Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 34/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 34/
Ședința publică de la 03 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-a luat în examinare apelurile declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși inculpatul împotriva sentinței penale numărul 478/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, art. 239 alin. 2 cod penal, art. 321 alin. 1 cod penal, toate cu aplic. Art. 33 lit. "a" cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 03 aprilie 2009, dată la care,
:
Asupra apelurilor penale de față,
Prin sentința penală numărul 478/24.11.2008, pronunțată în dosarul penal nr- Tribunalul Constanțaa hotărât:
"În baza art. 4 alin.2 din Legea din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a Cod penal, art. 76 lit. d Cod penal:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.09.1978 în mun. B, jud. B, cetățenie română, studii superioare, economist, necăsătorit, fără copii, situația militară neîndeplinită, domiciliat în mun. B,-, B, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 6 ( șase) luni.
În baza art. 81 Cod penal:
Dispune suspendarea condiționată a pedepsei.
În baza art. 82 Cod penal:
Fixează termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 ( șase) luni format din durata pedepsei aplicate la care se adaugă intervalul fix de doi ani.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin.1,5 Cod penal:
Interzice exercițiul drepturilor inculpatului prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, lit. b Cod penal.
Pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale se suspendă și aplicarea pedepsei accesorii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc.pen. raportat la art. 10 lit. d Cod proc.pen.:
Achită pe inculpatul pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin2 Cod penal ( asupra părții vătămate ), art. 239 alin.2 Cod penal ( asupra părții vătămate ), art. 321 alin.1 Cod penal.
În baza art. 17,18 din Legea 143/2000:
Dispune confiscarea cantității de 0,40 grame cocaină, ambalată și sigilată cu sigiliul 50103 și distrugerea acestei cantități dar cu păstrarea de contraprobă.
În baza art. 191 Cod proc.pen.:
Obligă pe inculpatul la suma de 900 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat."
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În data de 27.07.2008, inculpatul se afla la mare împreună cu prietena sa dar și fratele său precum și alți prieteni iar în noaptea de 27/28.07.2007 a mers împreună cu martora dar și cu în Clubul " La " din stațiunea.
Inculpatul susține că la masa lor au venit mai mulți cunoscuți printre care și o fată blondă care i-a făcut avansuri iar inculpatul, fiind interesat, a profitat de neatenția prietenei lui și s-a înțeles cu ea să se întâlnească la recepția hotelului aflat în apropierea clubului. a venit însă însoțită de astfel că toți trei au mers la toaleta hotelului și apoi s-au întors în club.
În jurul orelor 5,00 inculpatul și tânăra blondă s-au înțeles din nou să meargă la toaleta hotelului. La intrarea în holul principal al hotelului doar inculpatul a fost observat pe când se îndrepta către grupul sanitar de doi polițiști sub acoperire, îmbrăcați civil, care " filau " zona - părțile vătămate și.
Polițiștii au sesizat că inculpatul părea surescitat, aruncând priviri atente în jur, comportament care le-a atras atenția și au pornit după acesta pentru a-l imobiliza,între inculpat pe de-o parte și polițiști pe de alta,pornind confruntare fizică în toaleta bărbaților și într-una din cabinele de toaletă, unde din cele relatate de polițiști inculpatul se străduia să ajungă pentru a arunca un pliculeț sau pachețele din staniol, fără însă să reușească.
În momentul în care bărbații s-au îndreptat către grupul de toalete, au trecut pe lângă femeia de serviciu, martora -, care stătea pe un scaun chiar lângă grupurile sanitare având în vedere că șeful acesteia îi ceruse să împiedice clienții clubului " La " să folosească toaleta hotelului. Aceasta era supărată că i se dăduse o atribuție în plus peste obligațiile sale contractuale și dormita pe acel scaun fără să fie prea atentă la oamenii care treceau pe lângă ea.Totuși a văzut când inculpatul s-a îndreptat către toaletăfiind însoțit de cineva, iar apoi a văzut pe polițiștii în civil intrând imediat după inculpat. Nu a auzit nici o somație din partea acestora. Pentru că din toaleta se auzeau zgomotele unei bătăi " ca în filme", femeia s-a speriat și și-a chemat șeful, pe martorul care se afla la recepție împreună cu martora.
Martorul, aflând că la toaletă se bat 3 bărbați, a mers imediat în acel loc și i-a văzut spre cabina din stânga, inculpatul pe jos iar ceilalți doi imobilizându- doi bărbați îmbrăcați în civil au susținut că sunt polițiști dar nu i-au arătat nici o legitimație, altercația fizică fiind de altfel în desfășurare. Martorul a văzut pe jos un pliculeț de staniol despre care polițiștii i-au spus că ar putea conține droguri. A apreciat apoi că este necesar să cheme patrula de jandarmi care supraveghea zona.
Martorul a mai arătat în fața instanței că de la femeia de serviciu a aflat că inculpatul intrase însoțit de o femeie blondă, care a mers fie spre grupul sanitar, fie spre plajă, având în vedere că cele două uși sunt apropiate iar prezența femeii i-a fost confirmată și de recepție. Nu a auzit nici o somație de genul " Poliția!".
Martora, recepționera de serviciu din acea noapte, l-a văzut inițial pe inculpat intrând însoțit de două femei la toaleta hotelului și ieșind după 10 minute iar când acesta a intrat a doua oară nu l-a văzut, pentru că se afla într-un birou din spatele recepției, dar a auzit țipete dinspre grupul sanitar unde au mers șeful său și femeia de serviciu, primul cerându-i să cheme poliția. În momentul când s-au auzit strigătele dinspre toaletă a văzut părăsind incinta o tânără blondă, una dintre cele care intrase în cursul nopții cu inculpatul în hotel. Până să fie apelată poliția nu a știut că cei doi bărbați din toaletă sunt tot polițiști. Nu a auzit nici o somație. Deși în prima declarație din faza urmăririi penale apare mențiunea că a auzit o somație, susținerea este, declarația fiind dictată de poliție.
Și în declarațiile date de acești martori în faza urmăririi penale, apar referiri la prezența unei femei blonde care l-a însoțit pe inculpat la toaleta hotelului. Martorul susține că a aflat acest fapt de la femeia de serviciu.Și martora relatează că a văzut-o pe fată fugind din zona grupului sanitar, când a început altercația.
Instanța apreciază că susținerea inculpatului privind prezența acestei femei este un fapt dovedit, având în vedere că se coroborează cu declarațiile martorilor, -.
După imobilizarea inculpatului, acesta a fost condus în afara hotelului de către cei doi polițiști, aici venind și un echipaj de poliție dar și martora care constatând lipsa mai îndelungată a concubinului său din club a ieșit să îl caute. Afară a constatat că inculpatul era încătușat iar persoanele îmbrăcate civil i-au percheziționat poșeta și i-au arătat un plic în care susțineau că se află droguri.
În cursul dimineții de 28.07.2007 inculpatul a fost condus la un Laborator de Analize Medicale, fiind de altfel o zi de sâmbătă, unde acesta a fost testat la amfetamină, opium, cannabis și cocaină, testele dovedind că este pozitiv la acest din urmă drog.
În paralel a fost analizată și proba luată din pliculețul ridicat cu prilejul imobilizării inculpatului constatându-se că proba era constituită de 0,60 grame substanță de culoare albă care era cocaină, în final, după teste de laborator, rămânând 0.48 grame sigilate cu sigiliul - (proces-verbal -/31.07.2007).
Pe 28.07.2007 cei doi polițiști sub acoperire și s-au prezentat la Laboratorul de Medicină Legală C, rezultând că au suferit leziuni traumatice, prin lovire cu corpuri dure și zgâriere care au necesitat 2-3 zile respectiv 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În cursul dupamiezii zilei de 28.07.2007, inculpatul a mers la un alt laborator de analize medicale, în cadrul Spitalului de urgență C și s-a supus din propie inițiativă unei noi testări, rezultatul fiind negativ la mai multe categorii de stupefiante.
Deși inculpatul a arătat că sunt necesare 5 zile de la consumul de droguri pentru ca substanțele conținute de acestea să ajungă foliculul firului de păr. Acest proces va timp de aproximativ 90 de zile. Este posibil ca urmele de drog să rămână în firul de păr mai mult de 90 de zile la persoanele cu un timp de creștere a părului.
Martora - care a primit de la inculpat proba de urină analizată ulterior a arătat însă că a pus la dispoziția inculpatului un recipient cu care acesta a mers neînsoțit la toaleta aflată la 2 uși distanță de cabinet, după care inculpatul s-a reîntors în cabinet și i-a predat proba de urină. Martora nu a ieșit pe hol și nu a văzut dacă inculpatul era sau nu însoțit.
Instanța de fond a constat că inculpatul nu a făcut dovada indubitabilă că acea probă de urină predată voluntar Laboratorului de Analize îi aparține chiar inculpatului acesta putând să schimbe proba cu o alta sau să fie recoltată pe loc de la o altă persoană. Pe de altă parte, dacă inculpatul avea obiecțiuni cu privire la legalitatea modului de administrare a acestei probe ( locație, modalitate de recoltare ) trebuia să conteste acest lucru, fiind vorba de o eventuală nulitate relativă ce se poate invoca la primul termen cu procedură legal îndeplinită, adică la momentul audierii de procuror eventual. Nu are relevanță că polițiștii l-au dus pe inculpat la acel Laborator și nu la unul din cadrul Spitalului de Urgență, câtă vreme nu s-a dovedit în vreun mod că laboratorul nu ar funcționa legal sau că proba nu i-ar aparține inculpatului.
D-a apreciat de asemenea, că este dovedită acuzația privind consumul de droguri - de cocaină, găsită asupra inculpatului și în corpul acestuia, astfel că se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin.2 din Legea 143/2000.
În ceea ce privește cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, prevăzute de art. 239 alin.2 Cod penal, art. 239 alin. 2 Cod penal, părți vătămate fiind cei doi polițiști, instanța constat că nu sunt îndeplinite toate elementele conținutului constitutiv al infracțiunii, atât pe latură obiectivă cât și subiectivă, câtă vreme nici unul din cei 3 martori angajați ai hotelului nu au auzit pe polițiști somând pe inculpat să nu se opună imobilizării, să își declină calitatea.
Cum inculpatul nu avea de unde să știe că cei doi bărbați îmbrăcați extravagant, cu în, sunt niște polițiști sub acoperire, apărarea sa este veridică - acesta își putea imagina practic orice, cum ar fi de exemplu că blondă cunoscută în club ( din probe rezultând cu certitudinea că aceasta l-a însoțit în hotel ) l-a atras într-un loc mai ferit pentru a fi tâlhărit de cei doi bărbați, astfel că inculpatul putea avea o atitudine defensivă de opunere la imobilizare justificată.
Inculpatul mai este acuzat de comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri prevăzută de art. 321 alin.1 Cod penal. Chiar dacă toaleta hotelului este un loc de natură a fi frecventat de public iar altercația în sine a fost auzită de angajații hotelului, instanța a apreciat că nici conținutul acestei infracțiuni nu este realizat câtă vreme țipetele auzite de personalul hotelului erau urmarea reacției de apărarea a inculpatului cu privire la care nu s-a dovedit că știa despre adevărata calitate a celor doi bărbați ce încercau să îl imobilizeze.
Constatând că inculpatul se face vinovat doar de comiterea uneia dintre infracțiunile de care a fost acuzat - consum de droguri prevăzută de art. 4 alin.2 din Legea 143/2000, instanța a individualizat pedeapsa prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, prin raportare la dispozițiile părții generale a Codului penal și a legii speciale, la limitele de pedeapsă prevăzute de această lege, la circumstanțele reale descrise mai sus dar și la cele personale ( inculpatul are 29 de ani, studii superioare, economist ) la atitudinea cooperantă manifestată de către acesta, reținând totodată ca circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal, buna comportare anterioară și faptul că este la primul conflict cu legea penală, aplicând o pedeapsă în conformitate cu art. 76 lit. d Cod penal, sub minimul special prevăzut de lege.
Având în vedere că inculpatul este o persoană integrată social, manifestând în general o atitudine corectă pentru valorile sociale iar cantitatea de droguri găsită asupra acestuia a fost foarte mică, raportat la pericolul social concret pe care aceste elemente îl conturează, destul de redus, s-a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei este modalitatea cea mai adecvată pentru atingerea scopului educativ al pedepsei.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul a criticat soluția primei instanțe pentru:
- greșita achitare a inculpatului în baza art. 10 lit. d pentru C.P.P. infracțiunile prev. de art. 239 al. 2 - parte vătămată, art. 239 al. 2 parte vătămată, și art. 321 al. 2 cod penal susținând că hotărârea se bazează exclusiv pe declarațiile inculpatului din faza de cercetare judecătorească,
- greșita individualizare a pedepsei aplicate aceluiași inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 4 al. 2 din Lg.143/2000, prin reținerea în favoarea acestuia de largi circumstanțe atenuante coborând nejustificat pedepasa sub minimul special prevăzut de lege.
Se solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și rejudecând, să se dispună condamnarea inculpaților pentru cele doua infracțiuni prev. de art. 239 al. 2 și art. 321 al. 1
Pentru infracțiunea prev. de art. 4 al. 2 din Lg.143/2000 se cere sa se dispună majorarea pedepsei aplicată inculpatului in vederea atingerii scopului prev. de art. 52
Prin apelul declarat inculpatul a invocat:
- neregularitatea actului de sesizare a instanței conf. Art. 300 al. 1 susținând C.P.P. ca rechizitoriul a fost confirmat si nu verificat pentru legalitate si temeinicie de procurorul ierarhic superior.
- nevinovăția sa cu privire la infracțiunea prev. de art. 4 al.2 din Lg.143/2000 motivând ca probele administrate nu confirma acuzarea, atât timp cit nu s-au identificat urmele papilare de pe pliculețul cu cocaina. Apelantul inculpat solicita admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând să se dispună achitarea sa in temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap C.P.P. la art. 10 lit. a
C.P.P.La de Apel Constanta cauza a fost înregistrata sub același număr -.
Verificând legalitatea si temeinicia sentinței penale apelate in raport de criticile formulate si din oficiu conf. art. 371 asl.2 curtea C.P.P. constata, urmatoarele:
- criticile apelanților sunt neîntemeiate.
In mod corect prima instanță analizând temeinic materialul probator administrat in cursul procesului penal, a dispus achitarea inculpatului pentru cele doua infracțiuni prev. de disp. art. 239 al.2 cp, având ca părți vătămate pe și, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective si nici al celei subiective.
Astfel, potrivit art. 239 al. 2 constituie ultraj, lovirea sau orice act de violență săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiile autorității de stat, aflat in exercițiul funcțiuni, ori pentru fapte îndeplinite in exercițiul funcțiunii.
Deci latura obiectivă, prin elementul ei material, cuprinde acțiuni specifice ce caracterizează infracțiuni contra persoanei, respectiv lovire sau alte violențe.
În ceea ce privește a doua cerință esențială - funcționarul trebuie să se afle în exercițiul funcțiunii în tot timpul destinat îndeplinirii atribuțiunilor sale de serviciu.
În cazul în care funcționarul depășește atribuți8unile de serviciu, le încalcă sau le exercită în mod abuziv, actele sale nu mai pot fi considerate ca acte ale autorității, iar el nu se mai poate bucura de protecția specială acordată de legiuitor.
În verificarea laturii subiective a infracțiunii de ultraj este necesar a se stabili pe baza probelor administrate ca făptuitorul a cunoscut calitatea victimei, prevăzând că prin fapta se va produce o atingere prestigiului persoanei care deține o funcție ce implică exercițiul autorității publice, și a urmărit sau acceptat aceste rezultae ale faptei sale.
Prin declarațiile date atât in faza de urmărire penală, cât și la cercetarea judecătorească, se susține că in noaptea de 28.07.2007 in jurul orei 6 dimineața in timp ce se aflau in exercitarea atribuțiunilor de serviciu, in calitate de lucrători de poliție din cadrul Compartimentului Antidrog al de Combatere a Organizate și Terorism C, îmbrăcați civil în zona clubului "La " din, au observat un individ cu un comportament suspect, pe inculpatul, care a intrat în holul hotelului din, motiv pentru care au procedat la oprirea si încercarea de legitimare a acestuia, după ce și-au declinat verbal calitatea oficială.
Mai declară că inițial, inculpatul a lăsat impresia că se supune legitimării, dar când s-a apropiat de cei doi i-a îmbrâncit si a pornit in fuga spre grupul sanitar al hotelului fiind urmărit si ajuns din urma in sala mare a grupului sanitar de unde se ajunge in cabinele WC-urilor.
Încercând să-l imobilizeze, inculpatul a devenit agresiv, a opus rezistență, urmărind să ajungă într-una din cabine, toți trei au căzut la podea. Inculpatul avea în mâna o punguliță din plastic transparenta ce conținea un alb, care s-a dovedit, în urma analizei la Laboratorul Central de Analize și Profil al Drogurilor, a fi cocaină.
Se mai susține că au suferit leziuni prin îmbrâncire, lovire de către inculpat, pentru care au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Martora -, camerista la hotel, a surprins momentul când 2 bărbați șușotind au intrat in grupul sanitar după inculpat, auzind "bătaie ca-n filme" fără a auzi vreo somație sau că și-au declinat calitatea de politiști. Dimpotrivă, martora relatează că a doua zi, colega de la recepție i-a adus la cunoștință, cererea polițiștilor, ca la momentul audierii sa spună ca ei l-au somat pe inculpat strigând "poliția, poliția", martora însa declara că nu a văzut nici o legitimație in mâna polițiștilor.
Martora a auzit țipete dinspre grupul sanitar și la cererea colegei sale - a anunțat evenimentul poliției prin telefon. Aceasta susține că la urmărirea penala declarația i-a fost dictata de politiști, declaratie care corespunde adevărului, mai puțin partea in care s-a consemnat ca a existat o somatie a inculpatului, facuta de politisti.
Martorul angajat al hotelului, chemat de martora -, când inculpatul se afla pe jos, iar ceilalți doi barbați încercau să-l imobilizeze spunându-i că sunt de la poliție, fără a-i arăta vreo legitimație.
Inculpatul în mod constant in cursul procesului penal, nu a recunoscut ca ar fi știut că cele doua persoane erau politiști sub acoperire și că ar fi exercitat violente asupra acestora.
Potrivit art. 63 al. 2 probele C.P.P. nu au valoare mai dinainte stabilita, aprecierea fiecărei probe se face de organele de urmărire penala sau de instanța de judecata inu rma examinării tuturor probelor administrate in scopul aflării adevărului. Potrivit art. 69,75 declarațiile C.P.P. învinuitului sau ale inculpatului și respectiv ale părții vătămate, făcute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai in măsura in care sun coroborate cu fapte și împrejurări ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Ori în speță, se constată că doar declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile martorilor - și, nu și cele ale părților vătămate.
Din probele administrate rezultă că inculpatul nu a cunoscut calitatea de polițiști sub acoperire a celor doua părți vătămate, câtă vreme nici unul din cei trei martori angajați ai hotelului, respectiv -, si, angajați ai hotelului, nu i-au auzit pe polițiști somându-l pe inculpat să nu se opune imobilizării si nici ca si-ar fi declinat calitatea. Inculpatul nu avea de unde să cunoască ca cei doi bărbați îmbrăcați extravagant, cu in, sunt polițiști.
În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri prev, de art. 321 al.1, în mod corect a apreciat instanța de fond ca nefiind realizat conținutul acestei infracțiuni, Câtă vreme țipetele auzite de personalul hotelului erau urmare a reacției de apărare a inculpatului, cu privire la care acuzarea nu a făcut dovada că știa despre adevărata calitate a celor două persoane care încercau să îl imobilizeze.
Ori, pentru realizarea laturii obiective a infr. De ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice este necesar ca prin manifestările săvârșite in public sa se aducă atingere bunelor moravuri sau sa se producă scandal public, ceea ce nu este cazul inculpatului.
Nici critica parchetului privind greșita individualizare a pedepsei nu poate fi primită.
La dozarea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 4 al. 2 din Legea 143/2000, s-a ținut seama de criteriile generale prev. de art. 72, de gradul concret de pericol social al infracțiunii comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de această lege între 2 și 5 ani, de circumstanțele reale ale comiterii faptei.
Totodată, s-au avut în vedere și datele care privesc persoana inculpatului, tânăr în vârsta de 29 ani cu studii superioare, economist și cu o atitudine cooperantă, cu o buna comportate anterioară, infractor primar, care a justificat reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a cod penal, căreia s-a dat eficiență în condițiile art. 76 lit. d cod penal, cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Se constată că pentru infracțiunea săvârșită inculpatului, i-a fost determinat un regim sancționator corect, atât sub aspectul cuantumului cit și al modalității de executare al pedepsei, îndeplinindu-se cerințele art. 52 cp. Privind realizarea scopului pedepsei, acela de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, cit si de reeducare.
În ceea ce privește neregularitatea actului de sesizare a instanței invocată de inculpatul, instanța o constată neîntemeiată, având în vedere dispo. Art. 20 al. 1 din aLg.508/2004, privind înființarea, organizarea și funcționarea in cadrul Public a DIICOT, potrivit cărora rechizitoriile întocmite de procurori din cadrul Serviciilor și Birourilor Teritoriale ale DIICOT sunt confirmate de procurori sefi ai acestor servicii ori birouri, astfel cum corect a reținut prima instanță.
Pe fondul cauzei, se apreciază că probele administrate, respectiv declarațiile martorilor, -, raportul de constatare tehnico științifica nr. -/30.07.2007, întocmit de Laboratorul Central de Analiza și Profile al Drogurilor, dovedesc vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 4 al. 2 din Lg.143/2000, deținere de droguri pentru consum propriu.
Inculpatul nu a probat lipsa de temeinicie a acestor probe conform art. 66 al. 2
C.P.P.Pentru aceste considerente, alături de cele avute in vedere de instanță fondului și însușite de curte, se constata ca sentința penală nr.478 din 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta este legala si temeinicia.
In lipsa unor motive de nulitate a hotărârii, care să fie invocate din oficiu în favoarea inculpatului, curtea în baza art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
V-a respinge apelul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale numărul 478/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- - ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală,
V-a obliga pe apelantul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge apelulPARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși apelul declarat de inculpatul - domiciliat în B,-, județul B - împotriva sentinței penale numărul 478/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- - ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală,
Obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 aprilie 2009.
Președinte de complet, Judecător,
- - - -
Ptr. Grefier - -
Potrivit art.312 semnează
C.P.P.Grefier
Red.jud.fond.
Red.jud.apel -
Dact. IC/03.07.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Zoița Frangu
