Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 37/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 37
Ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
GREFIER - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 36 din data de 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații apelanți și, personal, asistați de av., apărător ales, lipsă fiind martorii victime.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpații apelanți depune la dosar împuternicire avocațială și acte în circumstanțiere, respectiv două caracterizări și o adeverință emisă de. Arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului de față.
Av. pentru inculpații apelanți arată că inculpații au fost condamnați la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de " trafic de persoane", cu aplicarea art. 86 ind.1 din Codul penal. S-a reținut în sarcina inculpaților că în perioada martie 2007 inculpații au recrutat martorii victimă, speculând starea materială precară a acestora, prin inducere în eroare, promițându-le locuri de muncă în Spania, în agricultură și i-au trimis în această țară.
La stabilirea vinovăției inculpaților, prima instanța a avut în vedere exclusiv declarațiile martorilor victimă, date în cursul urmăririi penale.
acestui dosar este aceea că instanța de fond, dându-și seama de faptul că are de a face cu niște romi lipsiți de educație, îi audiază împreună, în aceiași ședință, cu toți colaționării lor și apoi reține că părțile vătămate și-au schimbat declarațiile date.
Cât privește materialul probator administrat în cauză, deși se face vorbire de o presupusă influențare a victimelor de către inculpași, pe care organele de cercetare penală ar fi surprins-o pe suport video, la dosar nu exista un asemenea material filmat. De asemenea la dosar nu există un proces verbal de constatare a derulării acțiunii de urmărire a părților vătămate și inculpaților, cu consemnarea datei, zilei și locului în care a avut loc presupusa întâlnire încriminată, lipsesc de asemenea, orice dovezi privind conținutul discuțiilor dintre inculpați și victime. Singurul proces verbal la care s-a făcut referire este acela ce se referă la o întâlnire a inculpaților și a părților vătămate, de la parchet, dar acest proces verbal nu poate avea relevanță în sensul existenței unei modificări de atitudine din partea părților vătămate față de inculpați, prin crearea unei situații favorabile pentru inculpați.
Apreciază că nu există probe directe de vinovăție care să înlăture prezumția de nevinovăție în mod indubitabil.
Solicită în concluzie admiterea apelului, achitarea inculpaților în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Cât privește modalitatea de soluționare a laturii civile, sentința pronunțată de prima instanță este criticabilă sub aspectul obligării în solidar a inculpaților la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată, în condițiile în care această parte vătămată nu a fost prezentă în instanță pentru a justifica daunele morale solicitate.
Un alt motiv de apel se referă la modalitatea de executare a pedepsei și apreciază că dispunerea suspendării executării pedepsei sub supraveghere este mult prea severă întrucât această etnie are reguli specifice. Solicită aplicarea unei suspendări simple.
În concluzie solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că probatoriul administrat în cauză a dovedit vinovăția inculpaților iar instanța de fond, în mod corecta dispus condamnarea inculpaților și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86 ind.1 Cod penal, având în vedere circumstanțele reale și personale ale acestora.
Consideră că sentința pronunțată de Tribunalul Vaslui, prin prisma criticilor aduse, este temeinică și legală. Formulează concluzii de respingere apelurilor formulate de inculpați ca fiind nefondate.
Inculpatul având cuvântul arată că este nevinovat.
Inculpatul având cuvântul arată că este nevinovat.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 36 din 21 ianuarie 2008, Tribunalul Vasluia dispus următoarele:
1. În baza art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. l Cod penal și art. 74 lit. b și art. 76 lit. a Cod penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11 octombrie 1964 în satul, județul V, domiciliat în satul și comuna, județul V, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, la pedeapsa de3 ani și 2 luni închisoare.
2. În baza art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 74 lit. a și b și art. 76 lit. a Cod penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data 22 noiembrie 1972 în orașul, județul V, domiciliat în satul - comuna, județul V, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, la pedeapsa de3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 86 ind. l Cod penal a suspendat executarea pedepselor sub
supraveghere și a fixat termen de încercare de 6 ani pentru ambii inculpați.
Pe durata executării pedepselor, a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c Cod penal.
Conform art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepselor sub supraveghere suspendat executarea pedepselor accesorii.
Pe durata termenului de încercare, inculpații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, desemnat organ de supraveghere
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a le putea fi controlate mijloacele de existență;
- să nu intre în legătură cu victimele:, și.
A atras atenția inculpaților asupra disp. art. 86 ind. 4 Cod penal.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, în baza art. 88 alin. l Cod penal, durata reținerii luată față de el, respectiv ziua de 25.05.2007.
A revocat măsura privativă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, satul-comuna, județul V, luată prin Ordonanța procurorului nr. 28/D/P/2007 din 26.05.2007 și 29.06.2007 și menținută de instanță pe timpul judecății față de inculpații și.
A luat act că părțile vătămate, constituite părți civile în timpul urmăririi penale:, și nu au mai avut pretenții civile de la inculpați.
A admis în parte, cererea părții vătămate de constituire de parte civilă și a obligat inculpații și să plătească, în solidar, părții civile, suma de 2000 lei cu titlu de daune morale.
A respins cererea părții civile privind acordarea de daune materiale.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat fiecare inculpat, în parte, să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de câte 350 lei.
Suma de 600 lei, reprezentând onorarii pentru apărători din oficiu desemnați pentru inculpați și părțile vătămate, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a dispune în sensul celor arătare, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Inculpatul cunoștea părțile vătămate și, ca atare, știa că aveau o situație financiară precară, că nu au locuri de muncă, că au copii în întreținere, astfel că a luat hotărârea infracțională să le propună să meargă în Spania la fratele său, întâlnindu-se în acest scop în cursul lunii martie 2007.
Părților vătămate li s-a promis locuri de muncă în agricultură, că au asigurate cazarea și mâncarea, că ziua de muncă este plătită cu 40 Euro, că transportul va fi suportat de inculpatul, până când vor lua primul salariu și până când vor fi înapoiați banii de transport, respectiv câte 210 Euro de fiecare parte vătămată,
Inculpatul știa că fratele său nu are posibilitatea să intermedieze găsirea unor locuri de muncă.
Victimele puteau fi ușor induse în eroare dată fiind situația lor materială dar și gradul lor de instruire redus.
Transportul în Spania s-a făcut cu un microbuz condus de martorul .
Ajunși în orașul, victimele au fost cazate într-o cameră a imobilului.
Victimele au fost forțate prin constrângere fizică și psihică să fure sau să cerșească, fiind amenințați că vor fi vânduți altor cetățeni români de etnie rromă, astfel că acestea au acceptat să desfășoare activitățile propuse de inculpatul, reușind doar victima să fugă și să se refugieze la un alt cetățean român aflat în Spania unde a lucrat până în luna iunie 2007.
de aproximativ o lună părțile vătămate au fost exploatate, fiind transportate de inculpatul pe străzile din orașul, deși le era frică deoarece inculpatul era o persoană violentă.
La aproximativ 2 săptămâni de când au ajuns în Spania, partea vătămată a reușit să ascundă 5 Euro, telefonând la la numitul, care avea telefon și prin acesta a luat legătura cu tatăl său, căruia i-a relatat situația lor din Spania, de faptul că au fost înșelați în buna lor credință.
În această situație, s-a întâlnit cu inculpatul căruia i-a reproșat că înțelegerea dintre el și victime nu a fost respectată fapt pentru care acest inculpat i-a cerut pentru fiecare victimă câte 120 Euro pentru a-i readuce în țară.
Pentru procurarea banilor, a vândut o bovină, proprietatea mamei sale.
Ajunși acasă, părțile vătămate au reclamat la poliție situația lor din Spania.
În timpul urmăririi penale, victimele și-au menținut declarațiile în sensul că au fost exploatate de inculpați prin constrângere dar, deși împotriva inculpatului s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, stabilindu-se ca obligație să nu intre în legătură cu părțile vătămate, acesta nu a respectat această măsură.
În baza autorizațiilor obținute, inculpatul a fost filmat video când s-a întâlnit cu victimele.
Este lesne de înțeles de ce părțile vătămate, în cursul cercetării judecătorești și-au schimbat declarațiile, declarând că la parchet au declarat mincinos pentru că vroiau să se răzbune pe inculpați, dar că s-au împăcat, că i-au iertat și că nu mai au nici o pretenție de la aceștia, cerând să se încheie procesul, luându-se act de poziția lor procesuală.
Instanța nu va lua în considerare această schimbare de atitudine a victimelor, în primul rând pentru că atunci când vrei să te răzbuni pe cineva înseamnă că ți-a pricinuit un rău, iar ca să te împaci cu o persoană înseamnă că între ele a existat un conflict, o ceartă, o nemulțumire, un abuz.
Așa fiind, întâlnirea filmată între inculpați și victime a avut drept scop convingerea victimelor de a-și schimba declarațiile.
Apoi, ca un șef al grupului de victime, cel ce a anunțat poliția, a indus instanța, prezentându-se ca fiind una dintre victime, iar când o altă victimă a început declarația prin a-și menține declarația dată la parchet și a spune adevărul, a fost admonestat de acest.
în instanță, fiecare victimă înainte de a da declarație, se uita spre, care, potrivit unei înțelegeri prealabile, dirija părțile vătămate care trebuiau să respecte o înțelegere și să declare într-un anumit fel.
De altfel, și transportatorul, martorul, se înrudește cu inculpații, fiind cumnat, astfel că rețeaua este mult mai mare, cuprinzând și orașul
Față de considerentele sus-arătate, instanța apreciază că inculpații au comis infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, fiind vorba de mai multe victime.
Ca atare, instanța va respinge cererea inculpaților, prin apărători, de a dispune achitarea acestora, în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Victimelor le-a fost încălcată libertatea de voință și acțiune prin constrângerea de a cerși și fura.
Pentru fapta comisă inculpaților urmează să li se aplice câte o pedeapsă.
La individualizarea judiciară a pedepselor pentru fiecare inculpat în parte se vor avea în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv: dispozițiile părții speciale a Codului penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol concret al faptei comise, persoana fiecărui inculpat în parte, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
De asemenea, se vor lua în considerare lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul dar existența acestora pentru inculpatul, deși a intervenit reabilitarea, numărul de persoane traficate, durata activității infracționale, lipsa de sinceritate a acestora, urmarea produsă.
Față de natura infracțiunii, de valorile sociale încălcate prin săvârșirea ei, de conduita după comiterea faptei de a readuce victimele în țară, instanța, reținând în favoarea inculpatului disp. art. 74 lit. b, iar în favoarea inculpatului disp. art. 74 lit. a și b Cod penal și față de ambii inculpați disp. art. 76 lit. a Cod penal, apreciază că o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare pentru inculpatul și o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru inculpatul vor avea menirea să-și atingă scopul, acela de reeducare și de reintegrare în societate a celor doi inculpați.
De asemenea, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 86 ind. l Cod penal, astfel că va dispune suspendarea executării pedepselor sub supraveghere, fixând termen de încercare de 6 ani pentru ambii inculpați.
Pe durata executării pedepselor, inculpaților le sunt interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a, b și c Cod penal.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepselor sub supraveghere, se suspendă executarea pedepselor accesorii.
Pe durata termenului de încercare, inculpații vor trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, desemnat organ de supraveghere
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a le putea fi controlate mijloacele de existență;
- să nu intre în legătură cu victimele:, și.
Se va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 Cod penal.
Pentru că în timpul urmăririi penale inculpatul a fost reținut 1 zi, în baza art. 88 alin. l Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată acestuia o zi, respectiv ziua de 25 mai 2007.
De asemenea, în timpul urmăririi penale și apoi în timpul judecății, față de cei doi inculpați s-a luat măsura preventivă restrictivă de a nu părăsi localitatea de domiciliu și pentru că pedeapsa aplicată este cu suspendarea executării sub supraveghere, instanța va dispune revocarea acestei măsuri luată prin Ordonanța procurorului nr. 28/D/P/2007 din 26.05.2007 și 29.06.2007 pentru că nu se mai justifică, întrucât cele două instituții prevăd măsuri de supraveghere și obligații asemănătoare.
În timpul urmăririi penale, victimele s-au constituit părți civile, solicitând diferite sume de bani cu titlu de daune materiale și daune morale.
În timpul cercetării judecătorești, așa cum am spus mai sus, pentru că s-au împăcat, părțile vătămate, și nu au mai avut pretenții civile de la inculpați, aspect de care instanța va lua act.
Conform art. 19 din Legea 678/2001, banii, valorile și orice alte bunuri rezultate în urma săvârșirii infracțiunilor prevăzute de acest act normativ confiscă.
În cauză, victimele au declarat că au obținut prin cerșetorie diverse sume de bani în euro, dar cuantumul acestora nu a fost dovedit, astfel că instanța nu va confisca de la aceștia nici o sumă de bani.
Partea vătămată nu s-a prezentat în instanță și nici nu a expediat la dosar vreun memoriu.
Așa fiind, acesta s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale.
El a solicitat daune materiale de la inculpați, dar nefiind dovedite, instanța le va respinge, dar cererea sa va fi admisă, în parte, în sensul că inculpații vor fi obligați, în solidar, sa-i plătească cu titlu de daune morale, suma de 2000 lei.
În baza art. 191 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe fiecare inculpat să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 350 lei.
În termen legal, hotărârea astfel pronunțată a fost apelată de către inculpații și, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- greșita interpretare a probatoriului administrat a condus instanța la pronunțarea unei soluții de condamnare fără suport probatoriu, câtă vreme vinovăția inculpaților nu a fost dovedită fără nici un dubiu. Astfel nu s-a dovedit că martorii victimei ar fi fost influențați în vreun mod să-și schimbe declarațiile în fața instanței, legea nu stabilește ierarhie a mijloacelor de probă, astfel că este nejustificată soluția instanței de a pune temei doar pe declarațiile date în cursul urmăririi penale, cu atât mai mult cu cât acestea sunt "lipsite de garanția luării lor în condiții de obiectivism și legalitate procedurală". Chiar și în aceste condiții, declarațiile martorilor victimei nu se coroborează cu alte mijloace de probă.
În consecință, câtă vreme există dubii asupra vinovăției inculpaților, nefiind demonstrate nici scopul pretins urmărit de către inculpați și nici modalitățile de constrângere prin care acesta s-ar fi realizat, se impune achitarea inculpaților în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală;
- nici modul de soluționare a laturii civile nu este corect raportat la piesele dosarului. Astfel câtă vreme partea vătămată nu s-a prezentat în instanță să-și susțină și să dovedească acțiunea civilă, apare nejustificată soluția primei instanțe de acordare a sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale. Pe cale de consecință, acțiunea părții vătămate trebuia respinsă, ca nedovedită;
- nici modalitatea de executare a pedepsei stabilită de către instanța fondului nu este corespunzătoare împrejurărilor cauzei.
Astfel, având în vedere toate circumstanțele referitoare la faptă, respectiv durata activității infracționale, lipsa foloaselor materiale, precum și la persoana fiecărui inculpat, respectiv lipsa totală de educație a acestora, mediul în care trăiesc, etnia din care fac parte, toate acestea justifică și impun schimbarea modalității de executare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Examinând actele și lucrările dosarului de fond, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. 1 Cod procedură penală, curtea constată că nu sunt întemeiate apelurile formulate pentru considerentele ce vor fi expuse.
Din analiza coroborată a materialului probator administrat rezultă că, în mod judicios și temeinic argumentat, instanța de fond a stabilit vinovăția inculpaților apelanți în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în raport de situația de fapt reținută.
Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală, referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar și evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților apelanți, activitatea infracțională desfășurată de către aceștia percepută atât direct de martorii victimă, cât și de ceilalți martori audiați în cauză (, etc.) întrunind atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor de "trafic de persoane" prevăzută de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. 2 Cod penal.
Dispozițiile art. 63 alin. 2 Cod penal, impun instanței a face o analiză subiectivă și obiectivă a tuturor mijloacelor de probă administrate și să argumenteze soluția pronunțată pe acele probe care, coroborate, susțin situația de fapt reținută.
Așa fiind, în mod justificat, contrar susținerilor făcute de către inculpați în motivele de apel, instanța de fond a înlăturat din ansamblul probator declarațiile date de martorii victimă în fața instanței ca fiind neconforme adevărului, situație sprijinită și de probele aflate la dosarul cauzei, respectiv înregistrarea video a întâlnirii inculpatului cu victimele - în ciuda interdicției impuse în acest sens - și în cadrul căruia s- stabilit cele ce urmau a fi declarate în instanță. De altfel, instanța de fond și- argumentat soluția în acest sens și pe percepția directă avută asupra comportamentului victimelor în instanță, care au avut o atitudine temătoare. Concluzionând, în procesul de apreciere probatoriului, ce presupune interpretarea acestuia în baza raționamentelor logice, atât asupra chestiunilor de fapt cât și a celor de drept, instanța de fond a reținut corect atât împrejurările faptice concrete, cât și vinovăția inculpaților apelanți în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Nici criticile privind netemeinicia hotărârilor apelate referitoare la neindividualizarea pedepselor, atât în ce privește cuantumul acestora, cât și modalitatea de executare, nu sunt întemeiate.
Dispozițiile art. 72 Cod penal prevăd criteriile generale de care instanța trebuie să țină seama la individualizarea pedepsei, instanța de fond făcând o judicioasă aplicare a acestor prevederi.
La individualizarea tratamentului sancționator, prima instanță a făcut o justă analiză și evaluare a tuturor împrejurărilor cauzei, precum și a datelor personale ale fiecărui inculpat.
Astfel, instanța de fond, cu respectarea dispozițiilor art. 72 Cod penal, a aplicat pedeapsa adaptată gravității faptelor comise și persoanei fiecărui inculpat, stabilite într-un cuantum de natură a contribui la reeducarea acestora.
Condițiile și modalitatea în care au fost săvârșite faptele, gradul de pericol social al acestora, natura relațiilor sociale ce au fost încălcate, persoana fiecărui inculpat, unul dintre inculpați fiind cunoscut cu antecedente penale, atitudinea acestora care, în ciuda lipsei de instruire, au încercat să influențeze martorii, împiedicând desfășurarea normală a procesului penal, încălcând obligațiile impuse în acest sens, sunt elemente de circumstanțiere care au fost avute în vedere de instanța fondului atât în procesul de cuantificare a pedepsei, cât și la individualizarea modului de executare sancțiunilor aplicate.
În condițiile în care limitele de pedeapsă din norma incriminatoare se situează între 5 - 15 ani închisoare, aplicarea unor pedepse de 3 ani și 2 luni închisoare, respectiv 3 ani închisoare, justifică concluzia că toate elementele de circumstanțiere de natură să atenueze răspunderea penală au fost avute în vedere de instanța fondului care, raportat acestora, a acordat inculpaților largi circumstanțe atenuante. Mai mult, efectul circumstanțelor atenuante recunoscute de către instanță inculpaților a fost extins și asupra modalității de executare a sancțiunii prin suspendarea sub supraveghere a pedepselor arătate.
A extinde efectul circumstanțelor astfel reținute, în considerarea împrejurărilor invocate de către inculpați în apelurile formulate referitoare la lipsa de instruire și pregătire și la faptul că modalitatea de executare stabilită le îngrădește libertatea și, pe cale de consecință, posibilitatea procurării veniturilor necesare, înseamnă a lipsi de eficiență răspunderea penală a inculpaților și a respinge scopul de prevenție și coerciție al sancțiunii penale.
Concluzionând, având în vedere că apartenența la o anumită etnie nu justifică nici un fel de discriminare - fie ea și pozitivă - instanța de apel apreciază că pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate atât în ce privește cuantumul acestora, cât și modalitatea de executare, fiind în măsură să realizeze scopul de prevenție și reeducare prevăzut de art. 52 Cod penal, astfel că nu sunt temeiuri pentru modificarea acestora.
În ce privește latura civilă a cauzei, aceasta a fost corect soluționată de prima instanță, prin respingerea căilor de acordare a daunelor materiale, ca nedovedite, în virtutea principiului înscris în dispozițiile art. 1169 Cod civil.
În ceea ce privește daunele morale acordate de instanță, acestea au fost cuantificate pe baza elementelor aflate la dosarul cauzei, fiind de jurisprudență faptul că acordarea și cuantificarea acestora este la aprecierea instanțelor de judecată. Or, având în vedere vătămările inerente rezultate din comiterea infracțiunilor, consecințele imediate și mediate ale faptelor inculpaților, apare ca fiind justificată soluția instanței de fond de acordare a daunelor morale.
În consecință, fiind verificată legalitatea și temeinicia hotărârii apelate și văzând că nu este afectată de vreun viciu nici în aflarea adevărului și nici în aplicarea legii, curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să respingă, ca nefondate, apelurile pronunțate de inculpații și.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 1 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 36 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe apelanți să plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
15.04.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
Judecători:Otilia Susanu, Iulia Elena Ciobanu
