul societății sale. Întrucât cetățeanul italian nu a onorat acele cambii diferența de lucrări a rămas neplătită.
În perioada iulie-august 2003 inculpatul a depus documentația necesară și a făcut demersuri la autoritățile italiene pentru încheia un contract cu SC SA Autorizațiile necesare au fost obținute în octombrie 2003 și în baza lor s-a încheiat Contractul de antrepriză între IMOBILIARE SRL, cu sediul legal la -, în calitate de beneficiar și SC SA în calitate de antreprenor. Obiectul contractului îl constituia executarea unor edificii familiale în localitatea, comuna nr. 325, valoarea totală a contractului fiind de 660.000 Euro.
Ca modalitate de plată beneficiarul se obliga să achite contravaloarea lucrărilor executate în luna în curs până la date de 20 a lunii următoare, în proporție de 80%, iar diferența de 20 % să rămână drept garanție și se achita la terminarea lucrărilor.
Beneficiarul se obliga să asigure condiții de igienă tuturor muncitorilor, masă evaluată și acceptată de ambele părți în valoare de 80 Euro/zi, condiții necesare pentru pregătirea hranei, furnizare de echipamente, scule, materiale și materii prime pentru realizarea lucrărilor, subscrierea unei polițe de asigurare de acoperire a tuturor riscurilor care derivă din responsabilitatea civilă față de persoane terțe, angajați și împotriva daunelor lucrărilor și utilajelor din șantier, asigurarea unei mașini pentru aprovizionare.
se obliga să execute întocmai și la timp lucrările de construcție, să desemneze un director de lucrări care va răspunde și va coordona lucrările de construcție conform proiectului, să răspundă de calitatea lucrărilor.
Termenul de executare a contractelor a fost stabilit pentru o perioadă de 18 luni cu începere de la 1 august 2003.
În baza contractului de antrepriză încheiat între IMOBILIARE SRL Italia și al SC SA V, acesta din urmă hotărăște transferarea la filiala din Italia a societății a unui număr de 16 muncitori. Pentru fiecare dintre aceștia s-a încheiat un contract adițional la contractul de muncă prin care se stipula că aceștia vor desfășura munca în cadrul filialei din Italia a societății, că pe toată perioada cât se află în Italia salariatul va primi salariul de 2.500.000 lei vechi în țară, precum și o diurnă de 700 Euro lunar în Italia. Salariatul urma să suporte cheltuielile făcute de societate în numele său pentru transport, viză și medicas, că pe toată perioada deplasării i se va reține o garanție de fidelitate de 100 Euro care i se va restitui după 18 luni. Salariatul se obliga să nu părăsească locul de muncă, situație în care nu i se va restitui garanția de fidelitate și va plăti 5.000 Euro reprezentând daune-interese aduse angajatorului.
Hotărârea Consiliului de Administrație însoțită de lista cuprinzând pe cei 16 salariați și contractele de antrepriză au fost depuse la Direcția de Muncă din care, la 26 septembrie 2003 emite autorizația Nr. 23132 prin care se lua act de instaurarea raportului de muncă cu cei 16 salariați extracomunitari, urmând a fi obținute ulterior vizele de intrare de în Italia și permisele de ședere.
La 28 octombrie 2003, cei 16 salariați au plecat în Italia și au fost așteptați și preluați de inculpatul care i-a transportat în localitatea, unde urmau să realizeze construcțiile stabilite prin contractul de antrepriză. Muncitorii au fost cazați în incinta șantierului, în containere omologate care ofereau condiții normale de locuit, iar hrana era preparată în șantier în condiții corespunzătoare de către un muncitor care fusese cooptat în echipă tocmai pentru aceasta. Beneficiarul italian, prin directorul de șantier, care era fratele inculpatului și-a respectat obligațiile din contract în sensul că a asigurat materiale de protecție, respectiv bocanci și căști de protecție, unelte de lucru, utilaje și materiale. Martorul, care era și de această dată șeful echipei, a precizat că erau condiții normale de șantier înțelegând prin aceasta condiții de lucru, condiții de locuit și de hrană. Susține martorul că, în afară de hrana obișnuită la sărbători religioase sau cu alte ocazii se acordau salariaților mese mai deosebite, sâmbăta și duminica aveau la masă, 2 beri sâmbăta și litru de vin duminica.
În luna aprilie 2004, cu ocazia sărbătorilor de Paști muncitorii au revenit în țară după care s-au reîntors în Italia. Doi dintre muncitori au întârziat, astfel că aceștia au fost nevoiți să plece de pe șantier. Ulterior și alți muncitori au plecat din echipă întrucât identificaseră alte locuri de muncă mai bine plătite. Ei au fost înlocuiți cu alți muncitori aduși de la SC sau de la alte locuri de muncă din Italia. Au apărut discuții între SC și cetățeanul italian cu privire la evidența și la plata lucrărilor.
În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă judiciară și din raportul de expertiză întocmit rezultă în mod defectuos reținerea evidenței lucrărilor executate, facturarea acestora și plățile făcute de către beneficiar. SC SA V nu a putut să pună la dispoziție documentele care să ateste cheltuielile făcute de societate cu plata asigurărilor de sănătate pentru personalul detașat în străinătate, plata pentru echipamente de protecție, plata salariilor, a diurnei, lucrările executate și obligațiile corelative ale beneficiarului. Creanțele de încasat de la cele două firme au fost operate în evidența contabilă a SC SA pe baza comunicărilor telefonice făcute de reprezentantul din Italia. Din aceste creanțe s-a încasat suma de 22.000 Euro la 7.04.2004. În contabilitatea SC SA nu exista la data expertizei nici un document care să ateste diurna plătită salariaților detașați în Italia. Plata diurnei către muncitorii detașați în Italia constituia o obligație a SC SA V asumată prin actul adițional la contractul de muncă și nu firmei IMOBILIARE. Apreciază expertul că, în condițiile în care, în urma unor înțelegeri cu reprezentanții SC SA s-au făcut plăți legate de diurnă, plata trebuia făcută pe documente legal întocmite și înaintate oficial la contabilitatea SC SA
În luna iunie 2004, martorul a suferit un accident de muncă și pentru a nu se crea probleme pentru conducerea și existența șantierului acesta a sugerat să simuleze un accident prin căderea din copac. S-a constatat cu acea ocazie că muncitorii nu aveau încheiate asigurările medicale.
În perioada următoare, respectiv în luna septembrie 2004, a făcut o vizită pe șantierul din și a constatat că, pe lângă muncitorii de la SC SA mai lucrau pe acel șantier alți 13 muncitori care nu aparțineau unității sale. Au loc cu această ocazie discuții privind plata unor restanțe către antreprenori, promisiuni făcute de către inculpat că va achita aceste restanțe, promisiuni care nu sunt onorate.
La 13.10.2004 o parte din muncitorii aflați pe șantier, la propunerea inculpatului și cu avizul expres al lui, se constituie într-o cooperativă: " IMMOBILIARE -SOCIETATE COOPERATIVĂ".
La această cooperativă au aderat doar muncitorii care îndeplineau condițiile și care și-au dat acordul pentru a face parte din această cooperativă. Dintre muncitorii transferați de la SC erau, -, și.
Pe fondul relațiilor tensionate între antreprenor și beneficiar, în luna ianuarie 2005, s-a deplasat în Italia și a constatat că muncitorii de la SC erau dați pe alte șantiere și că inculpatul înființase o nouă societate care contractase alte lucrări.
în țară le-a desfăcut contractele de muncă salariaților care aderaseră la cooperativă sau care se angajaseră la firma inculpatului.
Martorul s-a angajat, așa cum am arătat, din ianuarie 2005 la firma inculpatului și în această calitate i-a contactat în perioada mai 2005-mai 2006 pe numiții, și, pe care i-a invitat să vină să lucreze în Italia la firma la care inculpatul era patron. Aceștia au fost de acord atât cu propunerea făcută cât și cu contractul pe care l-au încheiat ulterior. Pentru că au apărut discuții cu privire la refuzul de a li se plăti integral munca depusă cei patru martori au depus în luna decembrie 2006 o plângere la Camera de muncă din regiunea Como.
Din analiza actelor și probelor administrate în cauză Tribunalul constată că nu sunt întrunite elementele infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în ceea ce privește activitatea inculpatului și nici a unei alte infracțiuni prevăzute de Codul penal sau în legi speciale.
Sintetizând probele administrate în cauză Tribunalul reține că între inculpat, ca reprezentant al unei societăți comerciale și conducerea SC SA, reprezentată în principal prin, au avut loc discuții și s-a încheiat un contract privind executarea de lucrări de către SC SA, firma inculpatului fiind beneficiar în cea de-a doua situație explicată în rechizitoriu.
Pentru contractul încheiat cu SO. CO. GE. IM. Inculpatul doar a intermediat întâlnirea dintre reprezentanții acestei firme și cei ai SC SA, discuțiile dintre cele două firme au fost libere, deschise și s-au concretizat într-un contract. Faptul că în derularea acestui contract au apărut disfuncționalități nu-i pot fi imputate inculpatului și nu există nici un element precum că acesta, cu rea-credință, ar fi determinat situațiile care ulterior au dus la rezilierea contractului.
Chiar și în derularea acestui contract, din declarațiile martorilor, respectiv muncitorii care au fost transferați pentru executarea lucrărilor și în principal a lui, rezultă că investitorul italian și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin contract pentru a asigura condițiile de locuit, de hrană și de lucru pentru muncitori, însă au apărut întârzieri în plata diurnei. Din contractul adițional la contractul individual de muncă rezultă că era în sarcina antreprenorului să asigure plata diurnei pentru muncitorii transferați. Doar modul defectuos de conducere a evidenței activității și contabile a antreprenorului a dus la situația neplății diurnei în cuantumul integral și a lucrărilor efectuate către antreprenor.
În ceea ce privește contractul încheiat între inculpat ca reprezentant la SC IMOBILIARE cu reprezentanții SC, din declarațiile martorilor și din actele depuse la dosar, rezultă că acesta s-a încheiat în condiții asemănătoare cu cel dintâi și care stabileau obligațiile beneficiarului și ale antreprenorului. În executarea contractului inculpatul le-a asigura muncitorilor front și condiții de lucru, de hrană și de locuit. Toți muncitorii au fost mulțumiți de condițiile asigurate și au declarat că li s-a plătit la timp alocația de hrană și diurna. În derularea contractului au apărut probleme spre perioada de sfârșit a contractului de muncă pe care muncitorii îl aveau cu SC SA M parte din muncitori doreau să rămână în Italia, lucru pe care l-au și făcut și pentru aceasta au găsit posibilitatea încheierii unei cooperative. Au putut astfel să contracteze alte lucrări și să-și continue activitatea. Unii dintre muncitori s-au angajat în aceleași condiții la firma inculpatului -.
Nu rezultă din întreg materialul administrat în cauză nici un element de exploatare așa cum este înțeles acest termen atât din conținutul ce-i este dat în dicționarul explicativ al limbii române - conform căruia ar trebui ca o persoană să obțină profituri exagerate din munca exclusivă a altcuiva, Să se folosească în mod abuziv, exagerat de cineva - și cu atât mai puțin din modul în care este reglementat acest termen în dispozițiile art. 2 alin.2 pct. 2 din Legea 678/2001. Rezultă din acest text de lege, în vigoare la data când sunt pretinse a fi săvârșite faptele că prin exploatarea unei persoane se înțelege executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate. Cele două condiții, respectiv ca munca să se facă în mod forțat și cu încălcarea normelor legale ( ) trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ. Modificarea făcută prin OUG nr. 79/2005, ulterioară pretinsei date de săvârșire a faptei nu-ți are aplicabilitatea. Chiar și în lumina acestui ultim text de lege, recrutarea, transportarea, cazarea persoanelor trebuie să se facă în scopul exploatării persoanelor traficate, ceea ce nu este cazul în situația de față. Muncitorii transferați de la SC au fost transferați în Italia în executarea unui contract comercial și nu în scopul exploatării. Martorii, au fost contactați telefonic și invitați să meargă la lucru în Italia de către martorul. Nu au avut nici o legătură cu inculpatul în ceea ce privește recrutarea acestora iar acceptul lor de a merge în Italia să lucreze a fost determinat de dorința lor de a merge să lucreze în condițiile descrise de către. Faptul că ulterior au apărut probleme cu privire la plata drepturilor salariale dă dreptul acestora unor acțiuni specifice dreptului muncii pentru realizarea pretențiilor față de angajator.
Din tot materialul probator rezultă că relațiile dintre inculpat, personal sau ca reprezentant al SC " IMOBILIARE" și firma SC sau muncitorii pe care aceasta i-a transferat în Italia sunt relații specifice dreptului comercial sau dreptului muncii. Fapta inculpatului așa cum este reținută în rechizitoriu nu este prevăzută de legea penală și urmează ca în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, să se dispună achitarea inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Conform art. 346 alin. 4 Cod procedură penală vor fi lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile SC SA V prin lichidator judiciar MANAGEMENT LICHIDARE I - Filiala V, și și, formulate față de inculpatul.
Se va lua act că părțile civile și au renunțat la pretențiile civile formulate față de inculpatul în timpul urmăririi penale.
În ceea ce privește fapta de spălare de bani reținută în sarcina inculpatei, aceasta nu este descrisă în partea expozitivă a rechizitoriului. La încadrarea juridică a faptelor se amintește că fapta inculpatei ar constitui infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 pct. 1 lit. i din Legea 656/2002. Se explică în continuare că inculpata ar fi folosit suma de 35.685 Euro ca avans la încheierea contractului de locație financiară pentru achiziționarea unui autoturism precum și că ar fi plătit ratele ulterioare din banii proveniți din comiterea de către inculpatul a infracțiunii de trafic de persoane. Nu există nici o dovadă că această sumă ar fi fost transferată în contul inculpatei de către, că acești bani ar proveni în mod indubitabil din săvârșirea unei infracțiuni și că inculpata, cunoscând aceasta, i-a folosit pentru achiziționarea unui bun. Pe de altă parte, inculpata a dovedit că de mai mulți ani lucrează și obține venituri în mod legal în Italia. De asemenea, a arătat că a făcut și economii personale, credibile în situația pe care aceasta o are și că din acești bani a achitat avansul și ratele ulterioare pentru autoturism. Este în sarcina acuzatorului să dovedească faptul că în situația dată inculpata a primit acești bani cunoscînd că provin din săvârșirea unei infracțiuni și i-a folosit. Simplele speculații precum că în situația personală în care se află inculpata nu ar fi putut obține acești bani în mod legal și că dat fiind regimul comunității de bunuri inculpata a folosit din banii comuni ai familiei și că o parte dintre aceștia proveneau din săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane nu sunt suficiente pentru a se reține în sarcina acesteia infracțiunea de spălare de bani.
Pentru aceste considerente, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală va fi achitată inculpata, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 pct. 1 lit. i din Legea 656/2002 cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 346 alin. 3 Cod procedură penală vor fi respinse acțiunile civile formulate de către părțile civile SC SA V prin lichidator judiciar MANAGEMENT LICHIDARE I - Filiala V, și și, formulate față de inculpata.
Se va lua act că părțile civile și au renunțat la pretențiile civile formulate față de inculpata în timpul urmăririi penale.
Conform art. 192 pct. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prev. de art. 363 Cod procedură penală, Ministerul Public - Direcția - Biroul Teritorial Vaslui și partea civilă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului procurorul arată următoarele:
Conform art. 63 Cod procedură penală, constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau neexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei; prob ele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe fiind făcută de organul de urmărire penală sau instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, iar conform art. 356 pct. 1 lit. "c" Cod procedură penală, expunerea sentinței penale trebuie să cuprindă analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei cât și a celor care au fost înlăturate, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.
Analizând conținutul părții expozitive a sentinței penale nr. 478 din 20 octombrie 2008 se constată că, aceasta se rezumă la o analiză succintă doar a declarațiilor a trei martori audiați în cadrul cercetării judecătorești, fără a se face o analiză a acestor declarații raportat la declarațiile făcute de aceiași martori în faza de urmărire penală, și în care sunt precizate aspecte care contrazic susținerile din declarațiile date în faza cercetării judecătorești; deși au fost prezenți în fața instanței de judecată, părțile civile, și nu au fost audiați de către instanța de judecată, aceasta luând act doar de constituirea lor ca părți civile, trecând peste calitatea lor specială, conferă de către Legea specială nr. 678/2001, aceea de martori-victimă a infracțiunii de trafic de persoane.
De asemenea, instanța de judecată a apreciat ca simple speculații probele privind dovedirea comiterii infracțiunii de spălare de bani comisă de inculpata -, dând putere doar, unor așa-zise acte, depuse în xerocopie, de către inculpați, fără ca instanța să întreprindă diligențele necesare privind confirmarea lor de către unitățile emitente, și nici măcar vizualizarea exemplarelor originare de către completul de judecată, deoarece așa cum este menționată în încheierea de ședință din 15 octombrie 2008, apărătorul inculpaților "avocat arată că actele originare i-au fost prezentate de către - la momentul în care i-a pregătit apărarea, astfel că, completul de judecată avea posibilitatea să pună în vedere apărătorului inculpaților să prezinte actele în original, așa cum de altfel a cerut în cadrul ședinței de judecată din 15 octombrie 2008 și partea civilă prin avocat, cerere care însă a fost respinsă în mod neîntemeiat de către completul de judecată.
Așa cum s-a arătat în mod extensiv în rechizitoriul nr. 115/D/P/2006, infracțiunea de trafic de persoană, reglementată de Legea nr. 678/2001, este o complexitate juridică, unică, al cărui element material al laturii obiective este definit în art. 12 alin. 1, conținând acțiuni care, fiecare în parte ar putea constitui infracțiuni distincte însă, prin voința legiuitorului aceste infracțiuni își pierd autonomia.
În speță, s-a reținut că inculpații - și -, cu intenție directă, au indus și menținut în eroare organele de conducere și salariații "" V, atât la încheierea cât și pe parcursul derulării contractului de antrepriză.
Astfel, inculpații cunoșteau atât din experiența proprie cât și din confesiunile și atenționările date acestora de martorul de, faptul că cetățeanul italian era cunoscut în Italia cu mai multe condamnări pentru comiterea de infracțiuni de natură economică, și că avea interdicție de a administra societăți comerciale, însă inculpații îl prezintă pe acesta conducerii și salariaților "" V ca pe un om de afaceri serios, susținând fără temei, că firma lor " IMMOBILIARE" au derulat afaceri de anvergură cu firma SO.CO.GE.IM. al cărui patron este cetățeanul italian, îndemnând partea română să încheie contracte de antrepriză cu acesta și să trimită forța de muncă în Italia.
Fundamentală în acest sens este declarația martorului de, fila 103-105 vol. 1 dosar urmărire penală nr. 115/D/P/2006, martor propus de inculpații - și -, și care, așa cum rezultă atât din declarația celor doi inculpați, a celorlalți martori audiați în cauză în faza de urmărire penală cât și a martorului sus-menționat, acesta este magistrat, judecător la Curtea de Casație, Secția penală din Milano, și care declară printre altele " mi l-a prezentat mie pe numitul în anul 2001 și mi-a cerut să fac afaceri cu acest iar din discuțiile pe care le-au avut cu acesta, mi-am dat seama că nu pot aea încredere în el deoarece acesta mi-a prezentat două societăți ca fiind ale lui, însă eu făcând verificări la Registrul Comerțului, am constatat că patronul acelor societăți era o femeie în vârstă; îmi spunea că făcea semnături false și că a avut mai multe condamnări pentru bancruta frauduloasă, emiterea de cec-uri fără acoperire"; chiar inculpatul - recunoaște în timpul confruntării efectuate în faza de urmărire penală cu partea civilă că știa că numitul are o procură dată de mama sa pentru a administra firma acesteia, și cu toate acestea îl prezintă pe cetățeanul italian conducerii "" V și salariaților acestora ca un cetățean italian serios, îndemnându-l să aibă încredere în propunerile acestuia.
Instanța de judecată însă înlătură declarația martorului de fără nicio motivare, reținând în mod neîntemeiat că în cadrul derulării contractului încheiat cu SO.CO.GE.IM ar fi apărut disfuncționalități care nu îi pot fi imputate inculpatului, iar din declarațiile martorilor, ar rezulta că investitorul italian și-ar fi îndeplinit obligațiile stabilite prin contract, pentru asigurarea condițiilor de locuit, de hrană și de lucru pentru muncitori, apărând întârzieri în plata diurnei.
Instanța de judecată a înlăturat fără nicio motivare, atunci când a reținut această situație de fapt, declarațiile martorilor victimă, G, și în care aceștia susțin că, ajunși în Italia au fost preluați de către inculpatul -, că au fost cazați într-un apartament de către inculpat care le-a cerut să nu facă zgomot pe perioada nopții pentru a nu fi auziți de vecini, că ajungeau în acel apartament în jurul orelor 22,00 și îl părăseau în jurul orelor 4,00-4,20 dimineața, că li s-a spus de către inculpat că vor lucra zi lumină, că nu au acte de ședere și de muncă în Italia, și să evite a fi prinși de către autoritățile italiene, că masă o pregăteau pe șantier într-o cabină de WC dezafectat,că au lucrat timp de aproape 3 săptămâni pentru care au primit doar 200 euro.
Referitor la derularea contractului încheiat între "" Și Immobiliare Italia având ca asociați și administratori pe - și -, instanța de judecată a reținut o situație de fapt neconformă cu materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, instanța reținând, și doar trunchiat, declarațiile martorilor și inculpaților audiați în faza de cercetare judecătorească, fără a verifica neconcordanțele acelor declarații cu cele date în faza de urmărire penală, precum și cu conținutul contractului de antrepriză încheiat între cele două persoane juridice.
Astfel, instanța reține că în executarea contractului inculpatul le-a asigurat muncitorilor, front și condiții de lucru, de hrană și de locuit "în timp ce din materialul probator administrat în faza de urmărire penală rezultă cu certitudine faptul că inculpatul nu le-a asigurat muncitorilor timpul legal de muncă de 8 ore pe zi și ceea ce era mai important, contracte de asigurare pentru accidente de muncă.
Conform contractului încheiat între "" V și " IMMOBILIARE" Italia, fila 23-29. I dosar urmărire penală nr. 115/D/P/2006, - punctul 5 din contract, beneficiarul " IMMOBILIARE" se obligă să asigure printre altele, "adecvarea în baza normelor în vigoare în materie de siguranță pe șantiere, și prevenirea incendiilor și în special a legilor 626 și 494 în materie, subscrierea unei polițe de asigurare, de acoperire a tuturor riscurilor care derivă din responsabilitatea civilă, față de persoane terțe, angajați și împotriva daunelor, lucrărilor și utilajelor din șantier".
De asemenea în declarația sa martorul de de profesie magistrat și totodată beneficiar al lucrărilor de construcție ce constituia obiectul contractului sus-menționat, arată că "eu i-am atras atenția lui că, pentru a aduce muncitori din România este necesar să obțină aprobări de la Inspectoratul de muncă din Italia, Sindicatele muncitorilor, să facă asigurări de sănătate și accidente de șantier; cel care contractează forța de muncă era obligat să obțină aceste aprobări".
Cu toate acestea inculpatul - nu a încheiat contracte de asigurări de sănătate și accidente pe șantier, astfel că atunci când martorul victimă a căzut de pe schelă fracturându-și picioarele și coloana vertebrală, a fost mutat de inculpatul - și așezat sub un la o distanță de aproximativ 20 km de șantier, i s-au pus cireșe pe corp după care inculpatul a sunat la stația de salvare și a declarat că tocmai fura cireșe din acel copac și a căzut, fracturându-și membrele și coloana vertebrală, această declarație neconformă realității, fiind făcută de inculpat tocmai pentru a evita sancțiunile ce urmau să i se aplice de către autoritățile italiene.
Și reținerea de către instanța de judecată a faptului că inculpatul - nu a avut nicio legătură cu recrutarea și exploatarea martorilor victimă, și, este.
În declarațiile date la urmărirea penală, martorii victimă sus-menționați au declarat că inculpatul - a fost cel care i-a chemat și i-a primit în Italia, că inculpatul le-a spus că vor lucra la negru fără a încheia contracte de muncă pe acel șantier deoarece nu au permise de lucru sau de ședere în Italia, că vor primi câte 6 euro pe oră, dar că după aproximativ 3 luni de muncă inculpatul nu le-a plătit nicio sumă de bani, motiv pentru care martorii victimă și au făcut o sesizare la autoritățile italiene privind faptele de înșelăciune comise asupra lor de inculpatul -.
Așa cum s-a arătat mai sus, martorii victimă sus-menționați au fost prezenți în instanță unde, au declarat că își mențin pretențiile civile fără însă a fi audiați de către instanța de judecată, având în vedere calitatea lor de victimă ale traficului de persoane.
În ce privește infracțiunea de spălare de bani reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatei -, instanța de judecată reține că această faptă nu este descrisă în partea expozitivă a rechizitoriului și că, inculpata a dovedit prin actele depuse la dosar că a obținut venituri în mod legal în Italia cu care și-a achiziționat și acea mașină de lux.
Și această reținere a instanței este neîntemeiată.
În partea expozitivă a rechizitoriului nr. 115/D/P/2006 filele 16-17, este prezentată pe larg situația de fapt care a condus la încadrarea juridică de spălare de bani în sarcina inculpatei -.
Astfel, s-a arătat că inculpata - este soția inculpatului - precum și asociat la societatea Immobiliare cu cota de participare de 49% la capitalul social; că inculpata a participat împreună cu soțul său la discuțiile și ofertele făcute către "" V în scopul detașării de forță de muncă în Italia; că pe parcursul derulării contractului a menținut în eroare partea civilă cu privire la executarea de către Immobiliare a obligațiilor de plată asumate prin contract, trimițându-i acestuia personal prin Serviciul diferite sume de bani; că pentru a se sustrage de la controlul veniturilor obținute în mod ilicit în Italia a declarat împreună cu soțul ei în fața unui notar public că la momentul căsătoriei care a avut loc la 12 iunie 1993 la V au ales regimul separării bunurilor.
De asemenea, instanța a înlăturat fără nicio motivare declarația aceluiași martor de de profesie magistrat, propus pentru a fi audiat de inculpați care a devenit rudă cu inculpații botezându-le un copil, și care a arătat printre altele că "știu că soția lui - numita - este infirmieră la o societate privată, are doar acel loc de muncă știu că o infirmieră în Italia câștigă 2000 euro pe lună că soții au avut un autoturism iar acum au un alt autoturism cu o valoare foarte M și cred dă o persoană normală ca soții nu pot să-și cumpere o astfel de mașină".
Reprezentantul Ministerului Public solicită, de asemenea, schimbarea încadrării juridice dată faptelor, în baza art. 334 Cod procedură penală, în sensul reținerii în sarcina inculpatului - și a infracțiunii de înșelăciune în formă continuată față de partea civilă "" V, ca infracțiune în concurs cu infracțiunea de trafic de persoane, având în vedere că nu a fost onorat contractul încheiat în condițiile stipulate, societatea fiind prejudiciată prin nerespectarea acelui contract, dar și persoanele fizice, - lucrătorii racolați și folosiți în alte condiții decât cele prevăzute în contract.
În concluzie, procurorul solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și în rejudecare condamnarea celor doi inculpați la pedepse cu închisoarea în limitele prevăzute de lege, a inculpatului - și pentru infracțiunea de înșelăciune, precum și soluționarea laturii civile a cauzei.
În motivarea apelului, partea civilă solicită condamnarea celor doi inculpați pentru faptele penale comise, fiind de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru inculpatul - și soluționarea laturii civile a cauzei în sensul obligării inculpaților la plata daunelor solicitate de toate părțile civile din cauza de față de inculpatul -, invocând dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală.
Arată partea civilă-apelantă că împrejurările reale în care s-au comis faptele sunt cele prezentate prin actul de sesizare al instanței iar starea de fapt reținută de instanța de fond este o percepție eronată asupra faptelor care a generat o soluționare greșită a cauzei, rațiune pentru care hotărârea apelată trebuie desființată, întrucât concluziile acesteia au avut la bază o apreciere greșită și incompletă a probelor administrate.
Arată partea civilă că aceasta a determinat și o individualizare greșită a sancțiunilor, venind în contradicție cu prev. art. 72 Cod penal.
Solicită partea civilă apelantă obligarea inculpatului - la plata sumei de 3.265.575 Euro ce reprezintă prejudiciul creat "" V și părții civile prin neachitarea lucrărilor, sumă dovedită prin actele depuse la urmărirea penală și prin expertiza judiciară contabilă și cea extrajudiciară depusă la dosarul de fond.
Instanța de apel, ținând cont de dispozițiile art. 44 raportat la art. 43 din Legea nr. 678/2001 a desemnat apărători din oficiu pentru părțile vătămate din cauză iar în baza art. 378 alin.1 ind. 4 Cod procedură penală a procedat la audierea nemijlocită a inculpatului -, cu respectarea prev. art. 70 Cod procedură penală, iar inculpata - s-a prevalat de dreptul la tăcere prevăzut de același articol, menținându-și declarațiile date în cauză în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond.
De asemenea, instanța de apel a procedat la audierea părților vătămate constituite părți civile,.
În apărare inculpații - și - au depus la dosarul cauzei declarația aflată la filele 116-122 și actele de la filele 123-128, 161-180.
Cererea procurorului formulată în cauză privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor, în sensul reținerii în sarcina inculpatului - și a infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, față de partea civilă "" V, ca infracțiune autonomă în concurs cu infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost pusă în discuția părților de instanța de apel, conform dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală.
Atât inculpații prin apărător, cât și partea civilă apelantă prin apărător, au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor de apel invocate de procuror și partea civilă, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, instanța apreciază că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond a reținut că faptele pentru care inculpatul - a fost trimis în judecată nu sunt prevăzute de legea penală, fiind specifice dreptului comercial sau dreptului muncii și a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
Nici din probele administrate în fața instanței de apel nu rezultă o altă situație de fapt de natură a determina schimbarea încadrării juridice dată faptelor atât prin actul de sesizare al instanței cât și prin hotărârea instanței de fond. Astfel, prin rechizitoriul Ministerului Public - Direcția - Biroul Teritorial Vaslui nr. 115/D/P/2006 din 29.06.2007 verificat sub aspectul legalității și temeiniciei în condițiile art. 264 pct. 3 Cod procedură penală, s-a dispus în baza art. 238 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice față de învinuitul - din infracțiunile de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit grave, prev. de art. 215 alin. 1,3,5 Cod penal și trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod procedură penală, ambele cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal, în infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod procedură penală, reținându-se că infracțiunea de înșelăciune este absorbită în infracțiunea de trafic de persoane.
Potrivit art. 334 Cod procedură penală, dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.
În cursul judecății cauzei, în fața instanței de fond procurorul nu a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor, dată prin actul de sesizare al instanței și nici instanța nu a apreciat că se impune aceasta, nefiind cerută extinderea procesului penal pentru alte fapte, conform art. 336 alin. 1 Cod procedură penală și nici punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.
Cererea a fost formulată în fața instanței de apel, care este o cale devolutivă de atac, putându-se da o nouă apreciere probelor administrate în fața primei instanțe și a celor noi, administrate în fața instanței de apel, cu respectarea limitelor sesizării și a dispozițiilor legale, în cauza de față nefiind întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice, fiind corect stabilită prin actul de sesizare.
Coroborând probele administrate în cauză atât în fața instanței de fond cât și a celei de apel, instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond a ajuns la concluzia justă că faptele reținute în sarcina inculpatului - nu sunt prevăzute de legea penală și a dispus achitarea acestuia, conform art. 11 pct. 2 lit. "a", raportat la art. 10 lit. "b" Cod procedură penală.
Astfel, rezultă fără putință de tăgadă că între "" V și Societatea " GENERALI ED. - SO.CO.GE.IM" Italia s-a încheiat contractul nr. 15 din 16.02.2003 semnat de cetățeanul italian pentru unitatea beneficiară din Italia și de către președintele Consiliului de Administrație, pentru unitatea antreprenoare, prin contract fiind stabilite clar obiectul, prețul și data începerii lucrărilor, precum și termenul de realizare.
Din ansamblul probelor administrate, rezultă că inculpatul -, rudă prin alianță cu, care este unchiul soției sale - a făcut demersuri pentru derularea unor afaceri comune, având loc mai multe contacte în România și Italia între oameni de afaceri străini și persoane din conducerea firmei "" V pentru demararea de afaceri comerciale, de multe ori inculpatul - prezentând persoanele interesate și efectuând traducerea discuțiilor.
Nu se poate reține că inculpatul - ar fi indus în eroare conducerea firmei "V" V cu ocazia perfectării contractului nr. 15 din 16.02.2003 și ar fi ascuns cine este adevăratul administrator al firmei din Italia din moment ce în contract în preambul este stipulat clar că firma italiană era reprezentată de numita, fapt ce ar fi trebuie să fie sesizat de cei interesați la momentul încheierii contractului.
Eventualele nereguli cu privire la îndeplinirea clauzelor contractuale nu sunt imputabile inculpatului - iar neplata de către partea italiană a lucrărilor executate de salariații detașați de "" V la Filiala din (VA) Posta nr. 23 la punctul de lucru, pentru executarea lucrării contractate nu poate atrage răspunderea inculpatului -, ci a firmei care nu și-a onorat obligațiile, putând face obiectul unor litigii comerciale.
Ulterior, "" V, Filiala din în calitate de antreprenor, reprezentată prin, în calitate de președinte al Consiliului de Administrație și Societatea " IMMOBILIARE" cu sediul în nr. 2 - 20070 (MI) Milano, reprezentată prin - în calitate de administrator și de beneficiar se încheie un nou contract de antrepriză stabilindu-se obiectivele, prețul, modalitățile de plată și obligațiile, termenul de începere și terminare a lucrărilor.
Aceste contracte încheiate de părți sunt înregistrate la Direcția Județeană de Muncă, detașarea și plecarea muncitorilor din România în Italia pentru executarea lucrărilor contractate făcându-se în condiții legale.
Faptul că ulterior părțile contractante nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale nu poate atrage răspunderea în cauză a inculpatului -, ci a firmei care nu și-a onorat obligațiile, putând face obiectul unor litigii comerciale.
În mod corect instanța de fond a reținut că din întreg materialul administrat în cauză nu rezultă niciun element de exploatare așa cum este înțeles acest termen în dicționarul explicativ al limbii române și în modul în care este reglementat în dispozițiile art. 2 alin. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001.
Potrivit art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 aplicabilă faptelor reținute în sarcina inculpatului -,prin trafic de persoane se înțelege faptele prev. la art. 12 și 13 iar potrivit art. 2 alin. 1 pct. 2 lit. "a" din aceeași lege, prin exploatarea unei persoane se înțelege:
- executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.
Legea nr. 678/2001 prevede în art. 12 alin. 1 următoarele:
"Constituie infracțiunea de trafic de persoane, recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate, sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, dare, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane".
În cauză, muncitorii au plecat la muncă în baza contractelor comerciale încheiate și nu în mod forțat, neputându-se reține exploatarea acestora, de către inculpatul - în interes personal.
Față de cele elaborate apreciem că motivele de apel ale procurorului sunt nefondate.
În cursul judecății în fața instanței de fond a intervenit în proces și numitul constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 500.000 Euro, reprezentând prejudiciul material și moral cauzat "" V și ca acționar majoritar al acesteia.
Instanța de fond soluționând acțiunea penală în sensul achitării inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a procedat corect când a lăsat nesoluționată acțiunea civilă a părții civile "" V și implicit și a acționarului majoritar, precum și a celorlalte părți civile din cauză, față de dispozițiile art. 346 alin. 4 Cod procedură penală care arată că instanța penală nu soluționează acțiunea civilă când pronunță achitarea pentru cazul prev. în art. 10 alin. 1 lit. "b" Cod procedură penală.
Față de această situație și de motivarea arătată mai sus în latura penală a cauzei și motivele de apel ale părții civile sunt nefondate.
În ce privește fapta pentru care inculpata - a fost trimisă în judecată prin actul de sesizare al instanței, rezultă din considerentele rechizitoriului că aceasta este infracțiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 656/2002, cu modificările și completările ulterioare, fiind vorba de o eroare materială strecurată în dispozitivul rechizitoriului și al hotărârii instanței de fond, când se indică art. 23 pct. 1 lit. "i" în loc de alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 656/2002.
Din probele administrate în cauză atât în fața instanței de fond cât și în apel nu rezultă existența faptei imputată inculpatei - de spălare de bani, așa cum este reglementată prin art. 23 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 656/2002.
Astfel, se arată în rechizitoriu că inculpata - a folosit la plata contractului de locație financiară nr. - cu firma BMW FINANCIAL Italia având ca obiect achiziționarea unui autoturism marca Auto 645 CI, bani provenind din comiterea de către soțul său, inculpatul - a infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Potrivit art. 23 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 656/2002, constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 anidobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.
În cauză nu s-a făcut dovada că suma de 35.685 Euro plătită de inculpata - ca avans la încheierea contractului pentru achiziționarea autoturismului marca Auto 645 CI și ratele ulterioare de câte 621,34 Euro +, lunar au fost bani proveniți din fapte penale comise de inculpatul -. Dimpotrivă, inculpata - a făcut dovada că realiza venituri în Italia, lucrând în mod legal, simpla afirmație a martorului de că o persoană normală nu poate să-și cumpere o astfel de mașină, cu o valoare foarte M, nefiind suficientă pentru dovedirea existenței infracțiunii de spălare a banilor.
Față de această situație, în mod corect instanța de fond, ținând cont de prev. art. 10 lit. "a" Cod procedură penală care stipulează că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă fapta nu există, a dispus achitarea inculpatei - pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prev. de art. 23 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 656/2002.
În raport de modul de soluționare a acțiunii civile, în mod legal instanța de fond, făcând aplicarea dispozițiilor art. 346 alin. 3 Cod procedură penală a respins acțiunile civile formulate de părțile civile împotriva inculpatei -, întrucât nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronunțat pentru că fapta imputată nu există.
Pentru considerentele expuse și aceste motive de apel ale procurorului și părții civile sunt nefondate.
Analizând sentința apelată din oficiu, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, nu se constată motive de nelegalitate sau netemeinicie.
Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de procuror și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 478/20 octombrie 2008 Tribunalului Vaslui, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va obliga apelantul-parte civilă la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului rămân în sarcina statului iar onorariile avocaților din oficiu se avansează din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate deMinisterul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vasluisipartea civilaîmpotriva Sentinței penale nr. 478 din data de 20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui in dosarul penal nr-, sentință pe care o menține.
Obligă apelantul să achite suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare avansate în apelul procurorului rămân în sarcina statului, conform disp. art. 192 al. 3 Cod procedură penală, iar onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru părțile vătămate, și, în cuantum de câte 400 lei, se avansează din fondurile statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile civile, și și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședința publică din 24 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
04.12.2009
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -
11.12.2009
2 ex.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
