Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Lg. 678/2001 -
(Număr în format vechi 241/MF/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 33
Ședința ne publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER: - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
**************************************
Pe rol, soluționarea apelului penal declarat de MINISTERUL PUBLIC - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ - BIROUL TERITORIAL MEHEDINȚI privind pe inculpatul, aflat în stare de libertate, cu domiciliul în M,--.2,.4,.18, jud. G, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 și art. 2 și 7 din Legea nr. 39/2003, împotriva sentinței penale nr. 240 de la 19 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință nepublică au lipsit inculpatul pentru care s-a prezentat apărător ales, avocat, părțile vătămate, partea civilă
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei de către grefier, după care;
Se prezintă avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul, și solicită instanței acordarea onorariului având în vedere că a formulat motive de apel, s-a prezentat în instanță, dosarul având mai multe de un an de când este pe rol.
Avocat invocă excepția nulității absolute a apelului declarat de Biroul Teritorial Mehedinți având ca temei juridic dispozițiile art. 197 alin.2 cod procedură penală care prevăd sub sancțiunea nulității absolute dispozițiile relative la calitatea persoanei ce a sesizat instanța de judecată. Legea de organizare și funcționare a DIICOT la art. 2 alin. 2 prevede că DIICOT exercită drepturile și îndeplinește obligațiile procedurale prevăzute de lege, în cauzele privind infracțiunile atribuite prin prezenta lege în competența sa.
Depune înscris în acest sens, un duplicat înmânându-l reprezentantului Ministerului Public.
Instanța reține excepția invocată ca un mijloc de apărare referitor la apelul parchetului și pune în vedere apărătorului inculpatului să dezvolte această apărare în cadrul dezbaterilor.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, instanța apreciind cauza în stare de de judecată, a acordat cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul Ministerului Publica vând cuvântul arată că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu. Invocă în acest sens Decizia nr. XVI / 19 martie 2007 privind soluționarea unui recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că: în aplicarea dispozițiilor incriminatorii ale art. 329 din Codul penal și art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 și respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din codul penal este dată de obiectul juridic generic diferit al acelor incriminări, respectiv de valoarea socială protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea la libera voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 din Codul penal, apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.
La punctul 4 aliniat ultim se precizează că în situația unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau de primire a unei persoane, prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritatea asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.
În situația de față nu ne găsim în prezența unei infracțiuni de proxenetism prin îndemnul la practicarea prostituției ci în prezența art.12 și 13 din Legea nr. 678/2201, acestor părți vătămate când au acceptat să-l însoțească pe inculpat să lucreze în locurile respective, nu li s-a spus că o să se prostitueze.
Precizează că din probele adminJ. în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Solicită admiterea apelului desființarea sentinței și condamnarea inculpatului potrivit motivelor de apel.
Avocat pentru inculpatul arată că apelul declarat de CO. - Biroul Teritorial Mehedinți este lovit de nulitate absolută. În condițiile în care la Tribunalul Mehedinți, Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți acesta avea calitate pentru a promova calea ordinară de atac a apelului și nu procurorul care a emis și rechizitoriul, în speță.
Consideră că apelul declarat de este inadmisibil,motiv pentru care solicită respingerea apelului.
În ceea ce privește schimbarea încadrării juridică pusă în discuție de instanță precizează că nu se impune iar referitor la fondul cauzei consideră că soluția pronunțată de Tribunalul Mehedinți prin care inculpatul a fost achitat este temeinică și legală.
Reprezentantul Ministerului Public, în ceea ce privește excepția invocată arată că este nefondată, face parte din Ministerul Public iar procurorii din cadrul pot declara apel, recurs, chiar dacă nu a participat la judecată întrucât legea nu interzice acest lucru.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 240 de la 19 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul cu nr-, în baza art. 11 pct.2 lit.a CPP, rap. la art. 10 lit.c CPP, s-a dispus achitarea inculpatului - fiul lui și, născut la 01.05.1980 în localitatea M, județul G, cu același domiciliu,-, -.2,.4,.18, cetățenia română, fără ocupație, căsătorit, cu doi copii minori, studii 10 clase, cu antecedente penale - pentru infracțiunile prev. de art. 12 pct.2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplic. art. 41 alin.2 CP, art. 13 pct.1 din Legea nr.678/2001 și art. 2 și art.7 din Legea nr.39/2003.
În baza art. 350 alin.2 CPP, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă
Cheltuielile judiciare, în sumă de 300 RON, au rămas în sarcina statului.
Cu privire la onorariile pentru apărătorii din oficiu, desemnați părților vătămate, în sumă de câte 150 lei ( în total 750 lei),instanța a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul -Biroul Teritorial Mehedinți din 30 martie 2007, fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, fiul lui și, născut la 01.05.1980 în M, județul G, cu același domiciliu,-, -.2,.4,.18, cetățenia română, fără ocupație, căsătorit, doi copii minori, studii 10 clase, cu antecedente penale, pentru infracțiunile prev. de art.12 pct.2, lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin.2 din CP, art.13 pct.1 din Legea nr.678/2001 și art.2 și art.7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic.art.33-34 CP.A fost disjunsă cauza față de inculpații și, învinuiții și, precum și față de făptuitorii și -, în vederea continuării cercetărilor pentru infracțiunile prev.de art.12 și 13 din Legea nr.678/2001.
S-a reținut în actul de sesizare că inculpații și se află în relații de concubinaj și au domiciliul stabil în România - municipiul T M, județul
Cei doi, în urmă cu mai mulți ani, împreună cu fiul lor "",
s-au stabilit, ca rezidenți, în orașul - Spania. Aici, cei trei, ajutați de alți cetățeni români, au pus bazele unei rețele de traficanți de persoane. direct, fie prin intermediari, inculpații au recrutat fete fără posibilități materiale de trai și transportat din România în Spania - orașul, sub promisiunea unui loc de muncă bine plătit, dar, în realitate, le-au exploatat sexual.
La acest grup constituit în Spania a aderat și inculpatul -, care, în perioada 2002-2003, recrutat mai multe fete, pe care le-a transportat în, unde au fost exploatate sexual.
Astfel, s-a reținut că, părțile vătămate C și (născute la 05.10.1983), surori, absolvente a 10 clase primare, în perioada anului 2002, au locuit temporar la bunicii paterni din localitatea, județul G (11, vol.I). Aici, cele două surori l-au cunoscut pe -, care le-a oferit un loc de muncă în străinătate. În timpul discuțiilor, le-a promis că le ajută cu bani pentru transport până în Spania și cu plata taxelor necesare obținerii pașapoartelor. Având posibilități materiale reduse, cele două părți vătămate au acceptat propunerea și, la următoarea întâlnire, - le-a făcut cunoștință cu inculpatul, "omul lui de legătură, care le va însoți în Spania", (nr.22, vol.I).
După obținerea pașapoartelor, în ziua de 26.06.2002, cele două surori au plecat din orașul M, județul G, cu un autoturism condus de prietenul lui, în care se mai afla, alături de acesta, și soția sa,. S-a menționat că inculpatul plecase în Spania mai înainte, pe o necunoscută de cele două părți vătămate. Toți patru - C, - și soția sa, au coborât în A, de unde au preluat un autocar cu destinația Spania.
Din baza de date a IGPFR rezultă că, la 27.06.2002, ora 410, cu autocarul nr.-, au ieșit din țară prin Vama (19,vol.I).
Ajunse în Spania - Madrid, părțile vătămate au fost așteptate de inculpatul și, care le-au transportat într-o locație închiriată de inculpatul, zis. Aici, cele două părți vătămate au constatat nemijlocit că "toate fetele care stau în casa închiriată de practică prostituția la stradă sau în clubul din apropiere" (12,vol.I).
După o zi de odihnă, cele două fete au fost luate de inculpatul și în clubul de noapte situat în apropiere, unde au fost obligate să practice prostituția. Semnificativă, în acest sens, este declarația părții vătămate C "aveau obligația să obțină de la fiecare client câte 40-50 de euro. Pașapoartele erau lăsate de proxenet la recepție." (23, vol.I).
Deși cei doi - inculpatul și, erau extrem de violenți în realizarea scopului propus prin transportarea fetelor în Spania, cei doi aveau obiceiul să ude un prosop cu apă și cu el le băteau pe tot corpul pe fetele care nu practicau prostituția (12, vol.I), părțile vătămate au reușit să fugă din acel club, fără să practice prostituția.
S-a reținut, de asemenea, că partea vătămată ( născută la 30.01.1982 în comuna, județul G) și prietena sa, în vara anului 2002, prin intermediul numitului HG, l-a cunoscut pe inculpatul, persoană care se ocupa cu găsirea unui loc de muncă în Spania (26, vol.I). Cu această ocazie, inculpatul a asigurat-o pe partea vătămată că va lucra în Spania ca ospătară la un bar. Acceptând propunerea, inculpatul și prietentul său au HG suportat toate cheltuielile necesare obținerii pașapoartelor.
După obținerea pașaportului, partea vătămată, însoțită de inculpat, a plecat din Târgu J, județul G, cu un taxi condus de un băiat, până la De aici, au luat un autocar cu care au ieșit din țară prin Vama, iar, la punctul de trecere a frontierei în Austria, inculpatul a fost dat jos din autocar, din motive necunoscute. În Spania, partea vătămată a fost așteptată de un tânăr de etnie rromă -, ginerele lui, capul rețelei (27, vol.I) - și transportată în localitatea. Aici, partea vătămată a găsit mai multe fete: surorile, etc. care erau împărțite pe proxeneți.
S-a mai reținut că partea vătămată (născută la 06.09.1984), în primăvara anului 2003, s-a întâlnit la discoteca din comuna, județul M, cu inculpatul, care "i-a propus să meargă în Spania, pentru a lucra ca menajeră". Neavând posibilități materiale de întreținere și mama bolnavă, partea vătămată a acceptat propunerea. După două zile, inculpatul, însoțit de inculpații și, au venit la partea vătămată acasă și, fără știrea mamei sale, au purtat discuții referitoare la plecarea sa în Spania. După ce au obținut pașaportul, taxele fiind plătite de inculpatul, partea vătămată a plecat la T M, județul T, unde a stat trei săptămâni, timp în care au mai fost aduse două fete din Din T M, cele trei fete au plecat în Spania, pe ruta C--. În au fost așteptate de și, care au obligat-o pe partea vătămată să se prostitueze timp de un an și opt luni.
În actul de sesizare a instanței, s-a mai reținut că partea vătămată ( născută la 03.09.1985) din comuna, județul G, la discoteca din comună, l-a cunoscut pe inculpatul, care i-a propus să meargă la muncă în străinătate. Aceasta a acceptat propunerea, dar i-a relatat inculpatului că este minoră și nu are certificat de naștere, act necesar obținerii pașaportului.
Inculpatul s-a oferit să o ajute în obținerea unui duplicat al certificatului de naștere și, ulterior, obținerea pașaportului, plătind taxele aferente. După obținerea pașaportului, în ziua de 03.09.2002, ziua de naștere a părții vătămate, aceasta aplecat cu la C și, de aici, cu autocarul, prin Vama, până în localitatea - Spania, unde au fost așteptați de inculpatul. Aici, minora a fost obligată de inculpat să practice prostituția.
Instanța de fond a reținut că starea de fapt relatată rechizitoriu, a fost stabilită pe baza declarațiilor părților vătămate, a martorilor audiați în cauză și a înscrisurilor aflate la dosar.
Procedând la soluționarea cauzei, instanța de fond a luat interogatoriu inculpatului, care a susținut în declarația dată că nu a recrutat și transportat fete din România în Spania, singurele fete cu care a ieșit din țară au fost și sora acesteia, cu care a stat împreună 3 luni de zile, după care a revenit în țară, iar ele au rămas acolo. A arătat că nu cunoaște părțile vătămate,
În legătură cu faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, în ceea ce privește părțile vătămate și C, care au ieșit din țară pe data de 26.06.2002, a susținut că el a avut prima ieșire din țară pe data de 18 iulie 2002, dată la care a plecat în Spania localitatea la muncă, la un prieten al său pe nume, să lucreze în construcții. A mai arătat că, l-a cunoscut pe, zis, prin prietenul său, care, la rândul său, avea mai mulți prieteni ce se ocupau cu furturi în Spania, iar bunurile sustrase le vindeau lui. A participat și el împreună cu ei la furturi în Spania, iar bunurile sustrase le-a vândut de asemenea lui.
A menționat că nu i-a făcut cunoștință cu surorile, că el îl cunoaște pe HG, care locuiește în apropierea localității de unde provin părinții săi, că în anul 2005 l-a cunoscut pe numitul, care i-a spus că este prietenul lui și că el a ieșit cu aceasta din țară și au mers în Spania.
S-a dispus efectuarea referatului de evaluare privind pe inculpatul, referat ce a fost întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj și înaintat Tribunalului Mehedinți cu adresa nr.1448/28.06.2007, și care se află depus la dosarul cauzei.
Au fost audiați martorii, și, care au declarat că nu îl cunosc pe inculpatul, că este pentru prima dată când îl văd în sala de ședință și nici pe părțile vătămate, și C, nu le cunosc.
De asemenea, a fost audiată martora, propusă de inculpat în apărare.
A fost audiată partea vătămată C, din a cărei depoziție a reieșit că îl cunoaște pe inculpatul de aproximativ 6-7 ani de zile, când l-a întâlnit într-un bar, în orașul B de A, unde era și sora ei, iar inculpatul era împreună cu . Cei doi le-au spus fetelor că vor găsi de muncă în agricultură în Spania, că vor fi protejate și să aibă încredere în ei. Aceștia insistau ca fetele să plece în străinătate și, atunci, ele au acceptat, iar ei s-au ocupat de obținerea pașapoartelor. La scurt timp a plecat împreună cu sora ei, cu inculpatul și cu cu autocarul din C sau A, în anul 2002. Când au ajuns în Madrid, au fost așteptați de un grup de 4-5 bărbați, cărora le-au predat inculpatul și și au ajuns în casa numitului, care le ducea în localuri și, fiindcă nu erau de acord să se prostitueze, le amenința. Inculpatul și cu le spuneau tot timpul că trebuie să facă rost de bani pentru ca ei să-i dea lui și să se achite de datorie, fără a le spune la ce fel de datorie se refereau. Au stat în casa lui și în localurile unde le ducea el, timp de 2 luni de zile, după care au reușit să fugă și au revenit în țară și, în această perioadă, atât inculpatul, cât și, au stat în acea casă unde stăteau ele și, cu toate că au încercat să vorbească cu ei, aceștia evitau discuțiile cu ele.
A mai declarat partea vătămată că inculpatul s-a întors în țară, după o lună de zile de când au fost în Spania și, când l-au întrebat de ce le lasă acolo, le-a spus că se întoarce să mai aducă o fată, lucru pe care l-a și făcut, de altfel, mai exact, după 3 zile, s-a întors cu o fată pe care nu ar mai recunoaște-o, dacă ar vedea-
În cuprinsul declarației partea vătămată Car evenit și a precizat că inculpatul a condus-o pe ea și pe sora ei până la autocarul pe care l-au luat din A către Spania, însă el nu a mers cu ele, ci au plecat cu autocarul cu, iar, când au ajuns în Madrid, au fost așteptate de grupul de romi, grup în care se afla și inculpatul. De aici a tras concluzia că inculpatul știa unde merg în Spania, pentru că îi cunoștea pe cei din grupul de romi care îi așteptau la Madrid. A arătat, de asemenea, că mai înainte afirmase că a plecat împreună din țară și cu inculpatul, pentru că probabil nu și-a dat seama și știe că a mers împreună cu acesta până la A și, de acolo, s-au despărțit. A precizat că a plecat din țară cu autocarul din A, împreună cu sora sa și cu, pe data de 26 iunie 2002.
Partea vătămată C s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000.000 lei (ROL) daune morale.
Prin sentința penală nr.301/19.10.2004 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.1637/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 47/15.04.2005 a Curții de Apel Craiova, Secția pentru minori și familie, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, în baza art.333 CPP, tribunalul s-a desesizat și a restituit cauza privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.05.1980, în M, județul G, la procuror, în vederea completării urmăririi penale.
S-a constatat, în considerentele hotărârii, că urmărirea penală în cauză nu este completă și că, în fața instanței, nu s-ar putea face completarea acesteia nici cu mare întârziere.
S-a reținut că procurorul nu a stabilit calitatea procesuală a persoanelor indicate în actul de acuzare ca martori ai cauzei, acestea fiind persoanele vătămate prin presupusele fapte comise de inculpat, că procurorul nu a ascultat toți martorii indicați în acuzare și nu a indicat locurile de rezidență a acestora, dispunând trimiterea în judecată în baza unui probatoriu incomplet și inadmisibil de prezumtiv. In acest sens, s-a constatat că martorii, și, indicați în această calitate în rechizitoriu, deși, în drept, acestea aveau calitatea de persoane vătămate și trebuiau întrebate dacă aleg o altă calitate în cadrul procesului penal, nu au fost ascultați în timpul urmăririi penale. Mai mult, chiar în expozitivul rechizitoriului se recunoaște această omisiune procedurală, cu o motivare lipsită de relevanță, în sensul că acele persoane se află în străinătate și că, mai mult, au devenit, la rândul lor, traficante de persoane.
S-a reținut, de asemenea, că, în condițiile în care acest minim procedural nu a fost îndeplinit, este exclusă posibilitatea stabilirii concludenței și utilității puținelor probatorii adminJ. la rândul lor contradictorii și în contra celor reținute ca stare de fapt în expozitivul rechizitoriului.
Prin rezoluția din 26.05.2006 a - Biroul Teritorial Mehedinți, dată în dosarul nr.148/D/P/2005, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul și alții, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.12 pct.2, lit.a, comb. cu art.2 pct.2, lit.e din Legea nr.678/2001, art.13 pct.1 din Legea nr.678/2001 și art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, reținându-se că, în perioada 2002-2006, aceștia au racolat mai multe fete, dintre care două minore, pe care le-au transportat în Spania, sub promisiunea unor locuri de muncă, dar, în realitate, le-au exploatat sexual, sumele de bani obținute fiind încasate de către și.
Prin ordonanța din 05.02.2007 a - Biroul Teritorial Mehedinți, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului, pentru infracțiunile prev. de art.12 pct.2, lit.a, comb. cu art.2 pct.2, lit.e din Legea nr.678/2001, art.13 pct.1 din Legea nr.678/2001 și art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, reținându-se că, în perioada iulie 2002- iunie 2003, acesta, atât singur, cât și împreună cu, au recrutat pe minora și pe numitele C, și G, pe care le-au transportat în Spania -, fiind găzduite la familia, unde au fost obligate să practice prostituția. Cele cinci părți vătămate, din care una minoră, au fost înșelate (mințite) că în Spania vor lucra ca ospătar la un bar, fie în agricultură, la cules de portocale.
Prin rechizitoriul din 30 martie 2007 al - Biroul Teritorial Mehedinți, nr.148/D/P/2005, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru infracțiunile prev. de art.12 pct.2, lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 al.2 CP, art.13 pct.1 din Legea nr.678/2001 și art.2 și 7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic.art.33-34 CP, și disjungerea cauzei față de inculpații și, învinuiții și, precum și față de făptuitorii și, în vederea continuării cercetărilor pentru infracțiunile prev. de art.12 și 13 din Legea nr.678/2001, reținându-se, în fapt, că inculpații și se aflau în relații de concubinaj și au domiciliul stabil în România, municipiul T M, județul Cei doi, în urmă cu mai mulți ani, împreună cu fiul lor "", s-au stabilit, ca rezidenți, în orașul - Spania. Aici, cei trei, ajutați de alți cetățeni români, au pus bazele unei rețele de traficanți de persoane. direct, fie prin intermediari, inculpații au recrutat fete fără posibilități materiale de trai și transportat din România în Spania - orașul, sub promisiunea unui loc de muncă bine plătit, dar, în realitate, le-au exploatat sexual.
La acest grup, constituit în Spania, a aderat și inculpatul -, care, în perioada 2002-2003, recrutat mai multe fete, pe care le-a transportat în, unde au fost exploatate sexual.
Deși, în rechizitoriul cu care a fost sesizat Tribunalul Mehedinți, au fost conceptate ca părți vătămate, C, și, în dosarul de urmărire penală nr.148/D/P/2005 al - Biroul Teritorial Mehedinți, a fost audiată, în calitate de parte vătămată, doar G.
a fost audiată în calitate de martoră în dosarul nr.71/D/P/2005 al - Biroul Teritorial Gorj, iar, în dosarul nr.148/D/P/2005 al - Biroul Teritorial Mehedinți, nu a fost audiată nici în calitate de martor, nici în calitate de parte vătămată.
C și au fost audiate în calitate de părți vătămate, tot în dosarul nr. 71/D/P/2005 al - Biroul Teritorial Gorj, iar, în dosarul nr.148/D/P/2005 al - Biroul Teritorial Mehedinți, nu au dat declarații în calitate de părți vătămate.
, de asemenea, a fost audiată în calitate de martoră în dosarul de urmărire penală nr. 71/D/P/2005 al - Biroul Teritorial Gorj, în dosarul nr.148/D/P/2005 al - Biroul Teritorial Mehedinți, neavând nicio declarație în calitate de martoră sau în calitate de parte vătămată și, cu toate acestea, atât ea, cât și, au fost conceptate ca părți vătămate în rechizitoriul întocmit de - Biroul Teritorial Mehedinți, în dosarul nr.148/D/P/2005.
Potrivit art.317 CPP, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței.
Prin urmare, în speță, instanța de fond a fost sesizată cu faptele descrise în rechizitoriul întocmit de - Biroul Teritorial Mehedinți, fapte pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului. Aceste fapte, descrise în rechizitoriu, privesc pe numitele, C, și, dintre acestea fiind audiată ca parte vătămată doar în dosarul de urmărire penală nr.148/D/P/2005 al - Biroul Teritorial Mehedinți, celelalte persoane fiind audiate fie în calitate de martor, fie în calitate de părți vătămate în dosarul nr. 71/D/P/2005 al - Biroul Teritorial Gorj. Cu toate acestea, declarațiile numitelor, C, și se află atașate în dosarul de urmărire penală nr. 148/D/P/2005 al - Biroul Teritorial Mehedinți, fără ca la dosarul cauzei să existe un act din care să rezulte că s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea - Biroul Teritorial Mehedinți, și care să justifice faptul că declarațiile luate de - Biroul Teritorial Gorj, în dosarul de urmărire penală nr. 71/D/P/2005, au fost atașate la dosarul cauzei.
Pe de altă parte, deși prin sentința penală nr.301/19.10.2004 a Tribunalului Gorjs -a restituit cauza privind pe inculpatul, la procuror reținându-se în considerentele sentinței că procurorul nu a stabilit calitatea procesuală a persoanelor indicate în actul de acuzare ca martori ai cauzei, (printre acestea aflându-se și și ) persoane ce nu au fost întrebate ce calitate procesuală doresc să aleagă, fiindu-le conferită calitatea de martor, fără vreo precizare în acest sens, și, de asemenea, s-a restituit cauza și pentru a fi a ascultate ca martori și alte persoane și pentru a se efectua confruntările necesare, procurorul nu s-a conformat celor reținute în hotărârea prin care tribunalul s-a desesizat și a restituit cauza, în vederea completării urmăririi penale, în cauză nefiind stabilită calitatea procesuală a persoanelor care, deși la urmărirea penală au fost audiate ca martori, în dosarul nr.71/D/P/2005 al - Biroul Teritorial Gorj, în rechizitoriul întocmit de - Biroul Teritorial Mehedinți, au fost conceptate ca părți vătămate.
Referitor la faptele reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriul întocmit de - Biroul Teritorial Mehedinți, instanța a constatat că, deși în rechizitoriu se arată că aceste fapte sunt dovedite cu declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, înscrisurile aflate la dosar, în ceea ce privește martorii audiați în cauză, atât la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, nici unul dintre aceștia nu a relatat aspecte legale de activitatea infracțională a inculpatului din perioada 2002-2003.
Mai mult, martorii care au fost audiați și în timpul cercetării judecătorești, au declarat că nu îl cunosc pe inculpat și că este pentru prima dată când l-au văzut, în sala de judecată.
Astfel, martora a declarat că nu îl cunoaște pe inculpatul, este pentru prima dată când îl vede, în sala de judecată, iar, referitor la părțile vătămate, a declarat că nu le cunoaște după nume, poate doar dacă le vede sau doar dacă i se prezintă o fotografie de-a lor, le-ar recunoaște.
I s-au prezentat două fotografii din dosar și a arătat că recunoaște una dintre persoanele din aceste fotografii, că este o fată pe nume, pe care a întâlnit-o în urmă cu 1 an și J în Spania în localitatea și care era împreună cu o femeie pe nume.
I s-a spus că persoana din fotografie se numește și a arătat că ea nu îi cunoaște numele complet, știe doar că se numește. A mai arătat că pe, a cărei fotografie i se prezintă, nu o cunoaște, că atunci când a fost în Spania, în localitatea, a văzut pe stradă o fată care plângea și care a înțeles că se numește și este din Tr.S, i-a spus că îi este frică de niște țigani și și, în timpul discuției, a intervenit o femeie care se afla în apropierea acelei fete și care a înțeles că se numește, și acea femeie i-a zis să nu stea de vorbă cu ea, de fapt să nu stea de vorbă cu nici un român care trece pe acolo.
A menționat că, în legătură cu faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul, nu cunoaște nimic.
Și în declarația dată la urmărirea penală a arătat că, prin luna 2004, plecat în Spania, întrucât primise telefon de la soțul său să muncească la. În continuarea declarației, martora a relatat aceleași aspecte la care a făcut referire și când a fost audiată de instanță, fără a menționa, în cuprinsul declarației, numele inculpatului sau al vreuneia dintre părțile care au fost conceptate ca părți vătămate în rechizitoriul cu care a fost sesizată instanța.
La urmărirea penală a mai declarat că, înainte de a fi audiată, a recunoscut pe fata cu care se întâlnise în Spania, și care era supravegheată de, ca fiind, și că, în perioada în care a stat în Spania la familia, a mai cunoscut o fată din T S, pe nume și care practica prostituția, în prezența ei și a lui, aceasta recunoscând că practică prostituția, dar că îl are ca pe un anume.
Ambele persoane la care a făcut referire martora, au fost audiate și conceptate în prezenta cauză, ca martore.
a mai dat declarație și la poliție, arătând că i-au fost prezentate mai multe fotografii de către organele de poliție, recunoscând pe o anume, în persoana numitei.
Fiind audiată în instanță, aceeași martoră a declarat că pe, a cărei fotografie i se prezintă, nu o cunoaște.
Oricum, în nici una din declarațiile date, fie la poliție, fie la procuror, fie la instanță, martora nu a declarat nimic referitor la faptele reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu.
Și martora a declarat în fața instanței că nu îl cunoaște pe inculpatul, este prima dată când îl vede, în sala de ședință, și că nu cunoaște părțile vătămate după nume, doar dacă i se prezintă o fotografie a acestora poate le-ar recunoaște. A arătat că i se prezintă fotografiile aflate la fila 10 și la fila 43 în dosar și că nu recunoaște persoanele respective, că, în urmă cu aproximativ un an de zile, l-a întâlnit la o prietenă a ei, pe nume, pe numitul, de fapt aceasta este porecla, și acesta i-a spus că poate să o ducă în Spania, la muncă. A fost așteptată de numitul în Spania, care a mințit-o, pentru că, atunci când a ajuns acolo, a fost obligată de să practice prostituția, că după ce a stat 3 luni de zile în, a fost dată de către și unei persoane pe nume, care a dus-o în Madrid.
În legătură cu faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul nu cunoaște nimic.
În declarația dată la urmărirea penală, martora a relatat despre aceleași fapte petrecute în toamna anului 2004, arătând că, prin intermediul unei prietene, a cunoscut-o pe, care i-a spus că îi face cunoștință cu un ce are posibilitate să îi ofere un loc de muncă în agricultură în Spania. l-a apelat telefonic pe acel, a vorbit și ea cu acesta și a asigurat-o că îi găsește un loc de muncă în agricultură. Când a ajuns în Spania, zis, și concubina acestuia, i-au spus că, de fapt, nu urmează să lucreze în agricultură, ci trebuie să practice prostituția. A refuzat, drept pentru care au bătut-o și au sechestrat-o timp de 3 luni de zile, fiind obligată să se prostitueze pe străzile din, unde a fost însoțită și supravegheată în permanență de, iar sumele de bani obținute erau luate de și.
De asemenea, și martora a declarat în instanță că nu îl cunoaște pe inculpatul, iar referitor la părțile vătămate, a declarat că nu le cunoaște nici după nume, și nici dacă le vede, crede că nu le cunoaște. Îi știe pe numiții, zis, și pe concubina acestuia, și, despre aceștia știe că duceau fete din România în Spania ca să se prostitueze și pentru ca ei să obțină bani de la aceste fete. A mai arătat că a fost vecină cu o femeie, pe nume, și soțul ei, pe nume, și, în anul 2005, cei doi au întrebat-o dacă dorește să meargă în Spania să lucreze la un restaurant. A fost de acord și a asistat la discuția pe care cei doi au avut-o cu numiții și, a plecat în Spania și, când a ajuns acolo, a fost așteptată de care, după două zile, a dus-o la un club de noapte și a fost obligată, atât ea, cât și alte femei care se aflau în casa lui, să se prostitueze, lucru pe care l-a făcut timp de 9 luni de zile, iar banii pe care îi obținea, îi dădea unei fete ce stătea acasă, de fapt pe stradă cu ele, și care îi dădea banii lui.
A menționat martora că, atâta timp cât a stat acasă la, în Spania, nu a auzit niciuna din fetele care se aflau acolo să rostească numele inculpatului sau să spună că îl cunosc pe acesta. Nici pe numiții, zis, sau pe nu i-a auzit să vorbească despre.
La urmărirea penală, numita a fost audiată, atât în calitate de martoră, cât și în calitate de învinuită, în dosarul nr.148/D/P/2005 al - Biroul Teritorial Mehedinți.
, în declarația dată la urmărirea penală, în calitate de martoră, a arătat că, în anul 2004, fiind în relații de concubinaj cu, a locuit pe aceeași scară cu, zisă. În aprilie 2005, i-a propus să meargă în Spania, unde va fi ajutată să lucreze ca barman. Martora a mai arătat că, în Spania, șoferul microbuzului a dat un telefon, au venit două fete să o ia și a fost dusă la un apartament unde locuia, zis, și. A doua zi, a dus-o la un bar de noapte, unde a fost obligată să practice prostituția, până în aprilie 2006, banii fiind încasați de și de concubina acestuia,.
Din declarația martorei, audiată în cursul urmăririi, reiese că este sora numitei, despre care știe că a fost plecată în Spania cu soțul său, (), zis, unde a cunoscut pe, zis, și. sa a locuit în Spania la familia, unde a lucrat ca menajeră, având, totodată, grijă de fetele pe care aceștia le exploatau sexual. A mai arătat martora că, în luna noiembrie a anului 2006, fost sunată din Spania de către, care a spus că o omoară, atât pe ea, cât și pe sora ei, dacă va da vreo declarație împotriva lui și dacă el pățește ceva, precizând că îi este foarte frică de acesta, deoarece știe de la sora că acesta dispune de foarte mulți bani și poate să plătească pe oricine să le omoare.
Și martora audiată fiind, la urmărirea penală a declarat că, în luna februarie a anului 2005, plecat în Spania împreună cu, și un băiat,. În Spania au ajuns la familia, întrucât soțul nu a răspuns pe telefonul mobil. Aici, șoferul a aflat de la că intenționează să găsească fete pentru a le obliga să practice prostituția, fapt ce a determinat-o ca, împreună cu, să plece de acolo. Înainte de a lua această hotărâre, aflase și de la, care recepționase o discuție pe țigănește, din care reieșea că ele urmează să practice prostituția.
Din declarația martorului reiese că, în luna februarie a anului 2005, stabilit cu, și alți doi băieți, să meargă la muncă în Spania, unde urma să fie așteptați de soțul lui, care le promisese un loc de muncă la cules de portocale. În drum spre Spania, a încercat să ia legătura cu soțul său, și, fiindcă acesta nu-i răspundea la telefonul mobil, l-a sunat pe, zis, care era prieten cu soțul acesteia și care le-a indicat un loc unde să se întâlnească. s-a oferit să-i găzduiască 3-4 zile și să le găsească de lucru la cules de portocale. După puțin timp, a plecat în oraș, iar el a auzit o discuție dintre ginerele acestuia și soția lui, când spuneau că " o să ciugulească și el de pe urma prospăturilor nou-venite", motiv pentru care a alertat toate persoanele cu care venise și, profitând de un moment de neatenție, a părăsit locația.
Martora, propusă de inculpat în apărare, prin avocatul său, a declarat că a fost concubina inculpatului în anii 1997-1998, că pe la începutul lunii 2002, a sunat-o inculpatul și i-a spus că se află în Portugalia, că acesta a sunat-o și în luna octombrie 2002 și i-a spus același lucru. În luna august a fost sunată de inculpat, care i-a spus că se află în Spania. Pe părțile vătămate G, și C, nu le cunoaște.
Prin urmare, toți martorii care au fost audiați în cauză au relatat despre fapte petrecute în anii 2004-2005 sau 2006, și care privesc alte persoane (respectiv cele față de care s-a disjuns cauza), decât inculpatul, căruia, prin rechizitoriu, i s-au reținut fapte săvârșite în perioada 2002-2003, și nu în perioada la care fac trimitere martorii cauzei.
De altfel, din actele dosarului (fișa de cazier judiciar și referatul de evaluare)a reieșit că, în perioada la care fac referire martorii, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, ispășit această pedeapsă în perioada decembrie 2003- februarie 2005, fiind, apoi, liberat condiționat.
Instanța a reținut că din declarațiile persoanelor care au fost conceptate ca părți vătămate în cauza dedusă judecății,au rezultat aspecte care-l privesc și pe inculpatul, fapte petrecute în perioada 2002-2003 la care se face referire în rechizitoriu, însă a constatat că aceste declarații nu se coroborează cu celelalte probe adminJ. în cauză, susținerile acestora nefiind confirmate de declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești.
Ori, potrivit disp.art.75 CPP, declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente, făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Pe de altă parte, din actele și lucrările dosarului a reieșit că și aceste persoane - care au fost conceptate ca părți vătămate - au dat declarații contradictorii pe parcursul procesului penal.
Astfel, fiind audiată în anul 2003 (fila 44, vol.I), a declarat, la poliție, că, în martie 2002, plecat de acasă cu sora sa C, în gazdă la o femeie, că a auzit o cunoștință, pe nume, discutând cu soțul ei, că vor să meargă în Spania, i-a spus acesteia că ea și sora ei doresc să meargă în străinătate și, când cei doi soți s-au hotărât și le-au spus că le iau cu ei în Spania, părinții lor le-au dat bani de pașaport și au mers la S cu, care le-a ajutat să obțină mai ușor pașaportul. Au fost de la un cetățean, din T M, pentru a lucra.
În această declarație, nu menționează deloc numele inculpatului, însă, în declarația dată în dosarul nr.71/D/P/2005 al - Biroul Teritorial Gorj, în calitate de parte vătămată, a declarat că, în primăvara anului 2002, l-a cunoscut pe, cu care s-a întâlnit, într-una din zile, în târg, la B de A, și care i-a propus să meargă în străinătate, că are posibilitatea să le dea de lucru în agricultură. Împreună cu, soția sa, și sora ei, C, s-au deplasat până în Spania - Madrid, trecând frontiera pe data de 26.06.2002, acolo fiind preluați de o persoană de legătură a lui și duși într-o regiune denumită, unde au fost predate unui Ť. pe nume, căruia i se spunea și care i-a cerut să practice prostituția. A mai declarat că, la scurt timp, a apărut și, persoană pe care o cunoștea din municipiul M și, după ce a venit acesta, clanul proxenetului a avut o discuție și i-a propus, ei și surorii ei, să practice prostituția.
De asemenea, C, în declarația dată în 07.07.2005, aflată la dosar (fila 53, vol.I), a precizat că nu-l cunoaște pe numitul din M, iar, în declarația dată în dosar nr.71/D/P/2005, a arătat că i l-a prezentat pe, spunând că este unul dintre oamenii lui de legătură, care le va însoți în Spania.
Fiind audiată și în instanță, partea vătămată Cad eclarat inițial că, la câteva zile după obținerea pașapoartelor, a plecat împreună cu sora sa, cu inculpatul și cu cu autocarul din C sau A, prin anul 2002, după care, a revenit și a precizat că inculpatul a condus-o pe ea și pe sora ei până la autocarul pe care l-au luat din A spre Spania, însă el nu a mers cu ele, ci au plecat cu autocarul cu și, când au ajuns în Madrid, au fost așteptate de un grup de romi, grup în care se afla și inculpatul.
Din lista aflată la fila 56, vol.I, privind români-străini verificați la ieșire, rezultă că, și C au ieșit din țară, în data de 27 iunie 2002, prin Vama, iar din adresa nr.-/06.07.2007 a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră M, reiese că inculpatul a ieșit din țară la data de 18.07.2002.
Contradicții există și în declarațiile date de martora, care, de fapt, a fost conceptată în calitate de parte vătămată în rechizitoriu.
Astfel, în primul dosar de urmărire penală, nr.220/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, a dat o declarație, la data de 23.02.2004 (fila 112, vol.II), în care a arătat că i se prezintă fotografia numitului și ia act că este din M, însă arată că nu cunoaște persoana și dorește să fie prezentat pentru a fi confruntat cu ea.
Din procesul-verbal de confruntare, încheiat la 23.02.2004, având în vedere contradicțiile dintre declarațiile date de învinuitul și martora, reiese că, de asemenea, martora a arătat că nu cunoaște persoana ce i se prezintă și că nu a scos-o din țară.
În continuarea declarației date la data de 23.02.2004, martora a precizat că a plecat din țară în anul 2002, fiind ajutată de.
În declarația dată la - Biroul Teritorial Gorj, la 16.06.2005, martora a declarat că, în vara anului 2002, fiind împreună cu, a venit prietenul acesteia, HG, zis, și i-a propus să meargă în străinătate, în Spania, că îi poate aranja să muncească lucrător comercial. La aproximativ o săptămână, lav enit însoțit de un tânăr, acesta fiind, și a înțeles că este persoana care se ocupă cu găsirea locurilor de muncă pentru ele.
Prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Mehedinți, s-a reținut că faptele inculpatului, de a recruta, prin înșelăciune, și transporta în Spania, direct sau prin intermediari, pe părțile vătămate C, minora și G, unde au fost obligate să se prostitueze, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.12 pct.2, lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 al.2 CP și art.13 pct.1 din Legea nr.678/2001, și că modul cum s-au desfășurat acțiunile în spațiu, precum și numărul de persoane participante, cu roluri prestabilite, dezvăluie existența unui grup organizat, potrivit art.2 și art.7 din Legea nr.39/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că nici unul din martorii audiați în cauză nu au relatat aspecte referitoare la recrutarea, transportarea, de către inculpat, a părților vătămate în Spania, în vederea exploatării, toți martorii referindu-se la alte persoane, fără a arăta că ar exista vreo legătură între aceste persoane și inculpat.
De asemenea, martorii s-au referit la alte perioade de săvârșire a faptelor decât acelea care au fost reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, iar martorii care au fost audiați în timpul cercetării judecătorești au declarat și faptul că nu îl cunosc pe inculpat. Totodată, se constată că susținerile persoanelor, care au fost conceptate ca părți vătămate în rechizitoriu, nu au fost confirmate de depozițiile martorilor audiați în cauză, declarațiile acestor persoane neputând servi la aflarea adevărului, atâta timp cât nu pot fi coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, cu atât mai mult cu cât există contradicții chiar între declarațiile date de ele.
Având în vedere toate aspectele menționate mai sus, s-a apreciat că în speță nu există dovezi din care să rezulte că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul au fost săvârșite de acesta, situație în care, în conformitate cu disp.art. 11 pct.2 lit.a CPP, rap. la art. 10 lit.c CPP,prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile prev.de art. 12 pct.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic.art. 41 alin.2 CP, art. 13 pct.1 din Legea nr.678/2001 și art. 2 și art.7 din Legea nr.39/2003.
În baza art.350 alin.2 CPP, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
Față de această soluție, instanța de fond a apreciat că deși s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracțiunile prev. de art. 12 pct.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic.art. 41 alin.2, art. 13 pct.1 din Legea nr.678/2001 și art. 2 și art.7 din Legea nr.39/2003, în patru infracțiuni prev. de art.12 pct.2 lit,a din Legea nr.678/2001, o infracțiune prev. de art.13 pct.1 și 3 din Legea nr.678/2001 și art.2 și 7 din Legea nr.39/2003, cu aplic. art.33-34 CP, nu se mai impune schimbarea încadrării juridice a faptelor.
Referitor la acțiunea civilă, formulată de partea civilă C, ținând seama de prevederile art. 346 alin.3 CPP, prima instanță dispus respingerea acțiunii civile formulate de aceasta.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată - Biroul Teritorial Mehedinți.
Prin motivele de apel este criticată hotărârea primei instanțe sub aspectul legalității, în sensul aplicării greșite a dispozițiilor art.10 lit.c Cod pr.penală privind pe inculpat, întrucât probatoriul administrat confirmă cu certitudine vinovăția acestuia în legătură cu infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Instanța a fost investită prin rechizitoriu cu 5 părți vătămate, care au declarat în faza de urmărire penală împrejurări și elemente de fapt din care rezultă că inculpatul fie le-a recrutat, fie le-a transportat, așteptându-le în Spania unde le-a cazat la familia.
Astfel, părțile vătămate C și, au susținut că inculpatul le-a recrutat și le-a ajutat să fie transportate în Spania unde au fost obligate să se prostitueze. Susținerea părții vătămate C că ea și sora ei au reușit să fugă, iar pașapoartele au rămas la recepția hotelului unde au fost cazate este confirmată printr-un act oficial primit de autoritățile.
Partea vătămată a declarat că a fost bătută de inculpat pentru că nu vroia să practice prostituția la stradă și a fost obligată să aibă raporturi cu 10 bărbați, banii fiind luați de inculpat. Recrutarea și transportarea în Spania a acestei minore este confirmată prin declarația lui.
Celelalte două părți vătămate G și au declarat în faza de urmărire penală elemente și împrejurări de fapt care se coroborează cu celelalte probe.
În conformitate cu dispozițiile art.378 alin.11Cod pr.penală, rap.la art.6 Cod pr.penală și art.6 din CEDO, instanța a învederat inculpatului dreptul de a fi ascultat și în această fază procesuală, iar în urma precizărilor făcute de inculpat că înțelege să-și exercite acest drept, s-a luat la procedat la luarea unei declarații.
Prin încheierea din 25 iunie 2008 instanța de apel a pus în discuție din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de trafic de persoane prev.de art.12 pct.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea de proxenetism prev.de art.329 alin.1 sau alin.2 Cod penal; din infracțiunea de trafic de minori prev.de art.13 pct.1 din Legea nr.678/2001, în infracțiunea de trafic de minori prev.de art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.13 Cod penal, sau în infracțiuni de proxenetism prev.de art.329 alin.1 sau 2 Cod penal, ambele cu aplic.art.329 alin.3 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.334 Cod pr.penală, la solicitarea apărătorului inculpatului s-a acordat termen în vederea pregătirii apărării în raport de cererea pusă în discuție.
În ședința nepublică de la 3 2008, inculpatul prin apărător, a invocat excepția inadmisibilității apelului declarat de Ministerul Public prin DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți, raportat la dispozițiile art.2 din Legea nr.508/2004.
Curtea constată a fi întemeiată excepția invocată, apelul de față fiind inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art.2 alin. 3 din Legea 508/2004 - lege specială, privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, procurorii parchetelor de pe lângă instanțele competente participă la judecarea oricărei cereri adresate instanțelor de judecată în cauzele de competența Direcției, precum și la judecarea în fond și în căile de atac în cauzele în care Direcția a sesizat instanțele de judecată, punând concluzii și exercitând căile legale de atac, cu excepția cazurilor în care procurorii Direcției încunoștințează parchetul de pe lângă instanța competentă și instanța că vor participa în mod direct.
În cazul participării acestora din urmă, parchetul de pe lângă instanța competentă și instanța competentă, trebuie încunoștințate în acest sens iar în lipsa unei încunoștințări din partea Direcției, Ministerul Public este întotdeauna reprezentat prin procurorii parchetelor de pe lângă instanțele competente.
Această participare procurorilor parchetelor de pe lângă instanțele competente la judecarea oricărei cereri, precum și la judecarea în fond și în căile de atac, implică întotdeauna punere de concluzii și exercitarea căilor legale de atac.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că nu este posibil ca, activitatea de participare la judecarea unei cereri sau la judecata în fond și în căile de atac, să fie divizată, între procurorii parchetelor și cei ai Direcției, în sensul că unii să pună concluzii și ceilalți să exercite căile legale de atac.
Pornind de la premisa că participarea la judecată a procurorilor, indiferent că se referă la procurorii parchetelor de pe lângă instanța competentă sau la procurorii Direcției, presupune cumulativ pentru o reprezentare legală a Ministerului Public, atât punerea de concluzii, cât și exercitarea căilor legale de atac - se justifică pe deplin concluzia inadmisibilității căii de atac exercitată de către procurorii Direcției care nu au participat la judecată în faza procesuală anterioară (fond), nepunând concluzi.
Cu alte cuvinte, este posibilă exercitarea căii legale de atac de către procurorii Direcției, numai în situația în care aceștia au participat la judecată anterior punând concluzii, după cum nu este posibilă exercitarea căii de atac de către parchetul de pe lângă instanța competentă și care nu a reprezentat Ministerul Public, în situația de excepție în care Direcția a participat direct la judecată și a pus concluzii, reprezentând Ministerul public.
Astfel, având în vedere că Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, iar în cadrul Parchetului ÎCCJ, potrivit art. 75 alin. 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, funcționează DIICOT - ca structură specializată - cu atribuții, competențe, structură, organizare și funcționare stabilite prin lege specială, respectiv 508/2004 - ale cărei norme cuprinse în art. 2 alin. 3 referitoare la participare prin punere de concluzii și exercitare a căilor legale de atac, sunt de procedură și de strictă interpretare - rezultă că în cauza de față, nu orice procuror putea declara calea de atac a apelului, ci doar procurorul din cadrul parchetului care a participat la judecată, punând concluzii și reprezentând legal Ministerul Public - respectiv al Parchetului de pe lângă instanța competentă, Tribunalul Mehedinți.
Acest parchet nu a declarat apel, iar DIICOT nu a participat direct la fond, nu a pus concluzii, nu a reprezentat legal Ministerul Public, astfel că exercitarea căii de atac de către DIICOT, conduce la inadmisibilitatea apelului declarat.
În raport cu această concluzie, apare inutilă în cauză examinarea criticilor care vizează fondul cauzei expuse prin motivele scrise de către
În concluzie, pentru considerentele expuse mai sus în baza art. 379 pct.1 lit. a teza II Cod procedură penală, se va respinge ca inadmisibil apelul declarat de DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - Biroul Teritorial Mehedinți împotriva sentinței penale nr. 240 din 19 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secție Penală în dosarul nr-.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de MINISTERUL PUBLIC - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ - BIROUL TERITORIAL MEHEDINȚI, privind pe intimatul - inculpat -, împotriva sentinței penale nr. 240 de la 19 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul cu nr-,
Cheltuielile judiciare avansate de stat, din care, 100 lei onorariu avocat oficiu rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red. Jud.
Dact. 2 ex./
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Mariana Pascu
