Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Craiova

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

DOSAR NR- - Lg.678/2001-OUG 195/2002 -

(Număr în format vechi 262/MF/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

instanța de apel

DECIZIE Nr. 39

Ședința nepublică de la 22 octombrie 2008

PREȘEDINTE: Ligia Epure JUDECĂTOR

- - - - JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu

GREFIER: - - -

Ministerul Public - reprezentat prin procuror a din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova

****************

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința nepublică de la 07 octombrie 2008, consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțare amânată la 14 octombrie 2008, la 21 octombrie 2008 și la 22 octombrie 2008, privind judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de inculpatul, aflat în stare de libertate, împotriva sentinței penale nr. 27 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr-.

Deliberând,

CURTEA

Asupra apelurilor de față;

Constată că, prin sentința penală nr. 27 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 334.C.P.P. schimbarea încadrării juridice ale faptelor, după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c teza I din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, cu aplic. art. 37 lit. b Cod Penal, în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b și e din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, cu aplic. art. 37 lit. b și art. 13.Cod Penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. 1 din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c teza I din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, cu aplic. art. 37 lit. b Cod Penal, în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. 2 din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b și e din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, cu aplic. art. 37 lit. b Cod Penal;

- din infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod Penal, în infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 37 lit. b și art. 13.Cod Penal

În baza art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b și e din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, cu aplic. art. 37 lit. b și art. 13.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, CNP:--, fiul lui și, născut la 14.12.1974 în C, domiciliat în comuna, sat nr. 106, județul D, studii:-8 clase, relații de concubinaj, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, recidivist, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod Penal, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. 2 din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b și e din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, cu aplic. art. 37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod Penal, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 37 lit. b și art. 13.Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod Penal, s-au contopit cele trei pedepse aplicate inculpatului, astfel încât acesta va executa pedeapsa cea mai grea, aceeade 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod Penal, după executarea pedepsei principale.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pe Cod Penal durata prevăzută de art. 71.

Cod Penal

În baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsă, perioada arestului preventiv de la 26.04.2006 la 28.10.2006.

S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză, iar conform art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul la 1.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 19.06.2006 s-a înregistrat pe rolul Secției Penale a Tribunalului Dolj, rechizitoriul întocmit la 19 iunie 2006 de DIICOT-Biroul Teritorial Dolj în dosarul nr. 62D/P/2006, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 din Legea 678/2001 modificată și completată prin OUG 79/2005, trafic de minori, prev. de art.13 alin.1 din aceeași lege, modificată și completată prin OUG 79/2005, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c teza I din lege și conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără permis de conducere, prev. de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a cod penal și art. 37 lit. b cod penal.

Prin același rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la în vederea continuării cercetărilor pentru stabilirea certă a vinovăției acesteia, dar și cu privire la exploatarea de către a victimei.

În fapt, s-a arătat că n comuna, în care domiciliază inculpatul, dar și în cele învecinate, părerile oamenilor despre acesta sunt contradictorii. Cunoscut de toată lumea ca o persoană agresivă, violentă chiar, cu ani destui petrecuți în penitenciar pentru infracțiuni de violență (tentativă de omor în 1998, lovire și alte violențe în 2004) dar și pentru furturi repetate (în 1997), inculpatul induce îndeosebi sentimente de teamă celor cu care intră in contact. e de altă parte, la fel de mulți consăteni vorbesc despre inculpat cu o oarecare prețuire determinată exclusiv de situația sa materială deosebită, de autoturismul de lux cu care se deplasează ostentativ prin comună, de apartamentul achiziționat în C, bunuri dobândite după aproape trei ani petrecuți în Italia după ultima condamnare.

În acest context, pentru -, în vârstă de 19 ani, provenită dintr-o familie modestă din com., propunerea făcută de inculpat în vara anului 2004 de a-1 însoți în Italia, pentru a munci a fost extrem de tentantă, mama victimei bucurându-se de perspectiva ca fiica sa să poată câștiga mai mulți bani.

Inculpatul i-a promis Mirelei că îi va găsi un loc de muncă licit, ca menajeră la familii de italieni, angajându-se să o ajute să-și facă pașaport și să transporte până în Italia.

În iulie 2004 inculpatul și concubina sa, au însoțit-o pe la Poliția unde au ajutat-o să obțină pașaportul, achitând taxele aferente, însă a oprit documentul asupra sa încă din momentul obținerii lui, cu motivația că are nevoie de o garanție pentru recuperarea sumei cheltuite.

În august 2004, victima a părăsit România împreună cu inculpatul cu destinația, fiind cazată într-un imobil cu mai multe camere închiriat de un prieten al inculpatului.

Chiar în aceeași seară i-a spus Mirelei că scopul aducerii ei în Italia este cu totul altul decât cel stabilit inițial, fata urmând să fure bunuri din magazine pe care le va da inculpatului pentru a fi valorificate. Prezența fetei era absolut necesară pentru inculpat întrucât comiterea furturilor din magazine era posibilă în cazul unei tinere de 19 ani cu aparență inocentă, pe când o eventuală apariție a inculpatului ar fi atras imediat atenția agenților de pază.

Refuzul victimei, speriată de perspectiva comiterii unor fapte penale, a fost întâmpinat de inculpat cu o atitudine agresivă, care a determinat-o pe victimă să accepte situația, astfel că, începând din dimineața următoare, potrivit unui plan conceput de inculpat și sub directa lui supraveghere, a sustras bunuri din magazine, remițându-le inculpatului pentru valorificare.

Victima a fost folosită, practic, de inculpat, prin constrângere, la comiterea de furturi ce îi aduceau exclusiv acestuia câștiguri materiale substanțiale ( circa 500-600 euro zilnic ), fiind evidentă exploatarea ei în sensul legii 678/2001.

După câteva săptămâni, victima 1-a cunoscut pe, cu care a intenționat să plece de sub tutela inculpatului, însă acest lucru nu a fost posibil decât după îndelungi negocieri și doar după ce i-a fost plătită lui o sumă de bani ca răscumpărare a fetei, argument suplimentar care susține raportul existent între inculpat și victimă.

Se impune a fi amintită și împrejurarea că inculpatul i-a propus, în vara anului 2004, și sorei Mirelei, să urmeze calea aleasă de aceasta însă a fost refuzat categoric.

Activitatea infracțională a inculpatului a continuat în același mod și după plecarea Mirelei, îmbrăcând chiar forma traficului de minori la începutul anului 2006.

Astfel, procedând ca și în situația anterior expusă, inculpatul a convins-o pe din comuna, mama minorei, de 16 ani, că îi poate găsi acesteia un loc de muncă licit în Italia astfel că minora va putea câștiga mulți bani.

În acest scop, a încheiat un act notarial de acceptare a deplasării în străinătate a fiicei însoțită de concubina inculpatului, astfel că la 21.01.2006 minora a părăsit țara împreună cu inculpatul și cu concubina lui.

Ajunsă în Italia, a fost și ea constrânsă de inculpat, care-i oprise toate actele, să sustragă bunuri din magazine în folosul exclusiv al acestuia.

După circa7-8zile minora a fost arestată de autoritățile italiene care au surprins-o furând și a fost internată într-un centru de reeducare a minorilor, de unde aceasta a sunat-o pe mama sa descriindu-i modul în care inculpatul s-a folosit de ea.

Și în prezent minora se află în centrul de minori a cărui localizare nu poate fi, potrivit legislației europene în domeniu, dezvăluită.

Ulterior arestării minorei, inculpatul a restituit mamei acesteia documentele pe care le reținuse în permanență asupra lui (pașaport, buletin, certificat de naștere).

Mai mult, cu această ocazie, dar și ulterior, în mai multe rânduri, inculpatul a atras atenția pe un ton amenințător membrilor familiei să nu îl reclame la poliție.

În sarcina inculpatului s-a reținut și fapta de a fi condus, în mod repetat, pe drumul public, autoturismul personal marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare -, fără ca autorul faptei să dețină permis de conducere, împrejurare relevată atât de martorii audiați (, etc. ) cât și de procesul verbal de depistare în trafic a inculpatului întocmit de lucrătorii de poliție la data de 26.04.2006. Infracțiunea în discuție, coroborată cu antecedența penală bogată a inculpatului sunt apte să contureze totalul dispreț al acestuia față de normele legale.

El a fost susținut de concubina sa, învinuită și ea pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, aceasta afirmând că reclamațiile formulate de victime au ca motivație invidia lor pentru situația materială bună a inculpatului, ea necunoscând exact cât câștiga și unde lucra concubinul ei în Italia.

Prin încheierea nr. 121/06.09.2006, Secția Penală a Tribunalului Dolja scos cauza de pe rol și a înaintat dosarul Secției pentru Minori și Familie a aceluiași tribunal, spre competentă soluționare.

Prin decizia penală nr. 159/28.10.2006 a Curții de Apel Craiova - Secția pentru Minori și Familie, s-a admis recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 26.10.2006 a Tribunalului Dolj și astfel s-a casat încheierea atacată și s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, dispunându-se punerea în libertate provizorie a acestuia.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că starea de fapt descrisă în rechizitoriu este corectă și a fost reținută ca atare, fiind dovedită cu probatoriul administrat în cauză.

Cu privire însă la încadrările juridice date faptelor prin rechizitoriu, instanța de fond a constatat că acestea nu sunt corecte, pentru următoarele considerente:

Referirea la art. 2 pct. 2 lit. c teza I din Legea 678/2001, pentru ambele infracțiuni de trafic de persoane și trafic de minori, s-a reținut eronat întrucât, în speța de față, inculpatul nu le-a obligat pe părțile vătămate să se prostitueze în folosul său, ci le-a obligat să fure și astfel sunt incidente dispozițiile de la art. 2 pct. 2 literele b și, deoarece art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001 prevede că prin "exploatare" se înțelege "ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire", iar potrivit lit. eaa celuiași articol, "efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului", constituie, de asemenea, o formă de exploatare prin "aservire", în sensul textului citat înțelegându-se "acțiunea de a supune". Ori, odată ajunse în străinătate, lipsite de acte de identitate, într-o țară a cărei limbă nu o cunosc, părțile vătămate nu s-ar fi putut întreține decât prin furat pentru inculpat. (A se vedea și deciziile nr. 593/30.01.2004 și nr. 2199/31.03.2005, pronunțate de ICCJ B - Secția Penală).

Referitor la infracțiunea săvârșită față de partea vătămată majoră (cea prev. de art. 12 alin. 1), trebuiau reținute și dispozițiile art. 13.Cod Penal întrucât fapta a fost săvârșită în vara anului 2004, deci înainte de intrarea în vigoare a OUG 79/2005, care a modificat și completat Legea 678/2001.

Cu privire la infracțiunea săvârșită față de partea vătămată minoră, s-a constatat că aceasta a fost săvârșită la începutul anului 2006, deci după intrarea în vigoare a OUG 79/2005 și astfel, cum minora a fost dusă în străinătate, promițându-i-se că i se va găsi un loc de muncă licit, dar, odată ajunsă, i s-a comunicat că trebuie să fure în folosul inculpatului, deci prin înșelare, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. 2 din Legea 678/2001, astfel cum a fost modificată prin OUG 79/2005, unde se arată că "dacă fapta prevăzută în alin. 1 este săvârșită prin.fraudă oriînșelăciune. pedeapsa este închisoarea de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi", nu pe cele ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. 1, cum s-a reținut în rechizitoriu.

De asemenea, cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice fără permis a autoturismului, s-a constatat că, pe parcursul procesului, a intervenit republicarea OUG 195/2002, ca urmare a modificărilor ulterioare intrării acesteia în vigoare, dându-se textelor o nouă numerotare și, ca atare, infracțiunea prev. de art. 78 alin. 1 devenit infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 și astfel încadrarea corectă a faptei săvârșită de inculpat este cea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplic. art. 13.

Cod Penal

Ca urmare a celor arătate mai sus, instanța de fond, în baza art. 334.C.P.P. a dispus schimbarea încadrărilor juridice ale faptelor, după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c teza I din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, cu aplic. art. 37 lit. b Cod Penal, în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b și e din Legea 678/2001 modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b și art. 13.

Cod Penal

Cu privire la aspectul invocat de apărătorul inculpatului în faza judecății, în sensul că nu există o delegare valabilă a organelor de poliție pentru efectuarea urmăririi, toate actele de urmărire fiind efectuate până la data de 12.05.2006 (dată la care organele de poliție și-au declinat competența în favoarea Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dolj, s-au constatat următoarele:

Prin adresa nr. -/12.04.2006, de Combatere a Organizate Caî naintat dosarul de cercetare penală către DIICOT - Biroul Teritorial Dolj pentru delegarea polițiștilor și pentru a întocmi actele de cercetare penală, acordarea numărului unic de înregistrare, analizarea oportunității începerii urmăririi penale, formularea de îndrumări necesare pentru soluționarea legală a cauzei.

În aceeași zi, respectiv 12.04.2006, prin Rezoluția Procurorului-șef din cadrul DIICOT, s-au delegat cei doi polițiști propuși, stabilindu-se actele pe care trebuie să le îndeplinească și termenul până la care să le efectueze, respectiv 12.05.2006.

În această perioadă de o lună, cei doi polițiști au efectuat actele stabilite, printre care și luarea declarațiilor inculpatului, părților vătămate și martorilor.

La finalizarea acestor acte, respectiv la data de 12.05.2006, s-a întocmit referatul prin care. a expus starea de fapt reținută și a dispus înaintarea dosarului (declinarea competenței) către DIICOT.

Prin termenul "declinarea competenței" în favoarea Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, folosit în dispozitivul acestui referat, nu trebuie înțeles că de Combatere a Organizate s-a dezinvestit, în sensul de a nu efectua ea acte de urmărire, ci trebuie înțeles înaintarea dosarului către DIICOT întrucât actele pentru care a fost delegată această brigadă au fost finalizate, brigada neputând face nici o propunere cu privire la soluția care s-ar impune deoarece, potrivit art. 21 din Legea 678/2001, urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute de prezenta lege se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, deci acesta este singurul abilitat să dispună emiterea rechizitoriului sau o altă măsură, fără să fie nevoie de vreo propunere din partea organelor de poliție, iar, potrivit art. 9 alin. 2 teza II din Legea 508/2004, actele întocmite de ofițerii și agenții de poliție judiciară din dispoziția scrisă a procurorului, sunt efectuate în numele acestuia.

Cu privire la apărarea inculpatului, cum că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, apărare pe care a încercat să o susțină și prin intermediul martorilor propuși de acesta în faza de judecată. sau prin retractarea de către partea vătămată și de către martorii din rechizitoriu a declarațiilor date în faza urmăririi penale, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Referitor la infracțiunea de trafic de minori, reținută în sarcina inculpatului, în dauna părții vătămate, martora, în declarația dată în fața instanței la data de 31.01.2008, a arătat că inculpatul a exercitat acte de violență asupra acestei părți vătămate și a obligat-o să meargă la furat aproximativ o lună de zile, până când aceasta a fost prinsă de autoritățile italiene și dusă într-un centru de plasament.

De altfel, declarația acestei martore se coroborează și cu celelalte probe administrare în cauză, respectiv cu declarațiile reprezentantei legale a părții vătămate, pe nume și ale martorilor a și (rude cu partea vătămată), care, cu toții, au arătat că au vorbit cu partea vătămată la telefon, iar aceasta le-a spus că inculpatul a obligat-o să meargă la furat pentru el.

Pe de altă parte, între declarațiile inculpatului și cele ale martorilor propuși de acesta în apărare, există și unele contradicții cum ar fi aceea că, în timp ce martorul a afirmat că părții vătămate nu i s-a găsit imediat loc de muncă, iar după 3-4 zile aceasta a fost luată de pe stradă de către organele de poliție, care au condus-o într-un centru de minori, inculpatul, în prima declarație de la urmărirea penală de la fila 90, susține exact contrariul, în sensul că i-a găsit loc de muncă să facă curățenie la niște bătrâni care o plăteau cu 7 euro pe oră.

Cu privire la infracțiunea de conducere a autovehiculului fără permis, s-a reținut de asemenea că apărarea inculpatului, cum că a condus o singură dată autoturismul pe drumurile publice, respectiv doar în ziua de 26.04.2006 când a fost oprit de organele de poliție, s-a apreciat a fi neîntemeiată, întrucât martorii și au declarat la urmărirea penală că l-au văzut de mai multe ori pe inculpat conducând autoturismul.

Același lucru a fost susținut și în fața instanței de către martorul.

Deși în fața instanței, martorul a încercat să-și retracteze mărturia dată anterior, totuși acesta a arătat că într-una din zile inculpatul a venit la domiciliul său și, ieșind la poartă, a văzut autoturismul inculpatului, în care erau 4 persoane, inculpatul fiind la volan în timp ce autoturismul era staționat și că nu a văzut cine a urcat la volan atunci când autoturismul a plecat. Ori în atare situație, este greu de presupus că autoturismul ar fi fost condus de altcineva, care în momentul opririi, s-ar fi așezat pe scaunul din dreapta, iar, ulterior, la plecare, să se așeze din nou la volan.

Ca atare, reținându-se deci că inculpatul a condus autoturismul proprietate personală de mai multe ori pe drumurile publice, fără a avea carnet de conducere, nu s-a putut susține că fapta sa nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, pentru a se aplica oaa mendă administrativă - așa cum s-a solicitat de către apărătorul inculpatului - cu atât mai mult cu cât acesta mai urca și alte persoane în autoturism, pe care le putea vătăma.

Ca urmare, respingând apărarea inculpatului ca neîntemeiată și constatând astfel că acesta se face vinovat de săvârșirea faptelor de trafic de persoane, de trafic de minori și conducere fără permis a unui autovehicul pe drumurile publice - pentru care a fost trimis în judecată - fapte a căror încadrare juridică este cea arătată mai sus, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia, iar la individualizarea judiciară a pedepselor, a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările și modalitățile săvârșirii acestora, precum și persoana inculpatului (care a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului și care nu este la prima abatere de natură penală, fiind recidivist în condițiile art. 37 lit. b Cod Penal, executând anterior 2 pedepse: una de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, aplicate prin sentința penală nr. 2147/29.04.1997 a Judecătoriei Craiova și una de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, aplicată prin sentința penală nr. 21/18.01.1999 a Tribunalului Dolj. Totodată, s-a mai reținut că inculpatul a mai fost condamnat anterior și la pedeapsa de 5.000.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prin sentința penală nr. 371/28.01.2004 a Judecătoriei Craiova ).

Astfel fiind, instanța de fond a considerat că aplicarea față de inculpat a unei pedepse principale de 3 ani închisoare, cu executarea acesteia în regim de detenție și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod Penal(considerând că acesta nu mai prezintă garanțiile morale ce privesc dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) pentru o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru infracțiunea de trafic de persoane, a unei pedepse principale de 7 ani închisoare, cu executarea acesteia în regim de detenție și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pentru Cod Penal o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale, pentru infracțiunea de trafic de minori, precum și a unei pedepse de 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără permis, sunt îndestulătoare pentru ca rolul educativ și preventiv al acestora să poată fi atins.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul.

În motivarea apelului parchetului, s-a arătat că: infracțiunile de trafic de persoane au fost greșit încadrate referitor la dispozițiile art. 2 din Legea nr. 678/2001, care definesc noțiunea de exploatare a unei persoane din acest act normativ; în temeiul art. 350 alin. 4 cod. pr. pen. instanța nu s-a pronunțat cu privire la controlul judiciar dispus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 160/2 din cod. pr. pen. care vizează obligațiile impuse inculpatului pe timpul liberării provizorii; nu s-a dispus confiscarea sumelor însușite de către inculpat ca urmare a exploatării părților vătămate.

În motivarea apelului formulat de inculpat, s-au arătat următoarele:

In ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără permis de conducere s-a solicitat, în principal, achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 cod. pr. pen. întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni întrucât, deși nu avea permis de conducere, inculpatul a condus pe distanțe scurte, într-o localitate unde traficul este foarte redus și, de cele mai multe ori, nu a condus personal ci rugat alte persoane; în cauză, referitor la această infracțiune, s-ar fi putut reține dispozițiile art. 18/1 cod pen.

Cu privire la infracțiunile de trafic de minori, se solicită achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 lit. d cod pr. pen. susținându-se că, prin actul de sesizare al instanței s-a indicat, ca element constitutiv al laturii obiective a infracțiunii, art. 2 pct. 2 lit. c teza I din Legea nr. 678/2001 modificată, deși elementele de probatoriu nu au legătură cu exploatarea de persoane descrisă de textul de lege sus-menționat.

Instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor prev. de art. 12 alin. 1 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c teza I din Legea nr. 678/2001 modificată, dar cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b și e din Legea nr. 678/2001 modificată deși, cele două modalități se exclud reciproc iar, pe de altă parte, noțiunea "alte asemenea activități" prev. de art. 2 lit. e trebuie concretizată în dosar, în sensul că hotărârea de condamnare ar trebui să descrie acea activitate săvârșită de inculpat care să corespundă conținutului generic descris de text.

Din punct de vedere procedural, schimbarea încadrării juridice a faptelor s-a realizat prin hotărâre, fără ca inculpatul să fi fost audiat după acest act procesual și fără să fi avut loc o cercetare judecătorească raportat la această nouă încadrare.

Pe fond, întregul material probator stă sub semnul îndoielii în sensul că, aproape fiecare persoană ce a fost audiată în această cauză a avut mai multe tipuri de declarații, mai mult sau mai puțin contradictorii, care, în ansamblul lor, nu pot crea convingerea instanței că faptele, în conținutul lor material, ar fi existat în realitate așa cum s-au reținut prin actul de sesizare.

Astfel, una dintre victime nu s-a prezentat la instanță iar cealaltă și-a schimbat declarația, în sensul că nu a fost constrânsă de inculpat să săvârșească infracțiuni, aspect confirmat de mama și sora părții vătămate . De asemenea, fiecare dintre martorii și părțile interogate nu și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală, arătând că nu au scris personal declarațiile și nici nu le-au citit.

Aceeași situație există și în ceea ce o privește pe partea vătămată, declarațiile date de rudele acesteia fiind retrase în fața instanței, explicit sau implicit.

Întrucât nici ceilalți membrii audiați în cauză nu confirmă susținerile din rechizitoriu, s-a concluzionat că instanța de fond a făcut o analiză superficială a probatoriilor, fiind înlăturate depozițiile date în fața instanței în favoarea celor de la urmărirea penală cu motivarea că sunt credibile susținerile părților audiate, că au scris declarațiile într-o anumită manieră de frica organelor de urmărire penală sau nu au citi declarațiile și nu știu ce conțin.

S-a reținut, de către instanța de fond, ca fiind determinantă declarația martorei (care se află în vădită dușmănie cu inculpatul), dată în fața instanței și care este în totală contradicție cu declarațiile date de celelalte persoane.

Cu privire la nulitatea actelor de urmărire penală, s-a arătat că, deși competența materială aparținea DIICOT, până la data de 12 mai 2006, când s-a declinat competența, actele de urmărire penală au fost întocmite de organele de cercetare penală. Prin urmare, probele au fost administrate cu încălcarea normelor de competență materială, înainte de începerea urmăririi penale, fără a fi confirmate după începerea procesului penal ci, dimpotrivă, au fost infirmate în faza cercetării judecătorești, prin nemenținerea acestora în fața judecătorului investit.

S-a mai menționat și că rechizitoriul este neregulat în privința sesizării, făcând trimitere la un text de lege care nu își găsește aplicabilitatea iar înlocuirea acestui text cu un altul și încadrarea juridică diferită neputând fi posibilă, art. 2 pct. 2 din legea specială nepermițând analogii sau asemănări.

S-a arătat, în final, că în cauza de față nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.

În fața instanței de apel, inculpatul a solicitat modificarea controlului judiciar, cererea fiind admisă prin încheierea de ședință de la 18 septembrie 2008, în sensul că inculpatul a fost obligat să nu depășească limitele teritoriale ale țării, în loc de cele ale județului

De asemenea, a fost audiat inculpatul, declarația sa fiind consemnată și depusă la dosarul cauzei.

concluzii scrise, inculpatul, prin apărător, a menținut criticile formulate anterior, solicitând, într-o teză subsidiară, și reindividualizarea pedepsei.

Curtea, verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și prin prisma criticilor formulate de apelanți, constată parțial fondate susținerile apelanților, după cum urmează:

În ceea ce privește excepția invocată de inculpat, referitoare la necompetența organelor de urmărire penală, se constată că, așa cum rezultă din procesul verbal de sesizare din oficiu întocmit la data de 12 aprilie 2006 și depus la fila nr. 11 din dosarul de urmărire penală, s-a sesizat inițial din oficiu, cu privire la faptul că în perioada 2004/2006, numiții și, au racolat, transportat și obligat să comită furturi pe teritoriul Italiei, mai multe tinere din municipiul C și județul

Ulterior, potrivit referatului depus la fila nr. 8 din dosarul de urmărire penală și întocmit la data de 12 mai 2006, a fost declinată competența în favoarea DIICOT - Biroul Teritorial Dolj, în vederea continuării cercetărilor.

În același timp, însă, aceleași persoane erau cercetate, pentru aceleași fapte, și în dosarul nr. 62 D/P/2006, la data de 12 aprilie 2006 delegându-se, potrivit art. 27 rap. la art. 9 din Legea nr. 508/2004, polițiști din cadrul DIICOT, pentru a întocmi actele de cercetare penală, pentru a acorda număr unic de înregistrare, pentru a se analiza oportunitatea începerii urmăririi penale și a se da îndrumări pentru soluționarea legală a cauzei a se observa, în acest sens, adresa depusă la fila nr. 69 din dosarul de urmărire penală).

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 2 din lege, toate aceste acte dispuse și efectuate sub controlul și directa supraveghere a procurorului, sunt efectuate în numele acestuia.

Prin urmare, nu poate fi primită, ca fiind fondată, susținerea potrivit căreia toate actele din faza de urmărire penală, efectuate în perioada 12 aprilie 2006/ 12 mai 2006 sunt lovite de nulitate absolută întrucât sunt efectuate de un organ de cercetare necompetent, potrivit dispozițiilor Legii nr. 678/2001.

Pe de altă parte, o încadrare juridică eronată, dată faptelor pentru care este cercetat inculpatul, nu poate fi considerată drept o neregulată sesizare a instanței de judecată.

De altfel, instanța de fond a sesizat această eroare, procedând la schimbarea încadrării juridice și înlăturarea dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 678/2001.

Se mai reține că, efectuând această operațiune juridică, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 334 cod pr. pen. punând în discuția părților schimbarea încadrării juridice.

În speță, nu s-ar putea invoca nerespectarea obligației de a se atrage atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau, eventual, amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea, atâta timp cât, prin concluziile scrise formulate la data de 6 martie 2008 și depuse la dosarul de fond la filele nr. 279/281, inculpatul, prin apărător, și-a exprimat punctul de vedere referitor la încadrările juridice cuprinse în rechizitoriu.

În acest context și întrucât starea de fapt reținută inițial nu s-a schimbat, nu pot fi primite, ca fiind fondate, nici celelalte susțineri ale apelantului, referitoare la omisiunea ascultării inculpatului și refacerii cercetării judecătorești înainte de a se fi procedat la schimbarea încadrării juridice.

Se constată însă, fondată critica formulată de parchet, referitoare la greșita reținere în cauză, a dispozițiile art. 2 lit. b, alături de dispozițiile art. 2 lit. e din Legea nr. 678/2001.

Pentru aceasta se are în vedere că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că părțile vătămate ar fi fost exploatate sexual (conform art. 2 lit. c) ori că ar fi fost ținute în stare de sclavie ( potrivit art. 2 lit. b), astfel că, în speță, o corectă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, impune înlăturarea art. 2 lit. b și c și reținerea doar dispozițiilor art. 2 lit. e din Legea nr. 678/2001.

Se va respinge, ca nefondată, cea de-a doua critică formulată de parchet, referitoare la nepronunțarea cu privire la controlul judiciar dispus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 160/2 cod pr. pen. reținându-se că dispozițiile art. 350 cod pr. pen. la care fac referire motivele de apel, impun instanței obligația de a se pronunța, prin hotărâre, numai asupra luării, menținerii sau revocării măsurii arestării preventive a inculpatului și asupra luării sau revocării măsurii obligării acestuia de a nu părăsi localitatea ori țara.

Liberarea provizorie sub control judiciar, instituită pentru inculpat prin decizia nr. 159/28 oct. 2006 pronunțată de Curtea de apel Craiova, este o modalitate a liberării provizorii ce se dispune, potrivit art. 160/2a cod pr. pen. în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, ființând până la soluționarea definitivă a cauzei cu posibilitatea, instituită de lege, de a se modifica sau ridica acest control, în tot sau în parte, pentru motive temeinice, fără a fi prevăzută obligația verificării sale periodice.

Referitor la vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă evaluare a probatoriului administrat în cauză, interpretând prin coroborare declarațiile martorilor audiați la urmărirea penală și în fața instanței de fond.

Chiar dacă s-ar înlătura declarația martorei, fosta concubină a inculpatului și cu care acesta este, în prezent, în relație de dușmănie, celelalte probe administrate în cauză, inclusiv la instanța de fond, conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care este judecat în prezent, martorii (fila nr. 49), (fila nr. 55) și a (fila nr. 14) menținându-și declarațiile date în faza de urmărire penală.

Mai mult, martora (mama părții vătămate ) a relatat, în plus, că l-a căutat, într-o zi, pe inculpat pentru a discuta ce se întâmplă cu fiica sa, iar mama inculpatului, i-a spus că acesta lipsește de la domiciliu, fiind plecat în piață, "să vândă hainele furate".

De asemenea, martorul (cumnatul aceleiași părți vătămate), a relatat că, doar cu câteva zile înainte de a fi audiat la instanța de fond, vorbit la telefon cu partea vătămată, aceasta confirmându-i încă o dată că a fost forțată de inculpat să fure.

De asemenea, martorul a relatat că, atât el cât și fratele părții vătămate, au fost amenințați de către inculpat.

Și martora a (cumnata părți vătămate) a declarat în sensul celor arătate anterior, menționând că partea vătămată i-a spus că a primit amenințări de la inculpat chiar și după arestarea sa, în Italia.

Este adevărat că o parte dintre martorii audiați în cauză cu privire la săvârșirea, de către inculpat, a infracțiunilor de trafic de persoane, nu și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală și care erau nefavorabile inculpatului, revenind asupra acestora, însă explicațiile oferite în legătură cu motivul pentru care au declarat la urmărirea penală într-un anume fel, sunt neconvingătoare (ex. "am semnat declarația dar nu am citit-o, întrucât nu mi s-a propus" - martora; " Mi-a fost citit de către lucrătorul de poliție conținutul declarației întrucât eu nu aveam la momentul respectiv ochelarii. recunosc semnătura de pe cele trei file ale declarației date în fața lucrătorului de poliție și menționez că ultima frază din declarație a fost scrisă de mine" - martora; ". eu am semnat această declarație fără a citi conținutul ei. iar ultima frază este scrisă de mine." - martora ).

Față de faptul că, în mod constant, martorii audiați în cauză au declarat că, încă de la începutul urmăririi penale și chiar și în faza de judecată, inculpatul și fosta lui concubină, martora (înainte (de a se altera relațiile dintre aceștia), obișnuiau să amenințe părțile vătămate și martorii pentru a-i determina să declare într-un anumit fel ( spunându-le că le dă foc, îi omoară, pune țiganii să îi bată, îi pune în scaunul cu rotile etc. ) se apreciază că acesta este motivul real pentru care o parte dintre martori au revenit asupra declarațiilor date anterior, relatând cu totul alte împrejurări decât cele învederare în fața organelor de urmărire penală.

Mai mult, inculpatul însuși, fiind audiat în mai multe rânduri, a dat declarații contradictorii. fiind evidentă tendința sa de a prezenta altfel starea de fapt și de a ascunde adevărul în scopul sustragerii de la răspunderea penală.

Astfel, în declarația din data de 26 aprilie 2006, depusă la fila nr. 90 din dosarul de urmărire penală, a menționat că a transportat mai multe persoane în Italia fără a le promite nimic în legătură cu găsirea unui loc de muncă, după care a menționat că minora a fost transportată de el în străinătate și ajutată să își găsească de lucru la o bătrână, adăugând: " cu mine și cu concubina mea nu a mai fost nici o fată în străinătate".

Ulterior, la data de 28 septembrie 2006, inculpatul declarat că în luna august 2003 a plecat în Italia însoțit de partea vătămată, a locuit împreună cu aceasta și chiar a ajutat-o să își găsească de lucru.

În consecință, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă evaluare a probatoriului administrat în cauză, interpretându-l coroborat, astfel că se va înlătura susținerea inculpatului potrivit căreia acesta nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane reținute în sarcina sa, respingându-se cererea de achitare formulată în acest sens.

Față de cele arătate anterior, Curtea urmează a admite și cea de a treia critică formulată de parchet privitoare la confiscarea sumelor de bani obținute ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de trafic, reținând că, din declarațiile părților vătămate coroborate cu cele ale martorilor audiați în cauză, rezultă că partea vătămată a fost trimisă de inculpat să fure din magazine o perioadă de circa 2 săptămâni iar cealaltă parte vătămată o perioadă de numai 7 - 8 zile, mărfurile sustrase zilnic de acestea având o valoare aproximativă de 500/600 Euro iar o parte era reținută de către părțile vătămate pentru consumul propriu.

Coroborând aceste susțineri cu înscrisul depus la filele nr. 64 și 65 din dosarul de urmărire penală, găsit la locuința inculpatului cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din data de 26 aprilie 2006, se va dispune confiscarea, în baza art. 19 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 alin. 1 lit. a cod penal, a sumei de 5041 Euro, în echivalent lei, la data executării.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, date fiind numărul, natura și împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, valorile sociale ocrotite de lege și cărora le-a fost adusă atingere prin săvârșirea acestor infracțiunilor precum și persoana inculpatului care, așa cum rezultă din fișa cazierului judiciar depusă la fila nr. 89 din dosarul de urmărire penală, nu se află la primul contact cu legea penală, suferind anterior încă trei condamnări penale, inclusiv pedeapsa închisorii, Curtea constată că nu poate fi primită susținerea inculpatului potrivit căreia, pentru infracțiunea de conducere fără permis s-ar impune achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 cod. pr. pen. nefiind aplicabile dispozițiile art. 18/1 cod penal și nici coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Față de cele arătate anterior, date fiind și dispozițiile art. 378, 379 pct. 2 lit. lit. a cod pr. pen. se va respinge apelul declarat de inculpat și se va admite apelul parchetului.

Va fi desființată în parte sentința penală atacată, vor fi descontopite pedepsele aplicate inculpatului, vor fi repuse în individualitatea lor și se va înlătura referirea la art. 2 pct. 2 lit. b pentru ambele infracțiuni prevăzute de Legea nr.678/2001;

Vor fi menținute celelalte dispoziții privitoare la schimbările încadrărilor juridice ale faptelor reținute în sarcina inculpatului și la pedepsele aplicate acestuia, inclusiv pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată de inculpat ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 33 lit. a, 34 lit. b cod penal.

În baza art. 19 alin. 1 din legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. 1 lit. a cod penal, se va dispune confiscarea sumei de 5.041 euro, în echivalent lei, la data executării.

Se va menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate și, în baza art. 192 alin. 2 cod pr. pen. va fi obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de inculpatul, aflat în stare de libertate, împotriva sentinței penale nr. 27 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr-.

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva aceleiași sentințe.

Desființează în parte sentința penală, după cum urmează:

Descontopește pedepsele aplicate inculpatului și le repune în individualitatea lor și, înlăturând referirea la art. 2 pct. 2 lit. b pentru ambele infracțiuni prevăzute de Legea nr.678/2001;

Menține restul dispozițiilor privitoare la schimbările încadrărilor juridice ale faptelor reținute în sarcina inculpatului, pedepsele aplicate acestuia, inclusiv pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată de inculpat ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 33 lit. a, 34 lit. b cod penal.

În baza art. 19 alin. 1 din legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. 1 lit. a cod penal,;

Dispune confiscarea sumei de 5.041 euro, în echivalent lei, la data executării.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2008

Președinte, Judecător,

Grefier,

Red. jud: /3 ex./10 noiembrie 2008

Jud. fond: Șt.

Dact. 3 ex./() - 22 Octombrie 2008

Președinte:Ligia Epure
Judecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu

#Judecator Ligia Epure

Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Craiova

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Craiova