Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 154/2008. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 154

Ședința publică de la 10 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Victor Ionescu

JUDECĂTOR: G -

GREFIER: - -

Pe rol se află judecarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul, împotriva SP nr. 155/16.05.2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul apelant, lipsă, avocat ales, inculpatul, personal, asistat de avocat din oficiu Pâncă, lipsă fiind părțile vătămate intimate.

Procedura legal îndeplinită.

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, a fost audiat inculpatul M, declarația acestuia fiind consemnată în proces - verbal, atașat separat la dosar.

Apărătorul ales al inculpatului, solicită amânarea cauzei, în vederea citării coinculpatei -, care a fost deja și condamnată.

Procurorul și apărătorul din oficiu, nu se opun cererii de amânare formulată în cauză de către apărătorul ales al inculpatului.

Instanța, în deliberare, respinge cererea de amânare formulată de către apărătorul ales al inculpatului, motivat de faptul că această coinculpată nu a formulat apel în cauză și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.

Procurorul pune concluzii de admitere a apelului, așa cum a fost el formulat în scris, din probele administrate în cauză, rezultă vinovăția inculpatului, respectiv declarațiile martorilor, părții vătămate și a coinculpatei, care a obligat-o pe fiind sa să se prostitueze, banii obținuți fiindu-i dați lui, acesta fiind recunoscut de către partea vătămată după fotografii, să se valorifice toate probele administrate în cauză, reținerea prevederilor art.323 Cod Penal, iar la individualizarea pedepsei a reține faptul că inculpatul a mai fost cercetat pentru același gen de fapte. Soluția dată în cauză, cu privire la inculpatul, este nelegală, deoarece material probator este suficient pentru a se putea reține vinovăția acestuia, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și condamnarea inculpatului.

Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea apelului, așa cum a fost el formulat în scris, achitarea inculpatului în baza art.10 lit.a C.P.P. pentru infracțiunea prev.de art.12 alin.1,2 lit.a Cod Penal, din 678/2001, reindividualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prev.de art 329 alin.1,2 Cod Penal, în sensul aplicării unei pedepse orientate spre minim și ținând cont de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Procurorul, pune concluzii de respingere a apelului formulat de către inculpatul, a se reține că acesta nu a fost prezent în fața instanței, atitudinea pe întreg parcursul procesului penal, coinculpata a fost concubina inculpatului, iar cu privire la încadrarea juridică solicită menținerea calificării încadrării juridice.

Apărătorul din oficiu al inculpatului, solicită respingerea apelului formulat de către parchet, soluția Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.

Inculpatul, având cuvântul, arată că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și solicită respingerea apelului formulat de parchet.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin SP nr. 155/16.05.2008, Tribunalul Arad, în baza art. 12 alin.1,2 lit. a din Legea nr. 678/2001 modificată și republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a condamnat pe inculpatul, la:

- 7 (șapte) ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a,b Cod penal pe o durată de 3 ani.

În baza art. 329 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a condamnat pe același inculpat la:

- 4 (patru) ani închisoare pentru infracțiunea de proxenetism, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.

În baza art. 12 alin.1, alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001 modificată și republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.74 alin.2, 76 lit. b Cod penal a condamnst pe inculpata, la:

- 3 ( trei) ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane, în formă continuată.

În baza art.26 Cod penal raportat la art. 329 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 74 alin.2 și 76 lit. d Cod penal a condamnat pe aceiași inculpată la:

-1 (un) an închisoare pentru complicitate la infracțiunea de proxenetism, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.

În baza art. 86/1 Cod penal a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatei sub supravegherea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad.

În baza art. 86/2 Cod penal a fixeat inculpatei un termen de încercare de 6 ani.

În conformitate cu dispozițiile art. 86/3 alin. 1 Cod penal inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență;

În baza art. 86/3 alin. 3 Cod penal, instanța a impus inculpatei obligația de a urma un program de consiliere în cadrul Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad.

A atras atenția inculpatei asupra disp. art. 86/4 Cod penal.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin.5 Cod penal.

A dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 2.05.2006 până la 17.05.2006 și durata reținerii din 31.10.2006-1.11.2006.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. Cod procedură penală a achitat pe inculpatul, pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin.1, alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 modificată și republicată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. Cod procedură penală a achitat pe inculpatul, pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin.1,2 Cod penal.

A obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 2.000 Euro sau contravaloarea în lei la data executării, cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 modificată și republicată a confiscat de la inculpata suma de 700 Euro sau contravaloarea în lei și de la inculpatul suma de 24300 Euro sau contravaloarea în lei la data executării.

În baza art. 329 alin. 4 Cod penal a confiscat de la inculpatul suma de 19750 Euro sau contravaloarea în lei la data executării.

A obligat inculpații și să plătească statului câte 1800 lei cheltuieli judiciare.

A dispus plata din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Aas umei de 450 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad nr.16 D /P/2006 înregistrat la această instanță la data 30 iulie 2007 au fost trimiși în judecată inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea nr. 678/2001 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art.329 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal ambele cu aplicarea art.33 lit.a, art. 34 lit. b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.12 alin.1 al.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art.26 raportat la art.329 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a și art. 34 lit. b și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea nr. 678/2001 modificată și republicată, art.329 alin.1,2 Cod penal ambele cu aplicarea art.33 lit.a, art. 34 lit. b Cod penal.

Prin actul de acuzare s-a reținut că la data de 24.02.2006 organele de poliție din cadrul A s-au sesizat din oficiu că inculpatul, inculpata și martora () fac parte dintr-o rețea de traficanți de persoane, care în perioada iulie 2005-aprilie 2006, concomitent sau la intervale de timp diferite, dar în baza aceleași rezoluții infracționale, au recrutat și transportat mai multe tinere în Spania și Italia, prin promisiunea obținerii unui loc de muncă în străinătate, iar ulterior le-au constrâns să practice prostituția, în scopul obținerii de beneficii financiare.

În urma administrării probațiunii în cauză a rezultat că la activitatea infracțională cu caracter transnațional au mai participat și alte persoane ( inculpatul, "" - cetățean român, "" - cetățean albanez, numiții, -), iar victime ale infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism au fost mai multe (p. văt., martorele, martorele, pers. văt. si numita ""), însă o parte dintre persoanele nominalizate mai sus nu se află pe teritoriul României pentru a fi supuse procedurilor judiciare, ("", "", " "), iar altele (, ), din motive subiective, ori pentru a se proteja, au refuzat să colaboreze cu organele de anchetă pentru a denunța și facilita identificarea și tragerea la răspundere penală a tuturor persoanelor implicate în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 12 al. l și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 modificată și republicată și de art. 329 al.1, 2. pen.

Din aceste considerente, urmărirea penală din prezentul dosar s-a circumscris în principal acțiunilor ilicite desfășurate pe relația România, Spania, Italia și Franța, de către inculpații, și în perioada iulie 2005-octombrie 2006 și avându-le ca persoane traficate pe părțile vătămate și și martora, respectiv subiecți pasivi la proxenetism pe înv., () Si (în măsura în care informațiile furnizate despre numiții "", "", Și vor fi apreciate ca și pertinente, vor face obiectul unui dosar penal distinct, cu același obiect).

La sfârșitul lunii septembrie 2005 inculpatul, prin intermediul martorei ( ) i-a propus părții vătămate, să meargă în Spania pentru a presta munci agricole, repectiv la cules de portocale, propunere acceptată de aceasta. După îndeplinirea formalităților de către inculpatul, partea vătămată împreună cu inculpatul și martorii, au părăsit țara cu autoturismul condus de inculpatul. În localitatea, inculpatul i-a cazat pe inculpatul, văt.p., martora într-un apartament de 3-4 camere închiriat, unde mai erau găzduite, concubina inculpatului, inc. și numita "" ( martorul a rămas în loc., și a venit în loc., după câteva zile locuind în același imobil cu persoanele nominalizate mai sus).

Inculpatul i-a spus părții vătămate că în realitate "nu vor merge la cules de portocale, ci la drum împreună cu martora și inculpata pentru a face bani."

A doua zi, inculpata i-a explicat părții vătămate, că "munca" va consta în racolarea de bărbați de pe marginea șoselei și întreținerea de raporturi sexuale cu ei contra unor sume de bani (20 euro/raport). În prezența inculpatei și inculpatului, văt.p. s-a opus să presteze astfel de activități de natură sexuală, însă inculpata a atenționat-o că "trebuie să facă acest lucru, deoarece le datorează suma de 560 euro pentru cheltuieli", iar inculpatul a avertizat-o că " dacă nu o să meargă la muncă la drum, o încurcă rău". Cunoscând temperamentul violent al inculpatului, de frică, partea vătămată a mers împreună cu inculpata, martora și numita "" cu un taxi, la o plantație de portocali de pe marginea unei șosele din zona localității. Neavând "deprinderile" necesare, pe drum inculpata i-a comunicat părții vătămate exact ce trebuie să facă și punându-i la dispoziție un pachet de șervețele și câteva prezervative. De regulă, șoferii ce opreau mașinile în zonă, erau ofertați de către inculpata, care îi întreba pe cine anume preferă dintre ea, partea vătămată, și "" și le comunica prețul pentru fiecare dintre ele, funcție de felul serviciilor solicitate (sex normal, oral sau anal). După câteva zile, partea vătămată le-a spus inculpatilor si că nu-i place ceea ce face și că dorește să se întoarcă în România, fără însă a avea succes, deoarece "la produs" era însoțită și supravegheată permanent de către inculpata, inculpatul îi inoculase ideea unor pretinse datorii avute față de el, iar pașaportul personal al părții vătămate a fost reținut tot timpul de către inculpatul.

de o lună, cât partea vătămată a fost obligată să practice prostituția în loc., Spania, aceasta a obținut suma de 3.000 euro, ce i-a fost luată de către inculpatul.

În perioada respectivă, inculpatul, când nu era mulțumit cu incasările zilnice, obișnuia să o agreseze pe concubina sa, inculpata, pentru a o da exemplu părții vătămate, martorei și numitei "" și a le insufla acestora temerea față de el, în scopul de a obține cât mai mulți bani, din exploatarea lor sexuală. Pe de altă parte, inculpatul îi reproșa permanent inculpatei că nu se ocupă de fete, în sensul de a le determina pe acestea să se igienizeze, să se aranjeze și să se îmbrace corespunzător pentru a constitui o atracție pentru clienți.

Întrucât oportunitățile financiare erau mai bune în Italia, la sfârșitul lunii octombrie 2005, inculpatul le-a transportat pe inculpata, partea vătămată, martora și pe inculpatul în localitatea Chiari și i-a cazat în imobilul unui cetățean albanez pe nume "", care trăia în concubinaj cu o româncă pe nume "". Din Italia, inculpatul a revenit în țară și a mai recrutat alte fete, printre care numitele, Si () și pe care le-a dus "la produs" în străinătate, oferindu-le cazare în Italia, la locuința numiților "" și "".

În Italia, partea vătămată a fost constrânsă să se prostitueze de către inculpatul, inculpata și "", aceștia impunându-i să facă sex normal și anal la solicitarea clienților la prețuri de 30 euro, respectiv 100 euro. Întrucât nu a suportat regimul la care a fost supusă, partea vătămată a încercat să-și ia hainele, copia după pașaport și să fugă de acolo cu ajutorul unei românce, însă a fost observată de către numita "" și inculpata, care l-au informat pe inculpatul iar acesta a agresat-o pe partea vătămată.

În perioada sfârșitul lunii octombrie - începutul lunii decembrie 2005, partea vătămată a avut în mod constant 7-8 clienți pe zi și a reușit să câștige din prostituție suma totală de aproximativ 10.000 euro ( între 300 și 400 euro/zi). Din acești bani, numai 1000 euro i-au revenit părții vătămate, iar suma de 9.000 euro i-a dat inculpatului, direct ori prin intermediul inculpatei, de regulă la finalul fiecărei zile "de muncă".

Autoritățile italiene au surprins-o pe partea vătămată, fără acte originale de călătorie asupra ei și în prima decadă a lunii decembrie 2005 au expulzat-o cu avionul în România, aplicându-i viză de interdicție pentru Italia.

În cursul lunii iulie 2005, partea vătămată în urma unui telefon primit de la fostul ei prieten A din Spania, a hotărât să se deplaseze în această țară pentru a munci. În acest sens, prin intermediul martorului,o rudă a sa,a intrat în legătură cu inculpatul, care urma să o transporte la destinație. Inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă posedă pașaport și bani pentru transport, în caz contrar, el oferindu-se să o ajute să-i împrumute suma necesară și să facă demersuri la autorități pentru obținerea pașaportului.

În data de 03.08.2005, inculpatul s-a deplasat în Municipiul D și a luat-o pe partea vătămată și a dus-o cu un autoturism de culoare albă până în mun. A într-o stație de la marginea orașului, unde se aflau o persoană de sex feminin, pe nume a (recunoscută după planșa foto), doi bărbați și un șofer cu un microbus.

Toate persoanele prezente au fost îmbarcate în mijlocul de transport și s-au îndreptat spre Vama Nădlac, jud. Aici, șoferul a prezentat documentele de călătorie ale pasagerilor autorităților române, care au permis ieșirea din țară a acestora. Din Ungaria și până în Spania, microbusul a fost condus succesiv de către șofer și inculpatul. Pe traseu, acesta a încercat permanent să o convingă pe partea vătămată să meargă cu el în localitatea și să presteze munci la cules de portocale, împreună cu concubina lui, inculpata. La destinație, partea vătămată i-a oferit inculpatului bani pentru transport, însă acesta a refuzat să-i primească, spunându-i să-i păstreze și să-i achite ulterior, după ce reușește să obțină venituri de la restaurant. Întrucât câștigurile din activitățile agricole erau mai consistente, partea vătămată a refuzat să mai meargă în loc. și a rămas în loc., acceptând propunerea inculpatului . În aceeași seară, inculpatul a trimis-o pe partea vătămată și concubina sa, inculpata pe o șosea de la marginea localității, unde se aflau plantații de portocali. Aici, inculpata i-a spus părții vătămate adevărul, că de fapt (în realitate) urmează să se prostitueze cu diverse persoane ce se perindau prin zonă (spanioli, marocani, români) în schimbul obținerii unor sume de bani.

Partea vătămată nu a fost de acord și a început să plângă pentru faptul că a fost indusă în eroare, însă neavând nici o posibilitate de scăpare, datorită comportamentului agresiv și violent al inculpatului, (a aflat că a înjunghiat cu cuțitul o persoană) și fiind determinată de către inculpata, a acceptat să întrețină raporturi sexuale.

Inculpata a instruit-o cum trebuie să procedeze, i-a dat șervețele și prezervative, iar când șoferii mașinilor opreau la șosea pentru a-și alege fete, deși partea vătămată îi refuza, inculpata o împingea pe aceasta cu forța în autoturism. În seara respectivă, partea vătămată a avut trei raporturi sexuale normale pentru care a primit suma totală de 60 euro. Inculpata i-a ținut evidența clienților și i-a spus părții vătămate să păstreze banii asupra ei, până când vor ajunge la locuința inculpatului, unde va trebui să-i predea acestuia.

De frică, timp de două săptămâni, partea vătămată nu a părăsit locuința inculpatului, unde era cazată și împotriva voinței ei a întreținut raporturi sexuale normale zilnic cu câte 4-6 persoane la prețul de 20 euro, obținând în total suma de aproximativ 1400 de euro, dintre care 700 euro i-a predat inculpatei, iar restul de 700 de euro a rămas asupra sa.

Existau cazuri când inculpata îi procura clienți părții vătămate, dintre cei refuzați de către ea. Întrucât inculpatul și inculpata erau nemulțumiți de sumele obținute și aveau suspiciuni că își însușește din bani, într-o zi, inculpatul a percheziționat toată camera în care locuia partea vătămată și i-a confiscat acesteia suma de 300 euro și buletinul de identitate.

Cu ajutorul unei persoane, pe nume, partea vătămată a reușit să plece din acea locație și la această persoană a locuit aproximativ 3-4 săptămâni, până în data de 27.09.2005, când a revenit în țară cu un microbus.

În perioada octombrie - 2005, inculpatul a contactat-o telefonic pe partea vătămată, solicitându-i să meargă "la produs" în Italia că se câștigă mai bine, însă aceasta l-a refuzat, după care inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată, "că dacă va face plângere împotriva lui la organele de poliție, o va căuta și îi va crea probleme".

În toamna anului 2005, inculpatul s-a deplasat în orașul T, jud. H la locuința persoanei vătămate /martora, unde i-a propus acesteia și tatălui său, inculpatul, să meargă să muncească în Spania, la cules de portocale. Oferta a fost acceptată, inculpatul achitându-i părții vătămate/martorei suma de 1.000.000 lei necesară pentru întocmirea pașaportului și obligându-se să-i plătească toate cheltuielile de transport (700 euro) până la destinație, cu condiția ca aceasta să mai caute și alte fete, care vor să lucreze în Spania.

După întocmirea documentelor de călătorie, inculaptul a revenit în orașul T, de unde i-a luat pe partea vătămată/martora și inculpatul și i-a dus până în mun. În autoturismul inculpatul marca Ford de culoare roșie cu numere de înmatriculare de Spania au mai fost îmbarcate partea vătămată și martorul și toți s-au îndreptat spre PCTF Nădlac, jud. Aceștia au fost trecuți în Ungaria cu un autocar și de aici au fost preluați de inculpatul și transportați până în Spania.

Pe drum, inculpatul i-a spus adevărul părții vătămate/martora, că în realitate nu o va duce pe aceasta la cules de portocale, ci ca să practice prostituția. de împrejurările în care se afla, respectiv într-o țară străină și lipsită de resurse financiare, partea vătămată/martora a acceptat pe moment propunerea inculpatului.

În localitatea, inculpatul i-a cazat pe inculpatul, partea vătămată/martora, partea vătămată, într-un apartament de 3-4 camere închiriat, unde mai erau găzduite concubina inculpatului, inculpata, și numita "".

Întrucât nu aveau bani pentru achitarea cheltuielilor de deplasare și de întreținere la apartament, inculpatul i-a oferit cu titlu de împrumut sume de bani (300-400 euro) inculpatului, pentru ca, prin autoritatea pe care o avea asupra fiicei sale, partea vătămată/martora să o determine pe aceasta să-și de consimțământul la practicarea prostituției. Ba mai mult, inculpatul i-a promis inculpatului că-i va restitui împrumutul din banii obținuți de către persoana vătămată/martora din întreținerea de raporturi sexuale cu diferite persoane.

Exploatarea acesteia s-a realizat de către tatăl său, inculpatul, prin constrângere, părții vătămate fiind obligată să întrețină raporturi sexuale normale și orale. De teamă, partea vătămată/martora a venit și ea în stradă, iar câștigurile obținute din prostituție le-a dat integral tatălui său, cu excepția sumei de 20 euro, care i-a lăsat-o spre păstrare inculpatei, fără știința inculpatului.

Regimul la care a fost supusă partea vătămată/martora a fost unul strict, în sensul că, nu avea voie să iasă afară din imobilul închiriat, să intre în contact sau să vorbească cu alte persoane, iar când se deplasa la cumpărături, era supravegheată permanent de către inculpata, astfel că încercările repetate ale părții vătămate/martorei de a fugi, au fost sortite eșecului.

de o lună și J, cât partea vătămată/martora a fost exploatată sexual, în loc., aceasta a realizat venituri de 200 euro/zi, (în total 9.000 euro), ce i-au revenit tatălui său, inculpatul și inculpatul.

Din Spania, inculpatul și inculpatul le-au transportat pe partea vătămată, partea vătămată/martora și inc. în Italia, unde le-au cazat la diverse locații din zona orașelor Chiari și, cum ar fi: Hotel, la o într-o pădure, aparținând unor marocani și la imobilul unui cetățean albanez "" ce stătea în concubinaj cu o româncă pe nume "".

Aici, partea vătămată/martora și partea vătămată au fost constrânse de către inculpatul, respectiv inculpatul să întrețină raporturi sexuale cu mai mulți clienți în schimbul unor sume de bani cuprinse între 150-300 euro/zi. Cele două fete, precum și altele ce se prostituau pentru inculpatul și "" (, și "") erau la produs de către inculpatul, iar la sfârșitul programului inculpata îl suna pe acesta care le recupera și le transporta la reședința lor. Pentru fiecare loc în stradă fetele îi achitau inculpatului și numitului "" câte 50 de euro. Partea vătămată/martora a fost depistată de o patrulă de poliție fără documente de călătorie asupra ei, pașaportul personal fiind reținut de către inculpatul. În urma incidentului, acesta a încercat să o agreseze pe partea vătămată /martora și de frică că va fi denunțat autorităților, inculpatul a plecat câteva zile de la din pădure a cetățenilor marocani.

Întrucât partea vătămată/martora nu mai dorea să practice prostituția, inculpatul a amenințat-o cu bătaia, pe motiv că aceasta îi alunga, ori refuza pe clienți. Ea a încercat să fugă, dar nu a reușit, deoarece era supravegheată permanent și avea "să-i datoreze" sume de bani inculpatului, probabil din cei împrumutați de către tatăl său, inculpatul de la acesta (600-700 euro în Spania ). În Italia, partea vătămată/martora a făcut și obiectul unor tranzacții între traficanții de persoane, fiind vândută de către tatăl său, inculpatul la un club de noapte, respectiv la un cetățean albanez, în schimbul obținerii de foloase materiale (1050 euro și un telefon mobil ).

realizate de partea vătămată/martora prin obligarea la practicarea prostituției pe teritoriul italian, în perioada octombrie decembrie 2005 s-au ridicat la suma de 12.000 euro, iar produsul infracțiunii le-a revenit în totalitate inculpaților și indirect .

În urma unei razii a poliției, partea vătămată/martora a fost surprinsă fără acte asupra ei și că se prostituează, astfel că autoritățile italiene au expulzat-o în România, unde a ajuns în cursul lunii ianuarie 2006.

și au fost recrutate de către inculpatul la Ja lunii octombrie 2005, din Gara mun. S- și li s-a propus să se deplaseze cu el în Italia, în orașul (din eroare, în declarații apare ) pentru a lucra la un bar ca dansatoare.

Învinuitele și l-au însoțit pe inculpatul până în com., jud. A, la locuința mamei lui, unde au rămas câteva zile, până în momentul sosirii a încă unei fete pe nume, și a invitațiilor din străinătate. La sfârșitul lunii octombrie 2005, inculpatul împreună cu martorele, și au plecat spre Italia, cu autoturismul Ford de culoare roșie, aparținând inculpatului. La ieșirea din țară prin PCTF Nădlac, inculpatul a urcat-o pe martora într-un autocar, iar după trecerea frontierei aceasta a revenit în mașina inculpatului, în care se aflau martorele și. Toate cheltuielile de transport până la destinație au fost suportate pentru cele trei fete de către inculpatul.

În Italia, inculpatul le-a cazat pe martorele, și la imobilul cetățeanului albanez "" și a concubinei sale "", din apropierea orașului. Aici mai erau găzduite concubina inculpatului, inculpata și partea vătămată (" "). În aceeași seară, inculpatul și inculpata le-au condus la un bar pe martorele și și le-au comunicat că nu le poate obține locurile de muncă promise, datorită lipsei documentelor legale.

Cunoscând faptul că martorele și au mai practicat prostituția în țară, inculpatul le-a propus, iar cele două fete au acceptat să întrețină raporturi sexuale cu diverse persoane, iar foloasele materiale rezultate din această activitate să fie împărțite proporțional, J din bani revenindu-i inculpatului, iar cealaltă J martorelor Si, acestora revenenindu-le obligația să achite din sumele respective cheltuielile de transport, întreținere, cazare și masa în Italia, la locuința numiților "" și "".Pentru un raport sexual normal martorele și percepeau de la clienți sume cuprinse între 30 și 50 euro, inculpata reproșându-le că nu practică și sexul oral, respectiv anal.

La finalul fiecărei zile de "produs" inculpatul le obliga pe martorele, partea vătămată și inculpata să pună toți banii obținuți în urma practicării prostituției pe masă, după care concubina sa, inculpata și numita "" le percheziționa pe fete pentru a nu avea bani ascunși în poșete sau buzunare. În stradă inculpata era cea care le supraveghea pe martorele, și partea vătămată, le ținea evidența clienților și avea controlul asupra banilor obținuți din prostituție de către fete.

În zilele în care inculpatul nu era mulțumit cu "încasările", le amenința cu bătaia pe martorele, și partea vătămată, ori pentru a le intimida și a le determina să obțină câștiguri mai consistente, o agresa în prezența lor, pe concubina sa, inculpata.

În urma unei percheziții corporale efectuate de către inculpata și numita "", asupra martorei, acestea au găsit ascunsă în pantofi suma de 250 euro, moment în care inculpatul a început să o bată pe aceasta. În apărarea ei a intervenit martora și l- avertizat pe inculpatul că dacă nu le va duce în România, îl va denunța organelor de poliție. Pe la mijlocul lunii 2005, martorele și au revenit în țară, cu autoturismul inculpatului, fiecare dintre ele mai rămânând cu câte 70 euro.

de aproximativ două săptămâni cât au stat în Italia, martorele și au obținut din practicarea prostituției sumele de 5000 euro, respectiv 4500 euro, din care 4750 euro i-au predat inculpatului.

Din cercetările efectuate a rezultat că, martora (), "a produs" în Italia, pentru inculpatul (-decembrie 2005) și pentru cetățeanul albanez "" (februarie-martie 2006), veniturile realizate fiind impărțite proporțional între cei trei.

Astfel, în luna 2005, inculpatul i-a propus martorei () să meargă cu el în Italia și să o "protejeze" pentru a se prostitua, cerându-i în schimb J din câștiguri. Martora () a acceptat și, după îndeplinirea formalităților necesare pentru obținerea pașaportului s-a deplasat cu mașina personală a inculpatului până în zona orașelor Chiari -, unde i s-a oferit de către acesta cazare la un imobil aparținând unui cetățean albanez "", ce locuia împreună cu o româncă pe nume "". În acea casă mai erau găzduite numitele, inculpata și partea vătămată, care i-au spus martorei () că ies pe traseu și se prostituează cu diferite persoane și obțin fiecare în medie 200-300 euro/zi.

Încă din prima seară, inculpatul le-a adus pe fete la șosea pentru a-și aștepta clienții și le-a lăsat în supravegherea concubinei sale, inculpata. Aceasta îi raporta totul inculpatului, iar martora () avea obligația ca ori de câte ori avea câte un client, să-i de un bip pe telefonul mobil, inculpatului. Când reveneau acasă, fiecare fată trebuia să pună pe masă, în fața inculpatului și inculpatei, toți banii ce îi aveau asupra lor. Aceștia erau numărați, după care martora () îi dădea inculpatului J din sumele realizate din prostituție. În unele cazuri, inculpatul le făcea fetelor percheziții corporale, pentru ca susnumitele să nu ascundă bani, ba mai mult, le și amenința "să nu fugă de la el, pentru că le va prinde și le va ".

de aproximativ o lună, martora () "a produs" în Italia pentru inculpatul, iar înainte de sărbătorile de iarnă a anului 2005, acesta împreună cu și a revenit în România.

În luna februarie 2006, martora () a plecat din nou în Italia cu autoturismul inculpatului și a locuit tot la imobilul numiților "" și "", unde mai era cazată numita, devenită între timp concubina inculpatului. Aceasta se prostitua pentru inculpatul, în schimb martora () a fost vândută de către inculpatul, numitului "" și a început să "producă" pentru el, împreună cu concubina sa "".

În loc., inculpatul a atenționat-o pe martora () să nu declare nimic autorităților române despre faptele sale din străinătate, însă aceasta l-a refuzat, replicându-i că "nu face pușcărie pentru el".

În luna octombrie 2006, martora () și concubinul său, martorul s-au întors în România. În jurul datei de 20.10.2006,martora a sunat la telefon pe martora () și i-a propus să meargă împreună cu ea și martora până în Ungaria, unde le așteaptă inculpatul, iar de aici să plece în Franța "la produs". Martora i-a comunicat cu acea ocazie martorei /) că martora a găsit trei fete în mun. S-M care se vor deplasa în Franța, după sărbătorile de iarnă 2006, pentru "a lucra" ( a se prostitua) pentru inculpatul.

Aceasta a fost audiată în cauză și a susținut nereal că îl cunoaște pe inculpatul ca fiind persoana cu care s-a deplasat în Austria și că nu știe că acesta a racolat fete.

Implicarea martorei și a inculpatului în activități infracționale transfrontaliere de prostituție și proxenetism rezultă fără dubiu din declarațiile părții vătămate, inculpata și martora ().

Partea vătămată afirmă în declarația sa, că martora a fost adusă de către inculpatul din România în Italia pentru a întreține raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani la unor marocani, respectiv la imobilul numiților "" și "",ea fiind recunoscută după planșele foto prezentate de către organele de urmărire penală.

Din declarația inculpatei reiese că martora a fost racolată de către inculpatul din mun. S-M, prin intermediul numitului "" și a fost transportată respectiv cazată la locuința cetățeanului albanez "" și a româncei pe nume "". Aici, martora a practicat prostituția (30-50 euro pentru sex normal și oral și 50 euro pentru sex anal), iar banii obținuți i-a împărțit cu inculpatul și cu "".Fiind audiată, martora () a susținut că la imobilul numiților "" și "" se afla cazată și martora . Aceasta, împreună cu celelalte fete, a fost dusă la șosea de către inculpatul pentru a aștepta clienții, iar inculpata era cea care le supraveghea în zonă. Când revenea acasă, martora trebuia să pună pe masă, în fața inculpatului și inculpata banii ce îi avea asupra ei, iar după numărarea lor, aceasta îi dădea inculpatului J din sumele realizate din prostituție. În mod constant, inculpatul le amenința pe martora, partea vătămată, martora, martora () "să nu fugă de la el și să nu ascundă bani, pentru că le va prinde și le va ".

În jurul datei de 20.10.2006, martora a sunat la telefon pe martora () și i-a propus să meargă împreună cu ea și martora până în Ungaria, unde le așteaptă inculpatul, iar de aici să plece în Franța "la produs". Martora i-a comunicat cu acea ocazie martorei () că martora a găsit trei fete în mun. S-M care se vor deplasa în Franța, după sărbătorile de iarnă 2006, pentru "a lucra" ( a se prostitua) pentru inculpatul.

Faptul că martora s-a prostituat în Italia, iar sumele de bani obținute le-a împărțit cu inculpatul, rezultă din declarațiile partea vătămată, martorilor, (), și inculpaților și.

Partea vătămată afirmă în declarația sa, că martora a fost adusă de către inculpatul din România în Italia pentru a întreține raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani la unor marocani, respectiv la imobilul numiților "" și "", ea fiind recunoscută după planșele foto prezentate de către organele de urmărire penală.

Din declarațiile martorelor și reiese că, la sfârșitul lunii octombrie 2005 acestea împreună cu martora au plecat cu autoturismul Ford de culoare roșie condus de inculpatul în Italia, și au fost cazate la locuința numiților "" și "". În stradă, susnumitele erau supravegheate de către inculpata, care ținea evidența clienților și avea controlul asupra sumelor încasate, pentru un sex normal tariful fiind de 30-50 euro. Pentru că nu obțineau suficienți bani din practicarea prostituției, inculpații și le certau pe martorele, și, iar când ajungeau acasă, fetele erau obligate de către cei doi să pună toți banii pe masă, după care inc. și "" le făceau percheziții corporale.

În urma audierilor, inculpata a susținut că, la imobilul cetățeanului albanez "" au fost aduse de către inculpatul din România, mai multe fete, printre care și martora pe care a recunoscut-o după planșa foto prezentată de către organele de urmărire penală. Aici martora a acceptat să se prostitueze și să împartă foloasele materiale cu inculpatul și "".

Martora () confirmă că martora a locuit în Italia în zona Chiari - la imobilul numiților "" și "" și că a ieșit pe traseu cu inculpatul și celelalte fete, unde a întreținut raporturi sexuale cu diferiți clienți, câștigând fiecare în medie 200-300 euro/zi. Inculpata le supraveghea pe acestea și îi raporta totul inculpatului. La finalul zilei "de muncă", sumele realizate de fete erau puse pe masă și numărate în fața inculpaților și, după care martora îi dădea J din ele inculpatului. În unele cazuri, acesta le percheziționa pe fete, să nu ascundă din bani și le amenința să nu fugă de la el, pentru că le va prinde și le va. Din declarația martorei () mai rezultă că în perioada februarie - sfârșitul lunii martie 2006, martora "a lucrat" în Italia pentru inculpatul.

De asemenea, din depoziția martorului se desprinde concluzia că în Italia, inculpatul le-a obligat pe martorele și (), să se prostitueze pentru el, iar banii câștigați de către fete (aproximativ câte 400 euro/zi fiecare) să-i împartă proporțional cu el. La un tratament similar a fost supusă martora și pe teritoriul Franței, în loc., unde ionculpatul a agresat-o pe aceasta și a obligat-o să iasă în stradă să "producă" pentru el, însă a fost refuzat "de rușine" față de fratele și cunoștințele ei. Chiar și inculpatul, cu ocazia audierilor, dă referințe despre prezența martora (prietena inculpatului ) în Italia și despre periplul ei la locuința numiților "" și "".

Martora se cunoștea cu inculpatul locuind în orașul, respectiv în orașul T din județul Aceasta l-a rugat pe inculpatul să o ducă și pe ea în Italia, deoarece "știe meserie în domeniul croitoriei". Până în, martora a fost transportată de către inculpatul, cu autoturismul inculpatului iar aici, aceasta a fost "plasată la produs" de către inculpatul.

Fiind audiată, inculpata confirmă împrejurarea că în, inculpatul avea o fată "la produs", pe nume, la proxeneții albanezi.Ulterior, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, aceasta a declarat că în realitate, inculpatul a vândut-o pe martora la cetățenii albanezi.

Pe de altă parte, din declarația martorei () reiese că în perioada februarie - martie 2006, când "lucra" pentru "", pe "traseu" a întâlnit o fată blondă pe nume, care a fost "adusă" în Italia de către un Ť. gras, (recunoscut în planșele foto în persoana inculpatului, martora fugind de la el, fără să mai știe nimic de ea, probabil datorită tratamentului la care a fost supusă. Martora nu a putut fi audiată în faza de urmărire penală întrucât a plecat de la domiciliu.

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitelor, (),aplicându-se acestora sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii de câte 500 lei pentru fiecare.

Față de această împrejurare în prezenta cauză aceste persoane au fost audiate în calitate de martor.

Inculpata a avut o atitudine oscilantă pe parcursul urmăririi penale. Inițial nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa și nu a dat nici un fel de relații despre activitatea infracțională a sa, inculpatul și a inculpatului respectiv a celorlalte fete, afirmând că s-a prostituat pe cont propriu în Spania și ocazional în România, (filele 295-297). Ulterior, inculpata a descris amănunțit evenimentele petrecute în Spania, respectiv Italia, fără să se considere vinovată și încercând să sugereze ideea că, a fost o "victimă" a concubinului său, inculpatului și a numiților "" și "". Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpata a declarat că toate fetele ce au fost la "produs" în Spania și Italia (, (), ) au fost de acord să se prostitueze și au împărțit banii cu inculpatul . Doar numita a fost indusă în eroare și constrânsă să se prostitueze de către tatăl său, inculpatul, căruia îi reveneau toți banii. Inculpatul a împrumutat sume în euro de la inculpatul și i-a promis că îi va restitui din câștigurile fiicei sale, pers. văt./ martorei, din prostituție.

În fața instanței inculpata nu a dorit să dea declarație, uzând de dreptul la tăcere, cu precizarea că își menține cea de a doua declarație dată în fața organelor de anchetă și nu se consideră vinovată de faptele pentru care este acuzată.

Inculpatul nu a fost audiat în cauză, el plecând în străinătate, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală (filele 261, 262, 266-271, 275, 276, 278-282, 284-286). De aici, acesta a încercat în mod constant, direct, sau prin intermediul inculpatei să-i intimideze, sau să-i influențeze pe martorul și pe martora (), cu ocazia declarațiilor date de către aceștia la - Biroul Teritorial Arad.

În fața instanței, acesta a fost citat de la domiciliul indicat cu mandat de aducere și organele de poliție au comunicat că inculpatul a vândut apartamentul și a plecat din țară, aflându-se la o adresă necunoscută în Italia. În atare situație, fiind incidente dispozițiile art.177 alin.4 Cod procedură penală s-a dispus citarea acestui inculpat prin afișare la Consiliul local

În faza de urmărire penală inculpatul a negat săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, motivând că declarațiile incriminatoare la adresa sa sunt făcute în scopul de a-l scoate nevinovat pe inculpatul . Cu ocazia audierii sale în fața instanței inculpatul și-a susținut nevinovăția,afirmând că nu știe ce activitate presta fiica sa iar pe martora a pus-o în legătură cu inculpatul, aflând că aceasta dorește să plece din țară pentru a munci ca și croitoreasă.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței respectiv: declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, (), adresa Poliției T, înscrisuri, coroborate cu declarațiile inculpaților și, instanța reține în fapt următoarele:

În luna septembrie a anului 2005 inculpatul, prin intermediul martorei () i-a propus părții vătămate să meargă în Spania pentru prestarea unor munci agricole respectiv la cules de portocale. Partea vătămată a fost de acord cu propunerea făcută, aspect pe care i l-a comunicat și mamei sale, martora. Pentru că partea vătămată avea nevoie de pașaport și nu avea suma necesară obținerii acestuia, inculpatul s-a oferit să o ajute, urmând ca banii să-i restituie după ce va obține venituri din munca prestată. La data de 30 septembrie 2005 inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată în municipiul A, unde aceasta din urmă a primit pașaportul personal, apoi cei doi s-au deplasat la Gara CFR A, unde i-au întâlnit pe martorii, și inculpatul.

În toamna anului 2005 inculpatul aflându-se în orașul T județul H l-a întâlnit pe inculpatul, pe care îl cunoștea de mult timp și i-a propus să-l ducă în Spania,la cules de portocale împreună cu fiica sa, martora. Pentru că aceste persoane nu aveau documente de călătorie, inculpatul le-a dat bani pentru obținerea acestora și le-a spus că va suporta el toate cheltuielile urmând să fie restituite după ce vor obține bani din munca prestată. Cu autoturismul său proprietate personală inculpatul i-a transportat pe inculpatul și martora de la T la

Toate aceste persoane s-au îmbarcat în mașina proprietate personală a inculpatului, marca Ford, de culoare roșie, înmatriculată în Spania și s-au deplasat spre PCTF Nădlac. Ajunși în stația din Nădlac, inculpatul a luat legătura cu un șofer de autocar, rămas neidentificat, stabilind cu acesta să-i transporte pe pasagerii săi până în Ungaria și să le dea sumele de bani necesare pentru a le prezenta autorităților, urmând să-i preia pe teritoriul Ungariei. În această modalitate cele 4 persoane au trecut frontiera în Ungaria, de unde au fost preluați de inculpatul și îmbarcați în autoturismul său. În aceste condiții, pasagerii au fost transportați până la destinația finală, respectiv în Spania. Martorul a rămas în localitatea, unde avea un loc de muncă.

Pe drum inculpatul i-a spus martorei că în Spania urmează să se prostitueze. de împrejurări, respectiv fără bani și într-o țară străină, aceasta a acceptat pentru moment propunerea.

În localitatea, din Spania, inculpatul i-a cazat pe inculpatul, martora și partea vătămată într-un apartament închiriat, unde erau găzduite inculpata (concubina inculpatului ) și o altă fată, pe nume "". În acest moment, inculpatul i-a spus părții vătămate că în realitate nu va munci la cules de portocale ci va merge la drum împreună cu martora și inculpata, pentru a face bani. În ziua următoare, inculpata i-a explicat părții vătămate că munca pe care o va presta constă în racolarea de clienți de pe șosea cu care va întreține relații sexuale contra unor sume de bani, respectiv 20 euro/raport. Partea vătămată s-a opus să presteze astfel de activități, aspect pe care l-a semnalat celor doi inculpați. Inculpata i-a reamintit părții vătămate că le datorează suma de 560 euro și trebuie să o restituie iar inculpatul a amenințat- Întrucât partea vătămată cunoștea comportamentul violent al inculpatului (locuind anterior în aceeași localitate ) manifestat prin amenințările și violențele exercitate asupra concubinei sale, fiindu-i teamă de acesta, s-a deplasat împreună cu inculpata, martora și numita, cu un taximetru, pe marginea șoselei din, lângă o plantație de portocali. Inculpata, i-a explicat părții vătămate ce trebuie să facă, punându-i la dispoziție un pachet de șervețele și prezervative.

Activitatea se desfășura în următoarele condiții. Inculpata, partea vătămată, martora și numita "" erau în acel loc de către inculpatul, cu autoturismul său, persoanele care opreau erau întrebate de inculpata pe care dintre cele trei fete le preferă și apoi se stabilea tariful în funcție de felul serviciilor solicitate (sex oral, normal sau anal).La sfârșitul zile, fetele erau aduse acasă de către inculpatul, căruia trebuia să i se prezinte situația de peste zi, respectiv câștigul acestora, lucru pe care îl făcea inculpata. Dacă era nemulțumit de încasările zilnice inculpatul o agresa pe concubina sa, pentru a da exemplu celorlalte și a le insufla acestora temere față de el și a le determina să câștige cât mai mulți bani. De asemenea, inculpatul îi reproșa permanent concubinei sale că nu se ocupă de fete, pentru a se aranja și a constitui o atracție pentru clienți. După câteva zile partea vătămată le-a spus celor doi inculpați că nu dorește să continue cu practicarea prostituției și vrea să se întoarcă în țară. Nu a reușit acest lucru întrucât la "produs" era însoțită permanent de inculpata, pașaportul îi era reținut de inculpatul care îi repeta permanent că îi este datoare. În aceste condiții partea vătămată s-a prostituat în Spania timp de o lună, câștigând suma de aproximativ 3000 euro, care i-a fost luată de inculpatul.

Pentru că inculpatul nu a găsit loc de muncă, inculpatul i-a împrumutat sume de bani, urmând să-i restituie când va avea posibilități. Inculpatul nu cunoștea cu ce se ocupă fiica sa știind doar că merge la muncă. Martora era supravegheată permanent de inculpata, nu avea voie să plece singură din imobilul în care locuia și să intre în contact cu alte persoane. de o lună și J martora a practicat prostituția, realizând în total aproximativ suma de 9000 euro, bani pe care i-a dat tatălui său și a acesta i-a predat inculpatului, în contul datoriei pe care o avea la susnumitul.

Inculpatul a aflat despre oportunitățile financiare din Italia și a hotărât să se deplaseze în această țară cu persoanele de mai sus. În aceste condiții, la sfârșitul lunii octombrie 2005 inculpatul le-a transportat pe inculpata, partea vătămată, martora și inculpatul în Italia, în localitatea Chiari. Aici, aceste persoane au fost cazate în imobilul unui cetățean albanez, pe nume"" care trăia în concubinaj cu o româncă "". În această țară, partea vătămată și martora au fost constrânse să se prostitueze de către inculpații și precum și de numita " ", impunându-li-se să facă sex normal pentru 30 euro și sex anal pentru 100 euro. Partea vătămată nu a mai suportat regimul la care a fost supusă și a încercat să fugă dar a fost surprinsă de inculpata și numita " ", a fost anunțat inculpatul care a agresat-o pe partea vătămată, aplicându-i lovituri până la ajuns în stare de inconștiență. În perioada octombrie-începutul lunii decembrie 2005 din practicarea prostituției în Italia partea vătămată a câștigat aproximativ 10000 euro(între 300-400 euro/zi). Din acești bani partea vătămată a primit 1000 euro restul de 9000 euro i-a dat inculpatului, fie direct, fie prin intermediul inculpatei. Partea vătămată a fost surprinsă de autoritățile italiene fără acte originale de călătorie asupra ei și în prima decadă a lunii decembrie 2005 fost expulzată cu avionul, în România, fiindu-i aplicată viză de interdicție pentru Italia.

Programul de activitate al celor două fete se desfășura la fel ca în Spania. La un moment dat martora nu a mai dorit să se prostitueze dar inculpatul a amenințat-o cu bătaia, spunându-i că are mulți bani să-i datoreze, dintre cei luați cu titlu de împrumut de tatăl său. realizate de martora din practicarea prostituției în Italia, în perioada octombrie-decembrie 2005 au fost de aproximativ 12000 euro, sumă pe care aceasta în totalitate a dat-o tatălui său, inculpatul, care la rândul său a predat-o inculpatului, în contul datoriei. Martora a fost găsită de autoritățile italiene fără acte de identitate asupra ei și a fost expulzată în România în luna ianuarie 2006.

Inculpatul l-a cunoscut pe martorul, ocazional, în localitatea A și i-a spus acestuia că transportă persoane în străinătate la muncă, i-a dat numărul de telefon spunându-i să-l caute dacă știe pe cineva interesat. Inculpatul i-a cerut martorului să-i caute fete dornice să lucreze ca și dansatoare în Spania și Italia, urmând să-i dea un comision pentru acest serviciu. Ulterior, martorul a aflat că partea vătămată, o rudă a sa, dorește să plece în Spania, la prietenul său și a pus-o în legătură cu inculpatul, pentru aot ransporta în acel loc. Inculpatul s-a deplasat în localitatea D și a întâlnit-o pe partea vătămată, căreia i-a propus să o ducă la cules de portocale în Spania, pentru că se câștigă mai bine. Partea vătămată a fost de acord cu propunerea făcută și la data de 3 august 2005 plecat spre Spania împreună cu inculpatul, cu autoturismul acestuia, însoțiți de mai multe persoane.

În localitatea din Spania, partea vătămată a întâlnit-o pe concubina inculpatului, inculpata și a aflat că urmează să se prostitueze cu diferite persoane în schimbul unor sume de bani. I s-a comunicat că tariful pentru un raport sexual este de 20 euro, inculpatul spunându-i că J din suma obținută trebuia să i-o dea acestuia. De asemenea, inculpatul i-a spus părții vătămate că îi datorează suma de 35o euro pentru transport, a amenințat-o și pentru că nu avea bani și o altă alternativă, aceasta a fost nevoită să accepte propunerea. În acea locație se mai aflau două fete, care i-au spus părții vătămate că au fost aduse de inculpatul în același scop. Activitatea se desfășura în aceleași condiții, respectiv partea vătămată se deplasa cu inculpata pe câmp, unde aceasta din urmă discuta cu clienții, stabilea prețul și după consumarea raportului sexual, banii erau luați de partea vătămată și apoi îi preda inculpatei.Aceasta o supraveghea permanent pe partea vătămată, nu i se permitea să plece, o însoțea și o îndruma, amenințând-o că dacă nu va respecta cele impuse, o va spune inculpatului. În perioada în care partea vătămată s-a prostituat în Spania, a câștigat din această activitate suma de 1400 euro, din care J, respectiv 700 euro i-a dat inculpatei, 300 euro i-a păstrat pentru întoarcerea în țară iar restul i-au fost furați de inculpatul. Cu ajutorul unor cetățeni români pe care i-a cunoscut în acel loc, partea vătămată a reușit să fugă și să se întoarcă în țară. După ce s-a întors în țară, partea vătămată a fost căutată de inculpatul care i-a propus să o ducă în Italia pentru a se prostitua întrucât se câștigă mai bine. Cu acea ocazie, inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată că va avea probleme dacă va face declarații împotriva sa. În același context, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpata, la inițiativa acesteia din urmă și i-a sugerat să-și retragă declarațiile date în fața organelor de anchetă.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2000 euro reprezentând daune morale.

La mijlocul lunii octombrie 2005 inculpatul le-a cunoscut în gara din S M pe martorele și și le-a propus acestora să le ducă în Italia pentru a lucra ca dansatoare. Cele două martore au fost de acord cu propunerea și l-au însoțit pe inculpatul până în localitatea, județul Aici, fetele au rămas câteva zile până la sosirea martorei și pe toate inculpatul le-a transportat cu autoturismul său, marca Ford, de culoare roșie, până în Italia. În această țară, martorele au fost cazate în apropierea orașului, în imobilul unui cetățean albanez, care se numea " " și care stătea în concubinaj cu o româncă "". În acest imobil erau cazate și inculpata, partea vătămată și martora. Inculpatul le-a propus martorelor, și să se prostitueze, J din câștiguri urmând să-i revină lui iar cealaltă J să le rămână lor și să-și achite cheltuielile de întreținere, propunere acceptată de acestea. În desfășurarea activității, fetele erau supravegheate de inculpata și la întoarcerea acasă trebuiau să pună toți banii câștigați pe masă. Ele erau percheziționate de inculpata și de" " și cu ocazia unei astfel de percheziții asupra martorei s-a găsit ascunsă suma de 250 euro. Acest fapt l-a determinat pe inculpatul să o agreseze pe aceasta, dar a intervenit martora,care l-a amenințat că-l va denunța organelor de poliție dacă nu le aduce în România. În aceste împrejurări, la mijlocul lunii 2005 martorele și au revenit în țară, cu autoturismul inculpatului. În perioada celor două săptămâni în care martorele și au practicat prostituția în Italia ele au obținut sumele de 5000 euro și respectiv 4500 euro din care i-au dat inculpatului suma de 4750 euro.

În luna 2005 inculpatul i-a propus martorei ( ) să o ducă în Italia să se prostitueze, oferindu-i protecție și în schimb cerându-i J din câștiguri. Martora a fost de acord cu propunerea inculpatului. împreună cu acesta au plecat cu autoturismul marca Ford (aparținând inculpatului ) în localitatea -Italia. Aici, martora a fost cazată într-un imobil aparținând unui cetățean albanez "",ce locuia în concubinaj cu o româncă "".În această locație erau cazate inculpata,partea vătămată,. Toate aceste fete se prostituau pentru inculpatul. Inculpatul le ducea pe susnumitele la șosea și le lăsa sub supravegherea concubinei sale. Martora ( ) avea obligația de a-i telefona inculpatului de fiecare dată când apărea un client. Când reveneau acasă fetele erau obligate să pună pe masă sumele realizate din practicarea prostituției, se numărau banii și din întreaga sumă, J erau luați de inculpatul. Uneori, fetele erau percheziționate pentru a nu ascunde bani și erau amenințate de către inculpatul.

Martora () s-a prostituat în Italia timp de o lună și înainte de sărbătorile de iarnă ale anului 2005 s-a întors în țară. Ea a realizat aproximativ 3000 euro, bani luați de inculpatul.

În luna februarie 2006 martora () s-a deplasat din nou în Italia, cu inculpatul,în localitatea. S-a cazat tot în imobilul lui "", unde era cazată și martora (concubina inculpatului ).Aceasta din urmă se prostitua pentru inculpatul iar martora a fost vândută de inculpatul, cetățeanului albanez "". Martora s-a prostituat în continuare pentru această persoană. În luna aprilie 2006 martora, ajutată de prietenul său a fugit în Franța. Pe teritoriul Franței, martora l-a întâlnit pe inculpatul și martora, aceasta din urmă fiind agresată pe motiv că nu dorea să se prostitueze pentru inculpatul. Cu ocazia acestei întâlniri inculpatul atenționat-o pe martora să nu declare împotriva sa în fața autorităților române.

În municipiul SMi nculpatul a cunoscut-o pe martora și în luna 2005 adus-o pe aceasta în Italia. Martora a fost cazată în imobilul lui "", unde se aflau inculpata, partea vătămată și martora ( ). Martora s-a prostituat pentru inculpatul în aceleași condiții ca și celelalte fete, J din banii câștigați fiindu-i dați inculpatului. Martora s-a prostituat pentru inculpatul în perioada -decembrie 2005, realizând suma de 3000 euro, pe care i-a dat acestuia. Înainte de sărbătorile de iarnă ale anului 2005 martora însoțită de martorele și s-au întors în România.

În luna octombrie 2006 martora a luat legătura cu martorele și pentru a se deplasa împreună cu inculpatul în Franța pentru a se prostitua în aceleași condiții.

Martora s-a prostituat în Italia în perioada octombrie -decembrie 2005 și februarie-martie 2006, obținând din întreținerea de relații sexuale suma de 9000 euro, pe care a dat-o inculpatului. Acest inculpat a încercat să o determine pe martora să se prostitueze pentru el în Franța dar martora a refuzat, întrucât îi era rușine de rudele sale, aflate în acel loc.

Inculpatul o cunoștea pe martora din localitatea T și aceasta l-a rugat să o ajute să-și găsească un loc de muncă în străinătate.În aceste împrejurări, inculpatul a pus-o în legătură pe această martoră cu inculpatul, care a transportat-o în Italia și după câteva zile a fugit.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați separat și sub prestare de jurământ martorii, declarațiile lor fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei. De asemenea, a fost ascultată partea vătămată.

Cu privire la martorii din lucrări, (), având în vedere faptul că, deși au fost întreprinse toate demersurile procedurale prevăzute de lege,audierea lor în faza cercetării judecătorești nu a fost posibilă, instanța a dat eficiență dispozițiilor art.327 alin.3 Cod procedură penală, luând în considerare declarațiile date de acești martori în faza de urmărire penală.

Martora nu a putut fi audiată în faza de urmărire penală și în fața instanței întrucât din actele dosarului rezultă că este plecată din țară.

Partea vătămată deși legal citată nu s-a prezentat în fața instanței.

Dintr-un punct de vedere, teoria a sintetizat o serie de reguli, raportabile la ansamblul probator, prestabilite pe baza unei generalizări a practicii judiciare. O primă asemenea regulă o constituie aceea potrivit căreia o singură probă directă poate fi suficientă pentru dovedirea existenței faptei și a vinovăției făptuitorului. Prin urmare, declarația unui martor ocular poate justifica o soluție de condamnare a inculpatului dacă ea confirmă vinovăția acestuia. O altă regulă se referă la aceea, că o singură probă indirectă nu este niciodată suficientă întrucât coroborarea, care este presupune existența mai multor probe, este de esența probelor numite indirecte. Acestea fac dovada nu prin individualitatea lor, importantă ca element al unui sistem, ci prin ansamblul lor, din care trebuie să rezulte în mod necesar o singură concluzie, cu excluderea oricărei alteia. În aceeași ordine de idei, pentru aprecierea elementelor de fapt, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, se bazează pe principiul probei "dincolo de orice îndoială rezonabilă", dar adaugă că o asemenea probă poate rezulta dintr-un ansamblu de indicii sau de prezumții necontestate, suficient de grave, precise și concordante; în plus, poate fi avut în vedere comportamentul părților în timpul aprecierii probelor (cauza Orhan c/v Turciei, hot. din 18 iunie 2002).

Coroborând materialul probatoriu existent în cauză și având în vedere cele de mai sus, prima instanța a apreciat că participarea inculpaților și la săvârșirea faptelor a fost demonstrată în ciuda poziției acestora, pe care au adoptat-o pe întreg parcursul procesului penal. Astfel, inculpatul s-a sustras de la urmărire penală și judecată, ceea ce denotă că nu era străin de faptă și încearcă să se pună la adăpost de o eventuală răspundere penală. Pe de altă parte el a încercat să influențeze martorii în darea declarațiilor.

Fapta inculpatului care în perioada octombrie-decembrie 2005, recrutat-o, a transportat-o și a cazat-o pe partea vătămată, prin înșelăciune referitor la natura muncii prestate, în scopul exploatării sale prin obligarea la practicarea prostituției în Spania și Italia, obținând din această activitate foloase materiale constituie infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.1, alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001 modificată și republicată.

Fapta inculpatului care în perioada august -septembrie 2005 transportat-o și a cazat-o pe partea vătămată, prin înșelăciune referitor la natura muncii prestate, în scopul exploatării sale, prin obligarea la practicarea prostituției în Spania, obținând din această activitate foloase materiale constituie infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.1,alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001 modificată și republicată.

Fapta inculpatului care în perioada octombrie-decembrie 2005 transportat-o și a cazat-o pe martora, prin înșelăciune referitor la natura muncii prestate, prin oferirea, darea de bani (împrumuturi tatălui acesteia -inculpatul ), în scopul exploatării sale, prin obligarea la practicarea prostituției în Spania și Italia, obținând din această activitate foloase materiale constituie infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.1,alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001 modificată și republicată.

Întrucât toate aceste fapte au fost comise de inculpatul în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, deși în perioade diferite, prima instanța a reținut în privința acestora dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal.

Faptele inculpatului care în perioadele septembrie-decembrie 2005 și februarie-martie 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-a recrutat și prin folosirea acelorași mijloace, le-a îndemnat, le-a înlesnit și a tras foloase materiale în urma practicării prostituției de către martorele, ( ), în Italia constituie infracțiunea de proxenetism în formă continuată prevăzută de art.329 alin.1,alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În stabilirea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul prima instanța a avut în vedere Decizia nr. XVI din 19 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în soluționarea recursului în interesul legii și a cărei aplicare este obligatorie conform art.414/2 alin.3 Cod procedură penală.

În limitele legale ale pedepselor prima instanța l-a condamnat pe inculpatul la 7 ani închisoare în baza art.12 alin.1, 2 lit. a din Legea nr.678/2001 modificată și republicată cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și în baza art.65 Cod penal a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani.

În baza art.329 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal prima instanță l-a condamnat pe inculpatul la 4 ani închisoare și în baza art.65 Cod penal a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani.

Văzând că faptele au fost comise de către inculpat înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, aflându-se în situația concursului real de infracțiuni, prima instanța în baza art.33 lit. a, 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an închisoare urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului prima instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor comise precum și persoana inculpatului. Acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a sustras de la urmărire penală și judecată, fapt ce rezultă din împrejurarea că a vândut imobilul unde locuia și a plecat din țară. De asemenea, a încercat influențarea martorilor și a părților vătămate, creându-le acestora o stare de temere datorită comportamentului său violent. Prima anstanța a apreciat că scopul pedepsei astfel cum este definit de art.52 Cod penal va putea fi atins în cazul inculpatului prin executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate.

Potrivit Deciziei nr. LXXIV din 5 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii și care este obligatorie conform art.414/2 alin.3 Cod procedură penală, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza I-c Cod penal nu se face automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 Cod penal. Ca atare și în acord cu decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii, se impune examinarea de către instanță a împrejurării dacă interdicția este justificată. Gravitatea faptelor comise de inculpatul relevă că acesta nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum sunt relațiile sociale care privesc conviețuirea socială, care asigură libertatea și demnitatea persoanei, morala publică. Din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta aceste valori, acesta fiind unul din motivele pentru care va executa pedeapsa în regim de detenție, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și localitatea. Tribunalul a considerat că este proporțională și justificată interzicerea drepturilor sale electorale pe durata executării pedepsei.

Astfel, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.

Fapta inculpatei care în perioada octombrie-decembrie 2005, împreună cu inculpatul, au recrutat-o, au transportat-o și au cazat-o pe partea vătămată, prin înșelăciune referitor la natura muncii prestate, în scopul exploatării sale prin obligarea la practicarea prostituției în Spania și Italia, obținând din această activitate foloase materiale constituie infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.1,alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001 modificată și republicată.

Fapta inculpatei care în perioada august -septembrie 2005, împreună cu inculpatul, au transportat-o și au cazat-o pe partea vătămată, prin înșelăciune referitor la natura muncii prestate, în scopul exploatării sale, prin obligarea la practicarea prostituției în Spania, obținând din această activitate foloase materiale constituie infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.1,alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001 modificată și republicată. Întrucât toate aceste fapte au fost comise de inculpatul în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, deși în perioade diferite, instanța urmează a reține în privința acestora dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal.

Întrucât toate aceste fapte au fost comise de inculpata în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, deși în perioade diferite, prima instanța a reținut în privința acestora dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal.

Faptele inculpatei, care în perioada octombrie-decembrie 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, prin folosirea acelorași mijloace (supraveghere fete, evidență clienți și raportare încasări, colectare bani, percheziții corporale ale fetelor) l-a ajutat pe inculpatul să tragă foloase de pe urma practicării prostituției de către martorele, (), în Italia constituie infracțiunea de complicitate la proxenetism în formă continuată prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.329 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În stabilirea încadrării juridice a faptelor comise de inculpata instanța a avut în vedere Decizia nr. XVI din 19 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în soluționarea recursului în interesul legii și a cărei aplicare este obligatorie conform art.414/2 alin.3 Cod procedură penală.

La individualizarea pedepsei ce se a fost aplicată inculpatei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise precum și persoana inculpatei. Inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale și instanța remarcă prezența acesteia la fiecare termen de judecată, prezență care dovedește interesul pe care aceasta îl manifestă față de situația sa și conștientizarea riscului pe care îl presupune aplicarea unei eventuale sancțiuni. Totodată, prezența inculpatei la judecată denotă, intenția acesteia de a colabora cu autoritățile judiciare, chiar dacă s-a prevalat de dreptul la tăcere, dovedind o adaptare adecvată la standardele normative ale societății și o acceptare a acestora. Această capacitate corespunzătoare de integrare socială permite exprimarea concluziei că inculpata a realizat gravitatea faptelor comise, impunându-se aplicarea unui tratament sancționator mai puțin represiv. Astfel, tribunalul a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante conform art.74 alin.2 Cod penal.

În limitele legale ale pedepselor prima instanța a condamnat-o pe inculpata la 3 ani închisoare în baza art.12 alin.1, alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001 modificată și republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.74 alin.2,art.76 lit. b Cod penal.

În baza art.26 Cod penal raportat la art.329 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.74 alin.2 și art.76 lit. d Cod penal prima instanță a condamnat-o pe aceeași inculpată la 1 an închisoare.

Văzând că faptele comise de inculpată se află în situația concursului real de infracțiuni prevăzut de art.33 lit. a Cod penal, prima instanța, în baza art.34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.

Prima instanța a dat eficiență dispozițiilor art.76 alin.3 Cod penal privind pedeapsa complementară.

Ca o consecință a condamnării, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a,b Cod penal, din aceleași considerente expuse mai sus cu privire la inculpatul.

În cauză prima instanța a dispus efectuarea unui referat de evaluare privind pe inculpata, sens în care Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arade întocmit referatul nr.705/26.02.2008. Din cuprinsul acestuia a reținut că inculpata provine dintr-o familie destrămată, la 11 ani a rămas orfană de mamă, locuind sporadic la rude sau la centru de plasament. Nu a fost înscrisă în procesul de învățământ dar are cunoștințe elementare de scris și citit. La 15 ani s-a raliat în concubinaj cu inculpatul, relație din care a rezultat un copil minor de 5 ani. Inculpatul a amenințat-o și determinat-o să practice prostituția, trăind din banii câștigați de ea. În prezent inculpata este raliată în concubinaj cu numitul și are un copil de 6 luni și împreună locuiesc într-un imobil cu o dotare și mobilare sumară, aparținând unei rude. Inculpata nu este încadrată în muncă, se ocupă de creșterea minorului și veniturile zilnice sunt realizate de concubinul său.

Referatul de evaluare a concluzionat că inculpata prezintă perspective medii de reintegrare socială, date fiind carențele de instruire școlară și pregătire profesională ale acesteia precum și puterea obișnuinței, reflectată în timpul îndelungat în care a practicat prostituția. S-a considerat că atitudinea responsabilă a inculpatei față de copiii săi, dorința acesteia de a renunța la practicarea prostituției și de a evita mediul infracțional și compania inculpatului ar putea contribui la consolidarea perspectivelor sale de reintegrare.

Având în vedere cuantumul pedepsei aplicate acesteia, împrejurarea că nu este cunoscută cu antecedente penale precum și persoana acesteia astfel cum este reliefată în referatul întocmit, atitudinea acesteia după comiterea infracțiunilor, tribunalul a considerat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment și chiar fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, inculpata nu va mai săvârși infracțiuni.

Așadar, prima instanța, în baza art.86/1 Cod penal a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatei sub supravegherea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad și în baza art.86/2 Cod penal va fixa acesteia un termen de încercare de 6 ani.

În conformitate cu dispozițiile art.86/3 alin.1 Cod penal inculpata va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art.86/3 alin.3 Cod penal instanța a impus inculpatei obligația de a urma un program de consiliere în cadrul Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad.

În baza art.359 Cod procedură penală instanța a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.86/4 Cod penal.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal.

În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive de la 2.05.2006 până la 17.05.2006 și durata reținerii din 31.10.2006-1.11.2006.

Cu privire la inculpatul prima instanța a reținut că în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării probelor revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești. Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Astfel, cu privire la infracțiunea de trafic de persoane reținută în sarcina inculpatului, prima instanța a reținut că fapta nu a fost comisă de către inculpat. Aceasta pentru că, martora, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței a susținut că inculpatul (tatăl său) nu a determinat-o sau constrâns-o în vreun fel să practice prostituția, nu a cunoscut despre faptul că se prostituează și că banii pe care îi da acestuia provin din această activitate. De asemenea, martora a arătat că nu a fost vândută de tatăl său în Italia. Aceste declarații se coroborează cu declarațiile inculpatului. Declarația martorului, dată în fața instanței prin care afirmă că a aflat despre vânzarea martorei de către tatăl său, de la o altă persoană, urmează a fi înlăturată întrucât este o probă indirectă și nu se coroborează cu alte probe. Pe de altă parte, declarația inculpatei dată inițial în faza de urmărire penală, prin care arăta că martora a fost traficată și vândută de inculpatul, a fost reformulată de către aceasta iar în fața instanței, inculpata nu a dorit să dea declarație. Probele dosarului au dovedit că traficarea martorei s-a făcut de către inculpatul. Întrucât prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul nu a fost răsturnată prin probe certe, iar prima instanța în baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală l-a achitat pe acest inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art.12 alin.1, alin.2 lit. din Legea nr.678/2001 modificată și republicată.

Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art.329 alin.1, 2 Cod penal, reținându-se că în perioada februarie-martie 2006 transportat-o și a traficat-o pe martora în scopul practicării prostituției în Italia. Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei iar martora nu a putut fi audiată nici în faza de urmărire penală nici în fața instanței. Singura declarație referitoare la această acuzație adusă inculpatului este cea a inculpatei care afirmă că "inculpatul avea o fată la produs, la proxeneții albanezi",dar această susținere nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar. Astfel, prima instanța în baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. a Cod procedură penală l-a achitat pe inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin.1, 2 Cod penal.

Prima instanța a apreciat că răspunderea civilă se angajează atât în situația existenței unui prejudiciu material cât și moral. Instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite, pe care cel ce a săvârșit-o trebuie să răspundă atât pe plan social, prin executarea sancțiunii penale cât și pe plan individual prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul în patrimoniul părții vătămate și în domeniul vieții sufletești.

Așadar, prima instanța a apreciat că partea vătămată a suferit ca urmare a acțiunii infracționale exercitate de inculpatul și în baza art.14, 346 Cod procedură penală raportat la art.998 cod civil l-a obligat pe acest inculpat să plătească acesteia suma de 2000 Euro sau contravaloarea în lei la data executării, cu titlu de daune morale. S-a considerat că în acest cuantum, daunele morale sunt menite să contribuie la reducerea compensatorie a suferințelor psihice cauzate părții vătămate.

În baza art.19 din Legea nr.678/2001 modificată și republicată a confiscat de la inculpata suma de 700 euro sau contravaloarea în lei la data executării și de la inculpatul suma de 24300 euro sau contravaloarea în lei la data executării.

În baza art.329 alin.4 Cod penal a confiscat de la inculpatul suma de 19750 euro sau contravaloarea în lei la data executării.

În baza art.191 Cod procedură penală a obligat inculpații și să plătească statului câte 1800 lei cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare urmând să rămână în sarcina statului.

În baza art.189 Cod procedură penală a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați A sumei de 450 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu conform delegațiilor nr.3035/4.09.2007-avocat, nr.3036/4.09.2007-avocat, nr.3037/4.09.2007-avocat.

Împotriva sentinței penale nr. 155/16.05.2008, pronunțată de Tribunalul Arad, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul.

Apelul declarat de parchet îl privește pe inculpatul și, se solicită condamnarea acestuia, pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.12 alin.1, art.2, lit.a din 678/2001, modificată și republicată și art.329 alin.1,2

Cod Penal

Pentru inculpatul, s-a solicitat achitarea acestuia, în baza art.10 lit.a C.P.P. pentru comiterea infracțiunii prev.de art.12 alin.1,2, lit.a din 678/2001 și reindividualizarea pedepsei privind infracțiunea prev.de art. 329 alin.1,2 Cod Penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, în sensul reducerii ei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Apelurile sunt nefondate.

Analizând sentința penală apelată, în raport cu solicitările formulate de apelanți, de celelalte părți și din oficiu, în limitele prev.de art. 371 alin.2 C.P.P. se constată că, instanța având în vedere întreg materialul probator, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În privința inculpatului, în mod corect s-a apreciat că declarațiile martorei -, date în ambele faze ale procesului penal, se coroborează cu declarațiile inculpatului, în sensul că acesta nu a determinat-o sau constrâns-o, pe martoră, să practice prostituția și nu a cunoscut că sumele aduse provin din activitatea de prostituție.

Din probele administrate rezultă că, traficarea martorei -, s-a făcut de către inculpatul, care a transportat-o și cazat-o pe aceasta în Spania și apoi în Italia, obligând-o la practicarea prostituției și ascunzându-i natura muncii pe care urma să o practice în străinătate.

A fost înlăturată declarația martorului, care a arătat că știe de la o altă persoană despre vânzarea martorei - de către tatăl său, inculpatul. S-a avut în vedere că aceasta este o probă indirectă, care nu se coroborează cu alte probe administrate.

De asemenea, și declarația inculpatei -, dată în faza de urmărire penală, a fost înlăturată. Această inculpată nu a vrut să facă declarații în fața instanței, iar ea se ocupa cu aceleași activități ca și inculpatul, fiind complicea acestuia.

Așa fiind, s-a apreciat că, în cauză sunt dubii cu privire la săvârșirea celor două infracțiuni, reținute prin rechizitoriul parchetului, de către inculpatul, și cum această stare profită în mod legal inculpatului, s-a dispus achitarea acestuia. Într-adevăr din probatoriul administrat ( în măsura în care acest lucru a fost posibil, deoarece o parte din martori nu au putut fi audiați, fiind plecați în străinătate) nu s-a putut contura cu certitudine convingerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, prezumția de nevinovăție de care acesta se bucură, nu a putut fi înlăturată.

În consecință, se apreciază că apelul declarat de parchet este nefondat, urmând a fi respins.

Referitor la apelul declarat de inculpatul, se constată că, din declarațiile date în fața instanței de către partea vătămată și martorii -, -, și, rezultă cu certitudine că, acest inculpat se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată și de proxenetism, tot în formă continuată.

De altfel, acest inculpat s-a sustras cercetării judecătorești, fiind citat cu mandat de aducere, s-a constatat că acesta s-ar fi mutat în străinătate, fără a se cunoaște adresa.

În consecință, cererea de achitare solicitată pentru infracțiunea de trafic de persoane nu poate fi reținută, această cerere nefiind fundamentată pe probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești. În acest sens fiind declarațiile celorlalți inculpați, a părții vătămate și a martorilor audiați, și care au fost menționați.

Referitor la infracțiunea prev.de art.329 alin.1,2 Cod Penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, se constată că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pedeapsă care se încadrează în limitele prevăzute de lege, iar cuantumul și modalitatea de executare, reflectă pericolul social al faptelor săvârșite, faptul că infracțiunea a fost săvârșită în condițiile art.41 alin.2 Cod Penal, că inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței, deși s-a încercat citarea acestuia prin toate mijloacele procedurale.

În consecință, se apreciază că, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod Penal, nefiind necesară o altă reindividualizare a pedepsei și a modului de executare a acestea.

Așa fiind, în baza art.379 pct.1, lit.b C.P.P. apelurile declarate în cauză, urmează a fi respinse ca nefondate.

În baza art.192 alin.2 C.P.P. inculpatul apelant va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar celelalte cheltuieli vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.379 pct.1, lit.b C.P.P. respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul, împotriva SP nr. 155/16.05.2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-, ca nefondate.

Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile MJ către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpatul.

În baza art.192 alin.2 C.P.P. obligă inculpatul, la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, iar celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare cu inculpatul și părțile vătămate și de la pronunțare cu inculpatul .

Pronunțată în ședință publică azi 10 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky

- - G -

GREFIER

- -

RED: VI/19.11.2008

Dact: 2 exempl/ 19 2008

Primă instanță: Tribunalul Arad

Jud:

Președinte:Victor Ionescu
Judecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Mandat european de arestare Spete. Sentința 264/2008. Curtea de Apel Timisoara Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 153/2008. Curtea de Apel Timisoara