Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.78
Ședința secretă și ne publică de la 20 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman judecător
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
*
GREFIER - - -
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit pronunțarea privind apelurile declarate de inculpații G și și de partea vătămată împotriva sentinței penale nr.632/D din 18.12.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința secretă și nepublică din 13 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului penal de față constată următoarele
Prin sentința penală nr. 632/D/18.12.2007 a Tribunalului Bacău în temeiul art. 334.C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul G din art. 13 al. 1, 3 din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005 trei infracțiuni prevăzute de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005 și art. 7 al. 1 din Legea 39/2003, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b și Cod Penal toate art. 33 lit. a în Cod Penal art. 13 al. 1, 3 teza I, 4 teza I din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 13.Cod Penal, art. 329 al. 2 teza I (faptă din noiembrie 2004), art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal (acte materiale din septembrie 2005) și art. 7 al. 1 din legea 39/2003, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b și Cod Penal toate cu art. 33 lit. a
Cod PenalA fost respinsă ca nefondată cererea inculpatului G de schimbare a încadrării juridice din art. 13 al. 1, 3 din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005 trei infracțiuni prevăzute de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005 și art. 7 al. 1 din Legea 39/2003, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b și Cod Penal toate art. 33 lit. a în Cod Penal art. 329 al. 2, 3.Cod Penal, trei infracțiuni prevăzute de art. 329 al. 2 teza I și Cod Penal art. 7 al. 1 din Legea 39/2003, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b și Cod Penal toate cu aplicarea art. 33 lit. a
Cod PenalA fost condamnat inculpatul G, fiul lui G și, născut la data de 12.11.970 în comuna Izvoru, domiciliat în B,-, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, recidivist, CNP - pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
1) trafic de minori prevăzută de art. 13 al. 1, 3 teza I, 4 teza I din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 13.Cod Penal și art. 37 lit. b la Cod Penal pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b
Cod Penal2) proxenetism prevăzută de art. 329 al. 2 teza I (faptă din noiembrie 2004) cu aplicarea art. 37 lit. b la Cod Penal pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b
Cod Penal3) trafic de persoane prevăzută de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal (acte materiale din septembrie 2005) și cu aplicarea art. 37 lit. b la Cod Penal pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b
Cod Penal4) aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 al. 1 din legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b la Cod Penal pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b
Cod PenalÎn temeiul art. 33 lit. a și Cod Penal art. 34 lit. b, art. 35 al. 3.Cod Penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea.
Pedeapsă de executat: 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b
Cod PenalS-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b în Cod Penal condițiile și pe durata art. 71 al. 2.
Cod PenalÎn temeiul art. 350.C.P.P. s-a constatat că față de inculpat a fost luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În temeiul art. 88.Cod Penal și art. 18 din Legea 302/2004 s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv de la 19.10. 2005 la 10.05.2006 și de la 15.05 2006 la 12.11.2007.
II. A fost condamnată inculpata, fiica lui și, născută la data de 04.05.1976 în B, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorită, domiciliată în sat, comuna Sascut, județul B, fără antecedente penale, CNP - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de prevăzută de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a și Cod Penal art. 76 lit. b la Cod Penal pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b
Cod PenalS-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b în Cod Penal condițiile și pe durata art. 71 al. 2.
Cod PenalÎn temeiul art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv de la 22.08.2006 la 06.10.2006.
În temeiul art. 14, 346.C.P.P. 998 și 1003.civ. s-a admis în parte acțiunea părții civile și au fost obligați în solidar inculpații G și de 10.000 Euro daune morale.
S-a luat act, în temeiul art. 14 și 346.C.P.P. că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile și că persoana vătămată nu a participat ca parte vătămată în procesul penal.
În temeiul art. 19 din Legea 678/2001 coroborat cu art. 118 lit. d s Cod Penal-a dispus confiscarea de la inculpatul Gas umei de 4244,5 Euro.
Conform art. 189.C.P.P. s-a dispus plata din fondurile a sumei de 200 lei către Baroul B (câte 100 lei pentru. și ).
Conform art. 191.C.P.P. a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului 1500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut:
Inculpatul G este o persoană cu o bogată activitate infracțională, având mai multe condamnări încă din timpul minorității, inclusiv pentru infracțiuni săvârșite cu violență, precum tâlhărie și ultraj.
După ultima liberare din penitenciar, la data de 04.07.2001, inculpatul G s-a orientat spre săvârșirea unui alt tip de infracțiuni, respectiv racolarea și exploatarea sexuală a mai multor tinere, inclusiv minore, în scopul obținerii de importante beneficii materiale.
În acest scop inculpatul Gaa derat la gruparea infracțională inițiată de inculpatul și de fratele său (care a fost trimis separat în judecată prin rechizitoriul nr. 4D/P/2006 al - Biroul Teritorial Bacău alături de alți membrii ai grupării, respectiv inculpații, și ).
În cadrul acestei grupări frații se ocupau cu exploatarea efectivă a victimelor în localitatea, Italia, în diferite modalități, inclusiv prin constrângere sau prin vânzarea efectivă a tinerelor către alte persoane, iar celelalte persoane de racolarea și transportarea în a victimelor.
Gruparea a fost structurată și a funcționat în mod coordonat pentru o perioadă relativ îndelungată de timp iar stoparea activității s-a datorat faptului că una dintre victime a avut curajul să denunțe poliției italiene exploatarea sa. De pe urma acestor activități membrii grupării obțineau importante beneficii materiale, astfel cum reiese din transferurile de bani făcute prin firma.
Inculpatul Gad esfășurat în cadrul grupării atât activități de racolare pe teritoriul României cât și activități de exploatare pe teritoriul Italiei, în colaborare cu inculpatul iar inculpata a procedat la racloarea uneia dintre victime.
În concret, în cursul lunii iunie 2004, partea vătămată, în vârstă de doar 17 ani la acea dată, a fost racolată de inculpatul G, care s-a ocupat inclusiv de procurarea pașaportului și de numitul (), față de care s-a disjuns urmărirea penală, transportată în localitatea Padova, Italia și exploatată sexual în folosul acestora până în cursul lunii septembrie.
Cei doi au profitat de situația familială dificilă a victimei, de faptul că aceasta era fugită de acasă, astfel că mai înainte de a fi transportată în Italia ea a fost ținută ascunsă într-un apartament de pe raza mun. B de către inculpatul
OGDeși părții vătămate i s-a promis că îi va reveni o parte din banii obținuți din activitatea de prostituție, în realitate aceștia au fost însușiți în totalitate de și inculpatul
OGÎn cursul lunii septembrie 2004 partea vătămată a fost vândută unui alt cetățean român, pe nume " " pentru suma de 1500 Euro, din aceasta inculpatului G revenindu-i suma de aproximativ 500 Euro pe care acesta a transferat-o în țară prin sistemul concubinei sale.
După circa 2-3 zile partea vătămată, la indicațiile inculpatului Gaf ugit de la " " și s-a deplasat în, la prietenul lui G, respectiv inculpatul, zis "", fiind exploatată sexual și de acesta circa 6 luni. În realitate partea vătămată fusese vândută de către inculpatul G fraților pentru suma de 3000 Euro, din aceasta G primind efectiv suma de 2850 Euro, livrată prin sistemul. Partea vătămată a reușit să se întoarcă în țară în cursul lunii februarie 2004 fiind ajutată de doi cetățeni italieni care s-au numărat printre clienții acesteia.
Partea vătămată nu a formulat pretenții civile în cauză.
În cursul lunii noiembrie 2004 inculpatul G i-a propus numitei, cu care anterior întreținuse relații de concubinaj, să meargă în, Italia, acolo unde inculpatul urma să îi asigure cazarea și să practice prostituția. a acceptat această propunere și a fost transportată în Italia prin intermediul unei cunoștințe a inculpatului G, fiind preluată de către frații care au exploatat-o sexual până în luna ianuarie 2005. Conform înțelegerii prealabile o parte din câștigurile obținute era trimisă în țară de către inculpatului
OGnu s-a constituit parte civilă în cauză și nu a dorit să participe în procesul penal ca parte vătămată.
În luna septembrie 2005 partea vătămată, pe atunci în vârstă de 19 ani a cunoscut-o pe inculpata, care i-a promis că îi va facilita găsirea unui loc de muncă în Italia, respectiv că va îngriji o bătrână. Partea vătămată a fost de acord, astfel că a fost transportată la, Italia, prin intermediul unei cunoștințe a inculpatei. Aceasta i-a precizat părții vătămate că îi asigură transportul urmând ca partea vătămată să îi restituie banii din câștigurile ce le va obține în Italia.
De fapt, inculpata profitase de naivitatea și starea materială precară a părții vătămate, care provenea din mediul rural și o înșelase asupra adevăratului scop al venirii în Italia, acela al practicării prostituției. În realitate între această inculpată și inculpatul se încheiase o înțelegere prealabilă, în sensul că inculpata urma să racoleze și să îi livreze acestuia pe în vederea exploatării sexuale în schimbul sumei de 300 Euro.
Odată ajunsă la la data de 17.09.2005 partea vătămată a fost preluată de inculpatul G și de inculpatul, care ținuseră legătura pe drum cu șoferul autoturismului care a transportat partea vătămată și dusă în apartamentul pe care acesta îl aveau închiriat și care se afla pe strada - din. Victima a fost informată asupra adevăratului scop al venirii ei în Italia de către inculpatul G, i s-a spus că a fost cumpărată de la inculpata și că trebuie să se prostitueze pentru ca inculpații să-și recupereze prețul vânzării.
Inculpatul G nu a fost impresionat de faptul că victima a început să plângă, i-a luat pașaportul și pentru că aceasta și-a manifestat refuzul de a se prostitua spunând că vrea să se întoarcă în țară a lovit-o cu palma peste față. Victima a fost ținută o zi în acest apartament, timp în care a fost amenințată și lovită de inculpați, în special de inculpatul
OGA doua zi, pe data de 18.09.2005, după ce a fost dusă într-o altă locație a inculpaților din, care nu a putut fi identificată de către victimă, aceasta a fost în continuare agresată de inculpatul G după care a fost îmbrăcată într-o costumație sumară și scoasă în stradă, într-o intersecție din. Victima a primit indicații de la inculpatul G, care i-a precizat tariful pe care trebuie să îl ceară de la fiecare client, faptul că trebuie să întrețină raporturi sexuale în mașinile clienților, i-a dat prezervative și i-a spus că în cazul unei razii a poliției trebuie să decline identitatea unei fete din Republica În timp ce victima a rămas în stradă în așteptarea clienților cei doi inculpați o supravegheau îndeaproape, trecând la intervale scurte prin zonă cu autoturismul condus de inculpatul și aparținând acestuia. După ce a întreținut raporturi sexuale cu doi clienți în schimbul a câte 30 Euro, bani care au fost luați de inculpatul G care trecuse prin zonă, victima i-a spus următorului client că este străină că vrea să se întoarcă în țara sa și că nu dorește să se prostitueze. Victima a fost dusă la poliție de acest client iar în urma declarațiilor acestora cei doi inculpați au fost capturați de poliția italiană reușindu-se astfel stoparea activității infracționale a acestora.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15000 Euro reprezentând daune morale.
Tot în cursul lunii septembrie 2005 partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul prin intermediul unei verișoare, numita. Folosind aceeași metodă a promisiunii obținerii unui loc de muncă, respectiv îngrijirea unei familii de bătrâni, victima a fost dusă în Italia, cazată în aceleași locații folosite de inculpați ca și în cazul victimei și supusă exploatării sexuale, câștigurile obținute de aceasta fiind însușite integral de inculpatul G și de. Este de menționat că victima îl cunoștea pe inculpatul G ca o persoană violentă, care a făcut închisoare în România, astfel că acesta a creat o stare de temere asupra victimei
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
După cum rezultă din declarațiile acestor două victime, în această perioadă inculpații exploatau sexual mai multe fete din România, inclusiv minore, cu privire la aceste fapte cercetările fiind disjunse.
La reținerea situației de fapt mai sus descrise instanța a avut în vedere declarațiile victimelor, atât cele date în faza de urmărire penală și la instanță cât și cele date în fața autorităților judiciare italiene, procese verbale de recunoaștere după planșă fotografică, procese verbale de confruntare, proces verbale de identificare a locuinței inculpatei, proces verbal de identificare a locuinței unde a fost cazată victima înainte de a fi transportată în Italia, documentele privind transferurile de bani făcute de inculpați prin, declarații de martori, declarațiile inculpaților, declarația inculpatului prin care acesta recunoaște parțial faptele precum și documentele traduse rezultate în urma anchetei judiciare efectuate de autoritățile italiene.
Tribunalul a constatat că poziția de negare a faptelor de către inculpații G și este contrazisă de amplul probatoriu administrat. În această privință instanța a acordat o atenție deosebită declarațiilor persoanelor traficate. În materia infracțiunilor de crimă organizată în măsura în care partea vătămată a fost audiată cu respectarea procedurilor legale (iar în speță s-a procedat astfel), declarația sa constituie mijloc de probă și poate folosi la aflarea adevărului în măsura în care se coroborează cu celelalte probe, astfel cum se întâmplă și în această cauză. Legislația internațională în materie, respectiv Convenția contra crimei organizate și Protocolul pentru prevenirea traficului de persoane, în special femei și copii, precum și nr. R(2000) 11 Comitetului de Miniștri a statelor membre privind lupta contra traficului de ființe umane în scopurile exploată sexuale adoptată la 19.05.2000 la nivelul Consiliului Europei consacră noțiunea de victimă - martor, specificul infracțiunilor din această materie determinând ca la aflarea adevărului să contribuie în mod decisiv declarațiile persoanelor traficate. O importanță deosebită sub aspectul veridicității prezintă declarația victimei, poliția italiană reușind pe baza datelor furnizate de acesta să identifice locația în care se aflau inculpatul G și precum și autoturismul pe care inculpații îl foloseau la supravegherea fetelor și să-i captureze pe G și.
Prima instanță a constatat că în drept, faptele inculpatului G astfel cum au fost mai sus descrise, constituie infracțiunile de trafic de minori prevăzută de art. 13 al. 1,3 teza I, 4 teza I din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 13.Cod Penal, proxenetism prevăzută de art. 329 al. 2 teza I (faptă din noiembrie 2004), trafic de persoane prevăzută de art. 12 al. 1,2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal (acte materiale din septembrie 2005) și aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 art. 1 din legea 39/2003 toate cu aplicarea art. 37 lit. b p și art. 33 lit. app rin schimbarea încadrării juridice reținute în rechizitoriu.
La stabilirea încadrării juridice pentru infracțiunea de trafic de minori comisă în dauna părții vătămate s-a avut în vedere modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv prin înșelăciunea comisă asupra părții vătămate căreia i s-a promis o parte din câștiguri, precum și modificările aduse legii 678/2001 prin legea 278/2005 în urma cărora este necesară aplicarea legii penale mai favorabile.
Referitor la fapta comisă asupra persoanei vătămate, având în vedere acordul acesteia la practicarea prostituției precum și faptul că este majoră s-a reținut ca încadrare juridică infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 al. 2 teza I, astfel cum s-a stabilit și prin decizia nr.XVI din 19.03.2007 a
Având în vedere că tot printr-o decizie în interesul legii a, nr. 49 din 04.06.2007, s-a stabilit că dacă faptele de traficare se săvârșesc asupra mai multor părți vătămate dar în aceleași condiții de spațiu și timp atunci acestea constituie o infracțiune unică de trafic de persoane comisă în formă continuată, s-a reținut încadrarea juridică prevăzută de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal pentru actele materiale din septembrie 2005.
În schimb a fost respinsă cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism și pentru faptele săvârșite asupra părților vătămate, întrucât victima era minoră la data săvârșirii faptei, asupra tuturor celor trei victime s-a acționat prin înșelăciune iar în cazul victimelor și s-a folosit și constrângerea.
De asemenea Tribunalul a constatat că fapta inculpatei comisă asupra victimei constituie infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 al. 1,2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului G s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.Cod Penal, starea de recidivă a inculpatului, gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor și modalitățile de săvârșire a acestora, aspecte ce denotă o periculozitate deosebită a inculpatului și care impun aplicarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum sporit. Astfel s-a avut în vedere că în perioadele menționate inculpatul săvârșea practic infracțiuni în fiecare zi, că tot de pe urma săvârșirii de infracțiuni realiza principalele venituri, că acesta a exercitat asupra unora dintre victime, în special a victimei, o adevărată stare de teroare (una dintre victime declara că fetelor le era frică chiar și atunci când inculpatul doar se uita la ele).
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72.Cod Penal, gradul de pericol social extrem de ridicat al faptei comise determinat și de consecințele acesteia, poziția procesuală a inculpatei care prin declarațiile sale a încercat să inducă în eroare autoritățile judiciare și care după ce a fost pusă în libertate nu s-a mai prezentat în fața instanței, astfel că s-a aplicat și față de aceasta o pedeapsă privativă de libertate. Instanța a avut totuși în vedere lipsa antecedentelor penale și a aplicat o pedeapsă în cuantum sub minimul special față de această inculpată.
S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului G în pedeapsa închisorii cea mai grea la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea, potrivit art. 33 lit. a Cod Penal, art. 34 lit. b și art. 35 al. 3.
Cod PenalCa efect al condamnării inculpaților s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b în Cod Penal condițiile și pe durata art. 71 al. 2.
Cod PenalÎn temeiul art. 350.C.P.P. s-a constatat că față de inculpatul Gaf ost luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea, această măsură urmând a se menține până la soluționarea definitivă a cauzei.
În temeiul art. 88.Cod Penal s-au dedus din pedepsele aplicate inculpaților reținerea și arestul preventiv, iar pentru inculpatul Gaf ost dedusă și perioada în care acesta a fost arestat de autoritățile italiene, în temeiul art. 18 din legea 302/2004.
Instanța a luat act că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile și că persoana vătămată nu a participat ca parte vătămată în procesul penal.
În temeiul art. 14, 346.C.P.P. 998 și 1003.civ. a admis în parte acțiunea părții civile și a obligat în solidar inculpații G și de 10.000 Euro daune morale. La stabilirea acestei sume instanța a apreciat în echitate, considerând pe deplin justificată acordarea acestor despăgubiri în raport de suferințele fizice și mai ale psihice la care a fost supusă partea civilă, aceasta fiind racolată prin înșelăciune, vândută, sechestrată și apoi obligată să se prostitueze de către inculpați.
În temeiul art. 19 din Legea 678/2001 coroborat cu art. 118 lit. d a Cod Penal dispus confiscarea de la inculpatul Gas umei de 4244,5 Euro, reprezentând suma obținută din vânzarea victimei precum și sumele obținute de pe urma exploatării sexuale a victimelor.
Împotriva sentinței penale mai sus menționată au declarat recurs, în termen legal, inculpații G și pentru netemeinicie și nelegaliate, invocând greșita încadrare juridică dată faptelor pentru care sunt cercetați întrucât nu s-au efectuat acte de constrângere asupra victimelor și acestea cunoșteau motivul real al deplasării în străinătate, faptele întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, greșita condamnare pentru faptele reținute în dauna victimelor, M, și, inexistența infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat și cuantumul ridicat al pedepselor aplicate inculpaților.
Împotriva aceleași sentințe penale a declarat apel, în termen legal și partea civilă, solicitând majorarea cuantumului despăgubirilor civile acordate cu titlu de daune morale.
Analizând sentința penală atacată atât sub aspectul motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, Curtea constată că apelurile declarate de apelanții inculpați sunt în parte întemeiate, iar apelul declarat de partea civilă este nefondat, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
O hotărâre judecătorească pentru a putea fi verificată în control judiciar prin exercitarea căilor da atac trebuie să fie întemeiată pe o motivare rațională, de natură să convingă asupra legalității și temeiniciei soluției date.
Această necesitate rezultă fără echivoc, din dispozițiile art. 356 și 383 pr. pen. care prevăd obligativitatea arătării temeiurile de fapt și de drept ale soluției pronunțate cu privire la latura penală și civilă a cauzei. Lipsa de motivare a hotărârii face ca aceasta să nu fie convingătoare, să lase loc la îndoială asupra conformității cu legea și adevărul.
Pe de altă parte pentru a afla adevărul și a face o corectă aplicare a legii instanța de judecată are obligația de a aprecia complet și just probele administrate, fără omitereaniciuneiadintre acestea, iar aprecierea fiecărei probe, trebuie realizată astfel încât, convingerea formată să corespundă adevărului.
Aprecierea completă și justă a probelor trebuie să aibă la bază o analiză minuțioasă a materialului probator, iar apoi o sinteză rațională a evaluărilor făcute.
În cauza dedusă judecății Curtea apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond satisface cerințele impuse de art. 383 alin.1 pr. pen.
Hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 alin.1, alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. 1, 3 teza I, alin.4 teza I din Legea nr. 678/2001 și art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, în expozitivul acesteia au fost analizate probele testimoniale administrate și s-a făcut o analiză minuțioasă a materialului probator, inculpații fiind vinovați, indubitabil, de faptele reținute în sarcina lor.
Potrivit art. 63 alin.1 pr. pen. constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Din aceste prevederi legale nu se poate înțelege că probele administrate în cursul urmăririi penale au valoare doveditoare numai în cursul acestei faze a procesului penal și numai în vederea sesizării instanței de judecată. Principiul liberei aprecieri a probelor, prevăzute în art. 63 alin. 2 pr. pen. lasă instanței de judecată libertatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 pr.pen. impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.
Inculpatul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, organele judiciare sunt cele cărora le revine obligația administrării probelor de vinovăție, iar inculpatul are dreptul, potrivit art. 66 pr. pen. să dovedească lipsa de temeinicie a acestor probe.
Instanța de judecată a administrat probele solicitate în apărare și în acuzare, iar aceste probe administrate pe parcursul întregului proces penal au dovedit temeinicia acuzării, inclusiv actele de violență verbală și fizică de care s -a folosit inculpatul în comiterea faptelor de traficare.
Împrejurarea relevată în apelul declarat de inculpați privitor la faptul că hotărârea primei instanțe redă fidel actul de sesizare, nu poate conduce decât la concluzia că instanța de fond și-a însușit veridicitatea acuzațiilor aduse împotriva inculpaților și de altfel nici nu ar fi putut reține o altă modalitate de săvârșire a faptelor decât cea reală așa cum a fost descrisă în detaliu prin actul de inculpare.
Nu poate fi primită ca temeinică nici susținerea potrivit căreia instanța de fond a preluat mecanic din actul de sesizare, fără o analiză justă a probatoriului, și astfel a reținutnetemeiniccă singurul scop urmărit de inculpatul -. a fost acela al exploatării sexuale, întrucât întreg probatoriul administrat în cauză relevă fără putință de tăgadă că inculpatul a acționat voluntar cu un scop bine definit, acela de a recruta victimele, prin înșelăciune în scopul practicării prostituției, ceea ce reprezintă una din formele de exploatare sexuală așa cum sunt descrise art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001.
Susținerile inculpatului în sensul că faptele săvârșite nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 sunt infirmate de probele administrate în cauză.
Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003 se poate realiza prin una din următoarele acțiuni: inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup.
Acțiunile prevăzute în textul de incriminare sunt alternative, astfel încât săvârșirea oricăreia dintre acestea realizează conținutul infracțiunii.
Prin acțiunea de inițiere a unui grup infracțional organizat se înțelege efectuarea de acte menite să determine și să pregătească constituirea grupului, intrând în această noțiune toate actele întreprinse în vederea constituirii grupului infracțional.
Prin acțiunea de constituire se înțelege intrarea în grupul infracțional, activitatea acestuia fiind caracterizată prin durată în timp și realizarea unui scop infracțional comun.
În cauză, din probele administrate rezultă că inculpatul -. a fost cel care, în iunie 2004, recrutat -o pe văt.p. prezentându-i în mod mincinos o altă situație de fapt decât cea reală, în vederea transferării sale în Italia pentru practicarea prostituției, aici fiind preluată de care a exploatat-o până în septembrie 2004. Aceeași modalitate de comitere a faptei a fost folosită și în situația celorlalte victime, inclusiv în ceea ce o privește pe partea vătămată care, deși o perioadă de timp a conviețuit cu inculpatul, a fost transferată în Italia și a practicat prostituția sub presiunea psihică exercitată de inculpatul -. care a beneficiat de avantaje financiare, banii fiindu-i expediați acestuia în țară.
În aceste condiții, în raport cu probele administrate, rezultă vinovăția inculpatului, faptele acestuia realizând elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Activitatea infracțională desfășurată nu a fost rezultatul unei înțelegeri întâmplătoare, spontane, ci s-a desfășurat în timp, în mod repetat, respectându-se, în principiu, aceeași modalitate de săvârșire a faptelor, iar grupul infracțional a fost organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.
În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei de trafic de persoane este de reținut că aceasta a fost legal reținută de prima instanță și nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism, întrucât din probele administrate în cauză rezultă fără putință de tăgadă efectuarea de acte de constrângere în exercitarea faptelor și de altfel nu există nicio dovadă certă că victimele și - au dat acceptul pentru practicarea prostituției sau că înțelegerea dintre inculpați și victime a avut la bază certitudinea că urmau a fi conduse în Italia pentru suportarea unei vieți promiscue și nu pentru desfășurarea de munci oneste pentru obținerea de venituri financiare cinstite.
Cu privire la cuantumul și modalitatea de executare a pedepselor aplicate apelanților inculpați este de reținut că raportat la persoana inculpatului -. care este adevărat, a mai cunoscut rigorile legii penale, fiind recidivist postexecutoriu, și a avut o poziție nesinceră și necooperantă, dar și la gravitatea faptelor pentru care este cercetat, pedepsele aplicate pentru o parte din infracțiunile săvârșite sunt exagerate, ca și cuantum, și nu conduc la atingerea scopului preventiv educativ al pedepsei prev. de art. 52 pen. impunându-se, așadar, reducerea acestora. O pedeapsă aplicată disproporționat cu gravitatea faptei și cu persoana inculpatului, poate avea consecințe contrare scopului sancțiunii prevăzute de legiuitor și aplicată de judecător.
Inculpatei, persoană fără antecedente penale și cu o conduită frumoasă până la data comiterii infracțiunilor, i-a fost realizată o justă individualizare a pedepsei în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, însă fiind un infractor primar și avându-se în vedere contribuția minimă adusă în comiterea faptei se poate aprecia că reinserția socială a acesteia va putea fi atinsă și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 și urm. pen.
Cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei se reține că prima instanță a apreciat corect cuantumul daunelor morale acordate părții civile, acest cuantum fiind direct proporțional cu vătămarea adusă drepturilor sale nepatrimoniale. Nu se impune majorarea câtimii despăgubirilor civile acordate, și pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei prin acordarea de sume exorbitante fără suport real.
În aceste condiții, Curtea urmează să constate că hotărârea primei instanțe este netemeinică, doar sub aspectele înfățișate și pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă și va admite în conformitate cu prevederile art. 379 pct.2 lit.a pr. pen. apelul declarat de inculpatul apelant, -. apel declarat împotriva sentinței penale nr. 632/D/18.12.2008 a Tribunalului Bacău, doar sub aspectele mai sus dezvoltate.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 pr. pen.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
In temeiul art. 379 pct.2 lit. a pr. pen. admite apelul declarat de apelantul inculpat, împotriva sentinței penale nr. 632/D/18.12.2007 a Tribunalului Bacău, cu privire la cuantumul pedepselor principale și complementare aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 13 alin.1, 3 teza I, alin.4 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin.1 pen. art.37 lit. b pen. art. 12 alin.1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modif. prin Legea nr. 287/2005 cu aplic. art. 41 alin.2 pen. art.37 lit. b pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b pen. și la cuantumul pedepsei de executat și respectiv, apelul declarat de apelanta inculpata, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și la aplicarea pedepsei accesorii.
Desființează sentința penală atacată sub aceste aspecte.
Reține cauza spre rejudecare și în fond.
Reduce cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin.l, 3 teza I, alin.4 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin.l pen. art.37 lit. b pen. de la 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și b pen.
Reduce cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin.l, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modif. prin Legea nr. 287/2005 cu aplic. art. 41 alin.2 pen. art.37 lit. b pen. de la 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și b pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și b pen.
Reduce cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin.l din Legea nr. 39 /2003, cu aplic, art.37 lit. b pen. de la 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și b pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b pen.
Pedeapsă de executat 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.l lit. a teza aIIa și b pen.
In temeiul art. 81 pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată inculpatei.
In temeiul art. 82 pen. fixează în sarcina acesteia termen de încercare de 5 ani, începând cu rămânerea definitivă a hotărârii.
In temeiul art. 359 pr. pen. atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 pen.
Înlătură pentru aceeași inculpată aplicarea dispozițiilor privind pedeapsa accesorie.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Constată că apelantul inculpat a fost asistat de apărător ales.
Onorariile avocaților din oficiu vor fi suportate din fondurile MJ.
In temeiul art. 192 alin.3 pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
II. In temeiul art. 379 pct.1 lit. b pr. pen. respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta parte civilă, împotriva aceleiași sentințe penale.
Constată că apelanta a fost asistată de apărător ales.
In temeiul art. 192 alin.2 pr. pen. obligă apelanta să plătească statului suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelanții -. și, și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23. 05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.sent.
Red.dec.apel.
Tehnored. - 3 ex.
29/30.05.2008
Președinte:Carmen Căliman
Judecători:Carmen Căliman, Ecaterina Ene
